Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Festivalul Qingming

În ziua Festivalului Qingming cade o ploaie măruntă și deasă.
Oprit în mijlocul drumului călătorul este dezolat;
Întreabă unde ar putea găsi un adăpost.
Un ciobănaș i-arată cu degetul, în depărtare, satul Caiși Înfloriți.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Citate similare

Ion Untaru

Tăcere în doi

Ploaia cade oblic peste noi
Vântul iarăși a tristețe sună
Parcă-și rupe ultima lui strună
În frunzișul veșted din zăvoi

Urmele de pași rămân intacte
Un pământ jilav plin de striații
Parcă suntem singuri vinovații
Clar-obscurul pe cât de compacte

Ploaie deasă și măruntă
Sufletele devastate
Că semănăm cu două state
Care în tăcere se confruntă

Câtă greutate iar adună
Gândurile de același soi...
Ploaia cade oblic peste noi,
Vântul iarăși a tristețe sună...

poezie de din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viață

Vreau să-mi zidesc la umbra ființei tale
Un adăpost de ploaie și de vânt,
Iar lângă ea, unde privirea-ți cade,
Aș vrea să-mi sap o groapă de mormânt.

poezie de din Două cuvinte (7 iulie 2012)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sorina Rîndașu

În plămânii tatălui meu

în plămânii tatălui meu creșteau holde
și copaci înfloriți în mijlocul lui noiembrie
căci respirația este cea mai simplă
probă posibilă
dacă spicele ar coace metafore și tata
ar tuși sânge și singurătate
aș ști că am respirat paisprezece ani degeaba
copacii înfloriți s-ar culca la pământ
iar fumul de țigară și rugăciunea n-ar avea glas
să-l mângâie și să-i hrănească spaima
toți suntem într-un vis ritualic
în care n-avem picioare și ne târâm
dar eu m-aș târî până în plămânii tatălui meu
unde cresc holde și copaci înfloriți în mijlocul lui
noiembrie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Păun

Când plouă la noi
Văd dincolo de tine
Caiși înfloriți

haiku de din Cristale hașurate (2008)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Surâsul Hiroshimei

Ce ceață deasă, vai, ce ceață deasă
Nu mai cunoaștem drumul către casă

Suntem ușori și ceața e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde s-ascunde drumul?

Ce ceață deasă, vai, ce ceață mare.
Unde-i cărarea, doamna-nvățătoare?

Sub talpă n-avem nici un drum, plutim
Vai, unde-i casa? cum să nimerim?

Și suntem goi, și ne cuprinde teama.
Unde e tata?
Unde este mama?

Nu ne vedem nici între noi deloc
Și jocul nu ne place, nu e joc.

Ce ceață deasă, vai ce ceață mare,
Oh, azvârliți-ne, voi, o cărare.

Nu mai cunoaștem drumul către casă
și ceața este deasă, deasă, deasă.

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Corul copiilor uciși

Ce ceață deasă, vai, ce ceață deasă...
Nu mai cunoaștem drumul către casă.

Sîntem ușori, și ceața e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde se-ascunde drumul?

Ce deasă ceață, vai, ce ceață mare!
Unde-i cărarea, doamnă-nvățătoare?

Sub talpă n-avem nici un drum... plutim...
Vai! Unde-i casa? cum să nimerim?

Și sîntem goi, și ne cuprinde teama.
Unde e tata? Unde este mama?

Nu ne vedem nici între noi deloc
Și jocul nu ne place, nu e joc.

Ce deasă ceață, vai, ce ceață mare,
Oh, azvîrliți-ne, voi, o cărare!

Nu mai cunoaștem drumul către casă,
Și ceața este deasă... deasă... deasă...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Ioan Gârda

caiși înfloriți -
prin casă bunica
mai stinge din becuri

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Degetul ruginit

moartea a trecut de-a valma
prin mijlocul sensurilor
în timp ce neghiobul ne turna
femeilor,
am legalizat cununia ta
și ca un surplus
ți-am cumpărat picturile
în ziua în care tu îmi pictai
îmbrățișările,
neschimbat și irelevant
mi-ai cerut doar atât
să îți arăt degetul
ruginit din vopseaua de tempera.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vântul pe deal

Nimeni nu poate să-mi spună bine
Nimeni nu știe la noi
Vântul acesta de unde vine
Și-unde se duce apoi.

Vine în zbor din depărtare
Și bate iute de tot
Pot să alerg oricât de tare
Să îl ajung n-am să pot.

Dar dacă sfoara eu aș lăsa
Ce zmeul mi-l ține departe
Vântul l-ar lua și l-ar purta
Timp de o zi și o noapte.

Însă oriunde îl va purta
Îl voi găsi negreșit
Și-atunci voi ști în sinea mea
Că vântul acolo-i oprit.

Și aș putea să dau de știre
Unde se duce-acest vânt
Dar unde începe-a lui rătăcire
Noi nu putem ști pe pământ.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Studiați-i pe oameni, încercați să vă folosiți de ei și nu vă încredeți lor fără discernământ; căutați valoarea adevărată, chiar de s-ar găsi și la capătul lumii: ea este adesea modestă și (se ascunde pe undeva) în depărtare. Eroismul nu se naște în mijlocul mulțimii, nu e lacom, nu se agită și nu se lasă uitat.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Consens

Ea, i-arată pulpele;
El, i-arată sutele!
După atâta arătare,
Ieși, neică, o lucrare…

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înserare

Licuricii,
stele căzute pe pământ
luminează -în întuneric.
Greieri se aud cântând
sporind al serii feeric.
Din deal în vale coboară
doina unui ciobănaș.
Dorul la iubită-i zboară,
oile dorm pe imaș.
Neobosit, doar izvorul
șipotește printre pietre.
Doar el este călătorul
ce duce dorul la fete.

poezie de (iulie 2022)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Alin Ghiorghieș

Mai cu ploaie

Fiindcă norul acela frumos
se uita într-o parte
tu cu tine
și cu pieptul tău sub carte
am făcut din el un buchet
arătos...
Și-am dansat în fața ta
ca o specie măruntă
și râdeam,
din nor râdea
buza mea,
ploaia măruntă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Bulancea

Dorința unei mame...

Plouă afară și-n gândurile mele,
E o ploaie măruntă și deasă
Mi-e dor și vă caut mereu printre stele...
Și aștept să vă-ntorceti cu toții acasă.

Să vă am lângă mine, atât îmi doresc,
La aceeași masă, cu tot cei mai bun
La piept să vă strâng, căci mult vă iubesc
Iar dorul mă arde și nu am cui să-l spun.

poezie de (2 februarie 2018)
Adăugat de AțunelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă uit la turnul bisericii, pătrat și greu. Doua ciori încearcă să se așeze alături pe spițele crucii. Dar vântul le umflă penele și le suflă jos.
Le văd întai limpede, pe urmă cenușiu, ca printr-o ploaie măruntă și deasă. Liniile se strâmbă. Turnul stă acum hâit, crucea s-a întors ca semnul înmulțirii. Cum sa nu cadă ciorile, săracele?

în A murit Luchi...
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "A-nflorit o papadie. Lecturi scolare" de Otilia Cazimir este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Ion Creangă

Era odată o vulpe vicleană, ca toate vulpile. Ea umblase o noapte întreagă după hrană și nu găsise nicăiri. Făcându-se ziua albă, vulpea iese la marginea drumului și se culcă sub o tufă, gândindu-se ce să mai facă, ca să poată găsi ceva de mâncare. Șăzând vulpea cu botul întins pe labele de dinainte, îi vine miros de pește. Atunci ea rădică puțin capul și, uitându-se la vale, în lungul drumului, zărește venind un car tras de boi.

în Ursul păcălit de vulpe
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

În mijlocul fericirii

Din noapte am furat luna,
Și Doamne luna este a ta!
Am iubit-o cât să pot îngheța
depărtarea
în mijlocul fericirii.
Am izbit de ea poeme
pentru neadăpostiții luminii
să aducă liniștea altor tărâmuri
prin cuvinte aici.
Ziua nu este prea departe
aș ajunge-o fugind,
m-aș regăsi după anii ursiți
mai aproape de ultima treaptă a secolului.
Doamne, am furat din noapte luna,
bucată cu bucată,
am născut-o în curtea mea,
la adăpost
sub ochii unui timp
venit să-și ceară portretul
după atâtea ploi...

poezie de (10 noiembrie 2008)
Adăugat de Caliopi DicuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unde mă aflam eu în timpul luptelor? Nici pe baricade în mijlocul camarazilor și nici în vreun centru legionar de comandă al Capitalei. Umblam singur din loc în loc, din casă în casă, căutându-mi adăpost pe unde puteam.

în Era libertății
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Început de iarnă

O ploaie măruntă, deasă
A-nceput de ieri să cadă,
Peste ogor și peste casă,
Peste întreaga livadă.

Acum este ger cumplit.
Copacii sunt de sticlă.
Vântul turbat s-a pornit,
Din când în când, streașina pică.

De pe pomi se rupe gheața,
Crengile cad la pământ,
Bradul își sfârșește viața,
Rămâne cu trunchiul frânt.

Nu-i chip ca să ieși afară.
Pământul e ca oglinda.
Tot ce vezi te înfioară,
În casă scârțâie grinda.

O platoșă de scut e gheața
Care a cuprins tot hatul.
Pare să sfârșească viața.
S-a cufundat în tăcere satul.

Se-aude tunet. Nu de ploaie.
E zgomotul pe care-l face
Copacul care se-ndoaie,
Fiindcă vântul nu-i dă pace.

Cuprinși de panica de-afară,
Noi stăm în casă la căldură.
Somnul începe să apară,
Mama spune: -Noapte bună!

În zorii zilei, somnoroși,
La fereastră toți sărim.
Din norii negri, pufoși,
Pe pământ cad fulgii lin.

În scurt timp, toată ograda
Se-mbracă în alb veșmânt.
Iar noi înfruntând zăpada
Vom colinda pe Domnul Sfânt.

poezie de (18 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

În satul meu

În satul meu, de cum dau zorii
Și cade roua pe poteci,
Flăcăii, mândri ca bujorii
Se-ntorc trudiți (din discoteci!)

epigramă de din 101 epigramiști retușați și încondeiați de Alexandru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook