Rondel muzei

Îmi pătrunzi muză în vise
Şi inspiraţia mi-o aduci;
Nu ai gândurile-nchise,
Ci în cuget mi le arunci.

Dacă-s vânturi la răscruci
Scoţi ideea din abise;
Îmi pătrunzi muză în vise
Şi inspiraţia mi-o aduci.

Eu cu braţele deschise,
Viu simbol al Sfintei Cruci
Te urmez chiar de te duci
Spre destine ce ni-s scrise,

Îmi pătrunzi muză în vise.

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muză dragă,

Muză dragă, te implor,
Vino, iar, în prag de seară,
Fură poanta dumnealor
Şi mi-o pune-n călimară!

epigramă de Ion Mărginean din 101 epigramişti retuşaţi şi încondeiaţi de Alexandru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis mic de mână

În faţă am vise
Ce-aşteaptă închise.

În urmă am vise
Lăsate deschise.

În minte am vise
De gânduri ucise.

În carne am vise
De sânge permise.

În suflet am vise
De soartă decise.

În versuri am vise
De mâna mea scrise.

poezie de Marius Robu (30 august 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau să scap de muze...

de muze nici nu vreau să scap,
poate să fie blondă, brună,
poate a fi o frunză din copac
sau floarea înflorită lină
sau poate fi noaptea fugară,
cu luna tristă luminând
sau poate visul nopţilor de vară
sau cine ştie... chiar şi-un gând

îmi este muză muntele şi marea
şi norii alergând pufoşi,
îmi este muză dimineaţa, seara
şi greierii îmi sunt cei luminoşi
şi totul poate să îmbrace haina,
această haină, muză stea,
când scriu un rând, îmi este cum e toamna,
din rădăcina ei... sunt muza mea

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stea neapusă

E cam târziu şi tinereţea-i dusă
Pe aripa crâmpeielor de vise,
Să-mi sloboadă gândurile-nchise
Din tainiţa de grele vermi, ascunsă.

Tixită cu idei, spre a fi scrise,
O ladă ferecată este-mpinsă
Pe-o cale neumblată, nepătrunsă
Din univers cu recile abise.

Cum steaua mea e încă neapusă
Lumină a cuvintelor contururi,
Iar bucuria-n sine-mi e indusă
În clipa cea de faţă şi deapururi.

De răutatea lumii ce-i distrusă
Voinţa nu-mi va fi nicicând supusă.

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stea neapusă

E cam târziu şi tinereţea-i dusă
Pe aripa crâmpeielor de vise,
Să-mi sloboadă gândurile-nchise
Din tainiţa de grele vremi, ascunsă.

Ticsită cu idei, spre a fi scrise,
O ladă ferecată este-mpinsă
Pe-o cale neumblată, nepătrunsă
Din univers cu recile abise.

Cum steaua mea e încă neapusă
Lumină a cuvintelor contururi,
Iar bucuria-n sine-mi e indusă
În clipa cea de faţă şi de-a pururi.

De răutatea lumii ce-i distrusă
Voinţa nu-mi va fi nicicând supusă.

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvâcnirile, iubito

Zvâcnirile, iubito, îmi vin, le am şi pleacă
aşa, la fel ca tine când fugi, revii, nu stai,
şi-atunci îmi pare lumea netrebnică, o cloacă.
În pieptul meu, cu totul, pătrunzi ca un vătrai.

Ferestrele-n trecutul clement se cer deschise
(din viitorul aspru s-alunec în trecut)
să las în urmă ochii-mi ce, inundaţi de vise,
orbecăie în smoala căzută-n aşternut.

În gol privesc... deodată, spre mine, o statuie,
c-o aură umbrită, se-nalţă din Infern
să mi se-arunce-n suflet, şi-apoi să se încuie
în vid, precum uitarea şi gândul cel mai tern.

Zărind pecetea-n frunte, citesc însemnul urii:
"o albă ca zăpada şi neagră-n cerul gurii."

sonet de Ionuţ Popa (2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când pătrunzi

Când pătrunzi
în adâncul tău,
orbită de sânge,
ca şi cum în ceaţă
ai strangula din greşeală un zeu,
nu descoperi nimic, nici carne nici suflet,
ci o nelinişte cu plumbul ei,
şi, prea aproape de inimă,
lipită de cuget,
tu supravieţuieşti, fie şi un sfert de clipită,
doar ca să te închipui un diftong
în miezul unui poem.

poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nădăjduiesc îm muză

Îmi curgi prin vene ca o apă vie,
Tu nu eşti aici aevea, doar exişti,
Iar ochii mei nu mai par atât de trişti,
Deşi au lăcrimat de bucurie

La întâlnirea noastră cea târzie,
Unde martor mi-a fost Universul,
Care mi-a transpus pe note versul
Şi a făcut ca lumea să mi-l ştie.

Nădăjduiesc în tine şi am crezul,
Tu muza mea, chiar dacă eşti târzie
Mă faci să scot din piatră poezie,

Pe care să mi-o înalţe vântul
Risipind-o ca ploaia pe câmpie
S-o citească cine vrea să ştie...

Sibiu, 05.12.2015

sonet de Ioan Friciu din Inedita (5 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptul la muză

Poate că pe voi v-amuză,
Mie-mi vine-a plânge:
Ca s-o am pe soacră muză,
Am plătit cu sânge!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia de vise

Tu eşti ploaia mea de vise
Care curge infernal ;
Mă îmbie porţi deschise,
Cu sorbeturi în pocal.

Mă cufund adânc în tine
Fără să regret nimic ;
Doar mă podidesc suspine
Când din vise mă ridic...

Picuri grei mă-mpung în creştet
Cu speranţe şi idei
Cum că sufletului veşted
Să-i dai viaţă ai să vrei...

Dulce, visul meu noptatic
M-a cuprins de subţiori
Şi mă-nvăluind molatic,
Îmi dă tremur de fiori.

Tu eşti ploaia grea de vise
Ce mă-neacâ-ntr-un final ;
De pe piscuri neatinse
Chipul tău zâmbeşte pal...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (28 iulie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa îmi este propria muză, chiar şi atunci când nu mă amuză.

calambur aforistic de Ovidiu Kerekes (26 decembrie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Materialista" muză

Să inspire-al meu condei,
Reaua muză nu se-ndură
Este vai de scrisul ei!
Şi tot cere băutură...

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorita muză

Nu o muză, ci-un harem
Are Icsulescu, dragă,
Iar la mine, dac-o chem,
Mă amână o lună-ntreagă!

epigramă de Jean Găbudean-Rivalet din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi doar un vis...

În lumea viselor trăiesc,
Respir cu aerul de vise,
Pe-un nor de vise-ncet plutesc
Spre visul ce m-ademenise.

Un vraf de vise răsfoiesc
Şi-not în marea cea de vise.
Prin vise-ncerc să te găsesc,
De dor mi-s visele cuprinse.

Dar visele nu-ncetinesc
Din vise să mai nască vise:
Şi doar un vis, un vis ceresc,
E visul vieţii noastre scrise...

poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemuritoare pentr-o zi...

Sculptează-mi infinitul în artere,
Ca pe un drum spre nemuriri celeste,
Şi trece-mă prin glaciare ere,
Să gust din zbuciumatele tempeste.

Ciopleşte-mă cu dalta, să mă doară,
Ca pe granitu-albastru de Carrara,
Şi fă din mine-o tainică vioară,
Să-ţi cânt din ea, când vine primăvara.

Nu mă uita pe la răscruci de vânturi,
Şi nici prin vreo cetate de mayaşi!
Să nu-mi pătrunzi feroce printre gânduri
Şi poezia-ntreagă să mi-o laşi!

Şi suflă-mi peste nopţi, şi-n araberscuri
Îmbracă-mi dimineţile de vară!
Te-oi invita să-mi desluşeşti din cercuri
Dorinţa mea, de-a fi, din cerc, afară.

Fă-mi aripi din iubirea ta mireană,
Tu, cioplitor al timpului din mine,
Ca din privirea mea marmoreană,
Să plece zborul infinit, spre tine.

Din piatră şi tăcere-n trup de sare,
Tu, fă-mă, pentr-o zi, nemuritoare!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Holograma

Holograma ta în apariţii luminoase
Îmi mângâie cerul în nopţi întunecoase,
Îmi mângâie perna somnului profund,
Îmi ascunde pasul lunecând în prund.

În neant îmi urcă florile din vise,
Inima mi-o pune în miresme-aprinse,
Boboci în plină toamnă pe arida frunte,
Steluţele de cetini venite de pe munte.

Holograma ta mi-i mare sărbătoare
Pe care o descopăr printr-o sărutare
Şi-o presar în lume pe râu de-ndrăgostiţi
Să sprijine iubirea pe oase de părinţi.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşoară, primăvara

Mă trezeşti în zori
ca să aduni cu mine
roua de pe iarbă
Îmi mângâi pe pleoape
mugurii de vise
Îmi aduci în palmă
aripi de izvor
Mă răstorni apoi
peste albastrul cast de cer
Iar eu mă daruiesc de tot
fără regrete
fără ezitări...
Uşoară
În fiecare primăvară.

poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu-mi pleci, Poezie!

Vii, mai ales, când norii îmi vârtejesc prin viaţă
Cu versurile prinse în acele de gheaţă.
Cuvintele-s orfane de muză şi-n tăcere
Mă caută prin gânduri şi răscolesc viscere...

Şi dacă toată-n iceberg nu văd lumina lunii,
Tu îmi răsari sub gene şi îmi nunteşti păunii.
Pătrunzi printre ruine, desfiinţând hotare
De dincolo de lume, de dincolo de soare...

Nu ştiu prin ce minune înnobilezi cuvântul,
Epustuflant te-ncumeţi să te întreci cu vântul
Şi îmblânzeşti furtuna şi fiarele pădurii,
Metafore-ngenunche atacurile urii...

Ai armele cu tine şi nu sunt la vedere,
Silabele valsează-n alint şi în durere,
Vocalele vibrează în acolade-albastre,
Consoane stau de pază-n oceanele sihastre...

Mă porţi prin universuri, de mine, neştiute,
Unde m-aşteaptă stele, magii, să-mi împrumute
Şi din decorul static al stazelor letale
Tu mă învii spasmodic în clipe ireale...

Şi-mi cresc pe umeri aripi şi zboru-i la-ndemână
Cu iambii şi troheii alerg acum de mână
Şi timpul se opreşte în loc... doar eu cu tine
Schimbăm în bine răul şi dăltuim destine...

Să nu-mi pleci, Poezie, vreodată înspre nord,
Rămâi unde ţi-e locul, de când mă ştiu, în cord!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muză

Pierdut în gândurile mele...
În adâncul gândurilor tale!
Totul în lume parcă înceta,
Când ochii mei vedeau privirea ta!

Ochii tăi ce mă priveau...
Îmi luminau gândirea!
Cu tine îmi doream să stau,
Să-mi reneg nefericirea.

Superba ta înfăţişare,
Şi corpul tău cel prea frumos!
Îmi lua şi ultima suflare...
Mă atinge până la os!

Îmi doream să-mi fi muză,
Dar găseai mereu o scuză...
Soarele meu se eclipsa,
Când nu avea la ce visa!

Iubirea ta cea cruda!
Şi ambiţia mea absurda!
Îmi tortura gândirea!
Îmi omora fericirea!

Dulceaţa nepăsării tale,
Şi gândirile tale pale.
Le ignoram cu toleranţă,
Însă fără speranţă!

M-am regăsit în ceaţă,
Lumea mea atârna de-o aţă,
Însă fără pic de viaţă!
Iubirea ce mi-a oferit,
Mi-a adus sfârşit!!

poezie de Ilie Andrei Harapascu
Adăugat de Ilie Andrei Harapascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă frumuseţe! Câtă fericire!

Câtă frumuseţe îmi arăţi
Când cu ochii-n suflet îmi pătrunzi!
Dacă nu te văd, mă simt bucăţi;
Câtă frumuseţe îmi ascunzi!

Câtă frumuseţe îmi oferi
Când cu zâmbetu-ţi mă luminezi!
Dacă nu-mi zâmbeşti, nu am puteri;
Câtă frumuseţe îmi păstrezi!

Câtă fericire-mi dai în dar
Când îţi văd picioare, gât sau sâni!
Dacă nu le văd, sunt în zadar;
Câtă fericire îmi amâni!

poezie de Marius Robu (13 decembrie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!