Aceeași toamnă
în odihna fierberii continuate
de pe colină
în automorfă culoare
mai jos de vârful vițelor-de-vie
aceeași toamnă
aceleași frunze roșii străvezii
în boabele strugurilor
aștern o vreme dinspre iarnă
tăcerea
și tu auzi pași
auzi-i cât de nepăziți
pașii căprioarelor
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Aceeași
în reci dimineți de toamnă târzie
suspină doar vântul prin vița de vie
ce frunza pătată demult și-a lăsat
la streașina casei din margini de sat
când gândul s-așterne în raza de soare
si-n suflet pătrunde aromă de floare
pot să zâmbesc când ziua începe
nu-i Eros pierdut încă prin vreme
iarna îmi face semn de departe
cu mine vei merge peste o noapte
eu îi răspund... sunt încă în toamnă
și vise mă-mbracă cu frunze de-aramă
când haina o schimb în altă culoare
la fel voi zâmbi aceeași sub soare
de-i toamnă sau iarnă sufletul meu
respiră-n poeme ce-s scrise mereu
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele pornesc toate deodată
când cuvintele sunt puține
îmbracă haina păpădiei
ascunse sub alte cuvinte se multiplică
în tăcerea melcilor de grădină
neștiute făpturi
pierdute sub frunze căzute din toamnă
pornite la un drum bătut cu argint
în atingeri-explorări
oprite într-o mare de noapte
când pământul își ridică ochii verzi
în lumini
invadând trupuri-pești în treceri grăbite
cuvintele
pornesc toate deodată
în zborul lor
descurcat dintre umbreluțe străvezii
din mijlocul pupilelor mari
nu-l poate nimeni opri începe în martie
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceeași toamnă
Pe partea ta de toamnă
zboară frunze călătoare,
ruginite de atâta fâșneală
se desprind de pe ram
murind clipă de clipă
tânjind după o primăvară născătoare...
Pe partea mea frunzele scriu
rapsodii bacoviene,
fiecare foița ruginită
se așează melancolic
într-un cadru de desene.
Natură moartă îmbrăcată în mii de culori,
părți percepute diferit
aceleași frunze ce cad
haotic....
și doar o singură toamnă
ne spune prin frunze tremurânde....
că iată a venit!
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O toamnă bacoviană
Acum coboară peste sat
O toamnă bacoviană.
În câmp, munca s-a gătat,
Ceru-i pregătit de iarnă.
Dinspre nord vine ninsoare,
Se așterne peste case,
Peste tot pune culoare
Cu flori albe de mătase.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Toamnă
A mai trecut o toamnă după toamnă
Și tot așa vreo zece ani la rând
De mult n-ai mai văzut zăpadă doamnă
Vezi zi și noapte frunzele căzând.
Prin parc trec pași nepăsători și toate
Îmi par desprinse parcă din trecut
A mai trecut o toamnă și-ncă-o toamnă
Deși ninsoare-n barbă aș fi vrut.
Aș vrea din urmă moartea să ne-ajungă
Dar vom trăi bătrâni, la infinit
Aceeași viață nepermis de lungă
Aceeași toamnă fără de sfârșit.
poezie de Mihail Mataringa (3 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.Serile de vară rămân aceleași. Ar trebui să rămână veșnic frumoase.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Toamna sufletului meu
E toamnă din nou,
Nu doar pictată într-un tablou,
Se aștern frunze peste sufletul meu,
Adie un vânt ușor.
E septembrie, luni.
Din verde crud, sufletu-mi usuci
în tonuri de galben și portocaliu,
Pierd din culoare,
precum și cele mai puternice frunze,
cad într-un târziu.
Toamnă e și acum, era și atunci,
Nostalgie în buchet, îmi aduci
Un anotimp sau o stare,
Căderi de frunze, un metronom în bătaie.
Timpul se comprimă,
Noaptea stinge mai repede ziua
și deprimă.
Am stări în contrast,
Dar nimic nu-i permanent,
Cum, nici pentru frunza de pe ram,
Firul vieții nu-i etern.
Așa că toamnă, cât vei sta,
Lasă-mă să mă îmbrac cu haina ta,
Să gust din rodul tău,
Să simt ploaia, cum îmi inundă trupul,
Așa cum faci tu, cu gândul meu,
Să fiu decor, să fiu parfum
Într-o poză de album.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De toamnă
E pretutindeni toamnă despletită
E brumă și sunt pomi fără culoare,
Și tu îți pui aceeași întrebare
Și-același dor de viață te despică.
Și mă întrebi de ce sunt iarăși frunze
Pe străzile călcate de boemi,
Eu știu că-aștept rutina unei ierni
Și miezul tău, însângerat, din buze.
poezie de Adrian Abrudan (2011)
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice oglindă își păstrează tăcerea.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritual
în fiecare an orice anotimp ajunge la sfârșit
cu oricine
fără să mai guste deliciile nașterii
și nicio nostalgie
pe canapeaua de frunze
până s-apuce s-adormă
toamna
visul visează
cu orgolioasă voluptate
grăbește ruginirea viorilor agățate pe ramuri
învelit în ploi pământul
cuminte așteaptă deprins să răsufle din ce în ce
mai greu
ce vis ciudat ajunge pe drumul pe care pleacă spre iarnă oricine
de acum ce vis târziu o să te pândească toamnă
mai bine nu răspunde
la colțul meu de stradă nu există stație de tramvai
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic mai mișcător ca piatra desprinsă din vârful unui munte, devenită nisip în adâncul unei mări.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În stilul său
vița-de-vie visează în culori
în stilul său îmbată lumea cu povești zile la rând
ca pe zei altădată vinul ce fierbea
în boabele din ciorchinii agățați de cer
ce mai știe lumea
despre fiecare bob după ce se prăbușește sub teasc
de ce-ar mai ști
de vreme ce nu crede că în poezie
vița-de-vie știe pe de rost
visul săditorului care de când era copil și-a dorit
să păzească în stilul său
toamna și păsările
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În acel moment
când nu mai auzi nimic
când cerul nu mai e cer
când din toate sunetele nu auzi decât liniște
când nu mai e pământ
și nu mai există alt adevăr decât înflorirea
când uiți cine-ai fost
când uiți cine ești
când uiți de trecătorul cumsecade biet detaliu
ce încetinește pașii sunători prea tare
în acel moment asemenea surzilor
poți asculta
în regretul umbrelor sfărâmând bucăți de tăcere
un mugur cum se desface înlăuntru
în clipe de nesfârșire
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori, îmi imaginez că știu cum ar vorbi florile despre toamnă.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bulgări de zăpadă... Primăvara începe în iarnă. Într-un început de ordine, florile au rolul lor.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fiecare toamnă
îmi lipesc pe umeri aripi
și cât de limpede mă ajută să simt
aș vrea să le cer iertare păsărilor
în fiecare anotimp în fiecare zi
la fiecare fâlfâit de aripă
în fiecare clipă dacă l-aș auzi și totuși
n-o fac n-am furat păsărilor zborul
nu mă simt în stare să-l dau înapoi
cum mi l-am închipui
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apei, auzi-i, auzi-i căderile!
citat celebru din Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culmea fierberii
Să stai cu fundul pe aragaz până îți fierbe apa în gură.
culmi
Adăugat de a_rrc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Senzație stranie
Ți-am auzit pașii. Am avut sentimentul
că frunzele roșii cădeau sonor pe un
pământ uscat, imediat după ce se
desprindeau dintr-un copac imaginar.
Frunzele roșii păreau a fi înfrigurate în
toamna târzie. Am avut sentimentul că
eu chiar am auzit niște pași. Aveam senzația
aceea stranie că tu, de fapt, trăiai. Dar, în
momentul imediat următor, am fost absolut
sigură că nu am auzit, de fapt, pe nimeni.
M-am uitat în grădină și am văzut copacul
meu Ligustrum vulgare cum își pierdea
frunzele. Mi-am văzut chipul în oglindă.
Era de-a dreptul imposibil să aud pași.
Tot ce știam era faptul că te iubeam. Tot ce
am putut eu auzi era căderea frunzelor. Dar,
în secunda imediat următoare, am simțit
sărutul tău. Am auzit clopotul bisericii bătând.
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catrenul celor șapte pași
Oamenii ard vrejuri de fasole fierbând boabele,
Boabele de fasole jelesc cu lacrimi amare:
Dacă am fost născute de aceeași rădăcină,
Atunci de ce ne torturezi fără milă?
*Această poezie celebră a fost scrisă în perioada Celor Trei Regate, când peste regatul Wei Domnea Cao Pi, fratele lui Cau Zhi. Cao Pi, suspectându-și fratele c-ar vrea să-i uzurpe Puterea l-a adus în fața tribunalului unde i s-a ordonat să compună un poem în șapte pași în care să-și dovească nevinovăția. Cao Zhi a produs poemul de mai sus, iar fratele acestuia, Cao Pi, impresionat, l-a iertat.
În catrenul de mai sus fiecare vers are șapte cuvinte.
poezie de Cao Zhi, 192 232, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!