Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mircea Cărtărescu

Garofița

Teiul Doamnei pare zugrăvit în cridă.
În cofetărie intră o gravidă.
Astfel stă la coadă între mușterii
Ca o garofiță între păpădii.
Astfel între brazii cu tulpini de ceară
Lâng-un șipot dulce șade-o căprioară.
Checuri cu stafide doarme în vitrine.
E frigoriferul greu de savarine.
Eu la o masuță îmi consum frucola
Și citesc cum Nică pleacă la Socola,
Că-l predau pe Creangă astăzi la amiază.
Mușteriii merge, coada-naintează
Rumeioară jună, cu burtica mare,
A ajuns în față, chiar la vânzătoare:
- Mumă-mea, duduie, astăzi m-a trimis
să îmi dai pachetul ce i l-ai promis:
patru excelenturi, două amandine
și ilone șase, glazurate bine,
cinci cutii de friscă albă ca zăpada
și fursecuri unse gros cu șocolada.

Vanzatoarea scoate un oftat adânc.
Pe la mese pruncii cremele-și mănânc.
- Mergi și spune celei care te-a trimes
Că i-am pus și nuga, un delicates.
Și că totul face, socotit în lei,
Doar un fleac, o sută patruzeci și trei.
Lămpile galbuie, de la Fondul Plastic
Dau cofetăriei un lucit fantastic,
Iar copila noastră, galeș durdulie,
Vine la măsuța-mi cu o sarailie.
Coamele îi trece dincolo de șale.
Are sub bluziță două portocale
Iar sub gene lunge, ca de hurioară,
O privire dulce, ca de surioară
Și-un obraz ca luna, pal îi scânteiază.
Musteriii merge, coada-naintează

Eu îmi pun șepcuța și cu forțe nouă
Merg să-l iau din stradă pe 109.

poezie de din Totul (1985)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Solenoid. Ed. cartonata" de Mircea Cărtărescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -89.00- 62.99 lei.

Citate similare

Mircea Cărtărescu

Garofița

Teiul Doamnei pare zugravit în cridă.
În cofetărie intră o gravidă.
Astfel stă la coadă între mușterii
Ca o garofiță între păpădii.
Astfel între brazii cu tulpini de ceară
Lâng-un șipot dulce șade-o căprioară.
Checuri cu stafide doarme în vitrine.
E frigoriferul greu de savarine.
Eu la o măsuță îmi consum frucola
Și citesc cum Nică pleacă la Socola,
Că-l predau pe Creangă astăzi la amiază.
Mușterii merge, coada-naintează...

Rumeioara jună, cu burtica mare,
A ajuns în față chiar la vânzătoare:
- Mumă-mea, duduie, astăzi m-a trimis
să îmi dai pachetul ce i l-ai promis:
patru excelenturi, două amandine
și ilone șase, glazurate bine,
cinci cutii de frișcă albă ca zăpada
și fursecuri unse gros cu șocoladă.

Vânzătoarea scoate un oftat adânc.
Pe la mese pruncii cremele-și mănânc.
- Mergi și spune celei care te-a trimes
Că i-am pus și nuga, un delicates,
Și că totul face, socotit în lei,
Doar un fleac, o sută patruzeci și trei.

Lămpile gălbuie, de la fondul plastic,
Dau cofetăriei un lucit fantastic,
Iar copila noastră, galeș durdulie,
Vine la măsuța-mi cu o sarailie.
Coamele îi trece dincolo de șale.
Are sub bluziță două portocale
Iar sub gene lunge, ca de hurioară,
O privire dulce, ca de surioară
Și-un obraz ca luna, pal îi scânteiază.
Mușterii merge, coada-naintează...

Eu îmi pun șepcuța și cu forțe nouă
Merg să-l iau din stradă pe 109.

poezie de
Adăugat de ClaraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Între două cuvinte banale

e o poveste
într-o zi îmi vei spune cum a început totul
eu am săpat un șanț adânc în urma ta
și au început curgă cuvintele
dimineața mi-e teamă calc pe podea
poate că a rămas un cerc trasat cu ochiul minții
unde un tu și un eu se prind într-o joacă

între două cuvinte banale
lumea noastră
iluzorie
tu cu fața spre un capăt de univers
eu săpând șanțuri adânci
și gustând cuvintele din carnea ta
într-o zi îmi vei spune câte cercuri am inventat
ca să ne putem atinge cu vârful degetelor

între două cuvinte banale
un tu și un eu se prind într-o joacă
pe lângă noi trec valuri apocaliptice
războaie și câte dezastre
dar nu avem timp ne gândim la nimic
în lumea asta de rezervă inventată de noi
totul pare perfect
și ne putem iubi în voie
chiar și așa
străini cum suntem

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Alexandru Andrieș

De ce îmi place ea

Când merge cu mine pe stradă
Cântă mereu ceva,
Acasă adoarme în hol,
Nici vorbă de pijama.
Mama ei o ceartă și-i spune
nu se mai poate așa,
Da' mie ea îmi răspunde:
"Asta nu-i treaba ta!"

