Cioburi de vise
Aseară, am aruncat cu pietre în cer
și am spart cateva stele.
Au căzut cioburi de vise peste mine
și m-am taiat!
Erau și visele tale printre ele,
visele ce nu le-ai trăit
și le-ai ascuns printre alte vise.
Umplusei cerul cu ele,
le ascunsesei de teamă,
teamă că ai fi putut să le trăiești.
M-am pansat
cu urmele palmelor tale,
au rămas de când
încă zâmbeam pentru doi.
Știu,
nu o să mă mai vindec niciodată,
dar aș arunca
oricând cu alte pietre în cer,
teama însă îmi este
că nu o să mai fie stele de spart
și urmele palmelor tale
or să se usuce între timp!
poezie de Mihail Coandă (4 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre frică, poezii despre timp sau poezii despre stele
Citate similare
Urmele tale
Lași urme pe zăpadă
Și în sufletul meu.
Ele pentru mine sunt sfinte,
Ca urmele lăsate pe apă de Dumnezeu.
De-ar cădea fulgi mari din cer,
Chiar de-ar veni cel mai năprasnic ger.
Urmele tale nu vor dispărea,
Ele vor rămâne ca o amintire în inima mea.
Căci tu ai fost departe,
Dar eu te-am găsit
După urmele tale lăsate
Peste acest frumos asfințit.
poezie de Vladimir Potlog (14 ianuarie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre inimă
- poezii despre ger
- poezii despre frumusețe
Sau
Mi-am pus cuvintele de-o parte
Adunate din visele tale.
Te-am așteptat mai apoi la răsărit...
Dar nu ai venit
Si cerul s-a deschis.
M-am trezit
Cu o ploaie de stele
Despicând visele,
Apoi, cu urmele tălpilor tale
Ocolind soarele.
Furtună după tine
Sau doar stoluri de păsări
Ocolind timpul?
Și cuvintele mele
S-au amestecat cu vântul
Sau au zburat cu păsările călătoare.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre păsări, poezii despre vânt, poezii despre stele căzătoare, poezii despre păsările călătoare, poezii despre ploaie, poezii despre cuvinte sau poezii despre Soare
Vise... dulci
Intr-o floare de te culci
Îți doresc visele dulci,
Când te-ntorci între stamine,
Să dai noaptea peste mine,
Te-aș înveli cu petale
Dulci ca frăguțele tale
Buze moi, buze focoase
În iubire norocoase.
Culcă-te sub clar de lună,
Ține visele în mână
Și prin ele, dorul meu,
De-a fi grădinarul tău
Care știe-n orice clipă
Să te ia sub o aripă,
Să te poarte pe sub stele
În vise de filomele.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urări, poezii despre privighetori, poezii despre noroc, poezii despre noapte, poezii despre iubire, poezii despre flori sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Tu ești, Doamne...
M-am slujit de stele-ntotdeauna
Când am vrut la Tine să ajung
M-a vegheat din înălțime luna
Luminându-mi noaptea drumul lung.
Toate, Doamne, toate-s ale Tale
Tu le-ai pus acolo sus în cer
Ele doar mă însoțesc pe cale
Dar la semnul Tău se sting și pier.
Din Lumina Ta, în ele, Tată
Ai lăsat să picure un pic
Și mă rog dar, Doamne, niciodată
Nu vor fi mai mult decât nimic.
Sunt frumoase, le-ai creat anume
Pentru mine să le văd ca sunt
Dar și ele-s, Doamne, tot din lume
Și-s și ele, Doamne, din pământ.
Pot să moară orișicând și ele
Dar Lumina sufletului meu
Nu e nici din lună, nici din stele
Ci e de la Tine, Dumnezeu.
Sigur ca dorința-mi încolțește
Când le văd și când în cer Te știu
Dorul meu când înspre Tine crește
Ele-mi stau de martori că ești viu.
Toate-s de folos și-s toate bune
De m-ajută, Doamne să mai cresc
Lumea asta toată-i o minune
Și mai mult prin lume Te iubesc.
Ai lăsat un semn în fiecare
Și în toate strălucești la fel
Muntele veghează lângă mare
Tot pământu-i, Doamne, un Betel.
Loc de taină și odihnă sfântă,
Locul unde singur îmi vorbești
Stele, îngeri, lună, ceruri cântă
Tu ești Doamne veșnic Cel ce ești!...
poezie de Adriana Cristea (19 octombrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre creștere, poezii despre înălțime, poezii despre îngeri, poezii despre vorbire sau poezii despre tată
* * *
M-am trezit dintr-o dată,
Mai singur ca niciodată!
M-am trezit răvășit de lipsa,
A ceea ce-mi lipsește!
M-am trezit cu un dor,
Și-o durere în piept,
De moartea îmi era singura dorință!
M-am trezit printre cuvinte,
Pierdute în mii de tăceri!
M-am trezit că nu știu ce vreau,
Că niciodată nu am știut cu adevărat,
Ce vreau!
M-am trezit zguduit de trecut,
De ceea ce am avut și-am pierdut!
M-am trezit,, slab" si nehotărât!
M-am trezit, trezit de cuvintele tale!
De vocea Ta, de bătăile inimii tale!
De cuvântul scris pentru mine, pentru tine!
M-am trezit, trezit să fiu lângă tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre puls, poezii despre moarte, poezii despre durere sau poezii despre dorințe
Când visele tale devin realitate, ele nu mai sunt visele tale.
citat din Hugh Jackman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre realitate sau citate despre devenire
Te-am iubit în tăcere
Te-am iubit,
pentru că erai cel mai înalt,
puternic și mândru
dintre toți copacii.
Primeai lumina orbitoare
a răsăritului, rogvaivul văzduhului
descătușat și liber.
Te-am iubit,
pentru că păsările albe
se înălțau spre nesfârșirea albastră,
culegeau stele argintii,
te împodobeau cu lumină,
străluceai în nopțile întunecate,
stând la taifas cu luna.
Te-am iubit,
pentru că te-ai aplecat sfios,
mi-ai adunat lacrimile,
le-ai așezat printre frunzele
risipite pe ramuri,
transformându-le în vise,
răsfrânte în rădăcinile tale.
Atunci m-am agațat
de trunchiul tău,
m-ai îmbrățișat timid,
ai scuturat stele peste mine
și am simțit că plutesc.
Totul încremenise.
Te-am iubit în tăcere!
poezie de Olga Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric
Că mi te pierd, septembrie, mi-e teamă...
În țipătul de pescăruși strig eu, dar numai păsările-mi înțeleg cuvântul,
că m-a născut din păsări Dumnezeu, doar că n-am aripi pentru zbor și n-am avântul
Să mă înalț la cer, s-ating neatinsul, jinduitoare umbră pe pământ,
să prind în palme, Doamne, necuprinsul, pentru o clipă să fiu ce nu sunt...
Și marea îmi recită din poeme, când face dragoste cu-amurgul pe ascuns
și versul meu de neiubiri se teme, când de furia mării e pătruns...
Suspinul frunzelor de toamnă în cădere îmi este mic dejun, dejun și cină
și totuși mușc din lacrimi cu plăcere, când știu că mai am veri la rădăcină...
Și noapte sunt mai mult decât sunt zi și-n stele mă alint deși la ele eu niciodată nu am să ajung, doar m-amăgesc că-s una dintre ele...
În toate câte sunt mă regăsesc, dar mai ales septembrie mă cheamă și când prin alte luni mă rătăcesc, că nu te mai găsesc îmi este teamă...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre vară sau poezii despre toamnă
revolta
Să schimbăm varul în smoală, și piatra cea grea în lut ars de oală.
Să ne facem o scară spre stele din visele tale și visele mele.
Să tragem soarele de raze și să-l punem la rădăcina florilor în vaze
Să muncim cu toții, mână în mână, odată pe an, odată pe lună.
Inelele planetelor sub soare să ne fie salbe în zi de sărbătoare
Zdrăngănitul spart de chitară să se audă târziu în nopțile de vară.
Pruncul ce țipă din dorul de mamă
Să scoale din morți, amintirea copilăriei ce cheamă.
Încă odată, Acel ce ne este tuturor Tată
Să ne încurce limbile și ție și mie.
Haosul să fie armonie, stelele în turn să apună
Lumea cea rea să fie iar bună.
Oglinda concavă să răstoarne ninsorile
Să ningă de jos către stele
Să tânjească și ele după visele mele!
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre revoltă, poezii despre copilărie, poezii despre sărbători sau poezii despre schimbare
Indecent de aproape
S-a rupt penița
tocmai cand voiam să te scriu!
Ptiu! am zis. Ghinion!
O să rămâi o poezie nescrisă
și mi-e teamă ca ai să te pierzi
printre celelalte cuvinte
și n-o să te mai scriu niciodată.
Te-am privit
indecent de aproape.
Căutam literele,
erau vraiște prin tine,
a trebuit să le culeg de peste tot,
să le simt pe fiecare în parte,
să le ating cu privirea,
cu buzele,
cu fiecare por din mine.
Unele dintre ele erau goale,
abia se născuseră,
te-ai rușinat ca îți văzusem
nudul din ele,
că buzele mele te ard,
că tu arzi.
Mi-ai pus palmele la ochi
și m-ai dojenit.
-Indecent de aproape-mi ești
și mi-e teamă cu nu știu a te iubii,
sau nu știu a iubi
așa ca tine.
Du-te și lasă-mă să fiu goală cu mine,
poate cândva o să mă găsesc
și am să te chem!
Aștept, de atunci!
Poate... cândva, o să fim doi!
poezie de Mihail Coandă (1 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine, poezii despre nuditate sau poezii despre ghinion
Săngera în aripi timpul călător
Toată frumusețea lumii, poete
Ai exlporat-o prin femeile
Ce le-ai iubit ca un nebun
Și le-ai adorat în veșnice sonete
Străluciri de stele palide pe un cer rebel
Poetule, ai iubit cometele ce pier
Ca-ntr- un vis himeric, irizări de jad
N-ai știut, poete, în ce hăuri cad
Și le-ai nemurit în poeme ireale
Sau le-ai pus pe note muzicale
Ce dacă le sângerau penele
Și le usturau visele de dor
Erau mieji de stele singuratice
Săngera în aripi timpul călător.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre prăpăstii, poezii despre nebunie sau poezii despre muzică
Steaua polară
respiră o lacrimă
aprinde dureri
geamul e spart și timpul plecat
o masă, un om și o pană
zgârâi hârtia cu gândurile
printre vise, himere născute
suspină stele, cad și ele în hâul materiei nenăscute
va veni într-o zi tăcerea
când stele se vor stinge
e trist un drum rătăcit printre ele
eu căutam nemurirea
dar visul nu a fost decât un foc
lăsând în galaxie un loc în clipa inocentă a unui zbor
atunci am înțeles ce este murirea
atâtea stele azi și toate reci
mă apasă umbra unui gând
în hăurile unei lumi ce a plecat
vroiam să vin și nu mai vin
tu ieși în zori din faldurile unei clipe de amor
fugind pe ușa unui vis trecut și destrămat
în urmă doar un pat nedesfăcut
atât de rece și de gol
o noapte a trecut, a fost
eu am rămas pribeag și gol în humă și nămol
și te-am iubit femeie pe o plajă
sub stele mii,
de ce nu vii
un val te-a mângâiat ușor
sunt eu sau totul este ireal și trecător
într-un început ce nu s-a mai sfârșit
da, ai fugit
tu stea polară
eu am rămas tăcut și gol
un visător în cer
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre început, poezii despre tristețe sau poezii despre sfârșit
Călătoresc ades cu visele
Călătoresc ades cu visele
Înspre amurgul de-altădat',
Unde-am gustat din buzele
Ce pătimașă mi le-ai dat.
Se îngâna ziua cu noaptea,
Stele începeau s-apară,
Iar gura-ți dulce îmi șoptea
Iubirea de odinioară.
Aș vrea să-ntorc acele vremi
Să ne învăluie amorul,
Aș vrea din vis tu să mă chemi
Să mi se topesca dorul.
Sunt călător pribeag prin vise
Unde caut neîncetat,
Destinele ce ne-au fost scrise
Iar soarta nu ni le-a mai dat.
Eu am speranță, tu o ai;
- Visele împreună ne-or aduce,
A tale buze ca-n vis să mi le dai,
Să ne contopim cu amorul dulce.
poezie de Răzvan Isac (15 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre dor
Ati spus ca totul e iubire
M-am ridicat pe varfuri de munti
si am sperat sa ma primeasca cerul
... nu m-a iubit!
M-am aruncat hapsana in focurile dorintei
si am asteptat sa ma incalzeasca ele
... nu m-au iubit!
M-am ascuns in intunericul ignorantei tale
si am cautat fericirea cu care te lauzi
... nu m-ai iubit!
M-am inchis in raiul meu de sticla
si am crezut in Dumnezeul inimii mele
... nu m-am iubit!
Ati spus ca totul e iubire
dar "totul" vostru m-a mintit...
si pentru voi, si pentru mine,
eu sunt ne_buna de iubit!
poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre laudă, poezii despre ignoranță, poezii despre foc sau poezii despre fericire
Frumusețe fragilă
S-au ofilit demult florile pe care mi le-ai dăruit
N-ai știut să oprești fericirea în palmele tale.
Frumusețea lor a fost prea fragilă pentru mine.
Am pierdut petalele.
Numai tabloul mereu înflorește pe pânza inimii mele.
Cupa palmelor tale, mereu plină
Și trandafirii însetați.
poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri sau poezii despre cadouri
Strânge-mă, iubito
așează, iubito, pletele tale
printre stele
pune scara sufletului meu și urcă-n mine
și joacă-te cu ele
pune trupul meu, iubito, acoperiș
gândurilor tale
și lasă ploaia fără vise rele
să cadă, iubito, cu fericire
soarbe-mă încet, ca un izvor cu apă vie
cată-mă până în adânc de trup
leagăne-te-n șolduruile tale pietroase
și
fi furtună-n mine
strâge-mi coapsele cu palmele
înfinge-mă adânc ca să mă doară
strigă că mă vrei
și roagă-te ca să nu moară
strâge-mă, iubito, din drumuri rătăcite
poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre păr sau poezii despre apă
Ritual de toamnă
hai să ne luăm de mână și să fugim prin toamnă
cu amintirile strânse buchet,
ne scânteiază ochii de fericire,
tu o icoană, eu un profet.
hai să ne recitim poemele vieții
și să ne amintim cum a fost,
să n-ascultăm ce ne spun poeții,
noi am trăit un vis la restant-post.
tu veneai de departe, din visele mele,
erai iluzia ce mi-o doream,
eu veneam de neunde, din gânduri rebele,
din lumea de vise ce mi-o cream.
deschide întâiul poem al dragostei noastre
acum când toamna hoinărește prin noi,
și udă cu lacrimi o floare din glastre,
nostalgice gânduri prin vânturi si ploi...
saturn îmi trecuse prin zodie viața
și cripta din mine privea către cer,
natura, săraca, schimbase iar fața
și eu, făt-frumosul, veneam să te cer.
deși era toamnă, o toamna de vise,
stele si lună si cerul rebel
dansau printre noi ca dulci paradise
când ți-am pus pe deget primul inel.
am uzurpat totul în toamna aceea
și m-am ascuns în inima ta,
atunci am văzut ce-nseamnă femeia,
ce patimi și vise ascunde în ea.
sună timpul a iarbă de toamnă,
trupurile noastre pierdute-n candori,
s-au ridicat a nu știu câta oară,
prin universul plin de stele si sori.
hai să ne luăm de mână, iubita mea doamnă,
așa ca nebunii pe scări de mătase,
să facem din vise poeme de toamnă
să urcăm către ceruri prin ploi si vântoase...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (11 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi
Femeia din mine
Femeia din mine trece desculță
peste podul palmelor tale,
în fiecare dimineață te caută,
dezgolită de teama că nu vei mai fi,
îți aduce cafeaua la ora fixă
și tu îi spui că s-a întâlnit mai întâi cu Dumnezeu,
de aceea e atât de frumoasă...
Femeia din mine râde între macii sălbatici,
știe că ziua e copilul ei drag,
pe care refuză să-l înțarce...
Așteaptă să coboare noaptea,
doar să adoarmă pe pieptul tau,
pentru a-i strecura câteva stele printre degete,
nimeni nu mai poate trece prin ea,
știe că orice sfârșit este o ușă,
după care, pentru tine, femeia din mine
înflorește la fiecare secundă, căutându-te...
Spune-mi că orice femeie din mine
sunt eu!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre femei, poezii despre somn, poezii despre secunde sau poezii despre poduri
Câteodată
câteodată
vița deschide ochii în întuneric,
precum o lume oarbă
merge către un miracol;
noapte,
clar de lună,
întuneric și pace,
o gloată de chipuri
așteaptă miracolul,
clipa se dizolva-n timp,
buzele iubitei tremură
de neliniște,
iubirea- asta e!
o macină,
unde este
mormântul amintirilor?,
domnule,
nu mai poți încuia frumusețea
precum pe hoți în pușcării,
frumusețea s-a depravat,
a ieșit pe stradă
și cu virginitatea ei
a împroșcat
ferestrele și
ochii
hulpavi ai trecătorilor,
cu irisurile lor isterizate...
luciferice străluciri
și vise
cu leii dragostei
închiși în cușcă...
miracolul s-a topit
în inimile flămânde
și a spart clipa
care părea infinită...
m-am trezit printre scaune și sentimente
în dimineața acesta
m-am trezit
cu toate lucrurile aproape de mine.
eu mă plimbam printre ele,
parcă pluteam într-un vis
și cântam
cu zeii de mâna
înșuribând soarele pe cer
cu un șurub de oțel.
m-am apucat să dansez
printre scaune și sentimente,
cu tine, iubito
și deodată
între noi doi
s-a iscat un război;
tu cu sabia sufletului,
oțelită de dor,
mi-ai atins inima
și era gata să mor.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (17 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre război sau poezii despre pace
Nehotărât
odă cuvântului
of, cât ești tu de frumos!
aș vrea să-i prind toate sensurile,
să-l plimb cu vârful limbii pe cerul gurii
să mă umplu de toate tainele ascunse printre litere
să-l știu stăpânii, să-l știu dresa, dar să-l las liber
să zburd odată cu el pe albe pagini
să îi fiu slugă și stăpân
și împreună să cucerim lumea
dar... visele rămân vise
el își vede de plutirea lui
eu mă mulțumesc
cu toate aceste scrijeliri
și între noi se întinde abisul
necuvântărilor
îl las să mă uite, să mă tacă
pentru că cerul se sprijină pe umerii pământului
și nu invers
cuvântului, rostire
știu că îți cer mult, poate prea mult,
dar cine altul mă poate păstra așa cum am fost
un suflet rătăcitor prin viață?
amintirile dor, umbrele mor,
viața se scurge-n pământ să-l adoarmă
cine de mine aminte-și mai aduce?
m-am ascuns în carnea cuvântului
strivit cumva printre literele strânse laolaltă
dar cum altfel puteam să-mi iau urmele, lăsându-le la vedere?
unii oameni își privesc în ultima clipă avutul. pierdut.
alții preferă să-i chinuie pe cei iubiți, smulgându-le lacrimi de durere
mă scufund în tăcerea cuvântului și-l rog simplu
să nu mă lași pradă uitării
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare sau poezii despre mulțumire