Trimite, Doamne, foc peste Sodoma

Parade gay la Bucureşti,
Scârboşeniile-şi iau avânt
Parlamentul n-a mişcat un deşt',
Preşedintele nu spune un cuvânt,
Iar liderii pe care i-am ales
Îşi văd numai de propriul interes

Trimite, Doamne, foc peste Sodoma
Şi peste sodomiţii care
Conduc destine şi popoare,
Nu lăsa păcatul să rodească
În sufletele lor de iască!

În loc să iasă lumea-n stradă:
La noi acasă nu faceţi paradă
Cu dezmăţaţii aduşi de voi!
România nu e lada de gunoi
A Europei homosexuale
Cu toate scârboşeniile sale!

Nici animalele ca animale
Nu fac aşa în staulele lor
Europa hăndrălăilor
Să-şi lege acasă în familii
Aceste ruşini de sigilii,
Să umble cu ele de gât,
Să iasă cu ele în lume,
Că n-au decât!

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea lor

Există dincolo de orice vizor,
O lume frumoasă, doar a lor
Unde se poate dormi în zbor,
O lume a păsărilor.

E dat de îngeri darul lor,
Un dar ce-l au până când mor
Mereu cu gândul printre nori,
Cântându-i soarelui în zori.

Si vine câte-un anotimp,
Uneori, mult prea din timp
De le alungă-n alte ţări,
Peste oceane, peste mări.

Îşi lasă-n urmă munca lor,
Luând cu ele lumea lor
Şi pleacă, cu gândul la noi,
Plângând uitându-se înapoi.

Se duc cu soarele de vară,
În alt tărâm, cu primăvară
Păstrând cu ele amintiri,
Inegalabile trăiri.

Vom fi şi noi în gândul lor,
Rămaşi ascunşi, în lumea lor
Purtaţi prin crânguri neştiute,
În sufletele lor mărunte.

Şi vor veni din nou la noi,
Să-şi vadă al lor tăcut zăvoi
În stol neîncetat zburând,
Murind pe drum, cu noi in gând.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

fricile stau ca nişte mici noduli sub piele
fricile n-au case n-au familii
nici prieteni adevăraţi
pentru ca nici ele nu sunt adevărate
de asta nici nu le vezi la lumină
de asta nici nu sparg pielea
ca să iasă şi ele odată
acolo unde stau au bordeie
şi se hrănesc cu morţile noastre antetrăite

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rambo: Eram într-un bar în Saigon şi apare un puşti... Un puşti care ţine în mâini o cutie de lustruit pantofii. Şi spune "Lustruţi, vă rog, lustruiţi!" Eu am spus nu. A continuat să întrebe şi Joey a zis da. Şi eu m-am dus să iau câteva beri, iar cutia era cablată şi el a deschis cutia, împrăştiindu-i-se corpul în toate părţile în urma exploziei. Şi stă acolo, strigând ca naiba. Sunt bucăţi din el pe mine şi le dau la o parte aşa. (Îşi scoate banduliera) Prietenul meu e împrăştiat pe mine... Am sânge pe mine şi încerc să ţin toate bucăţile laolaltă... Şi le pun, dar ale naibii maţe continuă să iasă... Şi nimeni nu mă ajută! Nimeni nu mă ajută! Şi el spune, spune: "Vreau să merg acasă! Vreau sa merg acasă!" Îmi tot strigă numele! "Vreau să merg acasă, Johnny! Vreau să îmi conduc Chevroletul!" Am zis: "De ce? Ale naibii picioare, nu ţi le găsesc! Nu îţi găsesc picioarele!"

replici din filmul artistic Rambo I, după David Morrell
Adăugat de Nicoleta Mitrofan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie pe-o casă nouă

Toate stau la locul lor,
stă păianjenul în plasă
ca-ntr-o lume de mătasă.
Nu-l încearcă nici un dor
din ocolul lui să iasă.

Toate stau la locul lor:
piatră, floare şi ulcior,
vatră şi amnar şi iască,
Asta-i legea tuturor:
Zări să-şi facă din pridvor,
să se simtă bine-acasă.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec femeiesc

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte "ele" ce slujesc pe "ei".

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi...

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetele, mai ales, dau prilej întregii taine şi armonii a creaţiei să se întrupeze într-o singură fiinţă. Cele mai frumoase într-o lume zidită numai din frumuseţe, ele privesc cîmpul şi cerul, legănarea domoală a holdelor, aplecarea crengilor sub rod, alunecarea lunii peste vîrful plopilor, şi de la fiecare iau ceva, prefăcînd totul în farmec al graţioasei lor alcătuiri. Copile încă, îşi ţes năframele, se pregătesc să iasă la horă sau să fie mirese, şi orice gest ar face, simpla înclinare a capului sau numai plecarea pleoapelor pe ochi, aduce în jur o dulce tulburare.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Ţara Făgăraşului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între Bucureşti şi Heraklion

Dumnezeu a pus îngerii
Să asfalteze cu aripi zborul.
Cum Lui nu-i plac peticele de pe A2,
N-a vrut să iasă din ţâţâni
Planul înclinat al stelelor
Şi nici soarele să lăcrimeze
Peste crucea sorţii.
Numai la noi lucrurile iau forma dosului politic
Prin toţi nepricepuţii puşi în funcţii de zei.
Apropo, în Creta zeii s-au adăpostit în muzee,
Urmele lor pe orice străduţă
Sunt amprentate în asfaltul
Conştiinţei de neam,
Cum pot să gândesc piatra mai roditoare
Decât cernozomul câmpiilor noastre
Purtat pe cocoaşa cămilelor
Adjudecate în petrodolari?
Mai ciupeşte câte un neavenit
Din mărul spovedaniei.
Dumnezeu n-a făcut DNA de formă,
L-a făcut zbor liniar între două conştiinţe
La care se mai pot prinde
Cătuşele părerii de rău.
Zborul între Bucureşti şi insula Creta,
Nu-i decât o constatare
Că sub ochii Domnului
Unii mai pot petici si cerul...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Observatorul

Timpul îşi varsă nepăsarea în secunde odioase
Peste munţi, peste văi, peste veacuri...
S-a pogorât pecetea nedreptăţii.
Iar eu, eu sunt observatorul.
Şi văd scheleţii soldaţilor răpuşi în tranşee
Cum aleargă înainte la ordinul căpitanului lor,
Neştiind că ei sunt morţi de glonţul timpului.
Armele lor mâncate de rugină
Sunt artefacte pironite în adâncul vremilor
Şi-n loc de foc, ele tuşesc scântei de noapte.
Şi se aud şoapte...
E glasul celor ce-au murit luptând întru dreptate,
Cu faţa către timp, cu gurile-nsetate...
Zbiară speranţa în toţi cei morţi:
Noi vrem dreptate!

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creierul este cea mai complexă materie din uni­vers. Mai complexă materie nu există. Este compus din celule de numai câţiva microni, care se văd doar cu microscopul, dar fiecare dintre aceste celule poate să aibă până la peste 20.000 de conexiuni în acelaşi timp. O singură celulă, vă daţi seama? Toate aceste ce­­lule sunt conectate între ele. Dar creierul nu lu­crează doar prin conexiunile celulelor sale, ci şi prin substanţe neurotransmiţătoare, prin hormoni, prin toate umorile organismului care, la rândul lor, in­flu­enţează activitatea creierului care le coor­do­nează. Nu degeaba se spune că în creier "totul se lea­gă cu totul".

Leon Dănăilă în interviu (14 iulie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se uită Dumnezeu la noi...

Ne mor copii, ce trist... a câta oară
Tot punem lacrimi peste vieţi pierdute?
De sub durerea lor, parcă tăcute,
Cuvintele... nu ştiu nici să mai doară.

Ii plângem azi, iertăm... ş-apoi tăcerea
S-aşterne peste noi ca un blestem;
O letargie, din care nu putem
Să mai ieşim, să ne-alungăm durerea.

Şi lângă noi... o moarte blestemată,
Răsare, precum pirul, peste tot.
Nemernici, o hrănesc atât cât pot,
Cu lăcomia lor.. nemăsurată.

Se uită Dumnezeu... şi nu-nţelege,
Ce s-a-ntâmplat? Sub care legământ,
Robiţi durerii, îi ducem în mormânt
Intr-o tăcere mută? Care lege...

Dă dreptul să luăm vieţi nevinovate?
Să ne hrănim cu ele, neputinţa...
Sfidăndu-ne şi teama şi conştiinţa,
Că vom plăti, odată, pentru toate.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum sunt

Când n-am ştiut ce să mă fac
m-am făcut om bun la toate,
singur mi-am dus crucea pe umerii goi
şi singur m-am zidit în cuvânt
aşa cum sunt
potrivit la toate cheile.

Cei care nu m-au iubit
n-au ştiut ce fac
şi nici n-au înţeles cursul vremii lor,
s-au pierdut în absurdul situaţiei
lipsiţi de intuiţie şi mai ales de idei.

Între mine şi ei este hăul peste care nu trece niciun pod,
doar întunericul se grăbeşte să coboare mai devreme
şi ceaţa se ridică cu greu.

Ochiul nu mă înşală dar gura vorbeşte multe
şi mâinile ascultă de suflet
şi-mi pun gândurile în ordine
pe portativul inimii tale.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi îndrăgostiţii au iluzii. Nu mă refer la aşteptările lor, care şi ele sunt de cele mai multe ori nerealiste, ci la faptul că îşi localizează sentimentele în inimă. De fapt, acest organ cavitar nu face altceva decât să alimenteze adevăratul vinovat de toate cele ce se întâmplă cu bieţii amorezi şi anume creierul. Acolo au loc procesele biochimice care îi fac pe protagonişti să o ia pe arătură şi să-şi trimită dulci săgeţi unul altuia, vai de... capul lor!

aforism de Mihail Mataringa (11 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nod pe care nimeni nu-l desface

Doi pisoi naivi, îmi stau în poală
Şi torc un fir de calm imperturbabil
Înţelepciunea care e, probabil,
O scurgere tăcută şi domoală

Meditează ei, meditez şi eu
Cocorii lumii zboară peste ape
În care vin să se îngroape
Fiecare soclu cu un zeu

Absent, răscolitor, un duh de pace
Cu uimire peste noi se varsă
Parcă mi-ar spune: - Asta-i doar o farsă,
Un nod pe care nimeni nu-l desface;

Sorb din cafeaua mea molcum
Un ambient de linişte senilă
Şi dintr-odată mi se face milă:
Care din noi, mai mult noroc avum?!

Şi-atâta-nţelepciune vag respiră
Pedanteria lor subţire
Felinele ingenui peste fire
Ca un descânt suav de hetairă;

Cunoscători secretelor ce trec
În lume peste caste, peste plebe
Şi parcă ar voi să mă întrebe:
- Ce ne priveşti mă' ca un zevzec?!

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ultimii 50 de ani, marile democraţii consolidate au intrat într-un declin catastrofic, îndepărtându-se virulent de valorile umaniste fundamente, şi cu atât mai mult ţările cu un mereu început de democraţie, precum România. Ne îndreptăm către un sclavagism digitalizat, către un nou război mondial devastator. Pentru asemenea vremuri tumultoase, critice sunt necesare măsuri radicale de restabilire a mecanismelor specifice statului de drept şi ale regimului democratic real. Prin urmare: toate partidele trebuie să aibă în programele lor politice un corpus comun etico-umanist completate de strategii diferite, social-democrate, ecologiste, creştin-democrate, liberale, naţionale etc. Partidele şi liderii trebuie să-şi respecte constituţional programele electorale şi sectoriale cu care au câştigat alegerile. În situaţia în care aceste entităţi politice, guvernele lor nu-şi respectă promisiunile către cetăţeni, atunci juridico-constituţional ele se vor dizolva [scoase în afara legii] ferm, direct, iar liderii lor trebuiesc trimişi în instanţe judecătoreşti pentru subminarea economică, comunitară, educaţională, pentru încălcarea ordinii constituţionale şi de stat. Partidele, liderii şi membrii lor nu pot fi finanţaţi de sisteme oligarhice interne şi externe.

Adrian Ibiş în Intelligence. Studii de securitate
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ultimii 50 de ani, marile democraţii consolidate au intrat într-un declin catastrofic, îndepărtându-se virulent de valorile umaniste fundamente, şi cu atât mai mult ţările cu un mereu început de democraţie, precum România. Ne îndreptăm către un sclavagism digitalizat, către un nou război mondial devastator. Pentru asemenea vremuri tumultuoase, critice sunt necesare măsuri pe măsură, radicale de restabilire a mecanismelor specifice statului de drept şi ale regimului democratic real. Prin urmare: toate partidele trebuie să aibă în programele lor politice un corpus comun etico-umanist completate de strategii diferite, social-democrate, ecologiste, creştin-democrate, liberale, naţionale etc. Partidele şi liderii trebuie să-şi respecte constituţional programele electorale şi sectoriale cu care au câştigat alegerile. În situaţia în care aceste entităţi politice, guvernele lor nu-şi respectă promisiunile către cetăţeni, atunci juridico-constituţional ele se vor dizolva [scoase în afara legii] ferm, direct, iar liderii lor trebuiesc trimişi în instanţe judecătoreşti pentru subminarea economică, comunitară, educaţională, pentru încălcarea ordinii constituţionale şi de stat. Partidele, liderii şi membrii lor nu pot fi finanţaţi de sisteme oligarhice interne şi externe.

Adrian Ibiş în Intelligence. Studii de securitate
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Opreşte, Doamne acest război al orgoliilor!
Pacea să domnească peste noi şi întregul glob,
Nu lăsa lumina să fie pătrunsă de întuneric,
Nu lăsa demonii să-şi arate Puterea!

Cu îngerii tăi, Doamne, alungă Orgoliul şi puterea.
Instaurează pacea, dincolo de războiul rece.
Nu permite acelor copii să devin orfani
Nici pe mamele lor să fie sclave ale autorităţilor

Pune liniste in inimile lor si ale noastre.
Impreuna viata va fi frumoasa,
Sa impartim painea la cina,
Sa oferim cuvinte duioase,
Sufletelor victimelor violentei.

Iar pe eroii tarii, pe cei ce-si apara patria
Protejeaza-i cu scutul credintei!...
Impreuna vom reusi sa aducem pacea,
Lumină şi speranţă în sufletele pierdute.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nod pe care nimeni nu-l desface

Doi pisoi naivi, îmi stau în poală
Şi torc un fir de calm imperturbabil
Înţelepciunea care e, probabil,
O scurgere tăcută şi domoală

Meditează ei, meditez şi eu
Cocorii lumii zboară peste ape
În care vin să se îngroape
Fiecare soclu cu un zeu

Absent, răscolitor, un duh de pace
Cu uimire peste noi se varsă
Parcă mi-ar spune: - Asta-i doar o farsă,
Un nod pe care nimeni nu-l desface;

Sorb din cafeaua mea molcum
Un ambient de linişte senilă
Şi dintr-odată mi se face milă:
Care din noi, mai mult noroc avum?!

Şi-atâta-nţelepciune vag respiră
Pedanteria lor subţire
Felinele ingenui peste fire
Ca un descânt suav de hetairă,

De parcă ştiu secretele ce trec
În lume peste caste, peste plebe
Şi ar voi cumva să mă întrebe:
- Ce ne priveşti mă', parc-ai fi zevzec?!

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purtări şi alte gesturi

învăţ mereu, cuvintele fără însemnătatea lor legată de altceva nu au nicio noimă şi ele aleargă prin ploaie să se adăpostească undeva,
în autobuz şi ele şterg cu mâneca geamul aburit să vadă potopirea, bulele de aer din bălţi,
la fel îşi alintă copiii şi le vorbesc blând,
devreme ce multe nu le înţeleg încerc să îmi fac propriul meu dicţionar de gesturi, le privesc
să fac un vocabular al privirii, o sintaxă a atitudinii, văd uşor care sunt prielnice şi care nu după cum se poartă, să ştiu să mă feresc,
într-un moment voi fi pregătit şi-o voi lăsa să intre fără să înţeleg prea multe, vom avea amândoi o dragoste pe cât de mică ce va face
însă noaptea o umbră pe cât de mică în lună.

poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mil, hai pe balcon

Mil, hai pe balcon să vezi pe stradă
Cum trec muieri cu crupe de paradă,
Cum trec muieri cu crupe de paradă

Nu fi umil, nu vezi săltând pe stradă
Sâni de muieri aliniaţi ca de paradă,
Sâni de muieri aliniaţi ca de paradă

Grăbeşte-te, Mil, să prinzi pe stradă
Muieri purtând breton ca la paradă,
Muieri purtând breton ca la paradă

De ele să ne-apropiem furiş pe stradă
Să ne surâdă fă-le, Doamne, din paradă!
Să ne surâdă fă-le, Doamne, din paradă!

Şi astfel unul dintre noi va cădea pradă
Rânjind la moartea din rânduri de paradă,
Rânjind la moartea din rânduri de paradă

parodie de Constantin Ardeleanu, după Cezar Ivănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fapt interesant: o mulţime de oameni se plâng de sistemul actual de învăţământ (şi pe bună dreptate), însă uită cu nonşalanţă că la dispoziţia lor mai stau şi o mulţime de alte forme de (auto)educare. În loc să aşteptăm reforme miraculoase, poate ar fi mai indicat ca fiecare dintre noi să-şi investească timpul în propria arie de interes în loc să aştepte ceva mură-n gură (care, evident, se va lăsa mult şi bine aşteptat). Până la urmă ne plângem de lipsa opţiunilor când ele se află în jurul nostru DACĂ într-adevăr există interes suficient. Măcar să căutăm o soluţie alternativă disponibilă decât scuze şi acuze. Cred că e mai folositor tuturor.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!