Se uită tot timpu-n vitrine
Să vadă cum îi stă,
Se plimbă prin magazine,
N-o lăsa singură!
Pleacă toată ziua de-acasă,
Doar seara târziu dai de ea,
Dar dac-o-ntrebi când se-ntoarce, îți spune:
"Asta nu-i treaba ta!"

Îi place mult
Să-i povestesc
Ce-am mai citit între timp,
Stă și-ascultă ce-i spun,
Îi place...

Dacă-i soare afară,
Vrea în parc imediat,
Vrea la film și la teatru,
Vrea cu barca pe lac,
Vrea înghețată și vată de zahăr
Și tort cu blat de bezea,
Vrea tot anul vacanță,
De-aia îmi place ea!

cântec, versuri de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Cu matusa prin Romania" de Alexandru Andrieș este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -76.97- 56.99 lei.
Valeriu Barbu

De mi-e greu

nu am de zile negre nici un ban
iar de mi-e frig, îmi pun pe cap covorul
apoi mai pun pe umerii firavi, încă un an!
vai - nesperarea își ascute iar toporul
de mintea mea bolnavă de iluzii!

secunda scrijelind pe oase-mi pare-o altă,
nouă - și de mi-e cald, îmi fac un evantai - din pene
din pasărea speranței împăiată -
și-mi vântur praful de pe vene
apoi, îmi fac cu el infuzii

iar de mi-e greu
las jos și iau de două ori
îmi bucur ochii - azi, un heleșteu
de pești ciudați și răpitori
- cum nebunie-i pun perfuzii

nu am de zile negre niciun vis
nisipul din pleoape, cum freamătă-l ascult
entuziasmul mi-a ajuns de râs
și-o fac pe clawn-ul par cult
și-mi face disperarea reci incizii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

îmi vine

îmi vine îmi vine îmi vine
mă culc
încă odată repet
noaptea de somn
chiar îmi vine să a
dorm în picioare cu tine-n gând
și mă apucă o febră ne
bună de nimic
îmi vine îmi vine îmi vine
strănut
te-aș lua în brațe te-aș pupa
mai schimbăm virușii între
noi adormim îmi vine
îmi vine îmi vine îmi vine
o gripă serioasă ca tine

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

În oricare stâncă

Noapte albă, stau și număr
Niște oi pe care nu le am
Fiecare trage la un ham,
Bine petrecut pe după umăr
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Măul creanga-și bate-n geam
Fiecare zi, o interogare
Câte sunt medalii cine știe oare
Față sau revers, copil, alegeam

Toată geometria moare-ntr-o mimoză
Purtătoare zâne viselor norocul
Neștiut rămâne tuturor sorocul
Fiecare face parte, din osmoză

Râuri depărtate cată-se întruna
Căile de apă se-ntâlnesc mereu
Peste fiecare strat de minereu,
Pulberi de argint presară luna

Fluieră un tren pierdut în neant
Oh, copilărie dulce ca un vis
Dac-aș ști măcar astăzi, cine mi-s
Slabă pâlpâire, palid diamant

Le vedem sau nu, între noi doar ziduri
Sârmele ghimpate colții își înfig
Fiecărui pește, soarta, un cârlig
Și înțelepciunea, adormind sub riduri

Oile, păstorul, intră în revoltă
Sarcinile noastre au ajuns prea grele
Taberele două. Între, doar zăbrele
Fluturi otrăviți taie din recoltă

Ochii noștri văd doar atât: ce nu e -
Dincolo de forme, doar legi și esență
Urlă rațiunea până la demență
În oricare stâncă, doarme o statuie!

