Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Rodica Nicoleta Ion

Glossă închinată bărbatului (bărbatului perfect)

Înger cu aripi de lumină venit din alte galaxii,
De ce-ai pierit în întuneric și unde ești? De ce nu vii?!
N-ai strălucire de luceafăr, nici flori de mirt ți-ai prins în păr,
Dar dragostea-ți, ursită-mi este, căci frântă sunt din adevăr.
Sub flori de tei, prin ploi de stele, treceam la pas... Dar ai plecat!
Te-ai risipit în răsărituri și gol în suflet mi-ai lăsat.
Te-aștept, te chem! Mi-i ființa plină... și gândul, de sărutul tău!
Ți-aș înșira pe drum petale și ți-aș întinde brațul meu.

Înger cu aripi de lumină, venit din alte galaxii,
Te-aștept, te-aștept și-n noaptea asta, la geamul meu, din nou, să vii.
Frumos precum un crin în floare, cu roze la butonieră,
Să rătăcim pe harta vieții, cu stele prinse-n diademă,
Să îți pictez pe pleoape versul și curcubeul în cuvânt,
Apoi să-ți încrustez iubirea și să ne pierdem pe pământ.
Oh, nu-mi lăsa pustie calea! Furtună-n suflet nu-mi lăsa!
Iubește-mă atât de simplu, să îmi doresc a te avea!

De ce-ai pierit în întuneric?! Și unde ești?! De ce nu vii?
Se pierd iubirile promise în zborul lin de păpădii...
Ce taină te-a-nvelit sub nouri și te-a ascuns de ochii mei?!
Tu nu-mi mai cauți fulgerarea din legănarea de cercei?!
Dă-mi brațul tău! De dor, în noapte, plâng ploi de rouă și petale.
Mă cheamă iar singurătatea și dorul tău, de dor mă doare.
Oceanele ar plânge încă și lacrimă n-ar fi de-ajuns
Să spele plaja suferinței. Dar înger, tu te-ai dus, te-ai dus...

N-ai strălucire de luceafăr, nici flori de mirt ți-ai prins în păr,
Dar te iubesc quasar! De tine îmi e din ce în ce mai dor!
Ai poarta visului deschisă... Cu tâmple de ninsori te-ntorci
Și numele-mi, prinț al iubirii, de doru-mi, iarăși îl invoci.
Mă prinde-o mantie de friguri, un clopot inima-mi răsună,
Vin cetele de albe stele-n spirale de lumină. Lună,
Cheamă-l din vrăji de-ntunecare, adu-l la lumea mea hotar,
Să-l strâng într-o îmbrățișare de sărutare și de jar.

Dar dragostea-ți ursită-mi este, căci frântă sunt din adevăr
Și timpul dragostei etern e... Nu-mi e permis să îl măsor!
E lumea lui fără de margini... Clepsidră nu ar exista
Eternitatea să-i măsoare, cât eu și tu ne vom avea.
Amar amor, ce vânturi stranii te-au risipit în alte lumi
Unde nu-i trecere, nici pleoapa nu se coboară în furtuni...
Alungă-mi iarăși întristarea! Coboară iar la geamul mat,
Cât nu-i trecută noaptea asta, căci te iubesc cu-adevărat.

Sub flori de tei, prin ploi de stele, treceam la pas... Dar ai plecat
În universuri paralele. Alt prinț de foc te-ai întrupat.
Altor femei, mustind din gheață le-ai fost sortit, înger de foc,
Însă topindu-se-n iubire, de tine n-au avut noroc.
Esența ta ascunde-ntr-ânsa celula trupului uman,
Zadarnic călător spre stele cu suflet artificial.
Revino! Ce firesc e totul! Căci din contrarii ne-ntrupăm
Remodelând perfecțiunea... De dragoste încă vibrăm!

Te-ai risipit în răsărituri și gol în suflet mi-ai lăsat
Iar eu, impură,-n dăruire, iubirii tale am cedat.
Ca-n zale, îmbrăcat de vicii, diavol, în brațe mi-ai căzut,
Dar fugi... De ce?! De ce ți-e teamă?! Iubite, spune-mi un cuvânt!
Alungă mantia tristeții! Pe chip de crin, sărut de maci
O clipă doar îmi dăruiește! E de ajuns să mă împaci...
Aș lua culorile din suflet, alt cer îndată aș picta,
Voi fi covor de curcubee, doar să-ți dorești să fiu a ta.

Te-aștept, te chem, mi-e ființa plină... și gândul, de sărutul tău,
Eu însămi redevin tăcere, iubire, cântec, curcubeu...
Stilist al timpurilor duse, culegător de mucegai
Și praf de pe alei uitate, odată, într-un colț de rai...
Mi-e visul ancoră și lege, iubirea-mi nu e de vânzare,
Căci numai ție-ți aparține, înger nălțându-se spre soare.
Foton sunt însămi, din lumină născând lumină și iubire.
Tu mi-ai adus, privind la mine, întâiul strop de fericire.

Ți-aș înșira pe drum petale și ți-aș întinde brațul meu
Cât tu mi-ai prinde la picioare brățările de curcubeu.
Ne-am pierde-n lumea fără nume, dorinți ce nu s-ar fi rostit
De n-ar fi fost să-mi intri-n suflet, fugar adesea rătăcit.
Mă-mbrac în rochie de stele și luna sceptru-mi va veghea,
Iar mirele, din răsărituri, venind pe-un cal de flori de nea,
Va-ngenunchea și cu săruturi mă va aduce înapoi
Să ne unim o veșnicie, cu universul, numai noi.

Ți-aș înșira pe drum petale și ți-aș întinde brațul meu...
Te-aștept! Te chem! Mi-e ființa plină... și gândul de sărutul tău.
Te-ai risipit în răsărituri și gol în suflet mi-ai lăsat.
Sub flori de tei, prin ploi de stele, treceam la pas... Dar ai plecat.
Oh, dragostea-ți ursită-mi este, căci frântă sunt din adevăr.
N-ai strălucire de luceafăr, nici flori de mirt ți-ai prins în păr.
De ce-ai pierit în întuneric și unde ești?! De ce nu vii?!
Înger cu aripi de lumină ivit din alte galaxii...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rodica Nicoleta Ion

Glossă toamnelor târzii

Aleile-s pustii și triste...
În șerpuielnice priviri
Scormonitor în ploi și vise,
În taină,-n vers și-n amăgiri,
Cuțit al rănilor ascunse
Sub o cernită-mbrățișare
Îmi lași o lacrimă din ceruri
Și ploi de frunze și petale.

Aleile-s pustii și triste...
Se tânguiesc copaci. Târzii
Poeme galbene și triste,
Te-așteaptă iarăși să revii.
Te-așteaptă lacrimă de ploaie...
Al universului altar
E doliu, pleoapă cenușie...
Și plouă iar... și plouă iar!

În șerpuielnice priviri
De vânturi și de lanuri coapte
Sunt lacrimi fără de opriri,
Priviri de dor și cânt de șoapte.
Și plouă, plouă ne-ncetat
Autumnală reverie...
Vezi, nenuntita asta ploaie
Eu ți-o dedic pe toată ție.

Scormonitor în ploi și vise,
Lăsându-mi sufletu-ntristat,
Potecile pustii și triste,
Precum o noapte ai plecat.
Judecător nedrept și crud,
În lumea asta ireală
Tu mi-ai lăsat copacii nud,
Iar ramurile-ncep doară...

În taină,-n vers și-n amăgiri
O pelerină de tăcere...
Atâtea simple amintiri!
Atâtea clipe efemere!
Dacă regret acu, ceva
E toamna-n care m-am născut
n-am să o mai pot avea,
Timpul să-l iau de la-nceput.

Cuțit al rănilor ascunse
Și sângeriu căutător
De lacrimă și de durere,
De alte toamne-mi este dor!
Dar în clepsidră curge timpul
Nisip în gol de veșnicii,
Iar eu te-aștept, te-aștept zadarnic,
Căci știu că n-ai să mai revii.

Sub o cernită-mbrățișare
Te-ascunzi... Și timpul te-a furat
Iubita lumii trecătoare
Ce ca un vis te-ai arătat!
Ți-am luat chihlimbării poeme,
Cercei de frunze,-ntunecare,
Ți-am luat atunci conduri de stele,
Dar tu te-ai dus, te-ai dus în zare...

Îmi lași o lacrimă din ceruri,
Te pierzi o umbră-n visul meu,
În transcendente idealuri,
Înger zburând spre Dumnezeu.
Iar eu rămân prin dedublare
O altă toamnă pământească...
Pe fantomatic drum de stele,
În viață vrea să te-ntâlnească.

Și ploi de frunze și petale
Se scutură. Adio, dar!
Îngenunchia-voi la altare
Ca în decor autumnal
Să te găsesc, oh, drum spre stele.
Așteaptă-, căci voi veni!
Ori nu ești toamna vieții mele
Pe care iarăși voi păși?!

În ploi de frunze și petale
Îmi lași o lacrimă din ceruri,
Sub o cernită-mbrățișare,
Cuțit al rănilor ascunse,
În taină,-n vers și-n amăgiri,
Scormonitor în ploi și vise.
În șerpuielnice priviri,
Aleile-s pustii și triste.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă iloriană

Iloriene, lumea se împarte
În viață, în iubire și în moarte,
În viers și cânt, istorii și lumină,
În taină, în durere și în tină.
Ți-e vocea clopot, dangătul de șoapte,
Ți-e sufletul amnar și libertate,
Înger pe ceruri rătăcind în vers,
Nectar din stele-n noapte ai cules.

Iloriene, lumea se împarte
În lupta pentru viață și în moarte.
Tu ai călcat în medii de lumină
Și ai găsit în poezie tihnă...
Tu ai luptat cu boala și durerea
Și ai găsit în versuri mângâierea.
Mormântul ti-este gol de tine azi,
Căci versu-ți este cumpănă de brazi.

În viers și cânt, istorii și lumină,
Îmbujorat de voal de crinolină,
Precum un clopot ți-a vuit nuntirea –
Te-a înfiat etern nemărginirea.
Și-ți curg la cruce flori de liliac,
Din plânsul cast, din neamul geto-dac.
Sărut de rouă peste sângeri – ploi –
De tine azi, suntem în suflet goi.

În viață, în iubire și în moarte
Te-ai întrupat. Și-acum, sobor de șoapte,
Vibrezi în suflet – un izvor de viață
Și-n râuri lacrimi curg, tot curg pe față.
Ni-i sărăcit și sufletul! Din vers,
Nectar de fericire am cules.
Tu i lăsat în noi, în fiecare,
O floare-nmugurind... o sărbătoare.

În taină, în durere și în tină,
Luceafăr ești, ești vers, poem, lumină.
Prin tine suie, înger, răsăritul,
Tu ești izvorul și nemărginitul,
Speranța și istoria iubirii
De semeni... Tu ești calea fericirii,
Tu-nmugurești în noi, din neuitare,
Apusul, doar prin ochiul tău ne doare.

Ți-e vocea clopot, dangătul de șoapte...
Plecarea-ți doare... plâng de dor în noapte,
E Vâlcea-n doliu, lacrimă-i pământul,
Căci ți-ai călcat prin moarte jurământul.
Când ne vorbeai de-o bucurie simplă,
Un înger ne-atingea cu o aripă
Scăldată-n rouă, -n lacrimă de stele...
De ce-ai plecat de printre noi, vâlcene?!

Ți-e sufletul amnar și libertate.
Azi poposesc din gândurile toate
Și te culeg din mine ca pe-o floare.
Tu nu poți știi vreodată cum se moare!
Trăiești prin noi poveste și poem
Și te așezi pe crucea ta de lemn,
Pictezi lumina-n pulbere de stele
Și plângi prin noi de-acum, Iloriene.

Îngeri pe ceruri, rătăcind în vers,
Avem de-acum același univers...
Tu ești Luceafăr, eu sunt un quasar,
Suntem mereu împodobiți cu har,
Tu ești o stea, te-ai frânt din Duhul Sfânt,
Eu încă-mi duc osânda pe pământ,
Eu lacrimă-s, tu un ocean de stele,
Cicatrizând sălbatica-mi durere.

Nectar din stele-n noapte ai cules...
Cât noi aici ne bucurăm de vers
Tu plângi în cer și rătăcești în zare
Sub clopotul de nerostită jale.
Întoarce-te pe pământene căi!
Iloriene, vino iar la noi!
Precum Iisus pe moarte ai călcat,
Dar azi, în taină, oh, te-ai depărtat...

Nectar din stele-n noapte ai cules
Înger, pe ceruri, rătăcind în vers.
Ți-e sufletul amnar și libertate,
Ți-e vocea clopot, dangătul de șoapte,
În taină, în durere și în tină,
În viers și cânt, istorii și lumină.
În viață, în iubire și în moarte
Iloriene, lumea se împarte...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă de vară

În noaptea asta s-a născut un înger,
Iubita mea cu buzele de sânger.
Pe pletele de grâne revărsate
Ți-am așezat un colier de șoapte.
Te-am sărutat pe coapse de lumină
Și mirt ți-am pus, numindu-te divină.
Cu praf de stele, peste lumea ta,
Eu am pictat în vis iubirea mea.

În noaptea asta s-a născut un înger...
O vară-căprioară... Mersu-i ager,
Precum un zbor s-a scurs sub pleoapa grea...
Ca alte veri în mine-aluneca.
Alei brodate cu miresme dulci,
Zvonul de pace-n frunzele de nuci
Râu clipocind sub șoaptele pădurii,
Lacrimi-dureri în vaierul furtunii.

Iubita mea cu buzele de sânger
Tu ești printre poeme-ntâiul înger
Ce-a scormonit din așternut de umbre
Atâtea flori de vis și pietre scumpe.
Pe cer trec râuri albe de lumină,
Pe câmpuri, numai flori de muselină,
Un cânt de păsări - lira fermecată
Ascunde vara asta minunată.

Pe pletele de grâne revărsate,
Sub pași de frunze, ascund în noapte.
E vara asta cânt, alint, iubire,
Miros de tei, polen de fericire,
O strună de chitară, pace, taină...
Pe sâni de catifea, iubită doamnă,
Pe mușchii de copaci îți scriu acum,
În noaptea asta transformată-n scrum.

Ți-am așezat un colier de șoapte
Și ți l-am prins să-l ai la gât în noapte,
Să te avânți pe creste argintii
Și să culegi din stele poezii.
E jar în cer, vulcani rodesc în munți...
Aleargă peste câmp copii desculți.
Fântânile-au secat... ploi de tăcere...
E secetă și vremurile-s grele.

Te-am sărutat pe coapse cu lumină,
Flori de rubin ți-am prins în păr, regină.
Imploră cerul, sufletul să-mi stea
Altar de crini, de-acum, în calea ta.
calci pe patul meu de ramuri, vară,
Și sângerânde, rănile de-aramă
Să-ți fie jertfa ce-ți ofer de-acum...
O clipă doar întoarce-te din drum!

Și mirt ți-am pus, numindu-te divină...
Lacrimi de jad ți-am pus la rădăcină.
Sub cerul plin de stele-am plâns în noapte
Și te-am rugat să nu mai pleci departe.
Dar ca un vânt te-ai risipit, mireasă,
Iar eu, un vis, încă te-aștept acasă.
Se stinge iarăși flacăra-ți divină,
Iar eu rămân cu dorul de lumină.

Cu praf de stele peste lumea ta,
Renaștere și vis vei repeta,
curgă râu de miere și nectar,
Porumbi, bogate grâne în hambar!
Prinos de ploi, de flori de iasomie,
Copii născuți cu inima zglobie!
Și soarele, precum o pâine coaptă,
Să nu vă părăsească niciodată.

Eu am pictat în vis iubirea mea,
O vară pe un câmp de catifea,
Lumini și flori, pace, parfum, nectar,
Un suflet candid devenind altar.
Un imn, un cânt, un clopot de izbândă...
Sunt șoapte de izvor și zvon de nuntă,
Căci se cunună florile cu cerul
Și martor îmi va fi decât penelul.


Eu am pictat în vis iubirea mea.
E praf de stele peste lumea ta
Și mirt ți-am pus, numindu-te divină...
Te-am sărutat pe coapse de lumină!
Ți-am așezat un colier de șoapte
Și pletele de grâne revărsate,
Iubita mea cu buzele de sânger...
În noaptea asta s-a născut un înger!

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Poem pentru Eminescu

Ți-e spiritul un înger vis și val...
Plutești tăcut pe lacul de cleștar,
Ești taina vieții, blând Luceafăr ești
Ivit în lumea noastră de povești.

Cu flori de tei ne-acoperi tâmpla ninsă,
De dorul tău, de lacrimă cuprinsă,
Cu Eminescu-n gând cutreieram
Și în lumină, îngeri, alergam.

Lin cânt în suflet... Ploi de flori de tei,
Cad - o ofrandă, iar, din ochii mei.
Zi sfântă-avem de-acum în calendar,
Căci s-a născut poet român cu har.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Chemare

Dintr-un afund, din depărtări vreodată neumblate,
Te văd pe pe aripi de cocori, venind aievea, noapte!
Pe trena ta, cărbuni încinși, vor iriza tăcere
Și briza mării, ca un voal, în suflet, mângâiere

Va risipi... Și tălpi de jad se vor topi sub stele
Și-n spațiul meu atemporal, tivit cu peruzele,
Se va deschide templu sfânt de vers și chiparoasă,
Iar eu - un vis - am să te-aștept... Am să te-aștept acasă...

În sângeri voi lăsa sărut de tainică iubire,
Căci vreau viața mea să-mi uit, cred în fericire!
Nisip sub ochiul așternut al veștedelor gânduri...
O lacrimă... Apoi nimic... -ntorc la începuturi...

Mi-e palma vers de galaxii rostind amărăciune,
Căci nu mai ești... De ce nu vii, fantasmă fără nume?!
Mi-e dor de-mbrățișarea ta, dar zarea-nfometată
Te-a luat, lumină... Vino iar! Întoarce-te odată!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Dor de Eminescu

Luceafăr ce cutreieri prin lumea mea de vers,
Eu am făcut din tine un vis, un Univers...
Cu flori de tei, din lacrimi, tu singur ți-ai clădit,
Prin literă și lege, alt timp în infinit.

Pe lac, o diademă de lebede se-arată...
Ești cânt și nemurire, ești lumea noastră toată!
Ești viers! Și-n măiestria-ți, virtute și lumină.
Tu ai rămas de-a pururi a lumii rădăcină.

Cad flori de tei... și lacrimi... și litere-lumină.
Ai devenit un astru, ți-am plâns la rădăcină.
Te-ai înălțat Luceafăr. cât stele vom avea,
Cărarea vieții noastre, mereu vei lumina...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Poemul iubirii eterne

Iubirea ta mi-e cunoscută! Nu pot și nu vreau s-o contest.
Te am în gândul meu recrută, izvoarele îmi șușotesc.

Eu m-am aprins, în dar de nuntă, pe drumul vieții să te am,
Mireasă, spre dumnezeire... Și flori de măr să-ți prind în ram.

Te voi iubi ca-ntotdeauna, vulcanic, simplu, dar și cast...
Fii vânt și-nalță-mă cu Luna! Doar tu, acum, mi-ai mai rămas.

Aș lua din nuferii albaștri înțelepciunea... Și ți-aș da
O sărutare de lumină, dacă vei vrea fii a mea.

Apusul ți-a ascuns privirea și vântul pașii ți-a furat.
Hai s-adunăm nemărginirea pe care-n noapte am călcat!

Mi-am prins copacii de aripa acelui vis ce ne-a unit
Și uite! Azi îmi caut clipa când dintre îngeri te-ai ivit...

Am strâns inele de lumină, în lumea mea să te zidesc,
Dar tu, mireasa mea virgină, te-ai smuls din raiul cel lumesc.

Am strâns inele de lumină, pe deget să ți le-nfășor,
Dar tu-mi ești încă rădăcină și sânii tăi pe piept, mă dor.

Voal gri din umbrele uitării coboară peste chipul tău.
Te-ai smuls din valurile mării, iar eu te voi iubi mereu.

Cearșafuri reci ne înfioară iubirea care ne-a rămas,
Când te sărut întâia oară pe sâni, pe buze... pe obraz.

În gând de ploi se nasc deșerturi și depărtarea-i tot mai grea.
Sunt tot mai des hoinar, iubito! tem că nu te pot avea...

Sunt frunza tălpilor de sticlă ce-n visele-ți se-nghesuiesc.
Vino și trupul mi-l ridică! Tu nici nu știi cât te iubesc!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Te-aștept copilul meu, e iarnă iar în sat
Îmi este frig în suflet de-atâta așteptat,
Întoarce-te acasă, se-apropie Crăciunul
Din câți ați fost odată, n-a mai rămas niciunul.

Te-aștept copilul meu, de-atâția ani te-ai dus
Și câte-am pătimit, știe Cel de Sus
Icoanele din casă îmi știu durerea mea
Și geamul ce-l pândesc, venind a te vedea.

Te-aștept copilul meu, nimic nu-ți reproșez
În rugă și în gând te port și te veghez,
Dar sufletul mă doare căci nu ești lângă mine
Întoarce-te de poți, cât Domnul mă mai ține.

Te-aștept copilul meu, mi-e tare dor de tine
Se-apropie Crăciunul e frig și nu mi-e bine,
Vino să-mi încălzești inima-ndurerată
Acuma cât mai poți, mă mai colindă-o-dată.

Te-aștept copilul meu, căci pasul mi-e greoi
Aripile-mi sunt frânte, zboară tot înapoi,
Doar gândul meu la tine în viață mă mai ține
Te-aștept copilul meu, uite Crăciunul vine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Stele de catifea

În noaptea asta te aștept să vii!
Îți scriu cu stele versuri argintii,
Te strig cu glas de clopot de izvor...
Nu simți, de tine, cât îmi e de dor?

Sunt stele căzătoare ce se sparg,
Căzând timid, pe-al frunții mele prag.
Tu te-ai oprit pe geana desfăcută
Ce am primit-o de la tine dar de nuntă.

În nemurirea ta tulburătoare,
În iris dezgolit de trandafiri,
Mi-ai oferit săruturi de culoare
Și caste constelații de iubiri.

În galaxii de strofe, plâng castanii...
Sub floarea lor, de-un timp, am adormit,
Căci au trecut ca o furtună anii
Și frumusețea vieții a pierit.

Nu mă mai cauți să-mi oferi iubire;
Sărutu-mi rătăcește-n univers...
Oferă-mi doar un strop de fericire
pot dau vieții mele sens!

Adorm tăcut la margine de lume;
Străin călăuzit de pași de dor...
Mă cheamă glasul de îngropăciune
În labirintul morții cobor.

Tu nu-mi mai cauți pașii, nici privirea...
În suflet cav, destin, te-ai îngropat...
De ce să te condamne omenirea,
Când eu, din disperare, te-am iertat?

De ce în pumnu-mi, lacrima-ți să cadă?
E tulbure și plină de nimic...
Ai rătăcit pe lespedea de piatră...
Departe ești... Zadarnic te mai strig!

Vino și frânge ramura tăcerii!
Presară trandafiri în gândul meu!
Aceeași fi-va lacrima durerii
Și-același trup de piatră fi-voi eu.

Ai oferit pe-un strop de nemurire
Mormântul gol, de lacrimi presărat...
Poem rămas la margine de viață
Și-n clipa cea din urmă te-am strigat.

poezie de din Cânturi printre rânduri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă ai fi...

Dacă tu ai fi cuvânt
Ca pe-o rugă te-aș rosti,
Și mi-ai fi mereu în gând
Versul ce mi l-aș dori.

preface în ruine
Ziduri triste de orgolii,
Ți-aș împodobi în versuri
Irișii, doar cu magnolii.

Dacă tu ai fi o floare
Încrustată-n a mea vină,
N-aș lăsa lacrimi amare
atingă-a ta tulpină,

Te-aș uda cu lacrimi calde
Izvorâte din iubire,
Și aș strecura-n petale
Doar parfum de fericire.

Dacă-ai fi doar o cometă
Rătăcind prin galaxii,
Ți-aș crea decor din stele
Prinse-n pletele-argintii,

Te-aș urma prin căi lactee,
Spațiu ți-aș crea din unde,
Ți-aș aduce numai soare
Printre genele plăpânde.

Dacă-ai fi marea albastră
Ce îmi lacrimă prin gene
Ți-aș aduce-n dar corăbii
Doar cu dorurile mele.

Dacă-ai fi o clipă tandră
Petrecută-n al meu vis
crea din spațiu, timpul
Viitorului promis,

preface-acea secundă
În eterne, calde șoapte,
Mângâiere ce-ți alintă
Roua strânsă printre pleoape.

De-ai fi gândul ce se zbate
Între dor și neputință,
Ce aduce-n suflet lacrimi
Prins de-a inimii dorință

Ți-aș găsi azi fericirea
Într-o lacrimă de stea,
Te-aș lăsa să-mi iei lumina,
Să o strângi.. în palma ta...

poezie de din Din suflet
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Frumoasa mea

În sufletul purtat spre nemurire,
Prin dragoste, devii nepământean,
Iar zeii-ți plâng menirea de-a fi înger...
Eu vreau în gânduri, înger să te am!

Zeița mea, tandem cu poezia
Și bolți de flori și versuri ți-aș crea,
Dar nu te-ascunde iar în întuneric!
Lumină fi-vei! Nu te-ntuneca!

Te port în suflet pâine frântă-n două,
Nestăpânit de foamea de amor...
În lumea ta rodește curcubeul,
Iar eu, frumoasa mea, sunt muritor...

Nu pot să-ți cer, căci ești nemuritoare,
Spre lumea mea legată de păcat
Să te cobori, cât te-aș iubi de tare
Și ah, cât te-aș iubi cu-adevărat!

Rămâi un vis cu aripa de ceară
Topită-n gânduri către zori de zi!
Nu vreau ca tu să fii o pământeană!
Rămâi în ceruri, să te pot iubi!

Să mă trezesc, sub geana străvezie,
Că scormonesc după iubirea ta...
Frumoasa mea din alte constelații!
Îngerul meu plăpând... frumoasa mea!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă eminesciană

Pe chipul meu, în ochii mei,
Se-apleacă ramură de tei.
Luceferi iar coboară-n gând,
O "Cătălină" căutând.
Și tremură pe lacuri iar,
Pierind cu fiecare val
Și lumea toată-i vis și cânt...
Coboară îngeri pe pământ...

Pe chipul meu, în ochii mei,
Se scutur florile de tei.
Mi-e brațul ramură de dor
Și-n înălțimi adesea zbor,
Culeg nectar din ploi de stele,
La pământeni -ntorc cu ele
Și ca un zeu, de zei învins,
Revin plângând în ploi de vis.

Se-apleacă ramură de tei...
Tu, salcie plângând vrei,
treacă râuri de cuvinte,
De mine să-ți aduci aminte,
țese luna-n tristă noapte
Cămașă de iubiri și șoapte,
Tu,-ncorsetat de ramuri fine,
Mereu să-ți amintești de mine.

Luceferi iar coboară-n gând...
Aidoma unui mormânt,
Simt cum izbesc în mine șoapte...
Cad florile înmiresmate!
Cad lacrimi în letopisețe
Când ochii tăi îmi dau binețe,
Lumina-n cercuri se rotește
Și-n flori de tei mă pierd... Privește!

O "Cătălină" căutând,
Tu te-i întors înspre pământ
Și-acum, Luceafăr, îmi zâmbești
Și prin fereastră privești.
Și-s singură-n cămara mea -
Mărgăritar de catifea.
Nu-s prinți să-mi vină-n ajutor...
Doar tu, în limpezimi de dor...

Și tremură pe lacuri iar
Luciri de stele... Tu, amnar,
Împins de negre gelozii,
Precum un zmeu la mine vii,
Dar m-ai trișat de-atâtea ori
Plecând cu stelele în zori
Și-n răsărit eu am rămas,
Ca un străin, fac popas.

Pierind cu fiecare val,
Uitând de-al timpului aval,
Amonte gândul ți-l conduci...
Un cimitir fără de cruci
Împodobit cu flori de tei
Te-așteaptă. Unde sunt acei
Gonaci ce te-au împins spre stele?!
Te-ai risipit fugar în ere...

Și lumea toată-i vis și cânt,
Un doliu încă fluturând,
Mormânt cu oasele-n osoar,
Pierind tăcut, val dupa val.
Zadarnic înapoi privești
Din lumea-n care poposești.
Nu poți avea râvnitul pas,
Nici lacrima de pe obraz...

Coboară îngeri pe pământ
Cu ei iubirea aducând.
Tu iar, privind cu ochii reci,
Pe tocul geamului când treci,
Un paj de nicăieri ivit,
Eu am să uit c-am suferit.
Dar între lumea ta și-a mea
Mereu un prag va exista.

Coboară îngeri pe pământ...
Și lumea toată-i vis și cânt
Pierind cu fiecare val.
Și tremură pe lacuri iar,
O "Cătălină" căutând.
Luceferi iar coboară-n gând...
Se-apleacă ramură de tei
Pe chipul meu, în ochii mei...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Înger re-creat

cu dedicație pentru Nana Ileana Filip și fiica ei plecată printre îngeri, Izabela Alina

Înger re-creat în suflet, înger re-creat în gând...
Altarul dragostei pe care mama
A îngenunchiat și a plâns,
Abundă de îngeri și stele,
De cântec, de vrajă, de râs...
Quasar ce ivit pe pământ
Te-ai stins odată cu zorii
Fericirii de mamă,
Porți pe chip sideral
Sărutul, întâiul și ultim sărut,
Porți în frageda palmă
Forța unui nou început.
Departe, cu însemnul altei iubiri,
Floare de colț, floare de foc, floare de colț, stea,
Ai rămas vis pulsând în inima mea.
Nu te-a alungat nici timpul, nici gerul...
Chipul tău - icoană de lumină,
Adoarme cu mine în fiecare seară.
Așteaptă! Cândva, mama la tine-o să vină!
Ți-ai purtat moartea prin foc,
Dar ești purificată prin mine,
Pe drumul nașterii, din clipa aceea, divine.
Azi îți las coroane de îngeri,
Săruturi caste și stele albastre,
La altare de plângeri...
Izabela Alina, tu ești pentru mine
Întâia iubire, lumina...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa primăverilor capricioase

Capricii moi, de primăvară,
Vise, copaci înmuguriți,
Vii stele pe tapet de seară...
Oh, zile noi, veniți, veniți!
Ne scutur flori de măr din ceruri...
Aleile sub flori de măr
Se lasă-n râuri de peneluri,
Precum argintul prins în păr.

Capricii moi de primăvră
Și muguri moi de catifea,
Povești de vis în fapt de seară,
Zâmbet, copilăria mea...
Cu toate-s strânse în clepsidră
Și-n scurgerea luminii-n care
Și jad și umbre de jăratic
Se-ascund în scânteiri de soare.

Vise, copaci înmuguriți
Și ape limpezi, cristaline,
Tineri și vârstnici fericiți
Deodată le aducui cu tine.
Izvor din ceruri se prelinge
Și soarele, sub ploi, s-a stins
Precum o candelă. Ne plânge
În noapte, fiecare vis...

Vii stele pe tapet de seară
Adorm în leagăn de argint.
Ești tu, oh, dulce primăvară!
Îmi picuri tâmplele cu mirt...
Îmi crește primăvara-n suflet
Altar de fluturi și de stele,
Pământul tot e numai cântec –
Un semn al purității tele.

Oh, zile noi, veniți, veniți!
V-aștept pe bancă, în grădină,
Unde copii îndrăgostiți
Se-ascund, râzând, de-a ta lumină.
Mi-e dor de sărutarea ta!
De plânsul tău de ploi, de stele...
În amintiri te voi păstra,
Oh, primăvara vieții mele!

Ne scutur flori de măr din ceruri...
Pe brațe s-a-mprimăvărat.
Mustind, se-nalță-n mii de feluri
Și flori și fluturi deodat.
Ce falnic vis se-nalță-n mine!
simt de-acum un răsărit.
În mine cresc păduri virgine,
Deși la tâmple am albit.

Aleile, sub flori de măr
În necuvânt mi se arată.
Eu, fluture, din adevăr
Îmi iau iubirea-adevărată.
Liane albe de lumină,
Azi gleznele mi le cuprind
Și sunt o stea diamantină,
Pulsând și repetat murind.

Ne lasă-n râuri de peneluri,
Cuvinte moi... Și s-a-noptat.
Stau risipite în creneluri
Pe stâncile de diamant,
Lumini și stele pentru care
Nu mai există un sfârșit.
Lucesc, lumesc lucesc în zare...

Precum argintul prin în păr,
Viu legănându-se la tâmple,
În vânt și-n nouri adevăr,
Eu mă ivesc în val de umbre.
În nopți cu lună m-am ascuns
Și m-am pierdut – ultima stea.
Povara ce o am de dus,
Voi, pământeni, n-o veți avea...

Precum argintul prins în păr
Se lasă-n râuri de peneluri
Aleile. Sub flori de măr,
Ne scutur flori de măr din ceruri...
Oh, zile noi, veniți, veniți!
Vii stele pe tapet de seară,
Vise, copaci înmuguriți,
Capricii moi de primăvară...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Răspuns la poemul "Eu voi muri definitiv odată"

Tu ai murit definitiv odată
Și ai lăsat în urmă rugi și plâns...
Au plâns de tine neamuri, lumea toată,
Dar în tăcerea morții te-ai ascuns.

Ți-e trupul, azi, ca o lumină-n noapte...
Turnat în bronz, mereu strălucești,
Căci ne veghezi și ne rămâi aproape
Din orice colț de lume ne privești.

Strivit de-acum între coloși de ere,
Ca un opaiț, cu trupul sfărâmat,
Ești stea de dor ascunsă printre stele...
Prin tine alte ere-au evadat!

E locul tău de veci o amintire...
Memoria celor ce te-au iubit
Și te-au numit pe veci nemărginire,
De-acum prin tine, a înmugurit.

Frate de sânge cu strămoșii, astăzi,
Azi în cenușa lor te-ai îngropat...
Ai devenit și tu trecut, Vadime!
Dar neamul românesc nu te-a uitat...

Ți-ai luat adio de la noi, știu bine...
La moarte trupul tău e condamnat,
Trec îngeri azi, căci cetele divine
Să te-ntrupezi în înger, te-au chemat.

De azi ai să măsori nemărginirea
Cu timpul clipei împărțit în ere...
Te plânge, oh, Vaidme, poezia.
Tu te înalți o flamură spre stele.

Vei fii pământ... Suntem nedumerire...
De ce, din lumea noastră ai plecat?!
Ești și vei fii petala de iubire
Ce lacrimă în versuri ne-a lăsat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

O zi din calendar

Ne vom iubi! Iți voi aduce-n dar
O altă zi rămasă-n calendar,
Ofrandă fie pentru zeii urii
Să nu te-ascundă-n vaierul furtunii.

Ne vom iubi... cuminte și tăcut,
Ne vom iubi la fel ca la-nceput,
Pe sâni vor înflori sângeri și stele,
Căci tu ești taina fericirii mele.

Iți pun pe brat liane... -n valuri fine
Săruturi roze vor fugi spre tine...
Dac-as putea ți-aș dărui puțin
Din cerul meu de sentimente plin.

Ți-aș prinde-n păr spre-a străluci mereu
O stea de jar ascunsă-n gândul meu...
Și jadul ți l-aș prinde în privire
Căci tu ești nerostita fericire.

Pe coapsele de lanuri ți-aș cusea
Cu tainice priviri, iubirea mea.
Oh, esti un înger, să te pot privi,
Ți-aș da din calendar o noua zi...

poezie de din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Legământul iubirii

îngerii nu plâng niciodată, iubito
pășind pe rug
ei doar surâd
surâsul învierii într-un gând
stau pe un țărm
aștept, aștept să vii
să vii, să vii femeie, într-o zi
am adunat în suflet
vise mii, de tainic dor
ador parfumul unui trup din alte galaxii
e trupul tău în altarul iubirii
vrea să îți pun cunună
din flori culese ieri în paradis
de noi, doi nebuni îndrăgostiți
tresar în buze frământate de amor
de mușcătura unei mici sălbăticiuni
pierdută, rătăcită în iubire
cum m-am pierdut și eu acum în tine
parfumul tău mă cheamă iar și iar
ca într-un carusel amețitor
ceartă, îmbie
vin mereu la tine
arunc de pereți cu despărțirea
nu e a mea
a mea ești tu, femeia primului meu dor
dorința noastră e iubire
la fiecare ceas, te chem
sărut prelung buzele fine
un joc duios, nebun
a două suflete înveșmântate în iubire
m-ai întrebat odată
de ce doare iubirea
iubirea e balsam, nu e durere
nu este chin, e vis divin
a trupurilor ce ard, se frâng, într-un suspin sublim
cu dorințe rătăcite în nebuloase mângâieri
leg pe veci de tine
cu un sărut
mi-e dor să fiu cu tine
tu, înger în lumină
surâsul e primul pas spre fericire
al doilea pas
îl vom face în doi
într-un tangou amețitor
ce va urma
voi scrie iubito, într-o zi, pe trpul tău
cu pana înmuiată în amor
povestea unui bard ce a iubit odată, o fată minunată

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă pentru el și ea

Ești plaja ce mă arde când val mă pierd, în mare,
Sunt vântul ce alungă nisipuri sidefii,
Reflux ți reverie ascunsă-n depărtare,
Pierdut în risipirea din care nu mai vii.
Sunt clopotul tacerii-n ecouri de lumină,
Cortegiul ce-ngenunche, cioclii încătușind,
Ești umbra ce mă strânge! Atât ești de divină
îmi doresc o viață să ne trezim iubind.

Ești plaja ce mă arde când val mă pierd în mare
Și talpa-ades strânge sub sărutarea ta,
Din valurile mării eu ți-aș clădi palate,
Apoi tăcut m-aș pierde în unduiri de stea.
M- avânta spre ceruri să nu mă poată-ajunge,
De vis și mântuire, nici stânci însângerate,
Să nu-mi mai vezi durerea, nici lacrima ce plânge...
Ecoul lor se pierde în lumi îndepărtate...

Sunt vântul ce alungă nisipuri sidefii
Și mă întreb, iubito, de ce, de unde vii.
Dar nimeni nu-mi răspunde, născută ești chemare,
Iar eu sunt clipa vieții de vis și alinare.
Oceanul meu iubito, te cheamă să-ntregești
Crenelurile vieții... Povești împărătești
Îți stau îngenunchiate. La fel îți stau și eu.
Din sfânta-mpărăție, te voi chema mereu.

Reflux și reverie, ascunsă-n departare...
Doar luna mai veghează întunecata zare.
Am adormit cu tâmpla de tâmpla ta lipită
Să-mi fi și-n noaptea asta sălbatică iubită.
alergăm prin vise, desculți, cu noaptea-n plete
Ca-n lanțuri de lumină, chemările ardente,
Să lege veșnicia la margine de zi,
Și încă-o veșnicie să ne putem iubi.

Pierdut în risipirea din care nu mai vii,
Să-mi fie brațul fulger, să-ți pot înlănțui
Cu ochiul gol de tine, mătăsuri moi de stele,
Țesându-ți giulgi de aur, iubirea vieții mele.
Pe umeri universuri de tainice săruturi,
Să-ți pun ofrandă încă, cea fără de-nceputuri...
În râuri veșnicia curgă peste noi,
Ochii să nu-mi mai fie spre ziuă-atât de goi.

Sunt clopotul tăcerii-n ecouri de lumină,
Te caut, te tot caut și plaja mi-i virgină.
Îmi spală-nsângerarea o lacrimă de mare,
Iar tu te pierzi iubito, te pierzi, te pierzi în zare!
Trec tălpi ades grăbite și timpul se oprește,
Amară suferință în mine-nmugurește.
Înaintează valuri spre nefireasca vină
De-a te iubi o viață, fecioară de lumină.

Cortegiul ce-ngenunche, cioclii încătușând,
Fior străin de mare, cu marea fredonând
Aceeași melodie – un clopot, o chemare,
Un gând care te-așteaptă reapari în zare.
Nu-ți cer decât o șansă, un sângeriu apus,
Sărutul pentru care, luceafăr, m-am ascuns
Mânat de gelozie, în abanos de noapte,
Iar azi ți-adorm în gânduri, un colier de șoapte.

Ești umbra ce mă strânge... Atât ești de divină
Că-n flori de chiparoase te-aș înveli, regină.
Pe coapsele ca neaua ți-aș presăra cuvinte
Și rozele le-aș pune în lacrimi și-n cuvinte,
Ca lumea să-nflorească sub ochii mei de stele
Ți-aș da întru mărire alese giuvaere.
Ți-aș da o-ntreagă lume, câmpii și munți și ape,
Să te mai am, iubito, atâta de aproape.

îmi doresc o viață să ne trezim iubind,
Stii tot mai des, iubito! Mi-e gândul suferind.
Sub talpa-ți sidefie, mătăsuri de lumină
Se-ntind să te cuprindă... Sunt îngeri ce din tină
Au renăscut iubito. Tu nu-i privești, ți-e teamă
Și în apusuri stranii te pierzi, iubită doamnă.
Mai lasă-te în valuri sub lacrimă de mare,
Privește depărtare și vezi ce mult mă doare!

îmi doresc o viață să ne trezim iubind,
Tu umbra ce mă strânge, atât ești de divină.
Cortegiul ce-ngenunche, cioclii încătușând,
Sunt clopotul tăcerii-n ecouri de lumină.
Pierdut în risipirea din care nu mai vii,
Reflux și reverie, atâta-ndepărtare,
Sunt vântul ce alungă nisipuri sidefii,
Ești plaja ce mă arde când val mă pierd în mare.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diodor Firulescu

Scrisoare către cel ce așteaptă, păcatul moștenit, iubirea

Diseară așteaptă-!
E tot ce mi-am dorit...
Căci o să vin cu flori și șampanie...
voi aduce și pe mine.
Vom fi doar noi.
Dar dacă nu ești de acord, să mă suni.
Anunță- negreșit!
Voi trimite doar gândul să te însoțească.
Aștept să-mi scrii...
Și de vei vrea, doar pregătește-te pe tine!
Nu vreau să te rujezi, sau pomadezi exagerat fața
Căci nu vreau ieșim undeva.
Nu in seara asta!
În seara asta eu te vreau așa cum ești,
Așa cum noi ne-am cunoscut odată
Nu vreau mături casa, nici să pregătești mâncăruri.....
Căci eu, în astă seară voi hrăni cu tine noaptea toată.
Dar hai să nu fiu rău
Și să-ți dau voie și ție să faci ceva ce-ți place.
poți privi cum te sărut și te desmierd,
Înainte de a mă înfrupta din tine...
Vei fi deliciul casei.
De nu mă-nșel,
(Parcă ți-am mai spus, de atâtea ori, nu?!)
Ți-aȘ mai aduce flori să fiu galant,
Dar nu le-am cumpărat,
Nici nu le rup din cuibul lor, iubind natura...
Ți-aș aduce, de-ai dori, flori ce-au încolți la mine-n suflet,
Crescând doar din iubire
Și înrădăcinându-se pentru o veșnicie în noi.
De aceea te-am primit pe tine, în casa sufletului meu,
Călcând pe petale de roze...
Sunt flori ce chiar prin viața lor ar fi putut da nastere sau moarte primaverii...
Așteaptă-, așteaptă-,
Căci voi veni purtând iubirea-n suflet!
Sau putea înot prin lumea mea de basm,
Călărind pe-un nor din dragoste făcut
S-ajung mai repede la tine.
Dar până atunci,
Deschide doar fereastra intre dorul meu
De-acuma transformat în strofe de iubire...
Doar pentru tine, femeie!
Așteaptă-mă căci voi purta
Chiar și păcatul moștenit de noi - "iubirea",
Păcatul dragostei
Și sentimentul de tată
Pe care pruncii mi l-au tatuat
În sufletul rănit de așteptări.

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Te rog să mă faci iar, dar numai din cuvânt

Da, Ți-ai făcut din lut un chip, care-am fost eu,
În Cerul unde chiar ai vrut să fiu mereu,
Iar Sfântul Duh al Tău atunci m-a-nsuflețit
Să te-nsoțesc prin Rai, în veci, ca fiu iubit.

Însă din Rai căzut, într-un cumplit păcat,
Cu Eva pe pământ alt Rai eu am creat,
Sădind iubirea Ta în stele și în flori,
Când îmi zâmbești mereu cu Soarele în zori.

Mi-ai dat să-mi fie-aici și Crucea un alint,
Mi-arăți Lumina Ta-n icoane de argint,
Din Cer îmi dai s-aud al îngerilor glas
Prin tril de filomele, dar Raiu-n Cer Rămas,

Îmi este-n suflet chin și, Doamne, îmi doresc
Prin Rai, cum Tu ai vrut, mereu să Te-nsoțesc;
Cum însă-s muritor, făcut doar din pământ,
Te rog, să mă faci iar, dar numai din Cuvânt!

poezie de din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook