Adevărul zace în fiecare dintre noi, dar oglinzile sunt scumpe şi spiritul din ce în ce mai sărac.

citat din Silviu Obreja (12 decembrie 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repartizarea aduce cu sine ierarhizarea.

citat din Silviu Obreja (15 decembrie 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul lumii e din ce în ce mai zgomotos, ritmurile vieţii cotidiene sunt din ce în ce mai trepidante, astfel că omul este împins într-un ring din ce în ce mai strâmt şi nu mai are timp să se gândească şi la sufletul său. Iată una din capcanele cele mai perfide care ne pândeşte pe fiecare dintre noi.

Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul este singura formă de libertate.

citat din Silviu Obreja (9 decembrie 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asfinţit

Ce-ţi mai place, răsărite
Să aduci la viaţă bestii,
Să o iei de lângă mine
Fix la capătul poveştii.

poezie de Silviu Obreja (iulie 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mediul înconjurător nu este decât reprezentarea spaţială a sufletului colectiv.

aforism de Silviu Obreja (9 decembrie 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o oglindă fumurie, deoarece mă văd pe mine în fiecare dintre noi, dar noi nu ne recunoaştem unul pe celălalt din cauza fumului dintre noi. Acel fum este Visul, iar oglinda eşti tu, Visătorule!

citat din Don Miguel Ruiz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe infinite - ipostaza netrăirii

Fericitul nu s-ar naşte
Căci acela simte veşnic...
Noi rotim şi creăm moaşte
Într-un univers himeric.

Primii paşi p' această lume
Nu-s zadarnici, nu-s în goană,
Nu-s spre sol şi nu-s spre culme,
Sunt simţiţi dar fără seamă.

Ultimul în schimb... e tragic.
Doar constată şi regretă
Invocând străbunul magic
Spre a lepăda o pestă.

poezie de Silviu-Gabriel Obreja (14 iunie 2017)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din memoriile tăcute

În memoriile tăcute
Mă cufund când strigă toate.
Ia-mă briză, du-mă, du-te!
Prefă tunetele-n şoapte.

poezie de Silviu Obreja (18 decembrie 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi dacă ai văzut vreodată fericirea, tristeţea sau orice alt tip de sentiment. Desigur că nu, dar ai văzut toate aceste lucruri oarecum vizibie pe feţele oamenilor. Astfel, putem deduce filosofic, că există cu adevărat sufletul fără să îl vedem, dar îl simţim în fiecare dintre noi.

Silviu Popovici (2 octombrie 2012)
Adăugat de Silviu Popovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictorule de realitate

M-am săturat să te visez pictând
Pe planşe albe, negrul gând,
În inimi calde, reci simţiri,
În minţi bolnave, regi şi miri.

poezie de Silviu Obreja (11 septembrie 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce există este pace. Nu trebuie să faci nimic pentru realizare. Dumnezeu sălăşluieşte în tine, ca fiind tu. Realitatea este întotdeauna aceasta. Noi NU CREEM NIMIC NOU şi nici nu dobândim ceva ce nu am avut înainte. "EU EXIST-EU-SUNT" – este unica şi permanenta dovadă a Sinelui experimentată de fiecare dintre noi. Nimic altceva nu este atât de evident ca "Eu-Sunt". "Eu-Sunt" este realitatea. Eu sunt aceea sau cealaltă, este ireal. "Eu-Sunt" este Adevărul, acesta e un alt Nume dat unicului Sine. Realizarea Sinelui este cel mai mare realizare pe care îl poţi face umanităţii. ADEVĂRUL ESTE ATÂT DE SIMPLU. CEEA CE AM REALIZAT E POSIBIL PENTRU FIECARE DINTRE VOI. Tu eşti Sinele Acum.

citat din Ramana Maharshi
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pandemie

Ne zac spitalele bolnave,
ne mor copii sub flori de măr,
iar noi, prin scrieri şi hrisoave,
citim frânturi de adevăr.
Ne zace boala, ca o ciumă,
în teste care nu mai vin
şi am ajuns procenţi şi-o sumă,
prin lacrimi, bocet şi suspin.

Ne zac toţi doctorii pe-acasă
în proceduri şi izolări,
ne mor bătrâni, închişi în casă,
înfriguraţi în dezolări.
Ne zace dreptul la o viaţă
în coduri, ordonanţe, legi,
şi ne schimbăm mai des la faţă
când îi vedem pe-ai noştri regi.

Ne zac cuvintele-n privire,
ne mor zvâcnirile-n avânt,
iar noi uităm de fericire,
când avem totul pe Pământ.
Ne zace Semnu-Nchinăciunii
în iureşul febril al zilei,
ne mor valori, ne mor străbunii,
când rătăcim prin luxul vilei.

Ne zac speranţele în minte
şi nu putem să le rostim,
uităm de lucrurile sfinte,
iar pentru asta... noi plătim!
Ne zace practic libertatea
de-a face lucruri omeneşti,
c-am abolit umanitatea,
prin gesturi mari şi nefireşti.

Ne zace, logic, frica-n oase,
fi'ndcă-am uitat de Dumnezeu,
ducând războaie cu focoase
şi armamentul cel mai greu.
Ne zace spiritul bolnav,
ştiinţa-şi scrie neputinţa,
eliberând din noi un sclav,
care a rătăcit credinţa.

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsă morală

Când pământul nu mai poate
Să care uzine în spate;
Când cerul se răzvrăteşte
Fumului ce îl orbeşte;
Când valurile se-nalţă
Peste ţărmuri fără nuanţă;
Preşedinte, de m-auzi
În ce buncăr te ascunzi?
Părinte, de mai ai glas
Cui îi ceri acum răgaz?
Om de ştiinţă preavestit
Ce calcule ai pregătit?
A fost vis? Dar de ce oare?
Căci în lume, undeva
Un copil ridic-o floare
Călcată de dumneata.

poezie de Silviu Obreja (aprilie 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe infinite - ipostaza primitivului

Ce-mi doresc p' această lume?
Când tresar din surde şoapte
Vreau ca visurile-mi toate
Să rotească, să se-adune.

Să fiu bun?... dar simt căinţă
Într-un suflet cu angoasă
Ce-a cules spre năzuinţă
Dintr-o minte păcătoasă.

Lumea-i rea, n-am cum altminteri!
De hapsâni e plină zarea;
Eu slăvesc şi cer iertarea
Zeilor de pretutindeni.

poezie de Silviu-Gabriel Obreja (14 iunie 2017)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regelui cuvintelor

Din gând cetit cu dor de miazănoapte
Cu stih ce arde crezuri şi palate
Prin tine varsă mii stinghere sufluri
Şi mi te-ai dat pe tine să mă bucuri.
[---]
Încet-încet şi călimara-mi seacă
Şi tot ce ard de tine mă dezgheaţă
Poeme sorb din juvenile jocuri
Şi iar te pierd, întineresc pe-alocuri.

poezie de Silviu Obreja (august 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semaforul de la colţ

Copleşit de plictiseală
Chiar la colţ de strada mea
Un semafor plin de fală
Celorlalţi le povestea:

Zi de zi, la opt jumate
Pe trecere observam
Un băiat privind în spate
La o fată cu ghiozdan.

Câteodată, pare-mi-se
Fata îl mai saluta
Dar băiatul cu gropiţe
Tot din spate o căuta.

Într-o zi, curios din fire
L-am oprit întâia oară
Să-l întreb, de se cuvine
Ce-i cu acea domnişoară?

A oftat, privind la dânsa
Şi mi-a răspuns ferm convins
Că-n iubire-i daltonist.

poezie de Silviu Obreja (mai 2016)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu îmi eşti...

Tu îmi eşti alarmă-n zori,
Dorul dintr-o noapte lungă
Soare, când pe cer sunt nori,
Veşnic gând ce nu m-alungă.

Dar îmi eşti şi suferinţă
Când cu inima-mi firavă,
Nu îmi pot găsi credinţă
Spre a ta aură caldă.

Tu îmi eşti, presus de toate,
Cert că splendidu-mi există
M-a lovit iubirea oare,
Oh, tu, diafană fiinţă?

Eu în schimb îţi sunt declinul,
Un neant de mari proporţii
O neştire cu destinul,
Pur neexistent al sorţii.

poezie de Silviu Obreja (august 2015)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă fiecare dintre noi va angaja oameni mai mici decât noi, vom deveni o companie de pitici. Dar dacă fiecare dintre noi va angaja oameni mai mari decât noi, vom deveni o companie de giganţi.

citat din David Ogilvy
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Netrăiesc sau ne trăiesc?

Toate cele de sub soare
Ce cu crez necuvântesc
Aştern viaţă pe ogoare
Netrăiesc sau ne trăiesc?

poezie de Silviu Obreja (decembrie 2015)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ai dreptate nu este întotdeauna suficient. Realitatea obişnuieşte ca să ne arate mai multe feţe ale adevărului, care, mai mult, mărturisesc despre fiecare dintre noi, decât despre un adevăr general, de neatins. Adevărul nu aparţine nimănui, dar cu toţii încercăm să-l urmăm.

Marius Torok
Adăugat de Marius Torok
Comentează! | Votează! | Copiază!