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dimitrie Bolintineanu

Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare

Ca un glob de aur luna strălucea
Și pe-o vale verde oștile dormea;
Dar pe-un vârf de munte stă Mihai la masă
Și pe dalba-i mână fruntea lui se lasă.
Stă în capul mesei, între căpitani
Și recheamă dulce tinerii săi ani.
Viața noastră trece ca suava rouă
Când speranța dulce ne surâde nouă.
Astfel astă dată viața lor cura;
Cugetele triste nu-i mai turbura;
Luna varsă raze dulci și argintoase;
Austrul le suflă coamele pletoase;
Căpitanii toarnă prin pahare vin
Și în sănătatea lui Mihai închin.
Dar Mihai se scoală și le mulțumește
Și luând paharul astfel le vorbește:
— "Nu vă urez viață, căpitanii mei!
Dimpotrivă, moarte, iată ce vă cei!
Ce e viața noastră în sclavie oare?
Noapte fără stele, ziuă fără soare.
Cei ce rabdă jugul ș-a trăi mai vor,
Merită să-l poarte spre rușinea lor!
Sufletul lor nu e mai presus de fierul
Ce le-ncinge brațul, iau de martur cerul!
Dar românul nu va câmpuri fără flori,
Zile lungi și triste fără sărbători.
Astfel e vulturul ce pe piscuri zboară
Aripile taie-i, ar vrea moară!
Astfel e românul și român sunt eu
Și sub jugul barbar nu plec capul meu."

poezie celebră de din Legende istorice (1865)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Mama lui Stefan cel Mare" de Dimitrie Bolintineanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -12.00- 8.99 lei.
Nucu Morar

Mincinoșii

când mă trezesc dimineața cu noaptea-n cap
merg la baie mă exprim cât mai liric cu putință
îmi pregătesc cafeaua și un mic dejun ciudat, fumez una
două, trei, patru... țigări canceroase
îmbrac costumul de cameleon la modă
mașina e înghețată și nu vrea pornească
plec în cele din urmă fără să mănânc nimic
mă întâlnesc obișnuit cu vecinul meu libidinos
ne prefacem ne respectăm și zâmbim ca doi homosexuali
pe drum îmi taie calea niște fufe nefutute care se grăbesc
la serviciu râd ca un tâmpit în față șefului meu parvenit
ne prefacem ne bucurăm, mai mult eu, mai puțin el
subalternele mele lingușitoare surâzătoare, niște greble
mă pupă-n fund de cum mă văd intrând pe ușă
abia așteaptă iasă din birou mă toarne șefului
colegii joviali, desene animate care mimează amiciția
și eu la fel, știm toți nu ne putem baza unii pe alții
ne interesăm de familii, de părinți, fără niciun interes
treaba merge foarte bine, de fapt e totul în rahat
ne iubim slujba cu dăruire astfel că la ora patru fix
rupem ușa lăsând în urmă probleme pentru mâine
bem o bere, ne dăm mari, ne lăudăm cât de mult futem fiecare
ăla care se laudă mai mult ăla face cel mai puțin
merg acasă previzibil aburit și bine dispus
înainte mă culc am grijă să-mi aranjez costumul
și mai ales să pun toate măștile la îndemână pentru a două zi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu un zâmbet

Cu un zâmbet de la tine
Mai ușor aș trece puntea.
De-s bolnav, mă face bine,
Îmi înseninează fruntea.

E medicamentul care
Îmi aduce sănătate.
Îmi dă mai multă vigoare,
Să pot merge mai departe.

E de ajuns să îmi zâmbești,
Sau să-mi arunci o privire.
Am -înțeleg mă iubești,
Și mă-îmbăt de fericire.

poezie de (29 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mariana Eftimie Kabbout

Picături de rouă

E părul meu un val plin de candoare
Parfumul lui m-adoarme ca pe o floare
Pe buze-mi ard trei picături de rouă
Sărutul tău le-a atinge doar pe două…

Când printre gene îmi mai joacă luna
Mai zburd desculță și te-ating întruna
Din val cu val vor răsări în noapte
Atingeri pline de prea multe șoapte

Renasc din alge pline de iubire
Săruturi dulci uitate-n amorțire
Pe buze-mi stau trei picături de rouă
Iar gura ta le-atinge doar pe două

Doi pași de dans, curată nebunie
Răsună-n noapte… dulce feerie!
Prin părul meu ești vânt doar pentr-o zi
Iar pentr-o viață suflet îmi vei fi

Pe buze-mi ard trei picături de rouă,
Sărutul tău le soarbe doar pe două…
Iar cea ramasă - noapte va zâmbi
Pe-aripi de timp mereu te va iubi
Pe buze-mi ard trei picaturi de rouă,
Săruți doar una...și apoi, doar două…

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Coadă la nori

Am arat cu coastele
tâmplă ta necosită de cosițe
și din în când mai întorc cerul pe-o parte
îl îmbrățișăm.
Beciuri curg din vin.
Se toacă singur Soarele pe tocătorul lunii
iar din profil norii se ascut între ei.
Oamenii merg pe stradă
fiindcă între blocuri se iubesc
două alei.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Ion Cristea

Un zâmbet 😺😺😺

Astăzi mi-am adus aminte,
(Că am ținere de minte!)
Cum am făcut-o pe fiara,
S-o sperii pe Albioara!

Știam va merge luni,
Să culeagă iar căpșuni,
Undeva, mai într-o parte
De sat, pe la ora șapte!

Langă lanul de lavandă
Puțin mai în sus, în pantă,
De stai ca după perdea,
Nu te vezi, oricât ai vrea!

Am văzut-o deci plecând,
Cu un coșuleț de rând
Cu o toartă-n două cuie..
Începând dealul suie.

Urca ea vreo patru pași,
Eu nu mă lăsam codaș,
Și tiptil, în urma ei,
Eu, cu patru pași ai mei!

Am ajuns în poieniță,
Unde cresc căpșuni și viță,
O vedeam cum se grăbește,
De parcă mergea la pește!

Îmi părea tare drăguță,
Culegând pe potecuță,
Cu baticul într-o parte,
Căpșuni rumene și coapte!

Și când coșul fu jumate,
Am sărit și eu din spate,
Cu un miorlăit feroce,
Ca să vadă că am voce!

Credeți s-a speriat?
Nici vorbă, m-a ignorat!
Iar cu ochii, nu m-ai crede,
Se făcea nu mă vede!

Ea, cu cizme, ce să zici?
Negre, lungi, antiurzici..
Ale mele-s la comandă
Nu pot trece de lavandă!

Niște fluturi pe obraz,,
Parcă îmi râdeau in nas,
Și îmi făceau în necaz:
"Nu ai cizme negre? Pas!"

poezie pentru copii de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Poarta spre cer

în fiecare duminică
la biserica albastră
slujba începe la nouă fix

Dumnezeu mereu pare grăbit

îmi șterg ochelarii
iau biblia și plec

între două rugăciuni
cineva îmi spune că Dumnezeu
trăiește prin noi

deși nu s-ar fi cuvenit
vorbesc despre asemenea lucruri
i-am răspuns

dacă eu sunt poarta spre cer
și Dumnezeu este calea
atunci copilul meu va fi
consistența trupului sau
șoapta morții trupului meu?

o bucată de liniște oprită între noi
scurta dangătul clopotului

poate din pricina asta încercând
să-mi descâlcesc nodurile din viață
am tăcut...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
David Boia

Aleșii noștri

Din cinci în cinci
Provoacă un clinci,
Din patru în patru
Ăștia joacă teatru,
Iar din trei în trei
Se ceartă între ei,
Apoi din doi în doi
O pun de tărăboi,
Dar mai au un țel
Fiecare pentru el.

pamflet de (17 mai 2013)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Înțelepciunea îmi spune că nu sunt nimic. Iubirea îmi spune că sunt totul. Între cele două, curge viața mea.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Experience of Nothingness: Sri Nisargadatta Maharaj's Talks on Realizing the Infinite Paperback" de Nisargadatta Maharaj este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.
Adi Conțu

Iz de portocale

Stau, zâmbesc, îmi beau cafeaua, miros coji de portocale,
Mi-a înnebunit iubirea în tandrețurile tale,
Nici cămășile de forță n-ar putea să o supună,
N-ar avea cum să o facă... îmi e inima nebună

Mă aleargă toată ziua între vis și realitate,
E mirajul ce-mi dă zilnic doar pastile colorate,
Le tot iau și-n vârful limbii le așez se topească,
Știu exact ce îmi vor face, însă vreau să m-amețească

Ce dacă mă pierd de lume undeva numai cu tine?
Într-o altă realitate unde nu îmi e rușine,
Unde dreptul la iubire nu-i văzut ca un păcat
Și-un sărut, la orice vârstă, nu ne pare prea ciudat

Mi-a înnebunit iubirea, însă recunosc că-mi place,
Mai bine mereu nebună, decât să o simt tace,
Așa că o las fie, danseze cum vrea ea,
Un tango al fericirii, ca să nu te pot uita

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Wislawa Szymborska

Numărul Pi

De mirare acest număr Pi
trei virgulă unu patru unu.
Toate cifrele următoare sunt la fel
inițiatoare
cinci nouă doi pentru nu se termină
niciodată.
Nu permite -mbrățișezi șase cinci trei
cinci
cu privirea
opt nou cu socotitul
șapte nouă cu imaginația,
și chiar trei doi trei opt cu gluma sau cu o
comparare
patru șase până la ceva
doi șase patru trei pe Lume.
Cel mai lung furtun pe Pământ după câțiva
zeci de metri
se întrerupe, probabil, deși, ceva mai târziu,
vor face
furtunuri de basm.
Cortegiul cifrelor compozitoare în numărul
Pi
la marginea filei nu se oprește,
reusește
se-ntindă pe masă, prin aer, prin ziduri,
frunze și-ale păsărilor cuiburi,
prin nori direct în ceruri,
prin toată umflătura și întreg fără-fundul
cerului.
Oh! Cât de scurt, de șoricesc, este huruitul
cometei!
Precum firava făclie a stelei, care –n adânc
de spațiu
se curbează!
Iar aici
trei cincisprezece trei sute nouăsprezece
al meu număr de telefon numărul tău de la
cămașă
anul al una mie nouă sute șaptezeci și
treilea
etajul al șaselea
numărul de locuitori șasezeci
cinci groși
circumferința la șolduri două degete
șaradă și cifru,
în care privighetoare a mea
vei zbura
ori vei bea
ori vei ruga păstrăm liniștea,
căci Pământul și Cerul se vor trece,
dară numărul Pi așa cum e
nu și nu
mereu ale sale bune încă cinci,
nu mai știu care opt,
nici cu totul șapte,
accelerând, ah, grăbind
trândava veșnicie
spre durată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "View with a Grain of Sand: Selected Poems Paperback" de Wislawa Szymborska este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.
Vladimir Potlog

E ora cinci dimineața

E ora cinci dimineața
Și aerul e curat.
Lumea îmi pare un paradis
Plin cu flori de mac.

E ora cinci dimineața
Și soarele a răsărit.
Eu mă spăl pe față
Și mă simt fericit!

E ora cinci dimineața
Și aud cum cântă o ciocârlie.
Inima îmi tresaltă în piept de atâta bucurie,
O, ce dulce melodie.

Iarba e cu rouă și soarele e pe cer.
Se naște o zi nouă
Și eu iubesc și sper.

poezie de (26 iunie 2016)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Între tată și fiu după examen!

Un tată-ntreabă-ngrijorat:
- "Spune băiete l-ai luat?"
Iar fiul i-a răspuns pe șleau:
- "Da parcă m-ai trimis să-l dau!"

epigramă de din Epigrame (2006)
Adăugat de Mihai HaivasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nouă pietre

[& S.]

ascult taxi, o ard și eu pe youtube de vreo oră ascultând taxi,
ia și ascultă trooper, îmi zice S.,
ascult, ce tari, cum zici în engleză la a o arde pe net,
a pierde vremea pe net
burn daylight, dar mai bine ia și ascultă trooper,
despre lapte gros citisem mai de mult într-o carte, avea un nume ciudat, high cockalorum
iar aici m-a bușit râsul, capra e leapfrog
leapșa nu știu ce e nici în românește, noi jucam nouă pietre,

ascult trooper,
copilărisem cu S. în același cartier, aveam aceleași jocuri
nouă pietre se juca mai mult la mine la bloc, zicea el, era multă drăcărie de copchii acolo,
la noi tare greu era găsim o piatră, zic,
noi ne băteam cu smoală, aveau un cazan cu smoală și vâram un băț în cazan,

însă eu îmi imaginam mereu S. va ajunge pilot de avioane,
va duce omenirea de colo colo
în siguranță,
siguranța pe care o simțeai atunci când stăteai lângă el
nimic nu mai poate cădea din ceruri,
fusese la examen la școala aceea, trecuse toate testele,
centrifuga, timpii de reacție,
inima,
apoi a venit unul, l-a luat deoparte, l-a întrebat,
ce era mama, ce a fost tata și dacă avea șpagă două dacii,
atunci S. a luat rucsacul și a plecat la gară
acasă
ce dracu mai facă acolo, bani nu avea de două dacii,
iar chestia asta mie mi s-a părut cea mai reușită metaforă a vieții,

acum S. merge cu o chestie electrică pe două roți la muncă
în țara cu o sută de ani înaintea noastră,
la capătul lumii sunt eu, nu el
însă el îmi spune că aș putea fiu centrul universului
iar asta e doar o chestie de optică

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook