Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Eugenia Mihu

Acrostih Țării

Laudă ție, țară străbună, rotundă ca pâinea ce-i coaptă în țest,
Arzândă ca trupul copiilor îngeri, frumoasă în toate, din vest până-n est.

Mândră ca bradul ce crește spre soare, mândră ca bobul de grâu dintr-un spic,
Urmă lăsată de gheata-n noroaie, spartă în cioburi de "șefi de nimic".
Luptă, frumoaso, cu hulpava gloată, luptă și râde-le-n nas la dușmani,
Ține-le piept cu iubirea din oameni, ține-le piept la bastarzi și tirani!
Inima-n mine și-n tine-i secată, inima-n omul de rând e amară,

Albă e pâinea ce-o punem pe masă, albă și-amară, și-aicea și-afară...
'Nalt ne e gândul, mic ne e pasul, multe am vrea dar puțin făptuim,
Iarnă-i în suflet, iarnă-i în case, iarnă-i pe mese și nu ne-ncălzim.

Râsul ne ține de cald și de foame, plânsul ne ține de dor, de iubiri,
Oamenii-și plâng, patrie dragă, lacrimi de jar, de necaz și mâhniri.
Mamele-și plâng copii plecați, aiurea, la stele, hai-hui, nenăscuți,
Anii rămași, prin pustiu rătăciți, anii pierduți, chinuiți și duruți.
Nimeni nu vrea să mai tragă speranță, nimeni nu vrea, Românie iubită,
Iluzii să-și facă frumos că va fi. Eu, Țară, acuma, de ziua-ți, smerită
Aplec un genunchi la pământ și mă rog: Românie, să fii fericită!

acrostih de (29 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Urare românească

"Ce–ți doresc eu ție"
Biată Românie,
Țară strămoșească,
Cu glie bogată,
În lacrimi scăldată,
Leagăn de cântec,
De jale și dor,
Fii-ți rătăciți
Ce scutecu-ți poartă,
Să-ți revină acasă,
Românie mamă,
Orfană rămasă
De cei mai buni fii.

Biată Românie,
Gloria-ți străbună,
În lupte purtată
De eroii țării,
La ce ți-a folosit?
Când țara mai toată,
Ce are mai bun,
Străinilor pe tavă,
Tu le-ai oferit.

Ce-ți doresc eu ție!
Biată Românie,
ți se-ntregească
Neamul românesc,
Să-ți aduni toți fiii
Rătăciți prin lume,
Românie mamă,
S-asculți în urale,
Mamă am venit!
Să te vindecăm
Și să-ți ștergem,
Plânsul suferinței tale

poezie de (4 ianuarie 2004)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Roșu în albul iernii

Cu zile în urmă, ai vrut o garoafă.
Mirat, m-am gândit: "Nu mai vrea trandafir!"
Simțeam tremurând tot ce-aveam în carafă,
Iar gândul... taifun s-a făcut, din zefir.

Să-l schimb pe acela pe care-l cred rege
În lumea în care e-atât de frumos,
Îmi pare o crimă, o fărădelege
Ca aripa ruptă la un albatros.

Ce iarnă e-n mine, ce iarnă-i afară,
Ce luptă prin gânduri!... și totuși, senin
În sufletul care nu mi se-nfioară,
Nu are vreo teamă, nu simte venin.

E liniște-acolo: garoafa-i o floare
Și-n albul zăpezii tu vezi roșul ei
Ca buzele iernii atinse de Soare,
Ca buzele tale din anii acei.

Ei bine, fie garoafă, iubito,
Să fie și-acum tot ce vrei, ce-ai dorit,
Să-ți fie iubirea cum ieri ai trăit-o,
Cum este și azi, cum va fi la sfârșit!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Plâns de Românie

Mustește sângele pe glie. Tu, țară, ca un munte cazi,
Căci scumpa noastră Românie, rămâne-ndată fără brazi.
Se sting izvoarele sub lacrimi, bisericile plâng și dor,
Căci ne-au luat de la icoane și mântuirea pruncilor.
Ne-au risipit în umilință, ei nu mai au nimic al lor,
Ne-au luat și neam și port, credință, nu mai avem nici sărbători.
Plecat genunchi, cu umilință, din ochii noștri plâng ninsori.
Să plângi cu litere strămoșii și tricolorul fluturând!
Căci România-i numai una și sfântă pe acest pământ.
Unește-ți grânele cu brazii și apele cu libertatea,
Românii frați cu toți românii, spre a putea învinge moartea.
Unește litera cu gândul, soarbe din apa de izvor,
Udă cu sângele-ți pământul și dă-l bea urmașilor.
Frământă pâinea cu cenușa eroilor ce au luptat.
Liberi fiți! Nu fiți povară! Nimic din cer nu a picat...

poezie de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă de galben

E miere-n grâul copt în lan,
E-n pâinea vieții aurie,
E miere-n suflet, an de an,
E pacea-n marea Românie.
E soarele pe cer lucind
Și luna fremătând pe cer,
Clopot cu glasul de argint,
Speranță, vise și mister.

E miere-n grâul copt în lan
Curgând în râuri de lumini,
Covor de frunze-autumnal
Și lacrimă de pelerini.
Mulți și-au ales ca etalon –
Un semn tacit de gelozie,
Gutuia coaptă, care-n somn
Se-aprinde iar ca o făclie.

E-n pâine vieții aurie,
Bobul de strugure-n cercei,
Puful suav de păpădie,
Speranțele din anii grei.
E-n galben miere și iubire,
Zbor lin de păsări de cristal,
Este lumina din psaltire,
Căldură, pace și amnar.

E miere-n suflet, an de an
Și-n vene miere curge, parcă,
E seva vieții doar un val.
Iar noi, aceeași veche arcă.
Din fagure, stropiți cu miere!
Să curgă-n voi ca un balsam,
Silabic, litere și semne
Și strângeți mierea gram cu gram!

E pace-n marea Românie.
Miere din floare de salcâm
Se strânge-n stup – lumină vie –
Mândria de a fi român.
Portal deschis spre alte lumi
La care cerșsetori așteaptă
La tâmple ninse, sub cununi,
O altă lege, mult mai dreaptă.

E soarele pe cer lucind,
Palat din alte veșnicii.
În umbra lui văd șiroind
Pârâu de pietre aurii.
Sunt sus, pe cer, înspre înalt,
Ascunși, peștii de aur azi
Și ninge aur pe-nserat
În munți încununați cu brazi.

Și luna fremătând pe cer
În gândul meu s-a prăbușit.
Poate că-i ultimul însemn
Ce în tăceri s-a irosit.
dor la tâmplele de nea
Nămeții galben-aurii,
Tu vei rămâne-n viața mea
Precum o mamă pentru fii.

Clopot cu glasul de argint
Adormi pe portativ – un vis –
O clipă te-ai împotmolit
În firmituri de ametist.
Opal în piept de chihlimbar,
Iubirea azi s-a împărțit
Și plânge inima de jar
Dorul de clopot tânguit.

Speranță, vise și mister
În miere-ascunse astăzi sunt,
Trecând prin foc, trecând prin ger,
Trecând pe cer și pe pământ.
Mi-e trupul iarăși cânt de spic
Și vocea clopot de aramă,
Dar poate că n-aș fi nimic
De n-ai fi tu, iubită doamnă.

Speranță, vise și mister,
Clopot cu glasul aurit
Și luna fremătând pe cer...
E soarele pe cer lucind,
E pace-n marea Românie,
E miere-n suflet an de an
E-n pâinea vieții aurie,
E miere-n grâul copt în lan.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Sârghie

Elegie despre țară

Iertați-, dar n-ați văzut o țară,
Cu pâinea și merindea subsuoară?
O țară, ca un fagure de miere –
Mi-e dor de ea până la sfâșiere...

Răspundeți, nimeni, nimeni, n-a văzut-o?
Nu știu cum s-a-ntâmplat, dar am pierdut-o...

De-o veți afla, cumva, printr-un ungher,
Să-i cereți, rogu-vă, un colț de cer,
Un munte 'nalt, un codru de mătasă,
Iar, dacă vrea să se întoarcă-ACASĂ,
n-o lăsați pe drumuri, speriată,
S-o așezați la inimă, îndată,
Și veniți, când înflori-vor macii,
Pe locul de demult al vechii Dacii,
Să îi vorbiți cu grijă și iubire,
Și-apoi, vă rog frumos, -mi dați de știre,
Să știu și eu, de bună seamă,
Dacă mai știe Țara cum o cheamă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Sârghie

Elegie despre țară

Iertați-, dar n-ați văzut o țară,
Cu pâinea și merindea subsuoară?
O țară, ca un fagure de miere –
Mi-e dor de ea până la sfâșiere...

Răspundeți, nimeni, nimeni, n-a văzut-o?
Nu știu cum s-a-ntâmplat, dar am pierdut-o...

De-o veți afla, cumva, printr-un ungher,
Să-i cereți, rogu-vă, un colț de cer,
Un munte 'nalt, un codru de mătasă,
Iar, dacă vrea să se întoarcă- ACASĂ,
n-o lăsați pe drumuri, speriată,
S-o așezați la inimă, îndată
Și veniți, când înflori-vor macii,
Pe locul de demult al vechii Dacii,
Să îi vorbiți cu grijă și iubire,
Și-apoi, vă rog frumos, -mi dați de știre,
Să știu și eu, de bună seamă,
Dacă mai știe Țara cum o cheamă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dor de Țară

Românie, țară dragă, plai de cântec și visare,
Am plecat în lumea largă, te-am lăsat în urmă tare,
Am căutat o viață nouă și o pâine îndulcită,
Dar simt ca rupt în două, ca o casă părăsită,

Românie, țară mamă, leagănul prunciei mele,
Glasul tău-napoi cheamă și-mi deșteaptă doruri grele,
Pare pâinea alb-pufoasă și grânarul de poveste,
Dar o pâine ca acasă nicăieri nu se găsește.

Dragă, scumpă Românie, oridecâte ori zefirul,
Peste gândul meu adie, eu te văd sorbind potirul...
E paharul suferinței, jugul pus de stăpânire,
Dar sub flamura credinței, tu răspunzi doar cu iubire.

Dragă Românie mare, mulți au vrut te sugrume,
Dar ești încă în picioare, te mândrești cu al tău nume,
Ai dat Cezarului partea, lui Dumnezeu ascultare,
Ai urmat ce spune Cartea, căci vrei binecuvântare.

Românie, țară dragă, mulți ar vrea să te dezbine,
Dar te-ncrede-n proorocie: "Dumnezeu este cu tine!"
Știi cel ce este Veșnic, ce promite-nfăptuiește,
Ți-e Îndrumător și Sfetnic, Domnul încă te iubește.

Românie, țară mamă, mult ai suferit sub daltă,
Pruncii tăi din zări te cheamă, inimile lor tresaltă.
Mi-amintesc mirosul reavăn de țărână, văd și plugul,
Însă lațul strânge tare, pe grumaz apasă jugul,

Ne dorim o libertate dar nu una pământească,
În Cristos vrem unitate, Duhul Sfânt propășească,
Chiar de-s lupte de partide, care, cine e mai mare,
Doamne, fă-Ți Împărăția sfântă și biruitoare!

ne bizuim pe Tine, nu pe cai și nici pe care,
Nici pe om ci doar pe Domnul, ce cu mâna-I cratoare,
A făcut natiuni, popoare, stăpâniri... Să înțelegem,
nimic nu-i la-ntâmplare, ce am semănat, culegem!

Dragă, scumpă Românie, viața nu pare prea dreaptă,
Mi-e dor de copilărie, de-a măicuței mele șoaptă,
M-aș întoarce cu grăbire trăiesc în a mea țară,
Dar e-atâta răzvrătire, pâinea e tot mai amară.

Rana-mi temperează vrerea, tremurândă mi-e și clipa,
Vindecă și ia-mi durerea, acoperă cu-aripa
Duhului de Viață nouă, dă-ne pace, bucurie
Și în totul și în toate, voia Ta Doamne, fie!

Să admir în primăvară codrul, privesc copacii,
Să ascult întâia oară cucul, mierla, pitpalacii,
Să respir aer de munte, miros flori de câmpie
Și-n sunet de harpă sfântă -Ți dau slavă numai Ție.

poezie de (16 noiembrie 2014)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Savin

Femeie

femeie,
ce tot nu înțelegi?
dezrobește-te de mine,
pleacă!
pleacă-mi din coarda sură
ce-i abandon, nu mai vrea acum cânte
și din vârtejul frunții ce a dat acum în oraș,
înstrăinarea iubește-mi-o.

ține în palmă bucata de cer ce-i în refuz de viață.
ține și ecoul de foame al zenitului
umblătorul lagărului de suspine.
ce tot deranjezi plusul și minusul,
da-ul și nu-l?
pune-ți pasul între virgule
du gheata prin rouă,
spală-o de gânduri.

vezi ce faci cu lenea claviculei,
du-o lunecare prin mângâierea de muguri...
apoi, episodic înfige-ți genele drept jaloane
prin aerul de împrejur,
fluturii să facă slalom
până-n singurătatea gurii tale.
trage-ți rochia mai peste genunchi
se observă schița ultimilor iubiri
pe acolo.

te rog, iubește-mi însingurarea,
sunt pe patul așteptării,
mi se face o perfuzie cu primăveri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Janet Nică

Regresie progresivă

Ca semn viața este grea,
Ducând atâtea griji în spate,
Acum, pensionar, aș vrea
Să fac, din nou, o facultate.

Cum, prin destin, se schimbă toate
Și-n gând apare curcubeul,
Acuma, după facultate,
vrea să fac, normal, liceul.

A progresat modernul ev,
Dar multe sunt de mântuială,
Și-aș vrea să fiu, din nou, elev,
La școala zis gimnazială.

Târziu detot am înțeles
Că legea lumii este teama
Și, copleșit de-atâta stres,
M-aș vrea, pe veci, la piept, la mama.

Dar mama nu-i, s-a dus și basta,
Acolo unde nu-i lumină
Și, cum ceartă-ades, nevasta,
La piept, mă ține... o vecină!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Marin Moscu

Lumina înhămată

Pe sub mine umblă noaptea cu inima scoasă,
Mă caută prin bobul de grâu, pe limba de coasă,
Prin viermii trecuți în maldăr de carne de om,
Prin rădăcina adâncă săpată în coaste de pom.

Pe mine m-aleargă prelung pierderea mea
Din valurile în care înoată-n neștire o stea,
Timpul dispare în spații ascunse, albastre
Unde s-au topit amărând despărțirile noastre.

Nimeni nu umblă cu noaptea-n pantofii uzați
Punând tămâie la zborul de îngeri derutați,
Nimeni nu aruncă în brazdă, în limba de coasă
Bobul de grâu cât pâinea feliată pe masă.

Doar viermii încolțesc în coaste de stele,
Ne facem din pieile lor arătoase pavele,
Ne îndreptăm spre raiul primordial, total,
Să înhămăm lumina la propriul nostru cal.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Unire-n cuget și-n simțiri, Români!

Țara mea-ți sărut obrazu
Munți, dealuri și Câmpie,
Nu e țară mai frumoasă
Pe pământ, ca România!

Mândră ești ca paradisu
Și rotundă ca un soare
te-a unit Mihai Viteazu
Într-o zi de sărbătoare.

Au zădărnicit Unirea
Și-au ucis pe cel viteaz
Au urmat câteva veacuri
De durere și necaz.

A urmat răznită țară
Și românii-ndurerați
Că ningea cu suferință
Peste falnicii Carpați.

Dumnezeu, iubind Românii
Ne trimise călăuză
Și Moldova cu Munteania
Le unise Domnul Cuza.

În ardeal plângeau Românii
Așteptând măreața clipă
Căci, Uniți, doreau s-ajungă
Sub o singura aripă.

A sosit și clipa aceea.
Ca și binecuvântare,
Când s-au reunit Românii
Într-o Românie Mare.

Cântă azi, la Alba-Iulia
Și la Iași și-n București
Imnul izbăvirii noastre
Și-a Unirii Românești.

Știm lacomi ca și lupii
Mulți străini ar vrea s-o guste
Dar vom sta mereu de strajă
Nesătulelor lăcuste.

ION VORNIC-RÂCU
poet tăran, Vârciorova
(Caraș-Severin)

poezie de din Banatica I
Adăugat de Bachin DeianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lacrimi nu mai curg

Încerc zbor... da, îndrăznesc...
Dar aripi nu mai am... și cad... și mă lovesc...
Și rănile mă dor... Și-aș vrea să plâng...
Dar ochii mi-au secat. Și lacrimi nu mai curg.

Încerc evadez... da, îndrăznesc...
Dar hartă nu mai am... și fug... rătăcesc...
Și tălpile mă dor... Și-aș vrea să plâng...
Dar ochii mi-au secat. Și lacrimi nu mai curg.

Încerc FIU... da, îndrăznesc...
Dar inimă nu am... și caut... n-o găsesc...
Și visele mă dor... Și-aș vrea să plâng...
Și-as vrea să plâng... dar... lacrimi nu mai curg...

poezie de (16 august 2008)
Adăugat de Ioana Gabriela CăruțașuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O țară fericită este o țară productivă și vice-versa. Dragă Românie, mergi la teatru și creează-ți cu speranță o industrie cinematografică, apoi vei deține forța te dezvolți pe toate planurile. Eu știu poți.


Adăugat de Michelle RosenbergSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ionuț Caragea

Tu, Românie

Tu, Românie dragă, tu, țară minunată,
Ajuns-ai o ruină, căci prea puțini muncesc...
Vai, sunt atâția oameni cu mintea-ncețoșată
Ce dorm ca niște balegi pe plaiul strămoșesc

Tot așteptând vină de-afară o salvare
Sau poate chiar din ceruri un dar dumnezeiesc.
Tu, Românie dragă, din țară-nfloritoare,
Ajuns-ai o ruină, nimic nu-i nefiresc.

Tu, Românie dragă, cu plaiuri carpatine,
Ajuns-ai vai de tine, atâția lenevesc
Și vor ca toată lumea s-o ducă foarte bine,
Dar ei nu fac nimica, doar fură sau cerșesc.

La noi se fură-ntruna, pe față, pe la spate;
Pe cei ce-s prinși, din milă, tot hoții i-au iertat
Sau proștii ce le-acordă prin vot imunitate,
Lăsându-i să mai fure, c-așa le-a fost lor dat.

Tu, Românie dragă, tu, țară minunată,
Ajuns-ai de rușine, vezi?, alții ne privesc...
Din toată Europa, noi suntem neagra pată
Adesea confundată cu neamul țigănesc.

Tu, Românie dragă, tu, țară minunată,
Erai cândva grânar, erai un Eminescu,
Acuma vei rămâne pe veci prostituată
Căci te-au vândut doi pești ce se termină-n "escu".

La noi se fură-ntruna, pe față, pe la spate,
Iar cei care nu fură, se văicăresc pe Net;
Tu, Românie dragă, prea plină de păcate,
La ce mai ai nevoie de încă un poet?

poezie de din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.
Titina Nica Țene

Case frumoase și triste...

Case frumoase și triste,
pe dealuri împrăștiate,
nimeni nu vă locuiește,
sunteți case-nsingurate...

Pe dealuri împrăștiate,
case frumoase și triste,
mai că-mi vine, când vă văd,
-mi vărs lacrima-n batiste...

În voi nu e sărbătoare,
nu vă vin colindători,
căci, cei ce v-au construit,
sunt plecați în alte țări...

Puteau găsi bucurii,
chiar aici, la ei acasă,
cum ar sta cu toți cei dragi,
adunați la aceeași masă...

Cum ar asculta cucul,
în pădurea înverzită,
admirând pe sub copaci,
vioreaua înflorită...

Căci averea pe pământ
nu are nicio valoare,
omul se duce sărac,
dincolo, atunci când moare..

Nu mai chinuiți copiii,
care plâng rămași în țară!
Niciodată nu uitați:
Ei sunt singura Comoară...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Un strop de vesnicie" de Titina Nica Țene este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -11.56- 8.99 lei.
Rodica Nicoleta Ion

Îngeri de lumină

Ninge! Îngeri de lumină,
Peste lume se coboară.
Ninge dragoste și tihnă
Și iubirea ne-nconjoară.
Ard gutui la gura sobei,
Focu-n noi vulcan țâșnește
Și tăcerea-ngenunchează, iar, smerit,
Pe pânza robei,
Cât zăpada se înalță
Și la tâmple reci va crește.
Pânză albă de ninsoare, vântul șuieră-n cotloane...
Biciuiți de necuvinte,
Din a timpului licoare,
Sorbim viața... Țurțuri stranii,
Se aprind ca o făclie...
Taină-s nopțile la țară,
În uitata Românie.
Ca un clinchet se aude
Lanțul... Cumpăna fântânii
A zărit printre troiene
Că se-ntorc acas' românii.
Doarme-n prispă tricoloul,
Franjurat de vânturi aspre,
Suflet-tulnic ni-i poporul...
Veselie este-n case.
S-au întors din altă țară
Prunci ori mame, frați, surori...
Scumpa noastră Românie
Se înalță din ninsori.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Insomnie

Ascult, meditez și aștept -nțeleg
tăcerea din gândul ce-ar vrea să pornească
dar încă rămas priponit în talveg
pe-o albie sură din bolta cerească.
Mai caut răspunsuri în anii pierduți
prin vagi amintiri încercând să mă lase,
în care mai plâng copii nenăscuți
din mame uitate sub gloanțele trase.

Și voci neștiute aud din trecut,
se scurg prin ureche în zeci de jargoane,
în inimă crește un zvon nevăzut
din aripa gândului rupt din pripoane.
Iar gândul aleargă prin timp înapoi,
mi-aduce în cuget o lume trădată,
cu umbre rămase din tristul război
în care soldații mai mor încă-odată.

Se scurge prin mine tărâmul străin,
cu chipuri trezite din moarte la viață,
purtând peste zâmbete stropi de venin
și măști de revoltă cusute pe față.
Azi încă mai mor în nepatria lor
eroi fără voie, trimiși prea departe,
ajunși amintiri în străinul decor
al căii parcurse din viață spre moarte.

poezie de din revista Confluențe literare
Adăugat de Corneliu NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ziua ta

De ziua ta, iubită Românie,
Noi fim mai români,
nu lăsăm în veci străinii,
S-ajungă ei stăpâni!

Nu plânge, maică Românie,
fii tăi nu dorm,
Când văd așa fără de legi,
Nici noaptea nu au somn!

Nu mai ofta adânc,
După ai tăi copii
Plecați peste hotare,
Că vin ei într-o zi!

Nu te-ntrista, nu plânge,
După cei ce s-au dus
În cer la nemurire.
Ei te privesc de sus!

Cu lacrimi glia-ți udă,
Să crească bobul plin,
Prin picurii de ploaie
Auzi câte-un suspin.

De cei ce au rămas,
Ai grijă, Românie,
Și dă-le-nțelepciune,
Ce-a fost, să nu mai fie!

Sunt fii tăi, măicuță,
Nu îi mai zgudui,
Nu-i îneca în ape,
Și nu-i mai pârjoli!

Și ca o mamă bună,
Și veșnic iubitoare,
Pe nimeni să nu lași,
Să-i calce în picioare!

poezie de (30 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Grigore

La mulți ani, scumpă Românie!

Îți spun mulți ani, iubită Românie,
Cu lacrimi și cu sufletul amar,
Sperând în viitor și-n armonie,
Căci dragostea ni-i piatră de hotar.
De ziua ta, iubita noastră glie,
Românii te cinstesc și te serbează,
Purtând în inimi, ca pe-o mărturie,
Trecutul ce ne ține mintea trează.

Îți spun mulți ani, o mamă Românie,
Ducându-mă cu gândul la străbuni,
La mulți eroi, la fotă și la ie...
Simboluri sfinte-n timpuri și furtuni!
Prezentul nostru e bolnav de-o vreme,
Noi îl privim cum moare și se zbate,
Tot așteptând o voce să ne cheme
Să fim uniți și demni în tot și-n toate.

Mulți ani, iubită mamă care-și plânge
Românii ce-au uitat sunt români,
Dar noi ne-am săturat și ne ajunge...
Istoria își cere bravi stăpâni!
Ne pasc din umbră rele și ispite,
Se zbate-n țărmuri ca nebună marea
Și-n vremuri negre, aspru viscolite,
Credința-n Dumnezeu ne e salvarea!

Se zbat în zare, revoltați, Carpații,
ne-am vândut pădurea la străini,
Iar noi prefacem în dușmani toți frații,
Uitând -avem aceleași rădăcini.
Mulți ani, iubită mamă care rabdă
Tăcerea noastră stinsă-n resemnări,
Dar ceața asta-n zare-o să se piardă
Și-n dragostea de țară ninsă-n mări!

Mulți ani, meleag iubit cu doruri grele,
Să prindem hora mare la hotar
Și uităm măcar o zi de rele...
De neîmpliniri, necazuri și amar...
Să fim iar frații ce erau odată,
ne iubim ca bravi și dragi români,
Că suntem buni creștini cu-același Tată
Și, peste-acest meleag, suntem stăpâni!

Îți spun mulți ani, iubită Românie
Și spun mulți ani românilor... români,
Care-au crezut în vis și-n poezie
Și în curajul de a fi stăpâni!
De ziua ta, pământ iubit de Domnul,
Îți înălțăm un cânt frumos de slavă,
Să-și legene în pace pruncii somnul
La sânul tău, măicuță, -mi ești dragă!

Iubită Românie, ești grădină,
Iar Eminescu-ți e Luceafăr sfânt,
Enescu-ți cântă astăzi în surdină,
Iar Domnu'-ți pune Raiul în pământ.
Românii te cinstesc ca pe-o regină,
Iar vremuri grele prinse-ntre destine
Topesc parfumul vremii pe-o sulfină
Și ne înalță-n suflet drag de tine.

Te-mbrățișez cântând, iubită glie
Și strâng la piept toți frații mei cu drag,
Noi nu uităm de tine, Românie
Și te serbăm, în ani, sub mândrul steag!
Iubită țară, Cerul te veghează
Și-ți șterge lacrimi grele, azi, și-ți cântă,
Tu ești o mamă bună ce-și urmează
Credința-n Dumnezeu și crucea sfântă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te-am căutat

Te-am căutat atât de mult și am sperat că n-ai pleci,
Mi-ai lăsat sufletul mut și pe obraz doar lacrimi reci.
Nu întreba dacă mai plâng, nu am să-ți spun tot ce mă doare,
Chiar dacă răni în suflet strâng, tot ce-ți ofer azi e UITARE.

Din ziua în care ai plecat, nicicând n-am mai zâmbit,
Și aș vrea să stii că în urma ta, pe nimeni n-am iubit,
Mi-e cerul fără stele, mi-e cerul fără soare,
Și inima din piept, iubito, iar doare.

Rămas în urma ta, tot strâng la piept iluzii,
În noaptea fără stele, amintiri, îmi sunt perfuzii,
În toate, doar pe tine mereu te regăsesc,
Stau singur și adorm, în lacrimi mă trezesc.

Te-am așteptat în gară pe un peron pustiu,
Știam vii la mine, cu tine urma fiu,
Ți-am pregătit în grabă, un imens buchet de flori,
Când ai sosit, iubito, ne-am sărutat de mii de ori.

N-aș fi crezut soarta e atât de nemiloasă,
Erai în fața mea, fericită și frumoasă,
Tu îmi zâmbeai continuu, iar timpul tot trecea,
Eram iubitul tău, iar tu prințesa mea.

Te voi iubi o viață, mereu ai fost confuză,
Mai pot simți și acum aroma ta pe buză,
Parfumul tău de firmă și chipul tău angelic,
În camera noastră, dragă, noi ne iubeam feeric.

Mi-e dor de glasul tău și dorul ma doboară,
Dar poate într-o zi te aștept din nou la gară,
Ne așteaptă banca noastră din parcul părăsit,
Eu știu și știi și tu, noi doi chiar ne-am iubit.

poezie de
Adăugat de Daniel ScripcaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook