Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Noah 7

Numărat, judecat, pedepsit,
Înot pe spate, voios,
O durere din adânc,...
Din care adânc?
Nu suntem oare, frunze
Sau trestii gânditoare?
Adânc este doar Oceanul,
Spun, "quia absurdum est",
Un protest, dar ce folos?
Mă apropii de mal,
Doamne ce nuferi, ce nalbe?
Plutim de la un mal la altul.
Aceasta e trecerea?

Disprețuim noi trupul,
Lui nici nu-i pasă, ucigașul e firav,
nu are minte, așa vorbea și soacra mea Zarathustra,
cea cu zacusca, predicatorii sunt morți,
moartea predică singură,
în piața publică muștele își scriu memoriile,
copilul veni cu oglinda,
se scutură grinda de atâți spânzurați,
vânt de sare și soare îl biciuiește.
Se plimbă gol pe malul abrupt.
Vulturii dau roată, îl urmăresc, îl vânează.
Inamicul este însuși oceanul, dar este și salvarea.
Cine îi șterge orele, visele, urma vânătorilor, ridurile?
Norii se depărtează imperiali.
Dacă nu vrei, nu ai decât să nu te uiți.
Barba se ia ca o cenușă pe degete,
goluri de timp, goluri de memorie,
cine scrie despre lacrimi nu știe ce este transparența.
Erau dureri cândva, s-au dus cu norii,
străzile s-au înălțat, s-au dus, îl văd bunicul
cum plutește cu vioara sub bărbie,
stelele îi cântă-n strună,
el a uitat de glonțul ce l-a străpuns cândva.
De ce oare vulturii își leapădă veșmintele
și dau din brațe, cuprinși, parcă de o teamă nebună?

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Zmeul și nunta

Lui Pompiliu Borș

Treceau dincolo Prutul
Numai păsări în zbor.
Numai păsări înot.
Numai
Umbra visătoare și tristă
A lunii pe valuri trecea.
Și, dus de vânt,
Dus de vânt,
Dus de vânt,
Zmeul copilăriei
Iscălit cu numele meu
În litere noi, colțuroase,
Aduse de vânt,
Aduse de vânt.
Neamuri din Cot, din Miorcani,
Pe celălalt mal
Deasupra zmeului se aplecau
Citindu-l cu lacrimi în ochi
Ca pe-o scrisoare trimisă
Din cea mai adâncă urgie,
Din iad. Coborau rude
Pe celălalt mal mai apoi
Să asculte muzica
Ce la nunta mea cânta.
Nu au văzut,
Nu au putut desluși
Chipul miresei.
Poate că nici nu
Existase mireasa cândva.
Poate că era numai
O plăsmuire imaginară a mea,
Albă și minunată,
Albă și minunată,
Albă și minunată.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Curcubeul" de Grigore Vieru este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Nu este ușor

Nu este ușor să nu scrii,
Grafomania salvează omenia,
Alegem un maestru și scoatem untul din el,
Dar ocolim sofismul, solipsismul și solariile,
Cu sfântul Socrate adesea m-am plimbat pe la Obregia,
Venea și Holderlin cândva, dar dus a fost,
Luce intelletual piena d"amore,
Dar nu și-e groază vorbești despre orbire?
E crudă soarta pentru cei ce n-o cunosc,
Ne-nstrăinăm de multă suferință,
Se coace lumea-n lucruri fără multă viață,
Apoi revine mucegaiul victorios,
Lacrimi din ochii orbi, de ce, de ce?
Pe mână îmi alunecă petala unei roze,
Aud tot mai adânc, tot mai departe,
O văd pe mama cum mă-ntâmpină zâmbind din poartă,
Nu este beznă, o lumină calmă ca amurgul lunii iulie, iubit,
Devin și eu o insulă, ca orice insulă pierdută,
Nici drumul către țărmul mării nu-l mai știu,
știu totul și citesc în stele, iar trupul meu se înfrățește
cu amrgul veșnic cald, iubind.
Boris M. Marian

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Între nebunie și platitudine

Îmi plac nebunii, este unul pe strada mea,
Îmi reproșează că soției mele eu îi spun nevastă,
Ce multă-nțelepciune are, e nebun, dar sufletul
Este mai pur decât o rouă, în rest, ce să mai spun,
mai ciocnesc de unul, altul, mormăim pardon,
Unul e academician în largi papuci, altul profesor
La catedra plictiselii, altul se crede mare actor,
Dar cine nu se crede? Trăim cu toții din iluzii și aluzii
La ce nu vom putea fim nicicând,
Mai rău este când mai încerci urci un munte
Care încet, încet se tot scufundă în adânc.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Celor ce scriu

Celor ce scriu mă închin, îmi sunt frați,
Multe orașe sunt neasaltate,
Din turn rotiți privirea-n zare,
O muncă fără glas, dar sufletul?
închin celor care au suflet.
Celor ce cunosc frumusețea, spaima, totul.
Nicio simțire nu-i prea departe.
Celor care își dezbracă pielea,
Celor ce descoperă o constelație,
Celor ce vor fi tulpini de trandafir,
Dar nu celor ce-și mută ochii în spate.
"Suntem ca norii iuți, lunecători"?
O, nu. Prin viață nu vom trece nerăniți.
Iar uneori mai învățăm ce-i moartea lupului.
"Din zori ni se șopti că pe-o corabie
Ne-om îmbarca doar tu și eu", ce vis, ce amăgire.
Ai lași în urmă o operă de cinci volume,
O pagină spumoasă, un rând, o vorbă de duh,
nimic? Dar Nimicul este mare,
cine se poate pune cu Nimicul?
Între Nimic și Dumnezeu
Este doar o diferență de nuanță.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Dorina Omota

Cândva... Și acum...

Am avut cândva o mamă,
Însă a plecat la cer.
Azi zâmbește dintr-o ramă,
Sufletului meu stingher.

Am avut cândva speranțe,
Dar s-au dus încetișor.
N-am acum decât restanțe
Și în inima doar nor.

Am avut cândva iubirea,
Dar am rătăcit-o-n drum,
Mi-a rămas dezamăgirea,
Viselor făcute scrum.

Am avut cândva petale
Peste crângul zorilor,
Dar anii s-au dus agale
Spre albul ninsorilor.

Am avut, dar nu știu încă,
Zile, câte-oi mai avea
Și aș vrea fiu de stâncă,
Dar în gând port spaimă grea.

Am avut și am și-acuma,
Credința că Dumnezeu
Îmi va alunga cutuma,
Care arde-n trupul meu...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Laudă imperfecțiunii

Nu voi elogia imperfecțiunea,
Dar nici pe verișoara ei, perfecțiune,
Cu temele făcute, pantofi lustruiți,
Suflet curat, deși este la căutare,
Ai două urechi și o gură, ascultă,
Nimeni nu se plânge de lipsă de minte,
Nimeni nu se plânge de lipsă de inimă,
Dar de bani, cine nu se plânge?
De frică nu se moare, nici nu se trăiește,
Dar de râs? Se poate muri, Doamne, ferește.
Admir poeții care scriu perfect, dar nu-i iubesc,
O fi invidia, o fi teama de perfecțiune, care, zice
Cartea la Scaraoski, este diavolească,
Cineva avea o capră, a mers cu ea în Țara Promisă,
i-a plăcut, a trimis capra cu un bilet, să-l cheme pe tatăl său,
capra a fost ucisă, din greșeală chiar de tatăl băiatului,
astfel fiul și tatăl s-au despărțit, de ce, Doamne?
De Don Quijote se râde și astăzi, de ce, Doamne?
Cine mai ascultă Cântecul lui Roland, de ce, Doamne?
Suntem mereu pe drum, căutăm ceva, chiar de nu spunem,
Cine știe care este casa lui? De ce suntem singuri aproape în orice moment?
Faceți liniște, pe această stradă stă un scriitor care lucrează?
Ce lucrează el? Face o casă? Nu, un palat.
Ce palat, are el puterea, banii, priceperea
Să facă un palat? A trecut pe acolo Frumoasa Frumoaselor.
S-a oprit, l-a sărutat pe frunte pe bietul scriitor și a plecat.
Peste noapte a apărut palatul. Nu era perfect, dar era.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cândva Cuvântul

Cândva Cuvântul era stăpânul Lumii,
Dar rolul Lui a decăzut, în sprijinul Cuvântului
A venit Iubirea, uite, s-a stins chibritul, tocmai citeam
Acest vechi manuscris, îl mai văd cum strălucește,
E un cadran de ceas, fosforescent, o scară străpunge norii,
văd inima înstelată a Cerului, aud vocea condorului,
condiția fericirii este lipsa oricăror condiții,
cineva bate în țeava de la calorifer,
dacă ai sperat, uită, dacă ai uitat, speră,
vocea profesorului pe ferestruica de la baie,
condorul deveni transparent,
cel fără mâini participă la luptă, cel teafăr
își strânge capul cu mâinile, se jelește,
ține o pușcă, îi strigă zeița răzbunării,
oh, no, no arms, frica este semnul morții,
pasărea Rok trece munții, cuvintele se topesc
ca stelele.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Nimeni nu-i profet

Nimeni nu-i profet în țara lui,
Chiar de-i în Vaslui, în Covurlui,
m-ați iubit, apoi iubirile s-au dus,
ca Fugara din romanul lui M. Proust,
nu scriu simplu, nici prea complicat,
nici izvorul nu e nesecat,
sângerez în taină asta știu,
cui, ce-i pasă? Moartea nu-știu-cui?
Altul vine, înflorește ca un pom,
Oameni suntem, unii mor în somn,
Alții dintr-o vorbă, de cuțit,
mi-e rușine vă spun că v-am iubit.

Ai fost suspendat, îmi spune prietenul,
simt ca un aerostat plecat în explorări importante,
Îmi vin semnale de la Pasărea Măiastră,
De la diverse stele căzătoare,
Un cotoi miaună jos cuvinte mieroase,
Cotoiul este Bulgakov în haine de gală,
Plutesc și nu-mi găsesc pixul, al naibii pix,
Un fix cu bilă.

poezie de (16 septembrie 2011)
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cine crede dar în Mine

Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată
Și cine se-ncrede în Mine sus în cer are un Tată
Căci din cer m-am pogorât nu să fac dar voia Mea
Ci a scumpului Părinte — -mplinesc doar voia Sa
Voia Lui acesta este din tot ce dar El mi-a dat
nu pierd aici nimica cum dar El m-a învățat
Voia Tatălui Meu este pe Fiu cine îl vede
nu piară pe vecie — în El cine se încrede
Și așa Mântuitorul ne-a vorbit de Ființa Sa
Pe acel ce crede-n Mine din morți îl voi învia

Eu sunt Pâinea — din cer ce s-a pogorât
Domnu așa odinioară despre Sine ne-a vorbit
Dar iudeii nu credeau și-i vorbiră împotrivă
Căci a lor viață atunci — era-o barcă în derivă
Nu-i acesta Fiul lui Iosif între noi care trăiește
Cum dar El acum ne spune din cer că El Însuși este

Însă Doamnul le-a vorbit — între voi să nu cârtiți
La Mine nimeni nu vine viața de nu o sfințiți
Dacă Tatăl nu v-atrage și nu locuiește-n voi
Nu puteți veni la Mine vă-nvii în ziua de apoi
În proroci e scris — toți vor fi învățați de Dumnezeu
Cine dar de Tatăl ascultă va primi Cuvântul Meu
Iar în ziua de apoi Eu ființa îi voi învia
Și de-a pururi și-n vecie viață el va căpăta
Adevărat adevărat vă spun — cine crede dar în Mine
Viața veșnică o are și el de la moarte — la viață vine
Căci Eu sunt Pâinea Vieții din cer care se coboară
Și din Ea cine mănâncă în veci dar ca să nu moară
Cine dar din Ea mănâncă în veci dar — el va trăi
Și Pâinea pe care o dau este trupul Meu știți
Pentru voi dar iată-l dau frații Mei cu toți fiți
Cine crede dar în Mine Viața veșnică o are
Căci Eu îi ofer un nume și îi dau pe veci salvare
O veniți dar prin credinț㠗 Evanghelia o urmați
Ca fiți cu toți de aicea și surori și să-mi fiți frați
11-02-2020- mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Nu aruncați trecutul...

Ani mulți s-au adunat în urma mea,
nu fac acum bilanțuri efemere,
dar cred că am lăsat câte ceva
din frământări, din chinuri și durere.

Cărările umblate s-au schimbat,
n-au mai rămas decât în amintire,
dar, Doamne, oare nu ar fi păcat
ne-aruncăm trecutu-n cimitire?

În viața noastră ce ar mai conta? –
dacă-am uita de casa părintească,
sau școala sfântă care ne-nvăța
ne mândrim cu glia strămoșească.

Ce mai zic despre părinți și frați? –
că am trecut prin viață împreună...
Cum rămână peste timp uitați? –
în suflete sunt zestrea cea mai bună!

De n-ar fi ei, nu am avea trecut,
nici viitor deschis și nici destine! –
pribegi prin viața fără de-nceput,
doar slugi am fi prin țările străine!

poezie de din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Asceza

Asceza nu are mădular, dar Ordinea?
Oho! Dar Adevărul? -nclin și m-ascund.
Adulții să nu vorbească de adevăr.
Cât despre foc, eu cred că el nu se stinge niciodată,
indiferent de sex, rasă, vârstă, obiceiuri.
Ne bucurăm de același soare, dar nu suntem frați.
De ce? Prea mulți păcătoși s-au dus în pământ.
Năramzi printre măslini se-mpart, un dor,
apoi durerea, zăpezile, se uită totul?
Grădinile închid în ele o taină.
Tu, cititorul meu aștepți spun ceva.
Ascultă și tăcerea, e un sfat.
Ghitara jalnic sună. Și nici un drum nu te va mulțumi.
Doar vânătorul știe al său drum.
Într-un adânc de ape vei găsi cuvinte.
Diamante lichide. M-aș dărui și lor,
dar totul curge, omnia fluunt, omnia mutantur.
nu uităm de facere, de întrupare.
Să ne ferim de abstracțiuni, așa zic.
Ele ne aduc suferință.
Arta este totul sau nimic,
contemplarea este miezul.
Misterele nu se schimbă în timp.
Cea mai eroică este lupta lui Iaacov cu Îngerul.
Până și stelele cad.
Purtăm peruci sau măști, dar suntem încă noi,
aceiași, din copilărie.
Polonius, cel ascuns pe jumătate.
Nu căuta instrumente în codru, în câmpie.
Nu refuzați cântecul. Înflorirea, vestejirea, apar, dispar.
Unde există formă, lipsește esența.
Există mereu o cale de întoarcere,
dar noi nu o recunoaștem.
Eu nu știu ce înseamnă omul adevărat,
știu ce este omul.
Există cuvinte care cuprind alte sute.
Mai este și sentimentul că nu exiști.
Sânii tăi îmi acoperă fața.
Între ei voi plânge și mă voi bucura.
Să pornim de la sfârșit spre început.
Acolo și atunci nu mai există.
Timpul devine încâlcit,
ne vom limpezi privind unul în ochii celuilalt.
Suntem veniți cu arca lui Noe.
Un papagal, o glumă colorată, avataruri.
Orice balanț㠖 aroganță.
O despărțire fără despărțiri.
Ce aș putea -ți mai spun?
Tăcere, restul sunt vorbe.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Tăcere

Cuvintele, pe care nu le-am spus,
Sunt tot atâtea trepte ce coboară,
Cu sufletul tot mai adânc m-am dus,
Pe treptele tăcerii ca pe-o scară.

Ca-ntr-un cuprins de peșteră boltit,
M-am coborât în lumea nerostirii,
Și-n cutele de piatră i-am gătit,
Acolo-n fund, un ascunziș Iubirii.

Cuvintele pe care nu le-am spus,
Sunt tot atâtea trepte de tăcere:
Adânc în mine, mai adânc m-am dus,
Acolo, unde orice vorbă piere.

De-acolo, din limanul necuprins,
Din lumea fără mal a nerostirii,
Pe treptele tăcerii s-au prelins
Din ascunziș, luminile iubirii.

poezie celebră de
Adăugat de gabriela alexandruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Osana Luminii" de Zorica Lațcu este disponibilă pentru comandă online la numai 21.00 lei.

Culoarea e doar "corpul-minte în care crezi că ești", e forma, dar poate o formă de sare să reziste apei? AȘADAR, CUM E DESPRINSĂ O PICĂTURĂ DE OCEAN? CUM DECELEZI ASTA? Credem fals că existăm noi în afara oceanului și oceanul, dar nu vedem că Dumnezeu, Sinele este deja TOTUL DIN ÎNTREG și picătura pe care crezi că o ești nu poate exista în afara oceanului. Credem că suntem noi și Oceanul. Nu vedem că picătura nu poate fi altundeva decât în ocean. În fapt, noi suntem oceanul. Mintea ne-a schilodit și ne-a făcut imaginea unei picături și credem condiționarea asta. DACĂ PICĂTURA E DEJA ÎN OCEAN CUM ar putea sa fie decelată? MAI PUTEM VORBI DE DUALITATEA PICĂTURĂ-OCEAN? Sau de faptul că în esență nu există nici o picătură, doar Sinele, Oceanul. Dumnezeu este real, picătura era doar în imaginația ta. Tu nu ai un trup. Acest vis este doar visat în tine, cel infinit. Până nu ai învățat "eu"-l de cine ai fost tu desprinsă? Doar gândul se crede separat, dar în ocean separarea apei nu există.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Deasupra Sinaiului

Deasupra Sinaiului – norii
Deasupra norilor – El,
N-am fost acolo, înseamnă
Că Dumnezeu e în noi.
În casa vecinului, moartea
A pus un bilet de tramvai,
Așa se pare, vecina
Crede ca mortul e-n rai.

* * *

Cred în viața de apoi,
Ca-n această viață,
După moarte am și eu
Drept la alta față.
În memorie păstrez
Mii și mii de chipuri
Sunt un biet calculator
Plin de videoclipuri.
Te-am iubit și m-ai uitat,
Nimic nu se pierde,
Noi de mâine vom relua
Filmul. Ești eternă.
Vrei, nu vrei, ai să-mi răspunzi
La-ntrebarea veche,
Pân-atunci nu poți fii
Altuia pereche.

* * *

Oasia, oraș pierdut,
Fără de iarbă, fără lut,
Un obelisc în centru doar,
Cu litere de aur rar,
Acolo moartea s-a născut,
Orbirea minții n-a durut,
Toți obiectivi, obiecte doar,
Un cap de om înfipt în par.
Ocazii odioase-n dar,
Tărâm celebru, funerar,
Se-neacă-n opium cel sultan,
La nord, la sud de Kermikstan.
Oracolul știe ce-a spus,
Viața-n zare – cal s-a dus.

* * *

Pianul – un cal care moare,
Din calendar nu cad foi,
Ceasul mai bate, îl doare,
Când trece de cifra doi.
Sunt eu, este el, este altul,
Nimeni nu știe, veni
Un procuror și portarul,
Doar mortul se înnegri.
Sufletul lui aleargă,
De mult prin spații cerești,
Dublura mea va treacă
Prin alte iubiri. Le dorești?

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Any Drăgoianu

Mai frumos de atât nu l-am văzut niciodată

nici mai tânăr
oare
cum să-i spun
că trec orele astea
să-i spun că nebunia mea se întinde
prin toate șanțurile săpate adânc
tot mai adânc în suflet

și totuși
mai frumos și mai tânăr de atât nu a fost niciodată
oare cum să-i spun
că brațele mele
învelite în tăcerea grea
caută deschidă alte drumuri
și el
da
el
în ce temniță doarme
pe ce pat
de gânduri negre
și-a pus singurătatea

cum să fac oare
din carnea și din sângele meu nu va pleca niciodată
din durerea mea se va naște zilnic
mai frumos
mai tânăr
cu un Dumnezeu în privire
de care am mă îndrăgostesc la nesfârșit
cum să fac oare
cum

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Any Drăgoianu

Mai frumos de atât nu l-am văzut niciodată

nici mai tânăr
oare
cum să-i spun
că trec orele astea
să-i spun că nebunia mea se întinde
prin toate șanțurile săpate adânc
tot mai adânc în suflet

și totuși
mai frumos și mai tânăr de atât nu a fost niciodată
oare cum să-i spun
că brațele mele
învelite în tăcerea grea
caută deschidă alte drumuri
și el
da
el
în ce temniță doarme
pe ce pat
de gânduri negre
și-a pus singurătatea

cum să fac oare
din carnea și din sângele meu nu va pleca niciodată
din durerea mea se va naște zilnic
mai frumos
mai tânăr
cu un Dumnezeu în privire
de care am mă îndrăgostesc la nesfârșit
cum să fac oare
cum

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Sunt o cruce de vânt

Sunt o cruce de vânt cu brațe de lemn
și văd cum ele se mișcă în valuri concentrice
mă ghemuiesc, așa vaporoasă cum sunt, la pământ,
pe solul unui nor de furtună...
în ceea ce visez este utopie - cruce cu vise de lemn -
din când în când așchii îmi sar din brațe
zilele s-au prins de mine cu rășină

fac plecăciuni și descopăr reîncarnări
și mă sprijin de nori, de amăgiri și de ziduri crăpate
dacă aș avea voie, aș rupe transparența din vocea mea
și aș da drumul cuvintelor

mă las încolăcită de un șarpe
mi l-aș strecura în mine dacă aș fi om
îi dau voie, fiindcă mă uit în interiorul meu și văd abur
ne înțelegem tacit - singurătatea e doar un drum spre analiză

insomnia rece mă amorțește - iederă uscată
dar mă trezesc cititorii în stele
așchii îmi sar din brațe
și trec spre pământ prin mine.

poezie de
Adăugat de Eliana SerbanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O altă geneză...

Azi stele au căzut,
ape s-au revărsat,
sori s-au întunecat,
inima mi-a tăcut...

lacrimi cad,
se lovesc de pământ,
se preface-n vânt
un oftat adânc...

zile cândva însorite
se prefac în neguri,
mai am doar gânduri
și sentimente rănite...

poezie de din Încă nu a apărut
Adăugat de Mihail SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Și totuși este primăvară-n noi...

Azi m-am trezit cu primăvara-n vis,
Și am crezut c-am înflorit deodat'
Dar, cerul era un adânc abis
Și norii se plimbau, nevinovat...

Am ridicat sprânceana a regret,
O-njurătură am șoptit în gând
Dar, norii își vedeau de menuet,
Schimbându-și partenerele pe rând...

Și mi-am prins fruntea-n mâini, scâncind a ploi,
Cu lacrimi m-am fardat, privind în jos,
Un fir anemic, verde de șiboi
Mi-a glăsuit din seva lui, duios...

Și am uitatsoare nu-i și-i frig
( E totuși primăvară-n calendar),
Dregându-mi glasu-am început strig
-Hai, primăvară, dă-mi iubirea-n dar!

De sub coroana unui nuc, un cuc
A început cânte-n do major,
Sărea din ram în ram ca un năuc
Și arunca în mine câte-un dor...

Și nu-mi mai pasăe înnorat,
În mine înfloresc poeme noi
Și versu-n rogvaiv s-a colorat
Din curcubeul răsărit din ploi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Casa de pe deal

Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus,
Casa e-închisă și tăcută:
Nu mai e nimic de spus.

Prin peretele ruinat, distrus,
Un vânt rece și neprietenos strănută:
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus.

Nu-i nimeni pe-aici, dispus sau indispus,
Să-ți spună ceva cumplit sau de Doamne-ajută;
Nu mai e nimic de spus.

De ce-am mai rămâne noi, un biet surplus,
În ținutul amar al florii de cucută?
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus.

Suspinele noastre nu se-aud și parcă nu-s,
Iar pentru ei sunt o necunoscută:
Nu mai e nimic de spus.

E jale, ruină, toate-s la apus
În casa de pe deal, cândva plăcut㠖
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus:
Nu mai e nimic de spus.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook