Colinda unui gând
Ți-am scris în taină numele pe frunze
și-n haină de omăt l-am prins sub ger
dar toamn-a ruginit pe mii de buze
rupând cadența-n jumătăți ce pier.
Un marș de foc m-a mistuit în suflet
și-n solzii toamnei am uscat cărări
trezind înghețul de prin blândul umblet
cu mâini de cețuri croșetând iernări.
Te-ai rupt din lanțul putredei ninsori
nălțând spre ceru-ți pâlc de tămâioară
ștergându-mi scrisul frunzelor în zori
să-mi fii doar gând colindelor de seară.
poezie de Doina Bezea (18 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frunze
- poezii despre Crăciun
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vestimentație
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- poezii despre ninsoare
- poezii despre mâini
Citate similare
Suflet stingher
Suflet stingher,
Deschide-ți inima.
Privește spre cer,
Nu toate stelele în zori pier.
Privește spre cer,
Într-un colț voi fi eu.
Martor la ceea ce ești tu,
Acolo jos pe pământ.
Chiar de pământu-i uneori mut.
Chiar de încă la tine n-ajung.
Încă te port în inimă, în gând.
Prin gând tot la tine ajung.
Prin vis te-nsoțesc,
Și-n noapte sângele-ți fierb.
Si-ți alerg prin vene,
Prin anotimpuri și vrere.
Sunt parte din tine,
Din timpul ce vine.
Din clipa ce fierbe cu tine,
În foc și-n scrieri în rime.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre inimă
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre poezie
- poezii despre noapte
- poezii despre gânduri
- poezii despre foc
Dorul tău
Dorul tău, iubirea mea, zboară-n zori ca pasărea,
totul este foc și pară până-n seară mă doboară,
că în inimă amarul arde ca în vatră jarul,
jarul arde și mocnește inima n-o potolește.
Iarna gerul m-a-nghețat până s-a-mprimăvărat,
vara gâtul mi-a uscat, mi l-a ars și însetat,
doar cu rouă l-am udat.
Sufletu-mi însingurat prin păduri a colindat,
izvorul răcori i-a dat, fragi și mure a mâncat
dar de dor tot n-a scăpat, a umblat și a oftat
după mândrele din sat de-am simțit eu că-s bărbat.
Toamna haina și-a schimbat, crengi și frunze s-au uscat,
din ele a făcut pat pentru viitor iernat.
Dar eu nu l-am mai lăsat să colinde pe-nserat
pentru dorit sărutat.
Gânduri mă ningeau petale, răsunau vorbele tale
cântate-n zefirul serii, mă dedam, oricum, tăcerii
și mă ostoiam plăcerii.
Martor mi-este Cel de Sus că respect tot ce am spus
și mă rog lui Dumnezeu să-ți dea ce nu ți-am dat eu!
Nu ți-am dat că n-am avut, doar atât cât am putut:
ți-am pus sufletul pe tavă, inima-mi ți-am făcut sclavă,
ți-am jurat să fii a mea câte zile-om mai avea
că ne leagă dragostea.
Am venit să mi te iau că te doresc, că te vreau,
la nimeni să nu te dau!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre ger, poezii despre dorințe, poezii despre dor, poezii despre viitor, poezii despre tăcere sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cărările nopții de foc
Dacă-mi ești lumină-n visul ce mă-mbie
Pe cărări ascunse-n nopțile de foc,
Fă înscrisu-acela, sacru pe vecie,
Să mi te cuprindă ca al meu noroc
Și să-mi fii de-a pururi dulcea armonie
Ce-mi pulsează-n suflet clipe, rând pe rând,
Doar de fericire și de bucurie
Când te țin în brațe și te am în gând.
Dacă în privire îmi vei străluci
Ca o rază caldă într-un cer senin,
Îți voi fi-ncântare și te voi iubi
Până când Pământul ne va fi străin
Și-n cărări celeste-alături vom păși,
Înspre epilogul nostru în destin.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre noroc, poezii despre fericire sau poezii despre bucurie
Ulcior de stele
Iubite, ninge blând peste Carpați
troienele și-au pus pe umeri stele
un brad împarte luna ca-ntre frați
din bolta cu omătu-i de mărgele.
Îți scriu cu verde crud pe foi de nea
îmbujorând prin inima- mi cărarea,
rupând din vreascuri de tăcere-o stea
ca tu să știi, iubite, că-mi ești zarea.
M-am îmbrăcat în haine de ninsori
și am furat din munte foc de mină
să-ți spun, iubite, că te- aștept cu flori
în gerul ce ne-a plâns la rădăcină.
Și de-om urca pe scări până la cer
duios, ne-or naște munții în tăcere,
cioplind cu pieptul inima de ger
să fim din lacrimi vii, ulcior de stele.
poezie de Doina Bezea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre verde, poezii despre plâns sau poezii despre naștere
Isus e calea
Mii de drumuri, prin păcate
Duc la moarte și La iad
Și-n prăpastia pierzării,
Zilnic mii și sute cad.
Dar spre ceruri la viață,
Doar o cale duce-n sus
Calea mântuiri-una,
Una singură: ISUS.
Toți acei ce caută altă
Cale spre-a ajunge-n cer
Rătăcesc, se pierd
Și-n noaptea
Morții și durerii, pier.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre viață, poezii despre religie, poezii despre prăpăstii, poezii despre iad, poezii despre durere sau poezii despre creștinism
Ți-am scris mereu
Din Eu-l meu
Ți-am scris pe gând
Rând după rând,
Ți-am scris pe flori
Zeci de scrisori,
Pe cer, pe nori
Încă din zori,
Pe bob de rouă
Din două-n două,
Pe geam la case,
Pe fire de mătase,
Pe cuib de rândunici,
Să îmi fii aici,
Pe stropii ploii
Iubiții văpăii,
Pe tot și pe toate
In ziuă si-noapte
Să îmi fii aproape,
Să stiu ca te am
Asa cum ne-aveam
Si amandoi visam...
poezie de Garofița Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre scrisori, poezii despre rouă, poezii despre ploaie, poezii despre nori, poezii despre flori sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Colind pentru... suflet
Deschisă ți-e a sufletului-mi tindă
Din sară-n zori, din zori și până-n sară,
Iubita și frumoasa mea... colindă;
Colind al meu, cu gust de scorțișoară!
Am să te cânt și-n umbră... și-n lumină;
Cum n-am cântat colinde niciodată!
Prin ploaie, omăt, prin soare sau prin tină,
Colind al meu, cu gust de ciocolată!
Te voi cânta cu drag, cu mintea rătăcită;
Te voi cânta-ntre zâmbete și șoapte.
Vei lăcrima... dar fi-vei fericită,
Colind al meu, cu gust de mere coapte!
Te voi cânta și-n fața caldei vetre
Ca ieri... și azi... și mâine... și... mereu;
Tu să te lași cântată pe-ndelete,
Colind frumos al... sufletului meu!
poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre frumusețe, poezii despre colinde, poezii despre zâmbet sau poezii despre trecut
Visul din templu
Mi-am rătăcit prin gânduri mii de flori,
și sărutări, și tot ce ți-am trimis
prin mesageri ce mă-ntrebau în zori
cum prețuiesc plecarea unui vis.
Mi-am rătăcit și azi un trandafir
ca un surâs aprins pe buze moi,
dar l-am găsit și pot să îi inspir
parfumul amintirilor cu noi.
Nu ți-l trimit: cu el pot să visez
și-atunci când zorii visele gonesc
în lumea lor, în care nu cutez
să intru și, din nou, să m-amăgesc.
Am doar un vis acum și-n visul meu
ating cu-a trandafirului petală
un suflet care-n templu-mi ca de zeu
mi se arată-n forme de vestală
Și îi dispar zeieștile veșminte,
iar trupurile cu luciri de mir
își fac, în zbateri strânse, jurăminte,
strivind pe dale reci un trandafir.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre trup și suflet, poezii despre sărut, poezii despre promisiuni sau poezii despre prezent
Umanizare
Castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gândire;
Sub tristele-i arcade mult timp am rătăcit,
De noi răsfrângeri dornic, dar nici o oglindire
În stinsele-i cristale ce-ascunzi nu mi-a vorbit;
Am părăsit în urmă grandoarea ta polară
Și-am mers, și-am mers spre caldul pământ de miazăzi,
Și sub un pâlc de arbori stufoși, în fapt de seară,
Cărarea mea, surprinsă de umbră, se opri.
Sub acel pâlc de arbori sălbateci, în amurg
Mi-ai apărut sub chipuri necunoscute mie,
Cum nu erai acolo, în frigurosul burg,
Tu, muzică a formei în zbor, Euritmie!
Sub înfloriții arbori, sub ochiul meu uimit,
Te-ai resorbit în sunet, în linie, culoare,
Te-ai revărsat în lucruri, cum în eternul mit
Se revărsa divinul în luturi pieritoare.
O, cum întregul suflet al meu ar fi voit
Cu cercul undei tale prelungi să se dilate,
Să spintece văzduhul și larg și înmiit
Să simtă că vibrează în lumi nenumărate...
Și-n acel fapt de seară, uitându-mă spre Nord,
În ceasul când penumbra la orizon descrește,
Iar seara întârzie un somnolent acord,
Mi s-a părut că domul de gheață se topește.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vorbire, poezii despre sunet sau poezii despre ochi
Lumina ultimelor flori
Să fie vina toamnei ce știu că îi plăcea,
A razelor de Soare și-a strălucirii lor
În trecerea prin norii ce par a le veghea
Căderea spre pământul de ele cerșetor?
Ori, poate-atâtea frunze ce cad, și cad, și mor,
Să fie vinovate și gândul să-mi dezmierde
Cu amintiri din vremea când florile de dor
Priveau, cu duioșie, spre zări cuprinse-n verde.
Dar dacă-i vina zilei, dar dacă-i vinovat
Doar vântul ce înclină și umple de fiori
O lume-n care toamna iubirea a lăsat
Ca ultimă lumină a ultimelor flori?
Nu știu de vină cine-i, dar e ceva lumesc
Și-n visul meu apare, mai des decât oricând,
Spunându-mi că-i aproape, eu doar să-mi amintesc
De roza ce se-nalță prin florile de gând.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre lumină sau poezii despre vânt
Rugăciune
Îngerii toți îi vreau, nu doar un stol de îngeri,
Să mă-nsoțească Doamne, în drumul meu mereu,
Să-mi port pașii-n lumină, nu în dureri și plângeri,
Și ocrotită cer să fiu de Dumnezeu.
Să nu plece-n bejenii preamilostivii sfinți,
În drum să nu mă muște o viperă de gleznă,
Nu o să-mi dau credința pe-o mână de arginți,
Iar seara Sfânta Cruce o fac mereu pe pernă.
Cuțitul de cristal un gând să nu-mi întoarne,
Să-mi fure o bucată de suflet pe-nserat,
Un pas și încă unul îl fac spre Tine Doamne,
Doar Ție-Ți port credință, la alții nu am dat.
Pe mâini îmi sprijin fruntea, și în genunchi m-așez,
Iar lacrimile-mi curg împreunate-n flori,
Cu rugăciuni pioase Altarul Ți-l veghez
În fiecare seară și-n răsărit de zori.
poezie de Mariana Dobrin din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre sfinți, poezii despre șerpi, poezii despre sfințenie sau poezii despre protecție
Lume priponită
în mine arde-o lume priponită
de crucea vieții fără de-ntuneric
aprind un lemn de gând
dau foc iubirii
întorc spre cer privirea-ncețoșată
și-ascult cuvântul
cel dintâi din punct
de foc de-argint din lemn
sau fier
sau aer
prin apă calc
și simt că mă scufund
o mână cât o frunză de măslin
mă scapă
ridică umbra-n mine
ca pe-un zid
și știu că într-un unghi al lui
al zidului
m-așteaptă
înțelepciunea firii să-mi înalțe
inima-n ceruri peste ceruri albe
și sufletul
în pasăre de foc
mi-l lasă
cenușa lui să-mi fie far prin lume
din spirit aspru mă ridic
și-n creste
înzăpezite îmi trimit și visul
și frica
frământarea și căderea
când lumina
la ceas de taină reaprinde
viața
e chipul chip al chipurilor aspre
blândețea nu se vede
se trăiește
se pictează
din fir de iarbă
scânteia prinde forță
din lemn din apă și metal
spre gheață
în gheață înnoptez
apoi răsare
el, forța vieții, blândul, asprul
soare
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre forță, poezii despre înțelepciune, poezii despre păsări sau poezii despre pictură
Dacă cinele de taină sunt de evitat
poate un mic dejun ar fi fost acceptabil
sau măcar o cafea cu ce vrei tu
înainte de răspândirea definitivă a toamnei
prin frunze prin sânge prin cine să mai știe...
ca o condamnare la nemișcare
pe un ocean mult prea liniștit
...........................
e atâta disperare în zborul frunzelor
încât copacii se chircesc dureros spre inimă
ca într-o amnezie
...........................
de-o vreme un salcâm își tot trimite guguștucii
să-mi bată în termopanul singurătății
iar eu ascult muzică la maxim
ca pe un drog
ca pe o acceptare a sacrificiului frunzelor
pentru dezmățul de la primăvară
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre singurătate, poezii despre sacrificiu, poezii despre primăvară sau poezii despre ocean
Femeia
Am prins focul de-o aripă și l-am închis în pumn
Și marea mi-am legat-o strâns la brâu,
Îndemn de untdelemn nedemn,
Să schimb pământul într-un chip de grâu.
Am pus să ardă focul în doi ochi
Și pământul să se ridice în trup
Și trandafirii să-nflorească în perechi
Și-am prins în gât un urlet stins de lup.
Ți-am îndesat marea în orbite
Și în corp căldură din miez de pământ,
Să poți să plângi atunci când n-ai cuvinte
Și să-ncălzești orice așezământ.
Am luat o inimă din cel mai sacru taur
Și ți-am uscat o ramură de laur
Și-un suflet de dumnezeiesc tezaur
Și le-am suflat pe toate împrejur.
Ți-am presărat pe buze praf de stele
Și-o coardă-n inimă să îți vibreze
Și pe obraji polen de floricele,
Să facă tot pământul să danseze.
Ți-am pus aripi de îngeri în gândire,
Și-n înimă o aprigă scânteie,
Să-mpraștii în jurul tău numai iubire
Căci asta ți-e menirea de femeie.
poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre aripi, poezii despre tezaur, poezii despre tauri sau poezii despre superlative
Dacă
Dacă m-ai iubit pe mine, niciodată n-o să știu,
Nici, prin nenăscute încă lumi, de oi fi ca să îți fiu.
Dacă tu, în astă viață, nu mi-ai dat de înțeles,
Tulburata-mi veșnicie, fără tine, m-a ales.
Dacă prin zădărnicie pribegia m-a purtat,
Călătoare peste vremuri... mie asta mi-a fost dat.
Dacă pe cărări și-n rosturi, pasul nu ți-am întâlnit,
Sorțile răzbunătoare, n-au dorit să-mi fii iubit.
Dacă lacul plin cu nuferi, printre unde te-au apus,
Hărăzit mi-a fost să-mi fie, de la tine gândul dus.
Dacă umbrele tăcerii n-au vrut taina să le știi,
Pașii tăi ascunși, spre mine, niciodată să nu-i vii.
Dacă-n bătucite zboruri mi-am țesut negrele zări,
Brațele, din sărutarea-ți, ne alunge-n depărtări.
Dacă toamna ți-o-ngropa, umbletul pierdut, sub frunze,
Și-a mea gură-ți va pieri zâmbetul lăsat pe buze.
Dorurile toate dacă m-or cuprinde-ntre dureri,
Nu ți-oi mai deschide-n veacuri ușa încuiată ieri.
Și cu lacrime amare ce-am vărsat în nopți târzii,
Sub coperți din scurse timpuri, te-oi păstra în poezii.
poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuferi
Firul magic de beteală
Nea Omăt, tanti Zăpadă
Și copiii Fulgușori
Țes de ieri haină pe stradă,
Legănându-se ușori.
Croșetează cu migală
Împletind armonios
Un fir magic de beteală,
Darul iernii prețios.
Și a prins să strălucească
Straiul nopții luminat,
O mantie feciorească
Toată firea a-îmbrăcat.
Nea Omăt, tanti Zăpadă
Și drăguții Fulgușori
Își opresc lucrul pe stradă
Dimineață, către zori.
Albul așternut în taină
E primit cu bucurie.
Fie ca astfel de haină
Și la anul să ne fie!
poezie de Gabriela Gențiana Groza (6 ianuarie 2019)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre dimineață sau poezii despre copilărie
Gândul întâiului mai
În gând, am sărutul dintâi
Și-n brațe te strâng ca atunci
Când vreau o privire s-arunci
Spre cel ce a vrut să-i rămâi.
Probabil pe buze mai ai
Uimirea din primul sărut
Ori zâmbetul ce mi-a părut
Chemarea-n tărâmuri de Rai.
Să-ți gust din uimire un strop,
Mi-ar fi ca intrarea-ntr-un vis
Cu noi sub ninsori de cais
Și-n jur inorogi în galop.
Să-ți fur și din zâmbet un pic,
Mi-ar fi pentru suflet balsam
Și miez în credința că am
Preaplinul din vastul nimic.
Te-alinți și în brațe-mi rămâi
Ca-n timpul aceluiași mai
Din care și astăzi mai ai
Un gând cu sărutul dintâi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unicorni sau poezii despre rai
Glossa trecerii
Trec sărbători, trec clipe și iluzii,
Se derulează-n ritmuri nebunești,
Îmbătrânim, ne-nmormântează pruncii
În lumi de taină, vise și povești.
O lacrimă și devenim istorii,
De noi osoaru-i plin și se surupă,
Deasupra ploi de lacrimi cad din norii
Ce spre-a se strânge, n-au avut vreo culpă.
Trec sărbători, trec clipe și iluzii...
Dar nu vedeți că timpu-i trecător?!
Acum sunt lauri prinși pe cerul frunții,
Acum alunecăm spre viitor.
Și în clepsidră veșnic ning secunde,
Ne naștem repetat spre a muri.
Când pleaopele ne sunt de lacrimi ude
Ni-i gândul și speranța la copii.
Se derulează-n ritmuri nebunești
Cu iz tomnatic, vieți și osanale.
Oh, om, în rugi, etern ai să trăiești,
Rodind pământul vieții viitoare.
Ca într-u carusel te risipești
Și trup de lut și suflet de lumină,
Dar rod vei fii. Mereu ai să rodești,
Mustind copac cu flori din rădăcină.
Îmbătrânim, ne-nmormântează pruncii,
Cenușa strămoșască respirăm,
De-acum suntem o candelă sub nucii,
Sub care, vis de seară, ne-nălțăm.
Ne-am irosit și lacrima și gândul,
La tâmple cu ninsori ne-am avântat,
Prin timpuri noi am străbătut pământul
Și mult mai triști și singuri am plecat.
În lumi de taină, vise și povești,
Ne adâncim. De-acum trecute-s toate.
Străini, batem la poarta cetății îngerești
Și-n noi e-ntinăciune și e noapte.
Ni-i sufletul de ceară, avem un singur gând,
Cei dragi, aproape fie în clipa cea din urmă,
În lacrimi să ne ducă spre ultimul mormânt,
Să lase-n urmă-o floare și-un sărutat de mână.
O lacrimă și devenim istorii...
Așa e scris în legile cerești...
Și în adâncuri se surupă zorii
Spre a-nvăța să mori ori să trăiești.
Trădează lacrimi cerul și-n oglindă
Se nasc deodată-atâtea flăcăcări vii.
În plase de lumină vor să prindă
Întâiul dans de flori de păpădii.
De noi osoaru-i plin și se surupă,
Precum un tulnic vocile vuiesc.
Din ochii goi durerea o alungă
Și umbre reci în noi se prelungesc.
Am scormonit zadarnic în clepsidră
Și-n lume parcă iar s-a-ntunecat.
Câmpia bătrâneții e aridă
Și înger printre îngeri am plecat.
Deasupra ploi de lacrimi cad din norii
Împarfumați cu smirnă. Liliac
Și lacrimi, azi, încununează zorii,
Iar eu privesc, îngenuchez și tac...
Mă dor genunchii,-n rugi găsesc lumina
Și-aștept prologul sfintei sărbători,
Ca-n gând și-n suflet să-mi pătrundă tihna
Să-mi port tăcerea morții printre flori.
Ce spre-a se strânge n-au avut vreo culpă...
Spre a călca cu pașii prin ninsori,
Mi-am lăsat trupul iarăși să se rupă
Născându-mă o flacără în zori.
De-acum sunt stea și lacrimă deodată,
Altar la care îngeri sau oprit
Să-mi liniștească pleoapa-ndoliată.
Sculptată-n stâncă-s, însă n-am murit.
Ce spre-a se strânge n-au avut vreo culpă...
Deasupra ploi de lacrimi cad din norii...
De noi osoaru-i plin și se surupă,
O lacrimă și deveni istorii.
În lumi de taină, vise și povești,
Îmbătrânim. Ne-nmormântează pruncii...
Se derulează-n ritmuri nebunești,
Trec sărbători, trec clipe și iluzii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire
Mii de flori
Mii de flori ți-aș da în dar,
Nopțile să-ți fie jar...
Zilele cu cerul plin
De iubire și senin!
Mii de flori adun din câmp,
Mlădiate de un vânt,
În nuanțe rogvaiv,
Să-ți pun gândurilor tiv.
Mii de flori ți-aștern în cale,
Să-mi fii vis cu alb de cale,
Să-mi fii zâmbet, împăcare,
Să-mi fii ziua cea cu soare!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile
Drumul de vis
Deschide-mi ușa, vis ce te-ai ascuns
În lumea de-ntuneric nepătruns
Și nu mai vrei să ieși, nu vrei să-mi lași,
Din ce-mi erai, nici urmele de pași!
Deschide-mi cât să pot să-ți las un gând
Să-ți spună că mi-e toamnă și, curând,
Îmi va fi iarnă și în suflet ger,
În depărtări de dincolo de cer!
Deschide-mi, să-mi fii, iarăși, visul cald
Ce mă-nvelea, în suflet, cu un fald
Când nopțile-n singurătate, reci,
Treceau cu-aceelași teamă: c-ai să pleci!
Deschide-mi! Știi, în suflet, eu am scris
Că va dansa, pe drum, cu vechiul vis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică sau poezii despre dans