Acrostih Țării
Laudă ție, țară străbună, rotundă ca pâinea ce-i coaptă în țest,
Arzândă ca trupul copiilor îngeri, frumoasă în toate, din vest până-n est.
Mândră ca bradul ce crește spre soare, mândră ca bobul de grâu dintr-un spic,
Urmă lăsată de gheata-n noroaie, spartă în cioburi de "șefi de nimic".
Luptă, frumoaso, cu hulpava gloată, luptă și râde-le-n nas la dușmani,
Ține-le piept cu iubirea din oameni, ține-le piept la bastarzi și tirani!
Inima-n mine și-n tine-i secată, inima-n omul de rând e amară,
Albă e pâinea ce-o punem pe masă, albă și-amară, și-aicea și-afară...
'Nalt ne e gândul, mic ne e pasul, multe am vrea dar puțin făptuim,
Iarnă-i în suflet, iarnă-i în case, iarnă-i pe mese și nu ne-ncălzim.
Râsul ne ține de cald și de foame, plânsul ne ține de dor, de iubiri,
Oamenii-și plâng, patrie dragă, lacrimi de jar, de necaz și mâhniri.
Mamele-și plâng copii plecați, aiurea, la stele, hai-hui, nenăscuți,
Anii rămași, prin pustiu rătăciți, anii pierduți, chinuiți și duruți.
Nimeni nu vrea să mai tragă speranță, nimeni nu vrea, Românie iubită,
Iluzii să-și facă frumos că va fi. Eu, Țară, acuma, de ziua-ți, smerită
Aplec un genunchi la pământ și mă rog: Românie, să fii fericită!
acrostih de Eugenia Mihu (29 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre plâns
- poezii despre frumusețe
- poezii despre îngeri
- poezii despre șefi
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Urare românească
"Ceți doresc eu ție"
Biată Românie,
Țară strămoșească,
Cu glie bogată,
În lacrimi scăldată,
Leagăn de cântec,
De jale și dor,
Fii-ți rătăciți
Ce scutecu-ți poartă,
Să-ți revină acasă,
Românie mamă,
Orfană rămasă
De cei mai buni fii.
Biată Românie,
Gloria-ți străbună,
În lupte purtată
De eroii țării,
La ce ți-a folosit?
Când țara mai toată,
Ce are mai bun,
Străinilor pe tavă,
Tu le-ai oferit.
Ce-ți doresc eu ție!
Biată Românie,
Să ți se-ntregească
Neamul românesc,
Să-ți aduni toți fiii
Rătăciți prin lume,
Românie mamă,
S-asculți în urale,
Mamă am venit!
Să te vindecăm
Și să-ți ștergem,
Plânsul suferinței tale
poezie de Valeria Mahok (4 ianuarie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre urări
- poezii despre superlative
- poezii despre suferință
- poezii despre muzică
- poezii despre mamă
- poezii despre eroism
- poezii despre dorințe
Roșu în albul iernii
Cu zile în urmă, ai vrut o garoafă.
Mirat, m-am gândit: "Nu mai vrea trandafir!"
Simțeam tremurând tot ce-aveam în carafă,
Iar gândul... taifun s-a făcut, din zefir.
Să-l schimb pe acela pe care-l cred rege
În lumea în care e-atât de frumos,
Îmi pare o crimă, o fărădelege
Ca aripa ruptă la un albatros.
Ce iarnă e-n mine, ce iarnă-i afară,
Ce luptă prin gânduri!... și totuși, senin
În sufletul care nu mi se-nfioară,
Nu are vreo teamă, nu simte venin.
E liniște-acolo: garoafa-i o floare
Și-n albul zăpezii tu vezi roșul ei
Ca buzele iernii atinse de Soare,
Ca buzele tale din anii acei.
Ei bine, să fie garoafă, iubito,
Să fie și-acum tot ce vrei, ce-ai dorit,
Să-ți fie iubirea cum ieri ai trăit-o,
Cum este și azi, cum va fi la sfârșit!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre roșu, poezii despre iarnă, poezii despre gânduri, poezii despre zăpadă, poezii despre zile, poezii despre trecut sau poezii despre trandafiri
Plâns de Românie
Mustește sângele pe glie. Tu, țară, ca un munte cazi,
Căci scumpa noastră Românie, rămâne-ndată fără brazi.
Se sting izvoarele sub lacrimi, bisericile plâng și dor,
Căci ne-au luat de la icoane și mântuirea pruncilor.
Ne-au risipit în umilință, ei nu mai au nimic al lor,
Ne-au luat și neam și port, credință, nu mai avem nici sărbători.
Plecat genunchi, cu umilință, din ochii noștri plâng ninsori.
Să plângi cu litere strămoșii și tricolorul fluturând!
Căci România-i numai una și sfântă pe acest pământ.
Unește-ți grânele cu brazii și apele cu libertatea,
Românii frați cu toți românii, spre a putea învinge moartea.
Unește litera cu gândul, soarbe din apa de izvor,
Udă cu sângele-ți pământul și dă-l să bea urmașilor.
Frământă pâinea cu cenușa eroilor ce au luptat.
Liberi să fiți! Nu fiți povară! Nimic din cer nu a picat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre libertate, poezii despre brazi, poezii despre apă, poezii despre victorie, poezii despre sărbători, poezii despre sânge, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Glossă de galben
E miere-n grâul copt în lan,
E-n pâinea vieții aurie,
E miere-n suflet, an de an,
E pacea-n marea Românie.
E soarele pe cer lucind
Și luna fremătând pe cer,
Clopot cu glasul de argint,
Speranță, vise și mister.
E miere-n grâul copt în lan
Curgând în râuri de lumini,
Covor de frunze-autumnal
Și lacrimă de pelerini.
Mulți și-au ales ca etalon
Un semn tacit de gelozie,
Gutuia coaptă, care-n somn
Se-aprinde iar ca o făclie.
E-n pâine vieții aurie,
Bobul de strugure-n cercei,
Puful suav de păpădie,
Speranțele din anii grei.
E-n galben miere și iubire,
Zbor lin de păsări de cristal,
Este lumina din psaltire,
Căldură, pace și amnar.
E miere-n suflet, an de an
Și-n vene miere curge, parcă,
E seva vieții doar un val.
Iar noi, aceeași veche arcă.
Din fagure, stropiți cu miere!
Să curgă-n voi ca un balsam,
Silabic, litere și semne
Și strângeți mierea gram cu gram!
E pace-n marea Românie.
Miere din floare de salcâm
Se strânge-n stup lumină vie
Mândria de a fi român.
Portal deschis spre alte lumi
La care cerșsetori așteaptă
La tâmple ninse, sub cununi,
O altă lege, mult mai dreaptă.
E soarele pe cer lucind,
Palat din alte veșnicii.
În umbra lui văd șiroind
Pârâu de pietre aurii.
Sunt sus, pe cer, înspre înalt,
Ascunși, peștii de aur azi
Și ninge aur pe-nserat
În munți încununați cu brazi.
Și luna fremătând pe cer
În gândul meu s-a prăbușit.
Poate că-i ultimul însemn
Ce în tăceri s-a irosit.
Mă dor la tâmplele de nea
Nămeții galben-aurii,
Tu vei rămâne-n viața mea
Precum o mamă pentru fii.
Clopot cu glasul de argint
Adormi pe portativ un vis
O clipă te-ai împotmolit
În firmituri de ametist.
Opal în piept de chihlimbar,
Iubirea azi s-a împărțit
Și plânge inima de jar
Dorul de clopot tânguit.
Speranță, vise și mister
În miere-ascunse astăzi sunt,
Trecând prin foc, trecând prin ger,
Trecând pe cer și pe pământ.
Mi-e trupul iarăși cânt de spic
Și vocea clopot de aramă,
Dar poate că n-aș fi nimic
De n-ai fi tu, iubită doamnă.
Speranță, vise și mister,
Clopot cu glasul aurit
Și luna fremătând pe cer...
E soarele pe cer lucind,
E pace-n marea Românie,
E miere-n suflet an de an
E-n pâinea vieții aurie,
E miere-n grâul copt în lan.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre apicultură, poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre somn sau poezii despre pâine
Elegie despre țară
Iertați-mă, dar n-ați văzut o țară,
Cu pâinea și merindea subsuoară?
O țară, ca un fagure de miere
Mi-e dor de ea până la sfâșiere...
Răspundeți, nimeni, nimeni, n-a văzut-o?
Nu știu cum s-a-ntâmplat, dar am pierdut-o...
De-o veți afla, cumva, printr-un ungher,
Să-i cereți, rogu-vă, un colț de cer,
Un munte 'nalt, un codru de mătasă,
Iar, dacă vrea să se întoarcă-ACASĂ,
Să n-o lăsați pe drumuri, speriată,
S-o așezați la inimă, îndată,
Și să veniți, când înflori-vor macii,
Pe locul de demult al vechii Dacii,
Să îi vorbiți cu grijă și iubire,
Și-apoi, vă rog frumos, să-mi dați de știre,
Să știu și eu, de bună seamă,
Dacă mai știe Țara cum o cheamă!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre vorbire, poezii despre sperieturi, poezii despre păduri, poezii despre munți sau poezii despre miere
Elegie despre țară
Iertați-mă, dar n-ați văzut o țară,
Cu pâinea și merindea subsuoară?
O țară, ca un fagure de miere
Mi-e dor de ea până la sfâșiere...
Răspundeți, nimeni, nimeni, n-a văzut-o?
Nu știu cum s-a-ntâmplat, dar am pierdut-o...
De-o veți afla, cumva, printr-un ungher,
Să-i cereți, rogu-vă, un colț de cer,
Un munte 'nalt, un codru de mătasă,
Iar, dacă vrea să se întoarcă- ACASĂ,
Să n-o lăsați pe drumuri, speriată,
S-o așezați la inimă, îndată
Și să veniți, când înflori-vor macii,
Pe locul de demult al vechii Dacii,
Să îi vorbiți cu grijă și iubire,
Și-apoi, vă rog frumos, să-mi dați de știre,
Să știu și eu, de bună seamă,
Dacă mai știe Țara cum o cheamă!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de Țară
Românie, țară dragă, plai de cântec și visare,
Am plecat în lumea largă, te-am lăsat în urmă tare,
Am căutat o viață nouă și o pâine îndulcită,
Dar mă simt ca rupt în două, ca o casă părăsită,
Românie, țară mamă, leagănul prunciei mele,
Glasul tău-napoi mă cheamă și-mi deșteaptă doruri grele,
Pare pâinea alb-pufoasă și grânarul de poveste,
Dar o pâine ca acasă nicăieri nu se găsește.
Dragă, scumpă Românie, oridecâte ori zefirul,
Peste gândul meu adie, eu te văd sorbind potirul...
E paharul suferinței, jugul pus de stăpânire,
Dar sub flamura credinței, tu răspunzi doar cu iubire.
Dragă Românie mare, mulți au vrut să te sugrume,
Dar ești încă în picioare, te mândrești cu al tău nume,
Ai dat Cezarului partea, lui Dumnezeu ascultare,
Ai urmat ce spune Cartea, căci vrei binecuvântare.
Românie, țară dragă, mulți ar vrea să te dezbine,
Dar te-ncrede-n proorocie: "Dumnezeu este cu tine!"
Știi că cel ce este Veșnic, ce promite-nfăptuiește,
Ți-e Îndrumător și Sfetnic, Domnul încă te iubește.
Românie, țară mamă, mult ai suferit sub daltă,
Pruncii tăi din zări te cheamă, inimile lor tresaltă.
Mi-amintesc mirosul reavăn de țărână, văd și plugul,
Însă lațul strânge tare, pe grumaz apasă jugul,
Ne dorim o libertate dar nu una pământească,
În Cristos vrem unitate, Duhul Sfânt să propășească,
Chiar de-s lupte de partide, care, cine e mai mare,
Doamne, fă-Ți Împărăția sfântă și biruitoare!
Să ne bizuim pe Tine, nu pe cai și nici pe care,
Nici pe om ci doar pe Domnul, ce cu mâna-I cratoare,
A făcut natiuni, popoare, stăpâniri... Să înțelegem,
Că nimic nu-i la-ntâmplare, ce am semănat, culegem!
Dragă, scumpă Românie, viața nu pare prea dreaptă,
Mi-e dor de copilărie, de-a măicuței mele șoaptă,
M-aș întoarce cu grăbire să trăiesc în a mea țară,
Dar e-atâta răzvrătire, pâinea e tot mai amară.
Rana-mi temperează vrerea, tremurândă mi-e și clipa,
Vindecă și ia-mi durerea, mă acoperă cu-aripa
Duhului de Viață nouă, dă-ne pace, bucurie
Și în totul și în toate, voia Ta Doamne, să fie!
Să admir în primăvară codrul, să privesc copacii,
Să ascult întâia oară cucul, mierla, pitpalacii,
Să respir aer de munte, să miros flori de câmpie
Și-n sunet de harpă sfântă să-Ți dau slavă numai Ție.
poezie de Lucica Boltasu (16 noiembrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre dor, poezii despre sunet sau poezii despre religie
Femeie
femeie,
ce tot nu înțelegi?
dezrobește-te de mine,
pleacă!
pleacă-mi din coarda sură
ce-i abandon, nu mai vrea acum să cânte
și din vârtejul frunții ce a dat acum în oraș,
înstrăinarea iubește-mi-o.
ține în palmă bucata de cer ce-i în refuz de viață.
ține și ecoul de foame al zenitului
umblătorul lagărului de suspine.
ce tot deranjezi plusul și minusul,
da-ul și nu-l?
pune-ți pasul între virgule
du gheata prin rouă,
spală-o de gânduri.
vezi ce faci cu lenea claviculei,
du-o lunecare prin mângâierea de muguri...
apoi, episodic înfige-ți genele drept jaloane
prin aerul de împrejur,
fluturii să facă slalom
până-n singurătatea gurii tale.
trage-ți rochia mai peste genunchi
se observă schița ultimilor iubiri
pe acolo.
te rog, iubește-mi însingurarea,
sunt pe patul așteptării,
mi se face o perfuzie cu primăveri.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre rouă, poezii despre rochii, poezii despre primăvară, poezii despre oraș, poezii despre muguri sau poezii despre lene
Regresie progresivă
Ca semn că viața este grea,
Ducând atâtea griji în spate,
Acum, pensionar, aș vrea
Să fac, din nou, o facultate.
Cum, prin destin, se schimbă toate
Și-n gând apare curcubeul,
Acuma, după facultate,
Aș vrea să fac, normal, liceul.
A progresat modernul ev,
Dar multe sunt de mântuială,
Și-aș vrea să fiu, din nou, elev,
La școala zis gimnazială.
Târziu detot am înțeles
Că legea lumii este teama
Și, copleșit de-atâta stres,
M-aș vrea, pe veci, la piept, la mama.
Dar mama nu-i, s-a dus și basta,
Acolo unde nu-i lumină
Și, cum mă ceartă-ades, nevasta,
La piept, mă ține... o vecină!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre vecini, poezii despre stres, poezii despre soție, poezii despre schimbare sau poezii despre pensie
Lumina înhămată
Pe sub mine umblă noaptea cu inima scoasă,
Mă caută prin bobul de grâu, pe limba de coasă,
Prin viermii trecuți în maldăr de carne de om,
Prin rădăcina adâncă săpată în coaste de pom.
Pe mine m-aleargă prelung pierderea mea
Din valurile în care înoată-n neștire o stea,
Timpul dispare în spații ascunse, albastre
Unde s-au topit amărând despărțirile noastre.
Nimeni nu umblă cu noaptea-n pantofii uzați
Punând tămâie la zborul de îngeri derutați,
Nimeni nu aruncă în brazdă, în limba de coasă
Bobul de grâu cât pâinea feliată pe masă.
Doar viermii încolțesc în coaste de stele,
Ne facem din pieile lor arătoase pavele,
Ne îndreptăm spre raiul primordial, total,
Să înhămăm lumina la propriul nostru cal.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre viermi sau poezii despre rai
Unire-n cuget și-n simțiri, Români!
Țara mea-ți sărut obrazu
Munți, dealuri și Câmpie,
Nu e țară mai frumoasă
Pe pământ, ca România!
Mândră ești ca paradisu
Și rotundă ca un soare
te-a unit Mihai Viteazu
Într-o zi de sărbătoare.
Au zădărnicit Unirea
Și-au ucis pe cel viteaz
Au urmat câteva veacuri
De durere și necaz.
A urmat răznită țară
Și românii-ndurerați
Că ningea cu suferință
Peste falnicii Carpați.
Dumnezeu, iubind Românii
Ne trimise călăuză
Și Moldova cu Munteania
Le unise Domnul Cuza.
În ardeal plângeau Românii
Așteptând măreața clipă
Căci, Uniți, doreau s-ajungă
Sub o singura aripă.
A sosit și clipa aceea.
Ca și binecuvântare,
Când s-au reunit Românii
Într-o Românie Mare.
Cântă azi, la Alba-Iulia
Și la Iași și-n București
Imnul izbăvirii noastre
Și-a Unirii Românești.
Știm că lacomi ca și lupii
Mulți străini ar vrea s-o guste
Dar vom sta mereu de strajă
Nesătulelor lăcuste.
ION VORNIC-RÂCU
poet tăran, Vârciorova
(Caraș-Severin)
poezie de Ion Vornic-Râcu din Banatica I
Adăugat de Bachin Deian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unire, poezii despre sărut, poezii despre prezent sau poezii despre poezie
Lacrimi nu mai curg
Încerc să zbor... da, îndrăznesc...
Dar aripi nu mai am... și cad... și mă lovesc...
Și rănile mă dor... Și-aș vrea să plâng...
Dar ochii mi-au secat. Și lacrimi nu mai curg.
Încerc să evadez... da, îndrăznesc...
Dar hartă nu mai am... și fug... mă rătăcesc...
Și tălpile mă dor... Și-aș vrea să plâng...
Dar ochii mi-au secat. Și lacrimi nu mai curg.
Încerc să FIU... da, îndrăznesc...
Dar inimă nu am... și caut... n-o găsesc...
Și visele mă dor... Și-aș vrea să plâng...
Și-as vrea să plâng... dar... lacrimi nu mai curg...
poezie de Ioana Gabriela Căruțașu (16 august 2008)
Adăugat de Ioana Gabriela Căruțașu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre inimă, poezii despre hărți sau poezii despre aripi
O țară fericită este o țară productivă și vice-versa. Dragă Românie, mergi la teatru și creează-ți cu speranță o industrie cinematografică, apoi vei deține forța să te dezvolți pe toate planurile. Eu știu că poți.
Michelle Rosenberg
Adăugat de Michelle Rosenberg
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre teatru, citate despre productivitate, citate despre industrie, citate despre forță, citate despre filme sau citate despre fericire
Tu, Românie
Tu, Românie dragă, tu, țară minunată,
Ajuns-ai o ruină, căci prea puțini muncesc...
Vai, sunt atâția oameni cu mintea-ncețoșată
Ce dorm ca niște balegi pe plaiul strămoșesc
Tot așteptând să vină de-afară o salvare
Sau poate chiar din ceruri un dar dumnezeiesc.
Tu, Românie dragă, din țară-nfloritoare,
Ajuns-ai o ruină, nimic nu-i nefiresc.
Tu, Românie dragă, cu plaiuri carpatine,
Ajuns-ai vai de tine, atâția lenevesc
Și vor ca toată lumea s-o ducă foarte bine,
Dar ei nu fac nimica, doar fură sau cerșesc.
La noi se fură-ntruna, pe față, pe la spate;
Pe cei ce-s prinși, din milă, tot hoții i-au iertat
Sau proștii ce le-acordă prin vot imunitate,
Lăsându-i să mai fure, c-așa le-a fost lor dat.
Tu, Românie dragă, tu, țară minunată,
Ajuns-ai de rușine, vezi?, alții ne privesc...
Din toată Europa, noi suntem neagra pată
Adesea confundată cu neamul țigănesc.
Tu, Românie dragă, tu, țară minunată,
Erai cândva grânar, erai un Eminescu,
Acuma vei rămâne pe veci prostituată
Căci te-au vândut doi pești ce se termină-n "escu".
La noi se fură-ntruna, pe față, pe la spate,
Iar cei care nu fură, se văicăresc pe Net;
Tu, Românie dragă, prea plină de păcate,
La ce mai ai nevoie de încă un poet?
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre votare, poezii despre vinovăție, poezii despre salvare, poezii despre rușine, poezii despre prostituție, poezii despre prostie sau poezii despre pești
Case frumoase și triste...
Case frumoase și triste,
pe dealuri împrăștiate,
nimeni nu vă locuiește,
sunteți case-nsingurate...
Pe dealuri împrăștiate,
case frumoase și triste,
mai că-mi vine, când vă văd,
să-mi vărs lacrima-n batiste...
În voi nu e sărbătoare,
nu vă vin colindători,
căci, cei ce v-au construit,
sunt plecați în alte țări...
Puteau găsi bucurii,
chiar aici, la ei acasă,
cum că ar sta cu toți cei dragi,
adunați la aceeași masă...
Cum că ar asculta cucul,
în pădurea înverzită,
admirând pe sub copaci,
vioreaua înflorită...
Căci averea pe pământ
nu are nicio valoare,
omul se duce sărac,
dincolo, atunci când moare..
Nu mai chinuiți copiii,
care plâng rămași în țară!
Niciodată nu uitați:
Ei sunt singura Comoară...
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre valoare, poezii despre sărăcie sau poezii despre moarte
Îngeri de lumină
Ninge! Îngeri de lumină,
Peste lume se coboară.
Ninge dragoste și tihnă
Și iubirea ne-nconjoară.
Ard gutui la gura sobei,
Focu-n noi vulcan țâșnește
Și tăcerea-ngenunchează, iar, smerit,
Pe pânza robei,
Cât zăpada se înalță
Și la tâmple reci va crește.
Pânză albă de ninsoare, vântul șuieră-n cotloane...
Biciuiți de necuvinte,
Din a timpului licoare,
Sorbim viața... Țurțuri stranii,
Se aprind ca o făclie...
Taină-s nopțile la țară,
În uitata Românie.
Ca un clinchet se aude
Lanțul... Cumpăna fântânii
A zărit printre troiene
Că se-ntorc acas' românii.
Doarme-n prispă tricoloul,
Franjurat de vânturi aspre,
Suflet-tulnic ni-i poporul...
Veselie este-n case.
S-au întors din altă țară
Prunci ori mame, frați, surori...
Scumpa noastră Românie
Se înalță din ninsori.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre vânt, poezii despre țurțuri sau poezii despre vulcani
Insomnie
Ascult, meditez și aștept să-nțeleg
tăcerea din gândul ce-ar vrea să pornească
dar încă rămas priponit în talveg
pe-o albie sură din bolta cerească.
Mai caut răspunsuri în anii pierduți
prin vagi amintiri încercând să mă lase,
în care mai plâng copii nenăscuți
din mame uitate sub gloanțele trase.
Și voci neștiute aud din trecut,
se scurg prin ureche în zeci de jargoane,
în inimă crește un zvon nevăzut
din aripa gândului rupt din pripoane.
Iar gândul aleargă prin timp înapoi,
mi-aduce în cuget o lume trădată,
cu umbre rămase din tristul război
în care soldații mai mor încă-odată.
Se scurge prin mine tărâmul străin,
cu chipuri trezite din moarte la viață,
purtând peste zâmbete stropi de venin
și măști de revoltă cusute pe față.
Azi încă mai mor în nepatria lor
eroi fără voie, trimiși prea departe,
ajunși amintiri în străinul decor
al căii parcurse din viață spre moarte.
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe literare
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre voce, poezii despre urechi, poezii despre uitare sau poezii despre tăcere
De ziua ta
De ziua ta, iubită Românie,
Noi să fim mai români,
Să nu lăsăm în veci străinii,
S-ajungă ei stăpâni!
Nu plânge, maică Românie,
Că fii tăi nu dorm,
Când văd așa fără de legi,
Nici noaptea nu au somn!
Nu mai ofta adânc,
După ai tăi copii
Plecați peste hotare,
Că vin ei într-o zi!
Nu te-ntrista, nu plânge,
După cei ce s-au dus
În cer la nemurire.
Ei te privesc de sus!
Cu lacrimi glia-ți udă,
Să crească bobul plin,
Prin picurii de ploaie
Auzi câte-un suspin.
De cei ce au rămas,
Ai grijă, Românie,
Și dă-le-nțelepciune,
Ce-a fost, să nu mai fie!
Sunt fii tăi, măicuță,
Nu îi mai zgudui,
Nu-i îneca în ape,
Și nu-i mai pârjoli!
Și ca o mamă bună,
Și veșnic iubitoare,
Pe nimeni să nu lași,
Să-i calce în picioare!
poezie de Flori Bungete (30 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre picioare, poezii despre noapte, poezii despre legi, poezii despre graniță sau poezii despre creștere
La mulți ani, scumpă Românie!
Îți spun mulți ani, iubită Românie,
Cu lacrimi și cu sufletul amar,
Sperând în viitor și-n armonie,
Căci dragostea ni-i piatră de hotar.
De ziua ta, iubita noastră glie,
Românii te cinstesc și te serbează,
Purtând în inimi, ca pe-o mărturie,
Trecutul ce ne ține mintea trează.
Îți spun mulți ani, o mamă Românie,
Ducându-mă cu gândul la străbuni,
La mulți eroi, la fotă și la ie...
Simboluri sfinte-n timpuri și furtuni!
Prezentul nostru e bolnav de-o vreme,
Noi îl privim cum moare și se zbate,
Tot așteptând o voce să ne cheme
Să fim uniți și demni în tot și-n toate.
Mulți ani, iubită mamă care-și plânge
Românii ce-au uitat că sunt români,
Dar noi ne-am săturat și ne ajunge...
Istoria își cere bravi stăpâni!
Ne pasc din umbră rele și ispite,
Se zbate-n țărmuri ca nebună marea
Și-n vremuri negre, aspru viscolite,
Credința-n Dumnezeu ne e salvarea!
Se zbat în zare, revoltați, Carpații,
Că ne-am vândut pădurea la străini,
Iar noi prefacem în dușmani toți frații,
Uitând că-avem aceleași rădăcini.
Mulți ani, iubită mamă care rabdă
Tăcerea noastră stinsă-n resemnări,
Dar ceața asta-n zare-o să se piardă
Și-n dragostea de țară ninsă-n mări!
Mulți ani, meleag iubit cu doruri grele,
Să prindem hora mare la hotar
Și să uităm măcar o zi de rele...
De neîmpliniri, necazuri și amar...
Să fim iar frații ce erau odată,
Să ne iubim ca bravi și dragi români,
Că suntem buni creștini cu-același Tată
Și, peste-acest meleag, suntem stăpâni!
Îți spun mulți ani, iubită Românie
Și spun mulți ani românilor... români,
Care-au crezut în vis și-n poezie
Și în curajul de a fi stăpâni!
De ziua ta, pământ iubit de Domnul,
Îți înălțăm un cânt frumos de slavă,
Să-și legene în pace pruncii somnul
La sânul tău, măicuță, că-mi ești dragă!
Iubită Românie, ești grădină,
Iar Eminescu-ți e Luceafăr sfânt,
Enescu-ți cântă astăzi în surdină,
Iar Domnu'-ți pune Raiul în pământ.
Românii te cinstesc ca pe-o regină,
Iar vremuri grele prinse-ntre destine
Topesc parfumul vremii pe-o sulfină
Și ne înalță-n suflet drag de tine.
Te-mbrățișez cântând, iubită glie
Și strâng la piept toți frații mei cu drag,
Noi nu uităm de tine, Românie
Și te serbăm, în ani, sub mândrul steag!
Iubită țară, Cerul te veghează
Și-ți șterge lacrimi grele, azi, și-ți cântă,
Tu ești o mamă bună ce-și urmează
Credința-n Dumnezeu și crucea sfântă!
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol
Te-am căutat
Te-am căutat atât de mult și am sperat că n-ai să pleci,
Mi-ai lăsat sufletul mut și pe obraz doar lacrimi reci.
Nu mă întreba dacă mai plâng, nu am să-ți spun tot ce mă doare,
Chiar dacă răni în suflet strâng, tot ce-ți ofer azi e UITARE.
Din ziua în care ai plecat, nicicând n-am mai zâmbit,
Și aș vrea să stii că în urma ta, pe nimeni n-am iubit,
Mi-e cerul fără stele, mi-e cerul fără soare,
Și inima din piept, iubito, iar mă doare.
Rămas în urma ta, tot strâng la piept iluzii,
În noaptea fără stele, amintiri, îmi sunt perfuzii,
În toate, doar pe tine mereu te regăsesc,
Stau singur și adorm, în lacrimi mă trezesc.
Te-am așteptat în gară pe un peron pustiu,
Știam că vii la mine, cu tine urma să fiu,
Ți-am pregătit în grabă, un imens buchet de flori,
Când ai sosit, iubito, ne-am sărutat de mii de ori.
N-aș fi crezut că soarta e atât de nemiloasă,
Erai în fața mea, fericită și frumoasă,
Tu îmi zâmbeai continuu, iar timpul tot trecea,
Eram iubitul tău, iar tu prințesa mea.
Te voi iubi o viață, mereu ai fost confuză,
Mai pot simți și acum aroma ta pe buză,
Parfumul tău de firmă și chipul tău angelic,
În camera noastră, dragă, noi ne iubeam feeric.
Mi-e dor de glasul tău și dorul ma doboară,
Dar poate într-o zi te aștept din nou la gară,
Ne așteaptă banca noastră din parcul părăsit,
Eu știu și știi și tu, noi doi chiar ne-am iubit.
poezie de Daniel Scripcaru
Adăugat de Daniel Scripcaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări