Garofița
Teiul Doamnei pare zugrăvit în cridă.
În cofetărie intră o gravidă.
Astfel stă la coadă între mușterii
Ca o garofiță între păpădii.
Astfel între brazii cu tulpini de ceară
Lâng-un șipot dulce șade-o căprioară.
Checuri cu stafide doarme în vitrine.
E frigoriferul greu de savarine.
Eu la o masuță îmi consum frucola
Și citesc cum Nică pleacă la Socola,
Că-l predau pe Creangă astăzi la amiază.
Mușteriii merge, coada-naintează
Rumeioară jună, cu burtica mare,
A ajuns în față, chiar la vânzătoare:
- Mumă-mea, duduie, astăzi m-a trimis
să îmi dai pachetul ce i l-ai promis:
patru excelenturi, două amandine
și ilone șase, glazurate bine,
cinci cutii de friscă albă ca zăpada
și fursecuri unse gros cu șocolada.
Vanzatoarea scoate un oftat adânc.
Pe la mese pruncii cremele-și mănânc.
- Mergi și spune celei care te-a trimes
Că i-am pus și nuga, un delicates.
Și că totul face, socotit în lei,
Doar un fleac, o sută patruzeci și trei.
Lămpile galbuie, de la Fondul Plastic
Dau cofetăriei un lucit fantastic,
Iar copila noastră, galeș durdulie,
Vine la măsuța-mi cu o sarailie.
Coamele îi trece dincolo de șale.
Are sub bluziță două portocale
Iar sub gene lunge, ca de hurioară,
O privire dulce, ca de surioară
Și-un obraz ca luna, pal îi scânteiază.
Musteriii merge, coada-naintează
Eu îmi pun șepcuța și cu forțe nouă
Merg să-l iau din stradă pe 109.
poezie de Mircea Cărtărescu din Totul (1985)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre zăpadă
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre tei
- poezii despre somn
- poezii despre promisiuni
- poezii despre prezent
- poezii despre portocale
Citate similare
Garofița
Teiul Doamnei pare zugravit în cridă.
În cofetărie intră o gravidă.
Astfel stă la coadă între mușterii
Ca o garofiță între păpădii.
Astfel între brazii cu tulpini de ceară
Lâng-un șipot dulce șade-o căprioară.
Checuri cu stafide doarme în vitrine.
E frigoriferul greu de savarine.
Eu la o măsuță îmi consum frucola
Și citesc cum Nică pleacă la Socola,
Că-l predau pe Creangă astăzi la amiază.
Mușterii merge, coada-naintează...
Rumeioara jună, cu burtica mare,
A ajuns în față chiar la vânzătoare:
- Mumă-mea, duduie, astăzi m-a trimis
să îmi dai pachetul ce i l-ai promis:
patru excelenturi, două amandine
și ilone șase, glazurate bine,
cinci cutii de frișcă albă ca zăpada
și fursecuri unse gros cu șocoladă.
Vânzătoarea scoate un oftat adânc.
Pe la mese pruncii cremele-și mănânc.
- Mergi și spune celei care te-a trimes
Că i-am pus și nuga, un delicates,
Și că totul face, socotit în lei,
Doar un fleac, o sută patruzeci și trei.
Lămpile gălbuie, de la fondul plastic,
Dau cofetăriei un lucit fantastic,
Iar copila noastră, galeș durdulie,
Vine la măsuța-mi cu o sarailie.
Coamele îi trece dincolo de șale.
Are sub bluziță două portocale
Iar sub gene lunge, ca de hurioară,
O privire dulce, ca de surioară
Și-un obraz ca luna, pal îi scânteiază.
Mușterii merge, coada-naintează...
Eu îmi pun șepcuța și cu forțe nouă
Merg să-l iau din stradă pe 109.
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre comerț
Între două cuvinte banale
e o poveste
într-o zi îmi vei spune cum a început totul
eu am săpat un șanț adânc în urma ta
și au început să curgă cuvintele
dimineața mi-e teamă să calc pe podea
poate că a rămas un cerc trasat cu ochiul minții
unde un tu și un eu se prind într-o joacă
între două cuvinte banale
lumea noastră
iluzorie
tu cu fața spre un capăt de univers
eu săpând șanțuri adânci
și gustând cuvintele din carnea ta
într-o zi îmi vei spune câte cercuri am inventat
ca să ne putem atinge cu vârful degetelor
între două cuvinte banale
un tu și un eu se prind într-o joacă
pe lângă noi trec valuri apocaliptice
războaie și câte dezastre
dar nu avem timp să ne gândim la nimic
în lumea asta de rezervă inventată de noi
totul pare perfect
și ne putem iubi în voie
chiar și așa
străini cum suntem
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre inventatori
- poezii despre cuvinte
- poezii despre început
- poezii despre război
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre ochi
- poezii despre jocuri
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
De ce îmi place ea
Când merge cu mine pe stradă
Cântă mereu ceva,
Acasă adoarme în hol,
Nici vorbă de pijama.
Mama ei o ceartă și-i spune
Că nu se mai poate așa,
Da' mie ea îmi răspunde:
"Asta nu-i treaba ta!"
Se uită tot timpu-n vitrine
Să vadă cum îi stă,
Se plimbă prin magazine,
N-o lăsa singură!
Pleacă toată ziua de-acasă,
Doar seara târziu dai de ea,
Dar dac-o-ntrebi când se-ntoarce, îți spune:
"Asta nu-i treaba ta!"
Îi place mult
Să-i povestesc
Ce-am mai citit între timp,
Stă și-ascultă ce-i spun,
Îi place...
Dacă-i soare afară,
Vrea în parc imediat,
Vrea la film și la teatru,
Vrea cu barca pe lac,
Vrea înghețată și vată de zahăr
Și tort cu blat de bezea,
Vrea tot anul vacanță,
De-aia îmi place ea!
cântec, versuri de Alexandru Andrieș
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre zahăr, poezii despre vacanță, poezii despre teatru, poezii despre seară, poezii despre plimbare, poezii despre parcuri sau poezii despre muzică
De mi-e greu
nu am de zile negre nici un ban
iar de mi-e frig, îmi pun pe cap covorul
apoi mai pun pe umerii firavi, încă un an!
vai - nesperarea își ascute iar toporul
de mintea mea bolnavă de iluzii!
secunda scrijelind pe oase-mi pare-o altă,
nouă - și de mi-e cald, îmi fac un evantai - din pene
din pasărea speranței împăiată -
și-mi vântur praful de pe vene
apoi, îmi fac cu el infuzii
iar de mi-e greu
las jos și iau de două ori
îmi bucur ochii - azi, un heleșteu
de pești ciudați și răpitori
- cum nebunie-i pun perfuzii
nu am de zile negre niciun vis
nisipul din pleoape, cum freamătă-l ascult
entuziasmul mi-a ajuns de râs
și-o fac pe clawn-ul să par cult
și-mi face disperarea reci incizii
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre visare, poezii despre secunde, poezii despre râs, poezii despre păsări sau poezii despre pești
îmi vine
îmi vine îmi vine îmi vine
să mă culc
încă odată să repet
noaptea de somn
chiar îmi vine să a
dorm în picioare cu tine-n gând
și mă apucă o febră ne
bună de nimic
îmi vine îmi vine îmi vine
să strănut
te-aș lua în brațe te-aș pupa
să mai schimbăm virușii între
noi să adormim îmi vine
îmi vine îmi vine îmi vine
o gripă serioasă ca tine
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre picioare, poezii despre noapte sau poezii despre gânduri
În oricare stâncă
Noapte albă, stau și număr
Niște oi pe care nu le am
Fiecare trage la un ham,
Bine petrecut pe după umăr
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
Măul creanga-și bate-n geam
Fiecare zi, o interogare
Câte sunt medalii cine știe oare
Față sau revers, copil, alegeam
Toată geometria moare-ntr-o mimoză
Purtătoare zâne viselor norocul
Neștiut rămâne tuturor sorocul
Fiecare face parte, din osmoză
Râuri depărtate cată-se întruna
Căile de apă se-ntâlnesc mereu
Peste fiecare strat de minereu,
Pulberi de argint presară luna
Fluieră un tren pierdut în neant
Oh, copilărie dulce ca un vis
Dac-aș ști măcar astăzi, cine mi-s
Slabă pâlpâire, palid diamant
Le vedem sau nu, între noi doar ziduri
Sârmele ghimpate colții își înfig
Fiecărui pește, soarta, un cârlig
Și înțelepciunea, adormind sub riduri
Oile, păstorul, intră în revoltă
Sarcinile noastre au ajuns prea grele
Taberele două. Între, doar zăbrele
Fluturi otrăviți taie din recoltă
Ochii noștri văd doar atât: ce nu e -
Dincolo de forme, doar legi și esență
Urlă rațiunea până la demență
În oricare stâncă, doarme o statuie!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre trenuri, poezii despre stânci, poezii despre sculptură sau poezii despre râuri
Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare
Ca un glob de aur luna strălucea
Și pe-o vale verde oștile dormea;
Dar pe-un vârf de munte stă Mihai la masă
Și pe dalba-i mână fruntea lui se lasă.
Stă în capul mesei, între căpitani
Și recheamă dulce tinerii săi ani.
Viața noastră trece ca suava rouă
Când speranța dulce ne surâde nouă.
Astfel astă dată viața lor cura;
Cugetele triste nu-i mai turbura;
Luna varsă raze dulci și argintoase;
Austrul le suflă coamele pletoase;
Căpitanii toarnă prin pahare vin
Și în sănătatea lui Mihai închin.
Dar Mihai se scoală și le mulțumește
Și luând paharul astfel le vorbește:
"Nu vă urez viață, căpitanii mei!
Dimpotrivă, moarte, iată ce vă cei!
Ce e viața noastră în sclavie oare?
Noapte fără stele, ziuă fără soare.
Cei ce rabdă jugul ș-a trăi mai vor,
Merită să-l poarte spre rușinea lor!
Sufletul lor nu e mai presus de fierul
Ce le-ncinge brațul, iau de martur cerul!
Dar românul nu va câmpuri fără flori,
Zile lungi și triste fără sărbători.
Astfel e vulturul ce pe piscuri zboară
Aripile taie-i, că ar vrea să moară!
Astfel e românul și român sunt eu
Și sub jugul barbar nu plec capul meu."
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu din Legende istorice (1865)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre moarte, poezii despre România, poezii despre zbor, poezii despre văi, poezii despre vulturi sau poezii despre vorbire
Mincinoșii
când mă trezesc dimineața cu noaptea-n cap
merg la baie să mă exprim cât mai liric cu putință
îmi pregătesc cafeaua și un mic dejun ciudat, fumez una
două, trei, patru... țigări canceroase
îmbrac costumul de cameleon la modă
mașina e înghețată și nu vrea să pornească
plec în cele din urmă fără să mănânc nimic
mă întâlnesc obișnuit cu vecinul meu libidinos
ne prefacem că ne respectăm și zâmbim ca doi homosexuali
pe drum îmi taie calea niște fufe nefutute care se grăbesc
la serviciu râd ca un tâmpit în față șefului meu parvenit
ne prefacem că ne bucurăm, mai mult eu, mai puțin el
subalternele mele lingușitoare surâzătoare, niște greble
mă pupă-n fund de cum mă văd intrând pe ușă
abia așteaptă să iasă din birou să mă toarne șefului
colegii joviali, desene animate care mimează amiciția
și eu la fel, știm toți că nu ne putem baza unii pe alții
ne interesăm de familii, de părinți, fără niciun interes
treaba merge foarte bine, de fapt e totul în rahat
ne iubim slujba cu dăruire astfel că la ora patru fix
rupem ușa lăsând în urmă probleme pentru mâine
bem o bere, ne dăm mari, ne lăudăm cât de mult futem fiecare
ăla care se laudă mai mult ăla face cel mai puțin
merg acasă previzibil aburit și bine dispus
înainte să mă culc am grijă să-mi aranjez costumul
și mai ales să pun toate măștile la îndemână pentru a două zi
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre laudă, poezii despre fumat, poezii despre șefi, poezii despre zâmbet, poezii despre viitor, poezii despre vecini, poezii despre sex sau poezii despre serviciu
Cu un zâmbet
Cu un zâmbet de la tine
Mai ușor aș trece puntea.
De-s bolnav, mă face bine,
Îmi înseninează fruntea.
E medicamentul care
Îmi aduce sănătate.
Îmi dă mai multă vigoare,
Să pot merge mai departe.
E de ajuns să îmi zâmbești,
Sau să-mi arunci o privire.
Am să-înțeleg că mă iubești,
Și mă-îmbăt de fericire.
poezie de Dumitru Delcă (29 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Dumitru Delcă despre zâmbet, poezii despre sănătate, citate de Dumitru Delcă despre sănătate, poezii despre medicamente, citate de Dumitru Delcă despre iubire, poezii despre fericire, citate de Dumitru Delcă despre fericire, poezii despre boală sau citate de Dumitru Delcă despre boală
Picături de rouă
E părul meu un val plin de candoare
Parfumul lui m-adoarme ca pe o floare
Pe buze-mi ard trei picături de rouă
Sărutul tău le-a atinge doar pe două
Când printre gene îmi mai joacă luna
Mai zburd desculță și te-ating întruna
Din val cu val vor răsări în noapte
Atingeri pline de prea multe șoapte
Renasc din alge pline de iubire
Săruturi dulci uitate-n amorțire
Pe buze-mi stau trei picături de rouă
Iar gura ta le-atinge doar pe două
Doi pași de dans, curată nebunie
Răsună-n noapte
dulce feerie!
Prin părul meu ești vânt doar pentr-o zi
Iar pentr-o viață suflet îmi vei fi
Pe buze-mi ard trei picături de rouă,
Sărutul tău le soarbe doar pe două
Iar cea ramasă - noapte va zâmbi
Pe-aripi de timp mereu te va iubi
Pe buze-mi ard trei picaturi de rouă,
Săruți doar una...și apoi, doar două
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre vânt, poezii despre suflet, poezii despre rouă sau poezii despre păr
Coadă la nori
Am arat cu coastele
tâmplă ta necosită de cosițe
și din în când mai întorc cerul pe-o parte
să îl îmbrățișăm.
Beciuri curg din vin.
Se toacă singur Soarele pe tocătorul lunii
iar din profil norii se ascut între ei.
Oamenii merg pe stradă
fiindcă între blocuri se iubesc
două alei.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre arat sau poezii despre Soare
Un zâmbet 😺😺😺
Astăzi mi-am adus aminte,
(Că am ținere de minte!)
Cum am făcut-o pe fiara,
S-o sperii pe Albioara!
Știam că va merge luni,
Să culeagă iar căpșuni,
Undeva, mai într-o parte
De sat, pe la ora șapte!
Langă lanul de lavandă
Puțin mai în sus, în pantă,
De stai ca după perdea,
Nu te vezi, oricât ai vrea!
Am văzut-o deci plecând,
Cu un coșuleț de rând
Cu o toartă-n două cuie..
Începând dealul să suie.
Urca ea vreo patru pași,
Eu nu mă lăsam codaș,
Și tiptil, în urma ei,
Eu, cu patru pași ai mei!
Am ajuns în poieniță,
Unde cresc căpșuni și viță,
O vedeam cum se grăbește,
De parcă mergea la pește!
Îmi părea tare drăguță,
Culegând pe potecuță,
Cu baticul într-o parte,
Căpșuni rumene și coapte!
Și când coșul fu jumate,
Am sărit și eu din spate,
Cu un miorlăit feroce,
Ca să vadă că am voce!
Credeți că s-a speriat?
Nici vorbă, m-a ignorat!
Iar cu ochii, nu m-ai crede,
Se făcea că nu mă vede!
Ea, cu cizme, ce să zici?
Negre, lungi, antiurzici..
Ale mele-s la comandă
Nu pot trece de lavandă!
Niște fluturi pe obraz,,
Parcă îmi râdeau in nas,
Și îmi făceau în necaz:
"Nu ai cizme negre? Pas!"
poezie pentru copii de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre încălțăminte, poezii despre voce, poezii despre sat sau poezii despre ore
Poarta spre cer
în fiecare duminică
la biserica albastră
slujba începe la nouă fix
Dumnezeu mereu pare grăbit
îmi șterg ochelarii
iau biblia și plec
între două rugăciuni
cineva îmi spune că Dumnezeu
trăiește prin noi
deși nu s-ar fi cuvenit
să vorbesc despre asemenea lucruri
i-am răspuns
dacă eu sunt poarta spre cer
și Dumnezeu este calea
atunci copilul meu va fi
consistența trupului sau
șoapta morții trupului meu?
o bucată de liniște oprită între noi
scurta dangătul clopotului
poate din pricina asta încercând
să-mi descâlcesc nodurile din viață
am tăcut...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre creștinism, poezii despre tăcere, poezii despre ochelari sau poezii despre biserică
Aleșii noștri
Din cinci în cinci
Provoacă un clinci,
Din patru în patru
Ăștia joacă teatru,
Iar din trei în trei
Se ceartă între ei,
Apoi din doi în doi
O pun de tărăboi,
Dar mai au un țel
Fiecare pentru el.
pamflet de David Boia (17 mai 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceartă
Înțelepciunea îmi spune că nu sunt nimic. Iubirea îmi spune că sunt totul. Între cele două, curge viața mea.
citat din Nisargadatta Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înțelepciune, citate despre viață sau citate despre iubire
Iz de portocale
Stau, zâmbesc, îmi beau cafeaua, miros coji de portocale,
Mi-a înnebunit iubirea în tandrețurile tale,
Nici cămășile de forță n-ar putea să o supună,
N-ar avea cum să o facă... îmi e inima nebună
Mă aleargă toată ziua între vis și realitate,
E mirajul ce-mi dă zilnic doar pastile colorate,
Le tot iau și-n vârful limbii le așez să se topească,
Știu exact ce îmi vor face, însă vreau să m-amețească
Ce dacă mă pierd de lume undeva numai cu tine?
Într-o altă realitate unde nu îmi e rușine,
Unde dreptul la iubire nu-i văzut ca un păcat
Și-un sărut, la orice vârstă, nu ne pare prea ciudat
Mi-a înnebunit iubirea, însă recunosc că-mi place,
Mai bine mereu nebună, decât să o simt că tace,
Așa că o las să fie, să danseze cum vrea ea,
Un tango al fericirii, ca să nu te pot uita
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre tango sau poezii despre rușine
Numărul Pi
De mirare acest număr Pi
trei virgulă unu patru unu.
Toate cifrele următoare sunt la fel
inițiatoare
cinci nouă doi pentru că nu se termină
niciodată.
Nu permite să-mbrățișezi șase cinci trei
cinci
cu privirea
opt nou cu socotitul
șapte nouă cu imaginația,
și chiar trei doi trei opt cu gluma sau cu o
comparare
patru șase până la ceva
doi șase patru trei pe Lume.
Cel mai lung furtun pe Pământ după câțiva
zeci de metri
se întrerupe, probabil, deși, ceva mai târziu,
vor face
furtunuri de basm.
Cortegiul cifrelor compozitoare în numărul
Pi
la marginea filei nu se oprește,
reusește
să se-ntindă pe masă, prin aer, prin ziduri,
frunze și-ale păsărilor cuiburi,
prin nori direct în ceruri,
prin toată umflătura și întreg fără-fundul
cerului.
Oh! Cât de scurt, de șoricesc, este huruitul
cometei!
Precum firava făclie a stelei, care n adânc
de spațiu
se curbează!
Iar aici
trei cincisprezece trei sute nouăsprezece
al meu număr de telefon numărul tău de la
cămașă
anul al una mie nouă sute șaptezeci și
treilea
etajul al șaselea
numărul de locuitori șasezeci
cinci groși
circumferința la șolduri două degete
șaradă și cifru,
în care privighetoare a mea
vei zbura
ori vei bea
ori vei ruga să păstrăm liniștea,
căci Pământul și Cerul se vor trece,
dară numărul Pi așa cum e
nu și nu
mereu ale sale bune încă cinci,
nu mai știu care opt,
nici cu totul șapte,
accelerând, ah, grăbind
trândava veșnicie
spre durată.
poezie de Wislawa Szymborska
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre numere, poezii despre umor, poezii despre telefon, poezii despre superlative, poezii despre stele sau poezii despre privighetori
E ora cinci dimineața
E ora cinci dimineața
Și aerul e curat.
Lumea îmi pare un paradis
Plin cu flori de mac.
E ora cinci dimineața
Și soarele a răsărit.
Eu mă spăl pe față
Și mă simt fericit!
E ora cinci dimineața
Și aud cum cântă o ciocârlie.
Inima îmi tresaltă în piept de atâta bucurie,
O, ce dulce melodie.
Iarba e cu rouă și soarele e pe cer.
Se naște o zi nouă
Și eu iubesc și sper.
poezie de Vladimir Potlog (26 iunie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre naștere, poezii despre inimă sau poezii despre flori
Între tată și fiu după examen!
Un tată-ntreabă-ngrijorat:
- "Spune băiete l-ai luat?"
Iar fiul i-a răspuns pe șleau:
- "Da parcă m-ai trimis să-l dau!"
epigramă de Georgeta Paula Dimitriu din Epigrame (2006)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre tată sau epigrame despre examene
Nouă pietre
[& S.]
ascult taxi, o ard și eu pe youtube de vreo oră ascultând taxi,
ia și ascultă trooper, îmi zice S.,
ascult, ce tari, cum zici în engleză la a o arde pe net,
a pierde vremea pe net
burn daylight, dar mai bine ia și ascultă trooper,
despre lapte gros citisem mai de mult într-o carte, avea un nume ciudat, high cockalorum
iar aici m-a bușit râsul, capra e leapfrog
leapșa nu știu ce e nici în românește, noi jucam nouă pietre,
ascult trooper,
copilărisem cu S. în același cartier, aveam aceleași jocuri
nouă pietre se juca mai mult la mine la bloc, zicea el, era multă drăcărie de copchii acolo,
la noi tare greu era să găsim o piatră, zic,
noi ne băteam cu smoală, aveau un cazan cu smoală și vâram un băț în cazan,
însă eu îmi imaginam mereu că S. va ajunge pilot de avioane,
va duce omenirea de colo colo
în siguranță,
siguranța pe care o simțeai atunci când stăteai lângă el
că nimic nu mai poate cădea din ceruri,
fusese la examen la școala aceea, trecuse toate testele,
centrifuga, timpii de reacție,
inima,
apoi a venit unul, l-a luat deoparte, l-a întrebat,
ce era mama, ce a fost tata și dacă avea șpagă două dacii,
atunci S. a luat rucsacul și a plecat la gară
acasă
ce dracu să mai facă acolo, că bani nu avea de două dacii,
iar chestia asta mie mi s-a părut cea mai reușită metaforă a vieții,
acum S. merge cu o chestie electrică pe două roți la muncă
în țara cu o sută de ani înaintea noastră,
la capătul lumii sunt eu, nu el
însă el îmi spune că aș putea să fiu centrul universului
iar asta e doar o chestie de optică
poezie de Alina Manole
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre țări, poezii despre școală, poezii despre taxi sau poezii despre tată