Visul fluturelui

Cand primavara curgea prin
Cascada visului unui fluture,
Cand razele soarelui tipau
Spre fereastra deschisa a sufletului sau,
Cu aripile-i mici si fragile zbura
Numai cu un singur gand
Catre drumul acelei sperante
De a mai zbura inca o zi,
Poate va cunoste si el alte anotimpuri
Si aripile lui fierbinti vor simti
Adierea vantului si va vedea frunzele
Ce invelesc pamantul,
Iar cand va simti primul fulg de nea
Atunci ve-ti vedea lacrimi de fericire,
Cristale mici albastre ce cad pe
Un covor alb si visul fluturelui
Va fi implinit si se va duce
Pe acel drum al nemuririi.

poezie de Nica Dorin Alexandru
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cand simti

Plang cand viata-mi rade-n fata
Si imi fura din culoare
Plang cand soarta ma invata,
Cand pe cer rasare soare.

Rad la tine dar am masca
Si mi-e frica de-ntuneric
Stau si astept sa se mai nasca
Un luceafar prea feeric.

Ma cutremur si mi-e groaza
De o lume prea perversa
Ma ascund sa nu se vaza
Fata mea, o fata adversa.

Ma topesc cand tu ma mangai
Si-mi soptesti usor in noapte
Vorbe prea fierbinti, ma balbai
Cand apoi tu treci la fapte

poezie de Loredana Tudor
Adăugat de Loredana Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire ascunsa

lacrimi, atunci cand ploua peste durerea tristetii;
inimi, atunci cand inca bat, desi sunt ranite;
iubire, aparent infrigurata, in umbra,
atunci cand singur si in singuratate-mi, imi inchircesc sufletul in mine insumi, strangandu-mi aripile;

iubirea, eterna inca, se revarsa din inima;
intamplator mai poate fi reinviata de lumina unui soare optimist;
iubirea, surazatoare, ametita de intuneric,
atunci cand norii stralucesc, fierbinti, spre mai adanc, spre mai adanc;

inima mea, care se comprima dureros in imbratisarea ta;
umbrele, care par sa se sfarame violent sub puterea mintii;
adancime, care ilumineaza cu puterea flacarii ce arde
in intunericul abisului, chiar daca este aspatial si plin cu umbre;

asa cum ploaia de lacrimi incepe incet sa se opreasca,
asa cum vantul imprastie norii ca pe niste pene,
plansul se retrage din iubire pentru a se ascunde,
pierzand pana si rezonanta lipsita de importanta a focului.

poezie de Subhendu Kar, traducere de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

E timpul cand se sting pe rand
toti trandafirii in gradini,
Petale ofilite si lumini
se risipesc in adieri de vant.

E timpul cand frunzele plang
cu lacrimi mute pe poteci,
Fiori prin inimile noastre reci
ranesc atatea vise ce se frang.

E timpul cand culorile se mor,
Si parca noi tristeti reinvie,
E timpul de melancolie,
Cand toate amintirile uitate dor.

Ne-au asurzit iubirile in gand,
Si suntem astazi, simplu, doi straini,
E timpul cand se sting pe rand
toti trandafirii in gradini.

poezie de Marius Alexandru (18 septembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cand in cand

eu te-as saruta mereu,
si te port in al meu gand
si te-as alinta mereu
tu poate doar din cand in cand

si esti dulce si usoara
ca s-o adiere de vant
te-as tine-n brate mereu iubito
tu poate doar din cand in cand

am sa te port in al meu suflet
in sufletul meu cel frant
si te-as mangaia mereu
tu poate doar din cand in cand

si te ador iubirea mea
chipul tau ce-l vad razand
am sa te iubesc o vesnicie
tu nici macar din cand in cand

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parinte

Cand simti ca toate-s fara rost,
Si-ncerci s-alungi din tine teama,
Si ajutoru-i contra cost,
Prietenii nu mai sunt ce-au fost,
Alaturi este mereu mama.

Cand simti ca nu esti important,
Ce se petrece... nu-ti dai seama,
Ce calitati ai adunat,
Esti educat, esti calculat, si amuzant,
Pe toate ti le stie mama.

Cand strigi la cer ca n-ai pe nimeni,
Acolo sus ti-aduci aminte,
Ca poate nu ai avut doi,
Dar bucurii, tristeti, nevoi,
Le-ai impartit cu un parinte.

Cand ti se spune-n fel si chip,
Sa te gandesti ca nu-si dau seama,
Ca nu esti un om de nimic,
Si al tau rol oricat de mic
De nu-l stiu ei, ti-l stie mama.

Ca nu esti mereu fericit,
O stie ea, o stiu si altii,
Dar nu prea multi te-au sprijinit,
Si multi te-au mai dezamagit,
Noroc de mama, ti-a dat fratii.

Orice nevoie ai avea,
Si orice grija duci in spate,
Acolo este cineva,
Mereu a fost, va fi asa,
Un ajutor in tot si toate.

Cand pasul tau va duce stramb,
Spre ghinon si spre rusine,
Mama mereu cu-acelasi gand,
Ca esti copilul ei ce-l bland,
Te va-ngriji, te va sustine.

Pasesti pe drum cu indoiala,
Nu stii ce bine duci cu tine,
Creste si tu, s-ajungi parinte,
Si-atunci vei sti fara greseala
Ce-ai de facut. Retine:

Mama candva nu va mai fi,
Poti fi femeie sau barbat...
Invata tu cum sa devii,
Dupa ce-nveti, mereu sa fii
Parinte -n scopul lui curat.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fum

fum facut din pasari
copacii sfiosi
se inalta pe varfuri
sa priveasca clipele trecand
cand treceam prin ulita
privirii tale
dezbracam si soarele de a
lui invelis
cad cuvinte pline de intelesuri
cand cuprind in brate
glasuri fara numar
rasuna-n mine o melodie
de iubit viata si de mangaiat
prin fereastra asta ce-i
deschisa in piept
intra infinitul
deloc desuet.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gand cu gand

Pasind pe urmele pe care le-ai lasat aseara
Ma sperie un singur gand
Matem ca poate una o sa dispara
Sau poate-o sa dispara toate
Rand pe rand.

Citind povesti care sa-mi spele visul
Adorm adesea-n pat doar eu plangand
As vrea sa vii s-aduci cu tine paradisul
Dar n-ai sa vii si-am sa zambesc in umbra
Cand si cand.

Stand, asteptand sa vii sa-mi saruti chipul
Ma mint, ce trist!... dar tot raman visand
Cate-amintiri va astupa in timp nisipul
Si cate nopti vor trece in uitare
La fel ca orice minte ce dispare
Gand cu gand.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide-ţi inima şi mintea ca aripile unui fluture. Vei vedea atunci cât de sus poţi zbura.

citat din Zeenat Aman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teiul

Era un tei frumos in curtea scolii,
Ce plin de flori si viata stralucea,
In primavara de dupa decembrie,
Acel decembrie trist ce renastea.

Credeam atunci, cu-atatia ani in urma,
Ca visele desarte au plecat,
Spuneam sperantei:"Vino, esti primita,
Te-am asteptat un timp indelungat".

In primavara, dupa acel decembrie,
In gand cu aripi si iubire-n noi,
Il regaseam pe Dumnezeu din ceruri,
Stergeam din minte anii tristi si goi.

A fost o clipa, la-nceput de drum,
Cand fauream din nou un ideal,
Cand galbenul din flori si albastrul boltii,
Ne ridicau incet, pe vertical.

Acum, din teiul falnic de atunci,
Un ciot stingher ramas-a-n peisaj...

poezie de Iulia Comaniciu (mai 2009)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fara regrete

Ce-as putea sa-ti urez acum
Cand suntem aproape la capat de drum?
Buzele tale ti-s stepa arida
Si dus e nispu'n clepsidra

Cand inima ta vrea inca sa bata
Iar vantul nebun devine soapta
Vrei sa-ntelegi, dar mintea-i neclara
E iz de migdala amara

Cu pasii greoi, inca mai speri
O secunda sa mai fii tu cel de ieri
Timpul de poti, sa-l intorci pentr-o clipa
Sa poti reveni, ce dulce ispita

Aprigi dorinti ce inca mai vor
Sa tinda spre stele pentru inca un zbor
Din abis in neant, un singur pas
Fara regrete, doar bun-ramas.

poezie de Alex Dospian
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta de-a invinge

Sa stii sa taci cand ai dreptate
Si-apoi sa razi cand inima te doare,
Sa-ti fie mersul plin de demnitate,
Si sufletul sa poti sa-l lasi sa zboare.

Sa poti zambi cand toata lumea plange
Chiar cand speranta, cea din urma... moare,
Cand tot ce ai si esti, incet, incet se frange
Sa poti sa te ridici si sa privesti spre Soare.

Cand prietenii, cu toti, pe rand, te-au parasit
Si intristarea te apasa zilnic, greu
Cand esti uitat si singur... necajit
Sa poti pastra Credinta vie-n Dumnezeu.

E-o alta sfanta, "arta de-a invinge"
Puterea fara margini ce-ai primit in dar,
Prin Cruce, Dragoste... prin Sange,
Prin Inviere, Viata si prin... Har!

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

2005

Dispari 2010 cu lacrimi si durere,
Cand n-aveam libertate, nici prieteni nu aveam,
Cand inca eram orb desi aveam vedere,
Cand doar minciuna ta in minte o aveam.

Te du 2009 cu vise spulberate,
Sa nu crezi c-am uitat ce mi-ai promis atunci,
Sa fim cuplu perfect... respect, egalitate,
In schimb eu am primit pedepse si porunci.

Dispari 2008 cand cruda realitate,
Lovea din intuneric si nu intelegeam,
De-as fi stiut ca porti in tine doar pacate,
Plecam mult mai devreme si nu mai sufeream.

Te du 2007 cand am ales durerea,
N-am fost impins din spate, eu singur am ales,
Ai spus ca va fi bine, ca imi vei fi alaturi,
Ca sunt o jucarie eu nu am inteles.

...

Dispari 2005 cand i-am cantat in gluma,
Si ii spuneam razand:"Ce faci iubirea mea?"
Exact in acel an iubrea lasa urma,
Si in 2007 eram sub vraja sa...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi

sa planga norii pentru mine,
sa se deschida pamantul si sa te ia pe tine,
blesteme din toate partile sa rasune,
caci de azi o cruce poarta al tau nume!
rochia-mi murdarita azi alba mi-e,
rauri sece aveam pe fata, azi unu nu mai e.
vantul uitarii in paru-mi despletit se joaca
azi esti mort, ieri eram eu moarta.
acorsurile viorii iar le aud...
florile de la capatai eu am sa le ud,
am sa vin din cand in cand
cand o lacrima veela o voi vedea curgand...
desculta pe tarana-ti joc si cant,
bat din palme cand clopotul aud batand;
toaca-mi calauzeste al despartirii dans
cu duhul amintirii dansez acest vals...
dar cand cantecul se sfarseste
cad la paman ca un om ce mila cerseste,
cad, ma rog, si la tine, doamne, strig:
"da-mi aripi, caci singura eu nu pot sa ma ridic!"
tarana ai fost, tarana ai devenit
azi iti spun "adio", demon mult iubit!

poezie de Raluca Rusoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singuratate

In serile cu luna plina
Cand cerul este fara nori,
Cand vantul cu-adierea-i lina
Zburand usor iti da fiori,
Cand se imbraca toti copacii
Cu-a florilor impodobire,
Cand vine iarasi primavara
Inmiresmand intreaga fire,
In serile acestea triste,
Duioase si fermecatoare,
Gandurile mele catre tine
Pe-aripi de vant le las sa zboare
Si lacrimand sa-ti aminteasca
De clipele demult uitate
Sa-ti spuna cat de mult eu sufar
In trista mea singuratate.

poezie de Marian Galoiu
Adăugat de Mona Dinici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cand tacerea doare...

Celor care cred in miracole;

De ce iti spune asta...
Te intrebi oare?
Pentru ca stiu... si tu ai simtit;

Iti aduci minte cand puteai zbura?
Puteai atinge cerul, pamantul, apa, gheata...
Rasul tau rasuna atat de tare;

Aveai o forta inimaginabil de puternica,
Erai considerata o iluzie, o fantasma,
Nu te aparai, doar zambeai;

Si acum iti simt surasul cald,
Il simt mereu aproape;
Ofereai mangaiere, alinare, fericire;

Dar acum esti trista,
Iar noi, noi nu stim
Cum sa-ti alinam tristetea patrunzatoare...

Poate daca am afla,
Ce s-a intamplat...
Dar tu taci, nu spui nimic... tacerea ta ne doare;

Inca mai asteptam sa auzim surasul tau cristalin...

poezie de Alexandra Irimie
Adăugat de Alexandra Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cand poti spune te iubesc?

Atunci cand vointa intelepciunii sufletului iubit
atinge vibratia ta interioara
ce o transmite in adincul inimii ei...

Atunci cand regasesti in ochii iubitei
privirea ta arzatoare
din prima secunda a fericirii tale....

Atunci cand renunti la tine
cazand in abisul iubirii tale,
salvat de maretia dragostei ei.

Atunci cand batranetea te prinde din urma,
impingand umbra iubitei tale
pina la lasarea intunericului divin...

Atunci poti spune: te iubesc!

poezie de Silviu Petrache (7 februarie 2013)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin orice pot cadea in lumea asta, numai printr-o mare iubire nu. Iar atunci cand iubirii tale i s-ar raspunde cu dispret sau cu indiferenta, cand toti oamenii te-ar abandona si cand singuratatea ta ar fi suprema parasire, toate razele iubirii tale ce n-au putut patrunde in altii ca sa-i lumineze sau sa le faca intunericul mai misterios se vor rasfrange si se vor reintoarce in tine, pentru ca in clipa ultimei parasiri stralucirile lor sa te faca numai lumina si vapaile lor numai caldura. Si atunci intunericul nu va mai fi o atractie irezistibila si nu te vei mai ameti la viziunea prapastiilor si adancimilor. Dar ca sa ajungi la accesul luminii totale, la extazul absolutei splendori, pe culmile si limitele beatitudinii, dematerializat de raze si purificat de seninatati, trebuie sa fi scapat definitiv de dialectica luminii si a intunericului, sa fi ajuns la autonomia absoluta a intaiului termen. Dar cine poate avea o iubire atat de mare?

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul pas

a inceput sa cred ca iubesc demonul din tine
am inceput sa cred ca totul se va stinge in mine
cand in brate te voi lua si pielea-ti voi saruta
atunci cand iti voi descoperi minciuna...

e greu sa plang cand imi vine sa rad
e al sinuciderii ce-mi vine gand
cand stau si pe poze privesc
cat de greu imi era sa zambesc...

sa mai merg inca o data pe aceeasi strada
mi-ar fi prea greu sa intru pe aceeasi poarta
sa ma intorc in locul in care pe veci am ramas
sa ma bag in patul tau facand un ultim pas...

poezie de Rusoiu Raluca
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ti-aduci aminte?

Ti-aduci aminte de plimbarea-n doi?
In serile de vara, sclipind de luna plina
Pe cand eram si-am vrut sa fim noi doi
Si-n dragoste sa prindem radacina.

Si cand desculti prin ploaie alergam
Si cand voit uitam de toti si toate,
Cuvantul simplu; daca-l mai rosteam
Satui fiind de-acea banalitate.

Si din iubirea de odinioara
Gasit-am azi decat un scrum de fum,
Nu pot lasa chiar totul sa dispara
Chiar de-a fost numai inceput de drum.

Sunt amintiri ce nu le vreau uitate
Sunt clipe ce acum nu vor dispare
De ne-am vorbi; poate mi-ai da dreptate
Caci dragostea a fost si va fi mare.

Eu inca mai strabat acel tirst drum
Unde facut-am mii de juraminte
Dar nu mai pot sa schimb nimic acum
Ti-aduci aminte?

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploua...trist...

A inceput sa ploua... trist
Iar gandurile imi aluneca
Pe pietrele ude
Ma impiedic de picaturi
Si uneori... cad zambind
Lacrimi sunt oare stropii?
Parca i-as plange
De prin adanci trecuturi
Sau... nu mai stiu
De cand noroiul
Nu mi-a mai cantat pe gene
Si de cand aripile tacute
Au inceput sa-mi curga
A maini
Ploua trist
Si eu nu mai stiu
Sa-mi ascund ochii, buzele
Nu mai stiu sa ma lupt cu stropii
Ce ma pipaie lacomi
Infiorandu_ma cu degetele lor reci
Sau poate... nu mai vreau

poezie de Cătălina Stănescu
Adăugat de Adnana Ilfoveanu
Comentează! | Votează! | Copiază!