Epitaf pentru anii douăzeci

mi-am petrecut cea mai mare parte
a anilor mei douăzeci
luptându-mă îndelung cu mine

devorat de o silă imensă de ceea ce devenisem
m-am dispreţuit cu sete pentru cea mai mare parte a decadei

ca să pot supravieţui acestei bătălii
mi-am petrecut cea mai mare parte
a anilor mei douăzeci
înghiţind somnifere şi îmbătându-mă crunt de câte ori am putut

am petrecut prima jumătate a anilor mei douăzeci
învăţând la şcoli alese
şi citind, haotic şi plin de entuziasm
tot ce mi-a picat în mână

apoi am petrecut a doua jumătate a anilor mei douăzeci
uitând aproape tot ce am învăţat şi am citit
în prima jumătate a anilor mei douăzeci

mi-am petrecut o bună parte a anilor mei douăzeci
consumând, fără discriminare, haşiş
şi marijuana
pe unde am apucat

în ultima parte a anilor mei douăzeci
am fost îndrăgostit nebuneşte de o himeră
pe care o mai visez uneori
şi mă umple de tristeţe de fiecare dată

am început prima parte a anilor mei treizeci
făcând pace cu mine -
lumea zice că e doar un firav armistiţiu care n-o să dureze prea mult

acum îmi petrec prima parte a anilor mei treizeci
muncind până la epuizare
şi îmbătându-mă de câte ori pot

îmi mai petrec prima parte a anilor mei treizeci
mergând la prostituate o dată pe săptămână
şi scriind câte două poezii pe lună
cu o regularitate de ceas helvetic

poezie de Adrian Creţu din Orice om este un cântec fără rimă (2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceea ce mă priveşte, mare parte din perioada anilor mei 20 izbucneam şi voiam să demonstrez că nu eram ca mama. Eram aşa de diferită că nu aveam de gând să fac nimic ca ea. Şi apoi, o ştim cu toţii, te faci de râs, pentru că eşti exact precum părinţii tăi.

citat din Amy Brenneman
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel la cumpăna anilor

La cumpăna anilor
Am dorit să fie bine;
Pe la porţile străine,
Nu mai suspin de dor.

Au vrut să mă dezbine,
M-au convertit în călător...
La cumpăna anilor
Am dorit să fie bine.

Suport a timpului asprime
Şi din asta n-am să mor,
M-ajută Sfânta Treime,
Să nu mai fiu rătăcitor,

La cumpăna anilor.

rondel de Ioan Friciu (2 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa fără Dumnezeu, o cărare ce nu duce nicăieri

la trei ani mă ţineam de fusta mamei
şi-o iubeam necondiţionat
de fapt
a fost prima mea iubire care
ne-a înnodat sufletele
la patru ani alergam pe câmp după fluturi
şi cerul oglindit în ochii mamei
îmi zâmbea complice
la doisprezece ani simţeam în piept
ritmul ciudat al unor tobe pe care
l-am învăţat din mers
fără profesor
la treisprezece ani vedeam ceea
ce nu trebuia să văd
erau dimineţi suspendate pe
umerii fetelor mari
din când în când încercam să
despart în silabe cuvântul iu-bi-re
stăpân pe tăcerea din mine am
pândit fiecare mişcare
a vecinei de-alături
cutreierând
în gând
prin frumuseţea coapselor sale
agonizând pe furiş lângă trupu-i mlădios
ca o trestie
am aşteptat momentul de a-mi cunoaşte pornirea din trup
era prima prăbuşire a sentimentului creat în somn
pe fondul unei iubiri reprodusă în oglindă
senzaţia unei oboseli îmi răscolea trupul
la paisprezece ani m-am iubit pe mine însumi
la şaisprezece am tăcut
epuizat de întrebări
la optsprezece m-am luptat
cu ceea ce am fost
după douăzeci de ani prostituatele
îşi rezervau numere de ordine
în gând
devenisem cel mai dorit
dintre masculii recunoscuţi
cu potenţial sexual
blând
domesticit de sex
mi-am umplut anii cu tristeţe
la 25 privind la ceea ce-a mai rămas din mine
m-am aciuit într-o iubire
singura adevărată
pe care am purtat-o ca pe o umbră
la treizeci devorat de amintiri
mi-am încrustat suferinţa pe os
şi ca să pot supravieţui
am iubit şi am fost iubit
ne-am strigat tăcuţi
la treizecişicinci am sădit un pom şi
a rodit în ceea ce sunt
ultima parte a anilor e o împlinire secvenţială
care m-a făcut să fiu dovada
ultimei respiraţii dintr-o clipă

nu ultima

poezie de Teodor Dume (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

La aniversarea anilor de căsnicie

Aflat la aniversarea
Anilor de când s-au-luat,
Îşi punea moşu-ntrebarea:
Câte zile mi-a mâncat?!

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce n-aş da să mai pot iubi acum, la cei peste treizeci de ani ai mei, cum iubeam altădată la douăzeci şi doi! Dar am văzut prăbuşindu-se prea multe lucruri pe care le credeam veşnice!

citat celebru din Stendhal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului şi caricaturistului Al Clenciu şi totuşi...

Pe ale anilor poteci
L-am comparat cu barzi mai tineri,
Dar ca şi ieri, fără reţineri,
Nu-l dau pe trei de douăzeci.

epigramă de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hei anilor

Hei anilor! ce aveţi cu mine?
Şi unde oare... vă grăbiţi?
Nu am nici aur, nici rubine,
Dar am ceva, ce voi nu ştiţi.

Am ochii... raze de lumină,
Suflet curat şi iubitor,
Nu caut nimănui... pricină,
Eu sunt ca apa... de izvor.

Pun în cuvinte flori şi stele,
Parfum de crin şi busuioc,
Metafore cât mai rebele,
Inteligenţă şi noroc.

Hei anilor! cine vă cheamă?
Unde fugiţi... neştiutori?
De cine vă mai este teamă?
Sunteţi doar simpli muritori.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am întâlnit

Sunt ceia ce sunt!
Sunt un grăunte în deşertul de oameni, slutiţi de propriile nevoi.
Goi! Atat de goi, încât le pot vedea sufletul ofilit de setea anilor grei.
Permis de noi, de voi, de mine!
Azi mi-am promis, ba nu, de mâine!
Aşa îmi zic mereu, eu nu mai plâng pentru nimeni.
Dar nimeni nu eşti tu!
Tu mi-eşti miracolul însângerat din ochii mei seci.
Plini de întuneric, plini de mine, m-am otrăvit în tristeţe!
Norocul mi-a acordat o undiţă beteagă, şi te-am întâlnit!

poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Douăzeci de ani

Am douăzeci de ani şi mă exprim
Într-o odaie de hotel, spre seară
Stăm împreună, cei ce ne iubim
Înfioraţi de iarna de afară,
De ce să mint, prietenii mei nu-s,
Dar vuiet la fereastră dă târcoale...
Închipuirea-mi numai v-a adus
Prieteni dragi, pe scaunele goale,
Dau un ospăţ - am douăzeci de ani.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ochilor mei

Lumina ochilor mei,
În apa de cleştar
Îmi oglindesc trupul
Şi mă întreb
Dacă frumuseţea lui
Este deplină pentru tine.
Aş vrea să fiu
Frumoasa basmelor
Dăruită
Nopţilor tale de dragoste.

Lumina ochilor mei,
În deschiderea bobocilor de floare
Îmi oglindesc viaţa
Şi mă întreb
Dacă murmurul ei,
Îţi străbate viaţa înviorându-te.
Aş vrea să fiu
Murmurul viu al izvoarelor
Ce îţi izvorăşte viaţa
Zilelor şi nopţilor.

Lumina ochilor mei,
În sfinţenia curată a rugăciunii
Îmi ascult sufletul
Care se vrea pur,
Dăruire sufletului tău
Care caută zi şi noapte
Sfinţenia
De-a lungul anilor.

Lumina ochilor mei,
Îmi caut gândurile
Pe cărările stelelor
Şi ţi le dăruiesc ţie,
Ca să faci din ele
Punţi de lumină
Între constelaţiile
Fiinţei tale
În armonia lumilor.

poezie de Agenor Crişan din Drumul Tăcerii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am parte de o bătrâneţe glorioasă. Una dintre cele mai mari bucurii de care am parte este dată de faptul că am reuşit să trăiesc mai mult decât oricare dintre opozanţii mei.

citat din Maggie Kuhn
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte perfecţionări n-a suferit cinematograful de-a lungul anilor: de la prima învârtire a manivelei până la ultimele învârteli cu biletele!

Silviu Stănculescu în emisiunea "Ieşirea prin Sărindar" (1974)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna mă întreb cum pot să îmbunătăţesc viaţa clienţilor mei, colegilor mei, acţionarilor mei, familiei mele şi prietenilor mei.

citat din Martha Stewart
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmaşii mei trag linii după mine

Ieri mi-am plimbat copiii cu sania visată,
Şi m-am gândit la mine, cel din copilărie:
Aveam un derdeluş, în loc de inerţie,
Şi legile frecării, din fizică, de tată.

Copiii mei n-au învăţat să-mpingă,
Le place mult mai mult să fie traşi,
Lăsând rugina de la cei doi plaşi
Ca două dungi, pe paşii mei să ningă.

Deşi sunt încă nişte copilaşi,
O bucurie sufletul îmi scurmă,
Căci fiii mei îmi vor călca pe urmă,
Cu două dungi ningând peste doi paşi.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (28 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eu sunt cea mai înaltă
sinucidere
între macarale. Pe de o parte eu
pe de o parte eu
pe de o parte eu
pe de altă parte
tot ce în tine e greu.
Vai! Mi-am uitat aripa sub duş!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din doi în doi, şapte impar

m-am îndrăgostit stângace
de al şaptelea cuvânt nespus
de delirul ochilor tăi
pus pe urma anilor mei
într-o zi de sărbătoare neîntâmplată
aparent mă credeam înţeleaptă

ceea ce nu mai văzusem
m-a ajutat să văd
deasupra pământului
ascultam greierii cerului
înrobită de taina nesomnului

mă dezdrăgostesc la anul
şi la mulţi ani
când în ultima şoaptă
cu genunchii pe-a şaptea treaptă
îmi ard testamentul
sub tălpile ţărânii

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

istorie

Istorie. Un bilanţ în cea mai mare parte fals, de evenimente în cea mai mare parte neimportante, care sunt cauzate de conducători în cea mai mare parte ticăloşi şi soldaţi în cea mai mare parte proşti.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prisma

Simt înţelepciunea şi bătrâneţea
Căzând pe umerii mei fragili
Întorcându-se şi lăsându-mă
Să mă gândesc la tot singură.
Mă lasă în singurătatea şi tristeţea
Pe care o văd împrejurul meu,
Iar fantasmele din coşmarurile mele
Sunt clipe pierdute dar câştigate
În vistieria anilor trecuţi...

poezie de Aurora Neagu
Adăugat de Dora Raducanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am petrecut cea mai mare parte a vieţii îmbogăţind cât am putut aşteptarea lungă, lungă a marilor evenimente care mă umplu acum atât de profund, încât sunt copleşită. Acum înţeleg neliniştea cumplită, sentimentul tragic al eşecului, adânca nemulţumire. Aşteptam. Acesta e ceasul expansiunii, al trăirii adevărate. Tot restul n-a fost decât pregătire. Treizeci de ani de pândă neliniştită. Iar acum, acestea sunt zilele pentru care am trăit. Şi să fiu conştientă de asta, atât de deplin conştientă, asta e ceva aproape de nesuportat pentru un om. Fiinţele omeneşti nu pot suporta cunoaşterea viitorului. Pentru mine, cunoaşterea prezentului e la fel de ameţitoare. Să fii imens de bogat şi să ştii asta!

Anais Nin în Henry şi June
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La final

Când mi-am pierdut întâia carte
şi m-am ascuns în cea de-a doua
găsindu-mi siguranţa în a treia,
în cea de-a doua mi-am pierdut
du doar speranţa... -

Uitat de fiecare frază
scuipat de literele şchioape
m-am pus pe drum sa-mi caut o lume
în care nici păcatul cărţii
nici pierderile nu sunt otrăvite.

Aşa ajuns în ţara anilor din urmă
în ţara orelor în care m-am născut
m-am regăsit un pui de om în faşă
şi fericit şi plin de siguranţă.

Dar a venit tata şi când m-a văzut
m-a strâns în prima carte ce-a găsit-o,
apoi s-a dus acasă luându-şi arma
şi a împuşcat cu două gloanţe barza
ce m-a adus sub aripi cu trei cărţi.

poezie de Christian W. Schenk din Elegii Coliconeze, III (2001)
Adăugat de Gheorghe Papuc
Comentează! | Votează! | Copiază!