Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Petre Prioteasa

Azi e ziua...

Azi e ziua cu necazuri, știu și eu ce lumea vede,
ai început să faci nazuri, ochii văd, inima crede.
Prea te-ai depărtat de mine și tot bați drumuri greșite,
nasul pe sus de n-ai ține n-ai avea vorbe ieșite.
Cel ce-aude și nu crede vine să se lămurească,
întreabă pe cel ce șede ca pândar să te păzească.
Trebuia să vin odată ca să-mi lămuresc părerea,
cât la suflet ești curată și cam care-ți este vrerea.
Am venit și mi-am dat seama că nu mai meriți răbdare,
degeaba te-a cuprins teama omului ce nimic n-are.
Ai pierdut toată averea, bogăția sufletească,
ți-ai satisfăcut plăcerea, dar a fost numai trupească.
Și nu ți-a fost de-ajuns unul, te-ai iubit cu mulți de-odată,
au, crezut-ai că vreunul s-o mili că nu ești fată?
Să te fi păstrat fecioară, cea mai mândră dintre ele,
nu tot ce zboară e cioară, mai zboară și rândunele.
Când puiul cu ața zboară, degeaba faci temenele,
gândurile te doboară că n-ai destule "lovele".
Trebuia să fii modestă, să mă fi iubit în taină,
dar te-ai cocoțat, celestă, în top "rușine cu faimă"!
N-are spor nici crezământ cel ce-n lume nu iubește,
dragostea e lucru sfânt și nu se face orbește!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Petre Prioteasa

De azi

De azi n-o să-mi mai fii povară, n-o să te caut nici deseară,
e iarnă-n suflet pân' la vară când tu vei reveni din țară.

Te-ai dus în regiuni străine, ai vrut numai să scapi de mine,
credeai -acolo-ți va fi bine, n-ai judecat cum se cuvine!

Mi-ai fost iubire până ieri, degeaba azi iertare-mi ceri,
ești încărcată cu poveri, te temi de ele să nu pieri!

Te mângâiam cu-a mea iubire, mai suportam câte-o ieșire,
mulțumeam cu a ta fire, dar ai rămas o amintire.

Te-am respectat ca pe regină, erai ființa mea divină,
tem iubirea să-mi revină, de azi îmi ești ca o străină.

Nu pot uit, mi-aduc aminte, -nvăluiai cu jurăminte,
cu dragostea cea mai fierbinte, neexprimată în cuvinte.

Nu voi mai plânge ai tăi pași, nedrept învinuiți părtași,
de-acum în pulbere rămași, că n-ai știut cum să mi-i lași.

Am plâns prea mult la geamul tău, tu erai fată, eu flăcău
și mă cuprind păreri de rău că-n jurul nostru-acum e hău.

Nu voi găsi în amintiri decât plecări, decât veniri,
eu am crezut în năluciri, dar mi-ai lăsat doar pustiiri.

Tu singură te-ai șters din vise, uitând de datorii promise,
ne legase, pare-mi-se, cel jurământ ce ne unise.

Din minte eu te-am scos de azi, ai grijă mare să nu cazi
și-n ochii tuturor scazi că nu-ți mai găsești camarazi!

Ți-am oferit tot ce-am avut, ți-am dat atât cât am putut,
în schimb nimic nu ți-am cerut, ori ai fost oarbă ori n-ai vrut.

Ai fost o lașă! Lașitatea nu stă la braț cu demnitatea,
plânsul distruge sănătatea, că ți-a plăcut singurătatea.

Fără ceri sau primești n-ai știut drumul să-ți găsești,
pe căi greșite rătăcești și singură te umilești.

Apuc-o iar pe drumul drept și fă un lucru înțelept:
curaj, speranță pune-n piept și vino, uit tot, te-aștept!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fii larg la inimă

Fii larg la inimă și darnic,
fă binele cu pas tăcut.
n-ai făcut, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea făcut.

Ascultă sfatul și-ndrumarea,
îndreaptă-te când ești mustrat.
nu asculți, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai ascultat.

Mergi fericit în orice vreme,
oriunde te-ar chema Isus.
nu te-ai dus, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi prea te-ai dus.

Fii răbdător până la moarte,
oricât de-adânc ai fi brăzdat.
n-ai răbdat, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea răbdat.

Iubește cald întotdeauna,
chiar și pe-acei ce te-au zdrobit.
n-ai iubit, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea iubit.

Și iartă plin de bunătate
tot răul pe nedrept purtat.
n-ai iertat, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea iertat.

Din ce-ai văzut să ai credință
și pentru tot ce n-ai văzut.
n-ai crezut, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea crezut.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ziua îndrăgostiților 2012

Știam, știam cândva zbor
Și numai știu.
Știam, cândva mor
De ce sunt încă viu?

Visez, visez zbor
Și mă trezesc.
De tine... mi-este dor
Și te doresc.

Văd, sau poate visez
Văd o luminiță.
Doresc, să mă distrez
Doresc a ta guriță.

Te văd, îți văd gurița
Ești tu, ești minunată.
Te chiamă... Luminița
Departe-ai fost plecată.

Spune-mi, de ce-ai venit
De ce mă vizitezi?
Cumva, ți-ai amintit
Și vrei să te distrezi?

Spune-mi, șoptind ușor
Spune-mi, dacă placi.
Și dacă, ți-a fost dor
O vizită să-mi faci?

Spune-mi, cum o mai duci
Cu sănătatea, banii.
Spune-mi, că te usuci
Mi te usucă anii?

Spune-mi, tu, ce mai faci
De mult, n-ai mai vorbit.
Și spune-mi, de ce taci
De ce m-ai părăsit?

Știam, că nu-mi vorbești
Știam, știam.
Știam, că-ți amintești
Și nu greșeam.

Și eu, mi-am amintit
Mi-am amintit de tine.
Și eu, m-am tot gândit
Că Luminița-mi vine.

Ia loc te rog, și stai
Statul, e gratuit.
Poate îți vine grai
Și poftă de iubit.

Nu vrei, stai în picioare
Și cred obosești.
Îți crește... aripioare
Și sper să te trezești.

Acum, te-ai răzgândit
Te-ai așezat pe pat.
Citesc al tău privit
Privești îngândurat.

Acum, tu, ai clipit
Și-o lacrimă îți vine.
M-atingi, ți-ai amintit
Ți-ai amintit de mine.

Acum, și eu te simt
Ești sinceră și rece.
N-aș vrea să mi te mint
Și un fior îmi trece.

Acum, te-ai răzgândit
Și vrei să te ridici
Îmi dai, ultim, privit
Și-ai vrea, ceva, să-mi zici.

Să-mi zici... că ai venit
De mine ți-a fost dor.
Ai lăcrimat, privit
Și n-ai făcut amor.

Și te-nțeg... prea bine
Ai fost a mea soție.
Porți, amintirea-n tine
O amintire vie.

Și te-nțeleg... cum ești
Cum ești, și cum vei fi.
Cu timpu... 'mbătrânești
Și vom îmbătrâni.

Și te-nțeleg... acum
Acum sau niciodată.
O vizită, un drum
O zi, îngândurată.

O zi, care o știți
O zi... deosebită.
O zi, de-ndrăgostiți
O zi, sărbătorită.

poezie de (14 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 9 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Dacă azi mai ești în viață

Dacă azi mai ești în viață
Încă nu ești chiar pierdut
Căci ți sa mai dat o șansa
răscumperi ce-ai pirdut.

Iar acesta este timpul
Cel ce a trecut mereu
Dar tu n-ai luat aminte
Și-ai făcut numai ce-i rău.

Ți-ai ales cărări straine
Departe de Dumnezeu
N-ai vrut ca să iei aminte
La jertfa Fiului Său.

Inima ți-a fost departe
Să faci bani, să faci avere
Nu uita căci tot ce-ai face
În lumea aceasta piere.

Catva timp poate ți-e bine
Dar cu timpul vei vedea
Căci un gol îți va rămâne
Și pace nu vei avea.

Se va apropia și ziua
Când linie vei trăgea
Se va cântarii atuncea
Tu cu ce vei rămânea?

Astăzi vezi, încă se poate
Răscumpără tot ce poți
Adunați in Cer comoara
Nu te trudi pentru hoți.

Căci acol-unde-ai comoare
Va fii și inima ta
De-o îndrepți spre veșnicie
Viața ta se va schimba.

Dumnezeu încă te așteaptă
Nu mai sta nepăsător
Alearga cât se mai poate
a bunul nostru "Păstor".
AMIN

poezie de (2009)
Adăugat de AlexandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Adina-Cristinela Ghinescu

Minciună? Sau adevăr aprins?...

Și totul a fost numai minciună?
Doar te-ai jucat cu mine și atât...?!
Doreai ca între noi să nu rămână,
Decât o aventură, minus cât...?

De ce nu m-ai lăsat totuși în pace...?
Știai că ești indisponibil și mințeai,
Ai sentimentele așa sărace,
De numai la tine te gândeai...?!

De ce ai insistat să fii cu mine,
Și m-ai îndrăgostit până la nori...?
Chiar n-ai simțit nimic profund în tine,
Să te gândești la mine până-n zori...?!

De ai știut că nu ești în putere,
îți schimbi viața, s-o iei de la-nceput...
Nu trebuia îmi provoci durere,
intri-n viață mea cum tu ai vrut!

N-a fost corect nici drept cum ai jucat,
Eu sinceră ți-am fost întotdeauna...!
M-ai sfâșiat când eu secretul ți-am aflat,
Și de atunci inima plânge ca nebuna!

Și tot tu necontenit căutai...!
Deși descoperit ai fost de mine!
De ce în pace oare nu mă lăsai,
De ce mi-ai dus inima în ruine?...

Ori egoist, ori nu știu ce ai fost...!
Ori parșivism a fost ascuns în tine!
Cum ai putut -ntorci viața-mi pe dos,
Și să-mi răpești ce nu îți aparține?...

Și multe se lovesc în contradicții...
N-am înțeles nici azi ce ai făcut...!
Ori decăzut-ai tare în perdiții...
Ori m-ai iubit, și nu ai știut...!

O joacă, un capriciu, o iubire...
Atât a fost, sau ce a fost de fapt?!
Dar ce a fost, mi-a dat nemulțumire,
Când fals trăiai rolul tău din act!

Vreau -nțelegi impactul ce-ai lăsat!
Eu nu mai pot fiu la fel vreodată...
N-am fost eu cea care te-a chemat,
Și altceva ți-am fost eu ție toată!

De ce nu te-ai uitat atent la mine?...
N-ai remarcat că eu sunt altceva?!...
Nu ai văzut structurile-mi divine,
N-ai sesizat nimic?! Orice! Ceva!!!

Fost-ai așa de orb la mine oare...
De n-ai văzut cât pot și ce sunt eu?!
Trebuia să mă iubești tare,
Să mă ții lângă tine tot mereu!

Și la final perplexă m-ai lăsat!
Lovit-ai crunt în inimă și cuget...
Cum ai făcut, mult m-a îndurerat,
În cioburi ai lăsat un suflet...!

Minciună?!... Sau adevăr aprins?...
Ce-a fost în inima-ți vicleană?
Doar te-ai jucat până ai fost prins?
Și n-ai gândit că mi-ai lăsat o rană!...

Ce-a fost, s-a dus... dar pentru mine-i viu!
Nu pot uita și merge mai departe...
Sufletul rănit, plânge în pustiu,
Și toate rănile mi le adun în carte...

De n-ai iubit defel, doar te-ai jucat,
Mă rog suferi mult... așa ca mine!
Nu pot iert mai mult de am iertat,
Să mă distrugi atunci când îți convine...!

Și înțelege că nu ai fost corect!...
Și nici iertare n-ai învățat a cere!
Schimbă-ți caracterul mult infect,
Și inima amară ca o fiere...

Lumina să se-abată asupra ta...!
înțelegi viața nu-i o joacă...
Nu-ți bate joc în viață... treaba ta!
Dar roata se întoarce ca o placă!

Și să înveți iubirea și iertarea...
le oferi cu suflet luminat,
Ascultă-ți din inimă mereu chemarea,
trăiești cinstit, corect, salvat!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Romanța inimii

Inimă, piatră de moară,
Mi-ai făcut viața amară.
Ai iubit și bun și rău,
Sufăr eu în locul tău.
Tu ai ales numai plăcerea,
Mie mi-ai lăsat durerea.
Dureri care trec greu,
Rănind sufletul meu.

Ai iubit și rău și bun,
Lumea credea nebun.
Câte nopți și câte zile
M-ai purtat pe căi străine!
Inimă n-ai vrut știi,
Cătai numai bucurii.
Bucurii care-au trecut,
Dar pe mine m-au durut.
Durerea de iubit,
Uite m-a îmbătrânit.
Noaptea chin, ziua amară
Mi-ai făcut tu, inimioară.
Trece viața tu nu vezi.
Nici nu vrei să mă-nțelegi.
De iubit, iubești mereu
Îmi faci chinul tot mai greu.
Tinerețea a trecut,
Inimă, dar tu n-ai vrut
De iubit să te oprești
Te crezi tânără că ești.

Inimă-am păcătuit,
M-ai împins tu la iubit.
Am iubit cu foc și dor,
Nu mi-a fost deloc ușor.
Nopțile nu le dormeam,
De iubit îți căutam.
Ți-am făcut atâta bine,
Azi îți bați tu joc de mine.

Inimă dacă n-ai fi
Omul n-ar mai chinui.
Dar ce-i viața fără chin?
Un pahar vărsat cu vin.
Cât de bun, cât de gustos
Nu-l mai poți lua de jos.
Inimă de n-ai fi fost,
Viața-ar fi avut alt rost.

poezie de din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugen Ilișiu

Broaște cu cântec

Bărzoiul ți-a cântat un cântec,
Că, dacă n-ai să iei aminte,
Și dacă n-ai să fi cuminte,
O îți crească broaște-n pântec...

Dar n-ai dat veștii ascultare,
Și te-ai jucat un joc oprit,
Deși bărzoiul te-a vestit,
Și-acuma ai o burtă mare,

Și tot mai bine se cunoaște,
Că era cântu-adevărat,
Și, cum bărzoiul ți-a cântat,
Ți-e burta doldora de broaște...

Dar nici un pic să nu te-ndoi,
de s-o face auzit,
Cel mai dintâi orăcăit,
Iar ți-o fi poftă de bărzoi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Prioteasa

Sfatul din zori

Nu fi așa oțărâtă, n-are rost să te oftici,
Îți faci viața amărâtă și te strângi ca un arici.
Crezi doar tu ai dreptate, deții adevăr suprem,
Celorlalți le dai în rate și le spui că ai barem.

Căinți multe, cazne grele, desfătare nu prea ai,
Buimăceală, temenele e tot ce mai poți dai.
Demnitate, prețuire s-ar părea că n-ai deloc,
Iar când faci o prăznuire îți joci soarta la noroc.

Ursuză și urâcioasă, ți-ai făcut viața infern,
Pizmuită, răpciugoasă, ți-a devenit traiul tern.
Cel de Sus, însă, veghează, vede tot și știe tot,
Fă efort, crezi și cutează, ieși din starea de netot!

Viața trebuie trăită, doar iubire ți-este scris,
Mai fă un pas, fii cinstită, și ajungi în Paradis.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ai îndurat, ți-ai scris povestea

Mamă, tristețea ți-a încrustat pe frunte brazde adânci.
Când ai căzut te-ai ridicat. O faci acum ca și atunci.
Mâinile tale crăpate de-atâta trudă ce-ai avut,
Trebăluiesc pe mai departe, tu încă n-ai căzut.
Din ochii blânzi ce-au plâns cândva
și astăzi mai curg lacrimi.
Sunt amintiri din viața ta,
ești tristă, nu te clatini.
Din ochii care-au plâns odată,
astăzi, picături de rouă
brăzdează fața ta curată.
Cu necazuri nu mai plouă.
Pe fruntea ta și-au pus pecetea
mulți ani de griji și de nevoi.
Ai îndurat, ți-ai scris povestea,
n-ai dat o clipă înapoi.
În timpul ce cu greu s-a scurs,
testul vieții tu ai dat.
Sfârșitul drumului parcurs,
sufletul ți-a luminat.

poezie de (martie 2020)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ioan Cojocariu

Doamne, mai fă o minune!

Eu credeam că-s cel mai tare
eu sunt cel mai vestit...
Dar în fața ta o doamne...
Mi-am dat seama că sunt mic.

Adunata-m lucruri multe,
Averi... multe am vrut să am.
Dar mi-am dat seama o doamne
de fapt... eu gol eram.

Mă-n'brăcam cu haine scumpe,
Cine mai era ca mine.
Dar mi-ai arătat o doamne...
de fapt eram un nimeni.

N-ascultam nici o povață
Rele multe am făcut.
Tu... o doamne... mi-ai dat viață
Ce am strâns tot am pierdut.

Cunoscuta-m vitejia,
Mândru tare am mai fost.
Dar pierduta-m bătălia,
Fără a crede în Hristos.

Am primit botezul doamne...
Ca să-mi fie de folos.
Prin puterea ta ce-a mare
Ai salvat un păcătos.

Eu... l-as tot în astă lume
de fapt... nu i-au nimic.
Doamne te rog... fă minune
Și salvează- un pic.

Ia- mă în împărăția... care
Sus în cer o stăpânești.
Știu doamne că ai răbdare
Eu aștept... vin când dorești.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omul care crede că poate

Dacă tu crezi că ești învins, atunci ești;
Dacă tu crezi că n-ai curaj, atunci n-ai;
Dacă-ți place -învingi, dar crezi că n-ai șanse,
E un semn aproape clar că n-ai.
Dacă tu crezi vei pierde, ești pierdut;
În câteva cuvinte, pentru toți, oamenii simpli sau prinții,
Succesul începe cu-încrederea-n sine,
Totul nu este decât o stare-a minții.
Dacă tu crezi că ești un proscris, atunci ești;
Dacă tot trebuie gândești, gândește-n stil mare.
Trebuie să fii sigur pe tine-înainte
De a câștiga primul premiu, înainte de-afirmare.
În viață nu-învinge-întotdeauna cel mai puternic sau mai dibace;
Mai devreme sau mai târziu cel care-învinge
Este omul care crede că o poate face.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ești altfel

Cât te-ai schimbat iubită primăvară,
Pe lângă ploi ai și ninsori,
Cât de-ncâlcită ești spre seară,
Ești cum n-ai fost pe vechii zori.

Acum ești verde cu răceală,
Acum ești caldă peste flori,
Apoi ești albă de zăpadă,
Ești cum n-ai fost pe ochișori.

Cât te-ai schimbat de astă vară,
Când ai plecat unde nu știu,
Lăsându-ți sora tropicală,
ardă verdele cel viu.

Îmi pari atât de supărată,
Pe pomi, pe flori și-apoi pe noi,
De-aș ști ce ți-am făcut surato,
Cât m-aș certa întins sub ploi.

Cât te-ai schimbat iubită primăvară,
Te porți de parcă te răzbuni,
ai găsit pădurea rară
Și luncile ce nu mai sunt.

E timpul, scurs, pleci surato,
E timpul tău să nu mai fii
Și-ai să dispari îngândurată,
Cu stolul tău de păpădii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ciclul vieții

Ești gârbovit și mergi împiedicat,
Ai chip de ceară, glasul te-a lăsat,
Respiri cu greu și ești un pic senil,
Nu crede nimeni că ai fost copil.
Dar te-ai jucat și tu și ai zburdat,
De tot ce e în jur te-ai bucurat,
Lipsit de griji, cu ochi senini râdeai,
Când mama te certa te întristai...
Iar anii au trecut și, negreșit,
Ai fost flăcău și te-ai îndrăgostit,
Ai fremătat de doruri mii și mii,
Și ai avut la rândul tău copii.
Când au crescut, și-au luat în lume-avânt,
C-așa e legea firii pe pământ,
Și ai ajuns bunic, cu mulți nepoți,
Și rând pe rând te-ai ocupat de toți.
Azi ești bătrân, slăbit și inutil,
Însă ai fost și tu cândva copil,
Ai chip de ceară, ceasul ți-a sosit,
Dar ai fost tânăr, chipeș, fericit.

poezie de (15 mai 2022)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bilanț

Ți-ai calculat azi pasul, gândul, dorul?
Ai iubit plânsul mai mult ca umorul?
Ai spus "da" mai mult decât "nu"?
Ai fost "eu" mai mult decât "tu"?
Ți-ai dat pâine pe ape, zâmbind?
Ai dus greul pe umeri, cârtind?
Ai frânt pâinea în două, cu drag?
Așteptat-ai sărmanii în prag?
Ai plâns fiul plecat de acasă?
Ai clădit amărâtului casă?
Ai mințit ascunzând adevărul?
Ai primit fericit călătorul?
Căutat-ai să plângi la altar?
Ți-ai pus viața ades pe cântar?
Ai fost cel ce iubește oricând?
Ai dus hrana la gură plângând?
Ai rostit vorbe dulci orișicui?
N-ai frânt inima chiar nimănui?
Ai făcut ce-ai promis în tăcere?
Ai fost leac sau produs-ai durere?
Te-ai plecat, ridici un căzut?
La necaz ai fost orb, surd și mut?
E final azi de an, ce-ai să spui?
Ești sau nu, fiul Domnului?

poezie de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ziua mamei

E ziua ta, mămică,
Și tare te iubesc,
Căci tu vrei cresc mare,
Cuminte și-ndrăzneț.

Te-ai necăjit cu mine,
Pân' ce m-ai făcut mare,
Și recunosc, mămică,
nu te-ai plâns prea tare.

Ai vrut să faci din mine,
Un copil bun, cinstit,
Și, cred, mămică dragă,
Că tu ai reușit.

Acum, eu doar îți mulțumesc,
Dar, când voi fi mai mare,
Eu îți făgăduiesc,
Să fii mândră de mine,
Pe ori unde m-oi duce,
Și-atuncea vei vedea,
Că munca ta mămico
Răsplata-ți va aduce.

Spun poezia și nu mă uit la tine,
Eu știu, mămică dragă,
Că plângi, nu de rușine,
De dragul meu, mămică!
De ceea ce-ai crescut,
Ești mândră, că-s cuminte,
Copilul tău iubit.

Și când vei fi bătrână,
Eu mâna ți-o sărut,
Drept mulțumire ție,
La tot ce te-ai zbătut,
Și lacrima fierbinte,
Din ochii tăi, cândva,
Nepoții ți-o vor șterge,
știi, mămica mea.

poezie de (7 martie 1991)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un imn femeii credincioase

Tu ai fost creată de Mâna Celui Sfânt
Coroana frumuseții ți-a pus în chipul tău
Ești darul cel mai scump și ajutorul potrivit
Ca crești copii și să-i aduci la Dumnezeu.

Nu totdeauna drumul tău ți-a fost ușor
Dar te încuraja mereu puterea rugăciunii
Încredințată în Domnul aveai un singur dor
Ca să fii tare... poți ține piept minciunii.

Tu ai crescut eroi... ce au păstrat credința
Persoane importante dar și simpli lucrători
Și în rugă pe genunchi tu ți-ai dăruit ființa
I-ai binecuvântat... și ei au fost biruitori.

Numai tu alini dureri și inimi întristate
Iar printre lacrimi doar tu poți zâmbești
Tu îți crești copiii cu dragoste și bunătate
Și ești gata pentru pruncii tăi să te jertfești.

Ești nor de martori a fiicelor lui Dumnezeu
Ce au sfărâmat puteri prin post și rugăciuni
Tu n-ai dat înapoi când ți-a fost în viață greu
Dar ți-ai păstrat căminul de a lumii stricăciuni.

Multe lacrimi din ochii tăi frumoși au curs
În suferințe... pe obraji... în clipele durerii
Tu toate pe genunchi lui Dumnezeu i-ai spus
Și El te-a binecuvântat în ceasul încercării.

Tu ești un diamant... tu ești o piatră rară...
Ce ne strălucești în întuneric ca o stea...
Căci o femeie credincioasă... este o comoară
Iar să se jertfească poate doar numai dragostea.

poezie de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Dor de mamă

Trec anii-n zbor
Și timpul în neștire trece
Însă numai un singur dor
Cu viața timpul și-l petrece.
Mi-e dor de tine, mamă dragă,
Mi-e tare dor; Ce mult mi-e dor!
Aș vrea știe o lume-ntreagă,
Că fără tine pot mor!
Dar viața merge înainte,
Iar timpul zboară fără habar
Și de ți-ai pierdut dragul părinte
Inima-ți plânge în zadar.
Căci nimeni înapoi n-aduce
O ființă a cărei vieți s-a stins;
Degeaba sufletul îmi plânge,
Pierdută ai fost, oricât am plâns.
De atunci mult timp a mai trecut
Și a fost mai mult un timp pierdut.
De atunci lacrimile s-au uscat,
Dar dorul tot n-a încetat.
Căci toată viața dor îmi va fi,
Cât pe Pământ eu voi trăi.
Mereu eu numai tristă sunt,
Dar oamenii-s nepăsători;
De toți ar fi nemuritori,
Ce-ar mai fi viața pe Pământ?!
Dar tu te-ai dus înaintea lor
Și m-ai lăsat c-un singur dor.
Și acuma orice veselie
E ca și cum n-ar exista;
Nimic nu-mi mai place mie,
Decât doar amintirea ta...
În mintea mea tu ești tot vie
Și vei trăi o veșnicie!
Aceasta-i unica bucurie
Ce poate să-mi mai placă mie.
Mi se întâmplă foarte rar
Un zâmbet șters să mai schițez,
Mi se întâmplă mie, dar,
Mai mult nu pot să-mi imaginez.
Nici nu pot râd voios,
Nu am puterea să o fac,
Din când în când zâmbesc frumos,
Însă numai când prefac.
De nimeni nu sunt înțeleasă,
Poate le par prea voioasă;
Ei nu știu ce-n suflet se ascunde,
Căci nimeni în suflet nu pătrunde...
Doar tu adânc mi l-ai străpuns
Și-n inima mea ai pătruns.
Eu nu sunt singura din lume
Ce a pierdut pe cineva
Și nu-i de ajuns un singur nume
Izvorul vieții a-l seca.
Mai sunt mulți care-mi sunt aproape
Și unii chiar înțeleg,
Dar numai tu ai fost tot ce se poate
Chema mai bun, mai înțelept.
De lângă mine ai plecat
Dar, mamă, eu nu te-am uitat!
Eu gândesc mereu la tine,
Tu ești mereu doar lângă mine...

poezie de din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Ai strigat... și Ți-a răspuns

Ai strigat în toiul nopții
Când inima-ți era plină
De adânca beznă-a morții
Și-ai primit pe loc lumină;
Domnul ți-a îndreptat iar sorții
Pe cărarea Sa divină...

De vrăjmaș întemnițat
Și legat în întuneric,
Ai văzut când ai strigat
La Domnul Atotputernic,
Cum ți-a fost iluminat
Iar sufletul cadaveric...

Ai fost groaznic înrobit,
Prins în cursă, la răscruce,
Cu tot sufletul zdrobit...
Dar când te-ai plecat la cruce
Dumnezeu te-a izbăvit
Și ți-a dat o pace dulce...

Ai strigat în viața ta
De nenumărate ori
La Domnul cu inima,
Strâns de-ale vieții vâltori
Și-ai văzut tăria Sa
Chiar cu ochii-ți muritori!

Ai strigat la Cel ce-aude
Șoapta din inima ta
Și suspinul ce se-ascunde
De atâtea ori în ea
Și-ai văzut cum îți răspunde
Domnul în dragostea Sa...

Ai strigat din strâmtorare
Și întorsuri fără ieșire
Către Cel plin de îndurare,
Bunătate și iubire
Și-ai văzut ce Mână tare
Ți-a dat grabnic izbăvire!

Ai strigat când lupta vieții
Era așa de înverșunată
Încât "Zorii Dimineții"
Nu părea -i vezi vreo dată,
Dar lumina libertății
Ți-a fost grabnic arătată!

Ai strigat învins de lipsuri
Către Cel ce totul poate
Și-ai văzut frumoase visuri
Împlinindu-ți-se toate
Căci din orișice abisuri
Domnul pe ai Lui îi scoate!

Ai strigat când Mărturia
Se izbea de ziduri reci
Și tu nu găseai tăria
Peste-acestea să mai treci,
Dar Domnul ți-a dat bucuria
-aduci roadă pentru veci!

Ai strigat când disperarea
Sfredelea-n sufletul tău
Și din umbră încercarea
Te îmbrâncea din rău în rău
Și atunci ți-a schimbat starea
Dumnezeu cu brațul Său!

Ai strigat când neputința
Ți-a îngenuncheat din plin
Perspectiva și ființa
Și-ai văzut Harul divin;
Ți-a dat Domnul biruința
Izbăvindu-te deplin!

Amintește-ți și răspunde
Înaintea Celui care
Vede totul și aude,
Și în bunătatea-I mare
Niciodată nu Se-ascunde
Refuzându-ți vreo chemare;

Ai strigat la El mereu
Și-ai primit întotdeauna
Ajutor când ți-a fost greu
Ori te sugruma furtuna...
Dar față de Dumnezeu,
Tu te-ai răzvrătit întruna.

Ai strigat când ți-a fost greu
Și-ai primit răspuns de sus
Însă, ai uitat mereu
-I dai slavă lui Isus!
L-ai păstrat cumva pe - eu
Totdeauna mai presus!"

Ai strigat din groapa morții
Și-ai privit la Cel ce aude
Și cu drag îndreaptă sorții
Celor morți pe căi zălude...
Ți-A răspuns și-n miezul nopții
Dar tu tot nu-I vrei răspunde...

Ai strigat din încercare
Surprins de boli fără leac
Și-izbăvirea ți-a fost mare
Căci din veac și până-n veac
Domnu-I plin de îndurare,
Dar tu-L tot respingi buiac...

Ai strigat când te îngrozea
Valul morții, furios
Și-ai putut mereu vedea
Slava lui Isus Hristos,
Dar te complaci în a cădea
Iar în spațiu întunecos...

Dus de marea înfuriată
Ai strigat întotdeauna
Din bărcuța inundată;
Domnu-A potolit furtuna,
Nu te-a lăsat niciodată
Dar Tu L-ai rănit întruna...

Ai strigat... căci deznădejdea
Te-a înfrânt și umilit
Dar când în Hristos nădejdea
Ți-ai pus, ai fost izbăvit,
Dar n-ai fugit de primejdea
De-a fi iarăși înrobit....

Ai strigat... și Ți-a răspuns
Totdeauna Dumnezeu,
Dar lăsatu-te-ai pătruns
De răspunsul Lui, mereu,
Sau încă nu ți-a ajuns
Bunătatea Lui la – eu?!

O, părăsit și uitat de lume
În necazuri și la greu...
Domnul te-a strigat pe nume
Și te-a căutat mereu,
înțelegi un lucru anume:
- Ești iubit de Dumnezeu!

Ești iubit de El și-așteaptă
iei azi o hotărâre
De-apuca pe calea dreaptă
Fără nici o șovăire...
Și cu inimă înțeleaptă
răspunzi la Mântuire!

poezie de din Reflecții
Adăugat de Vasile BrendeaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Că ești mare, că ești mic...

Când ești mic, asculți de tata.
Când mai crești, îți croiești soarta,
Tot muncind vară de vară,
De cu zori până în seară.

Prea mult nu agonisești,
Doar atât cât să trăiești.
Muncind din greu ai obosit,
Timpul te-a îmbătrânit.

Cam des cerul îl privești.
La viață nu mai gândești.
Aștepți ceva și nu știi ce,
Dar știi locul, sus îți e.

Ai fost copil și nu mai ești.
Roata vieții n-o oprești.
Asta-i viața omului.
Este vrerea Domnului.

După cum se vede treaba,
Muncim și muncim degeaba.
ești mare, că ești mic,
Când te duci, nu iei nimic.

poezie de (iulie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ion Minulescu

Romanța răspunsului mut

Ce văd!...
E-adevărat?...
Tu ești?...
Cum?...
N-ai murit?...
Tot mai trăiești?...
Pendulă care te-ai oprit din mers,
Încerci acum mergi în sens invers?...

Hai!... Spune-mi...
Spune-mi tot ce știi...
Să-mi spui chiar și minciuni,
Să-mi spui
Ce n-ai spus nimănui -
Nici celor morți,
Nici celor vii...

Ce victime ai mai făcut
Din clipa-n care urma ți-am pierdut?...
Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc
Și-a reușit să-ți pună inima la loc?...
Și care-anume sfânt din calendar
Te-a sfătuit să te-ntâlnești cu mine iar?...

De ce zâmbești?
E-adevărat?...
Te-ai răzgândit?...
Ne-am împăcat?...
Iar ne iubim?...
Sau, poate, și-azi ne regăsim
Aceiași vechi dușmani?...
Dar tu mai știi după câți ani?...

Eu te-am iertat de mult!...
Dar tu?...
Răspunde-mi "Da"...
Răspunde-mi "Nu" -
Totuna mi-e!...
Știi tu de ce -
La tine "Nu" și "Da" nu sunt
Decât aceleași vorbe-n vânt!...

De ce te temi?...
De ce-ți ascunzi
În palme ochii tăi rotunzi?...
De ce-ți aprinzi ca un semnal
De foc bengal
Obrajii tăi de porțelan
Și inima de Caliban?...

Răspunde-mi!...
Vreau să știu și eu,
De ce-ai venit?...
De dragul meu?
Sau, poate, n-ai venit decât
Să-mi torni, ca și-n trecut, pe gât
Un păhărel de coniac,
Ca eu să tac,
Iar tu țipi
Și să dispari, apoi, suspect,
Cu voluptatea unei bombe de efect!...

Ce zici?
Așa e c-am ghicit
De ce-ai venit?...
De ce te-ncrunți și nu-mi răspunzi?...
Ce nou secret îmi mai ascunzi?...
De ce scrâșnești din dinți
Și taci?...
Hai!... Spune-mi, ce-ai de gând să faci?
Deschide-ți gura - mii de draci! -
Și lasă-mă să-ți mai sărut...
Nu gura...
Ci răspunsul mut!...

poezie celebră de din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook