Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Sonet nostalgic

Suspinul ploii ce s-așterne lin,
Nostalgic, în sonetul meu se zbate
Legând în taină-a mea singurătate,
De ceea ce a fost al meu destin.

Supuse tristei toamne pe deplin,
Sub arbori gri zac frunzele uscate,
Pe sub rafala ploii înghețate
Și sub răsuflul vântului meschin.

Aleargă fără țel, în rătăcire,
Frunzișul mort, tristețea să inspire,
Și să trezească stol de amintiri,

Ce șerpuiesc prin undele de vreme,
Înlăturând durerea din priviri
Și clipe din trecut voind să cheme

sonet de (12 decembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Răpăitul ploii

I

Răsărit din pământul sterp,
Puțin udat de ploaie –
Pe mii de hectare de-ogoare,
Sub spic, paiul de grâu se-ndoaie.

Din cețurile dimineții –
Pe-neașteptate, c-un sărut,
Soarele fierbinte risipește
Întunericul mut.

Din deșertul vieții,
Din vini de neiertat,
Din solul străveziu al sufletului meu –
Aceste cântece, de neuitat.

II

Numai răpăitul ploii are puterea
De-a-mi ostoi tristețea și durerea.

Era un flăcău tenace, știa ce vrea,
Râdea de povara pe care o purta;

Buzele-i erau bântuite de cântece necântate,
Decât briza celor șapte mări mai catifelate;

El a apărut din zorii zilei, fără veste,
Sculptat de flăcări. Dar, iată, nu mai este!

Numai biciul argintiu al ploii grele
Mai poate ține-nchise-aceste buze-ale mele...

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Simfonia ploii

cântecul ploii răsună în stradă
stropii mari cântă pe frunze duios
copiii aleargă către o bravadă
sar în băltoace de sus în jos.

mâinile diafane a ploii de vară
mângâie suav arbori înfometați
greierii surprinși în lanul de secară
scutură aripi ude profund încântați.

fluturii ascunși sub corole de flori
se îmbată de miresme și splendoare
sunt prea fragili zboare pe sub nori
așteaptă cu iubire razele de soare.

simfonia ploii pe strune de viori
e magie pură și prană hrănitoare.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Sonetul cântecelor ploii

Cântecele ploii încă mai răsună
în adânc de pietre ce s-au risipit
peste lutul aspru dintr-o văgăună
care nu cunoaște zori sau asfințit.

Slabele ecouri, ca de liturghie,
poartă-n ele nume-n timpul de apoi,
care le promite, întru veșnicie,
limpezimea rece-a apelor din ploi.

Viața le privește, îmbrăcată-n verde,
urcă pe o stâncă, trece prin eter,
uită răsăritul și-n amurg se pierde,
fără să-și regrete timpul efemer.

Din adânc de pietre, într-o văgăună,
cântecele ploii încă mai răsună.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Agață-mi sufletul de tine...

Iubito, agață-mi sufletul de tine
și fă-mi un adăpost din brațe,
mă treci departe de întunericul morții;
nu mă stinge cu lacrime fierbinți
în catedrala sfinților răpuși de piatră.
Și cu o bătaie a inimii răsună-mă în glasul ploii,
îmbrățisându-mă din toate părțile deodată
cu o încordare adâncă până iau forma luminii.

Îmbrățișează-mă din toate părtile deodata
și nalță-mă cu o mișcare adâncă
în trupul ploii;
-ți plouă printre degete ființa mea din neființă,
viața mea din nemoarte;
la capătul norilor nu mai existe dovada c- am fost muritor,
că umerii mi-au fost sfâșiați
și a curs dinafară trupul meu în tine.

poezie de din Constelații Diamantine - dec, 2015
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamnă târzie

freamăt de frunze reci,
îmi vâjâie vântul prin cărările sufletului
ventriculul drept se zbate în piept, ca magma unui vulcan ce se trezește la viață

ascult sunetul. ploii ce aduce a toamnă
mă pierd printre castanii acum dezgoliți
departe, departe un tunet tresare și aduce lumină pe cerul miop.

prieten și sfetnic îmi ești tu acuma,
tu singur pe lume, eu singura iar
avem un destin și purtam și un nume
tu timp care trece, eu om fără leac

degeaba mai strig spre pădure, ecoul meu doarme
și toamnei i-e somn, acum mă retrag spre
spre țărmuri departe
s-aud doar frunzișul călcat de picior.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Durerea ploii

Reumatice ramuri
Își tânguie durerea ploii
Căzută pe umeri de frunze – sentimente ascunse.
Pamblici de fulgere
Lovesc așternutul de umbre
Ireal foșnitor.
De tunete dor și gândurile
Și uitatele verbe
Căzute în lupte acerbe...
Cerul este o pătură gri.
La margini de zi
Corbi înfometați de lumină
Au prins rădăcină.
Ca un clopot de voci
Ramuri se lovesc între ele,
Duelându-și tăcerea.
Și plouă... și grindina bate în geam.
În furtuna de oameni,
Eu sunt singurul ram...

poezie de din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Nerostitul cuvânt

Mereu ne atrage nerostitul cuvânt
căutăm prin chemarea glasului
în picurii argintii ai ploii
în dansul răscolitor al vântului
îmbrățișând zorii zilei
alb cuvânt din freamăt de destin
sunt clipe când,
neprevăzutul descoperă lumi
însenineze chipul în miezul nopții,
sub tăcerea amintirilor
cu palmele pline de stele
mângâi conturul privirii
niciodată nu găsesc cuvintele potrivite
întâmplarea e numele tău
opresc căutările
în umbra iernii reci
așez literele în toate limbile
înțeleg neînțelesul
timpul se scurge lin
un curcubeu închis
așteaptă -l deschizi
mă înseninează ultimul cuvânt
unde privirea e lacrimă și zâmbet
la marginea sufletului.

poezie de (17 martie 2020)
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Alesul

A mai trecut o zi, a mai trecut un ceas,
iertările pierdute se întorc agale,
din câte-au fost, din câte-au mai rămas,
speranțe noi adun în mitice pocale.

Din elixirul vieții mai gust câte puțin,
la orele din noapte, când dorurile plâng,
în amintiri trezite, căzute în declin
pe tufele uscate la margine de crâng.

Din roua dimineții culeg mărgăritare,
în cumpăna dorinței -mi fie anotimp,
când undele săltate în ape curgătoare
aruncă neuitarea pe cerul fără timp.

Ascult nemărginirea venită la amiază
pe aripa întinsă a unui gând rănit
sub salcia pletoasă ce încă mai visează
că râul care trece i-a fost cândva iubit.

Și tu visezi copilă, privind de pe terasă,
că eu voi fi alesul venind de peste râu
călare pe licornul cu coama mătăsoasă
îți alung tristețea cu ciucurii din frâu.

poezie de din Poeme peste timp. Antologie lirică, Ed. Bren, București, 2020
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Povești pe firul ploii

pe firul ploii toamna rescrie povești
cu iubirile verii născute din boemi
ploaie albastră vreau -mi limpezești
gândurile triste strecurate în vremi

în dansul ploii sufletu-mi liniștesc
are și ea fantezie și farmec divin
speranța e un curcubeu ce îl nutresc
din beția visării nu îmi mai revin

lacrimile cerului le trăiesc și eu
țâșnite din adâncuri picuri de necaz
doruri din inimă suspină din greu
trenul bătrâneții -l schimb la macaz

pe firul ploii toamna rescrie povești
din zvâcnirile clipei curg lacrimi cerești

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Grigore

Metamorfoză

o râpă de singurătate s-a așternut între noi
când ai atins cu vorbele tale
timpul prezent
durerea mea s-a așezat zacă pe caldarâmul tăcerii
iar eu neputincioasă o priveam ca pe o străină
i-am presărat în picurii de lacrimi
cunună de mărgăritare
iar veninul l-am așezat
în pocalul nestins
al Iubirii

un nor de ură se plimba peste sufletul meu
când ai plecat ca un fugar din
viața mea
nedumerirea mea s-a răstignit pe Crucea Învierii
iar eu împietrită o contemplam ca pe o Apocalipsă
i-am făcut corăbii
din suspinul meu
iar catargul l-am ridicat
pe puntea îngustă
a Speranței

un oftat repetat îmi derula amintirile
când tu ca un Don Quijote rătăceai
prin lume
iertarea mea se amăgea cu otrava minciunii
iar eu debusolată o țineam la piept ca pe o fiică
i-am făcut leagăn de orhidee
din durerea mea surdă
iar pe stative i-am împletit
în zale de rubine
rugă
de Împăcare și Armonie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Arginții ploii

ploaia-și scutură arginții peste flori de liliac
și-n eterna lor poveste firul vremii îl desfac.

glasul ploii se aude liniștit și monoton
în fotoliul din odaie imi plec capul și adorm

mă visez în lan de spice, soarele arzând pe cer
și un șir de prepelițe ce grăbite -apar și pier....

dar trezită din visare văd prin geamul aburit
cum sărută arginții ploii liliacul înflorit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Cântecul ploii

Nu e bucium, nu e flaut, nici chitară fermecată
Este șoapta caldă a ploii, peste nucul din livadă
Nu e fluierat de mierlă, nici pustiul unui cuc
Este șoapta caldă a ploii, peste frunzele de nuc!

Eu ascult cum cântă ploaia si in ritmul unui vals
Ridic brațele spre ceruri, ploaia râde in extaz......
Mă cuprinde mă-nfășoară cu argint sclipind in soare.
Intr-un curcubeu eșarfă, plec cu ea in depărtare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dansul ploii este dansat de paparude. Tu ești adăpostul meu pentru vreme rea.

citat din
Adăugat de elenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Castanii

Pe sub castani cu frunza mare eu mi-am purtat ades tristețea,
Când părăsită stă de vorbă cu sine, însăși tinerețea,
Și mișcătoarea lor cupolă, deasupră-și clatină verdeața,
Părea că-n jurul meu, prin ramuri, în mii de palme bate viața;
Iar câteodată, crengi uscate păreau cădelnițând un mort.
Pe sub castani cu frunza mare și azi tristețea mea mi-o port.
......

poezie clasică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina-Maria Constantin

Forța ploii

În mine ploaia în ropote cade
Spălând ale sufletului arcade
Și tună în inima-mi speriată,
Țin tunetul priponit de-o bucată.
În oglindă văd o alta, sunt nouă
O flacără stinsă sunt acum și plouă.
Cred în mine însămi și în ce gândesc
Deși fiecare al meu "eu" urăsc
Când pe mine însămi nu mai regăsesc.
Ca apa care nu vrea mai treacă
Amărăciunea stă pe loc, nu pleacă
Căci tu doar poți -îndepărtezi tristețea
Să-înlocuiești doar cu-n zâmbet căpețea,
Murgul pe-amândoi ne ducă-n galop
În poiana iubirii sub un falnic plop.
Cum tunetul trece, nimic nu atinge
Doar tu c-o privire tristețea poți frânge.
Hai vino, scoate la lumină al meu "eu"
Precum focul viu a adus Prometeu.
Mare-i forța ploii dar n-are putere
Să curețe a mea ființă de durere.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fericirea constă în a fi mulțumiți cu noi înșine. De multe ori, nu mai știm fim fericiți, fiind prinși în rutina zilnică ce ne complică existența, în vîrtejul clipelor ce ne aruncă în bâltoaca frustrărilor și a complexelor. Trebuie ne oprim o clipă din alergarea nebună prin viață și ne ascultăm nevoile sufletului. Atunci, vom ști ne bucurăm de mirosul proaspăt al ploii, de verdele crud al firelor de iarbă ce se leagănă în adierea vântului, de cerul încărcat de stele din nopțile liniștite de vară, de frunzele arămii ce parcă valsează prin atmosfera încărcată de emoție din zilele răcoroase de toamnă, de roadele pământului care mustește de viață... de fiecare zâmbet ce ne pastelează efemeritatea clipelor.

în Ploaie de gânduri, Să găsim fericirea în efemeritatea clipelor
Adăugat de Lavinia Elena NiculiceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Ora mea

lichide nechemate pătează
imaginea unei plutiri.
aștept isprăvirea cuvintelor încarcerate-n gesturi.
la fiecare plecare răsare durerea
în timona cu simțurile mele seduse
de metamorfoza unei clipe eterne
venite din gol.

prin oraș cad linii ferate,
uneori sparte ca gândul meu orb,
vorbind încet nu mă trezească.

ora ta mă apasă ca o piatră.
trec prin jumătăți diferite
jumătate beznă, jumătate lumină,
descrescând în vechi imagini
ce se destramă-n ora mea de vis.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Melancolie gri

nu te vreau de loc singurătate
vreau prietenii în jurul meu
petrecem numai clipe minunate
uităm că-n viață e și greu.

nu știu ce-i cu mine de o vreme
nu mai dorm și noaptea mă frământ
amintirile se-adună cheme
le-am lăsat ca semne pe pământ.

nu te vreau de loc melancolie
scoți la suprafață doar tristețe
vreau sufletul cânte ca o ciocârlie
zorii fericirii -mi dea zilnic binețe.

curgă în clepsidră numai veselie
miresmele iubirii iar mă răsfețe.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Etern tango

[Amintiri tatuate]


Amintiri adânc tatuate.
Cicatrici sterilizate.
Flashuri paralizante.
Aberant de agonizante.

Le-aș renega,
dar fără ele,
n-am mă pierd,
pe mine?

Dau vântului spaimele,
intr-un etern tango,
sper eu....
Dau ploii gândurile,
și preț de-o clipă,
mă adun.

Mă lepăd
de vechii ochi umbriți,
și prin norii risipiți,
o mică stea-mi zâmbește!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Savin

De-o vreme

de-o vreme pe lângă timp trec,
de frică nu dau de mine.
serii spinării-n roz, mă aplec...
adierii supus fără a mă abține.

de ani, aproape nicio singurătate
ființei mele nu se vrea paralelă;
de la nord la sud, pe neașteptate,
sunt trecut și legănat ca o velă.

prin marmură-milă înoată efigii
cu ecouri zvelte de uitată pruncă.
simt cum mi se prind de emoțiile gri
fără motiv, așteptările de luncă.

cuvântul în margine de carte
e-n primejdia vântului, al răsfoi.
muchiile odăii-n lumini așezate
reușind alăturat cais a priponi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook