Ceai

Umblu încolo şi încoace prin decorul încântător,
prin cernerea fină de ceţuri albastre şi subţiri,
urmărind sunetul melodios al unei voci delicate –
erai tu, fată din amontele fluviului Yangtze.
Tu nu te-îndupleci să părăseşti apa,
tu trăieşti, te îmbăiezi în apa fluviului
de parcă-ai vrea să rechemi
decorul fermecat al casei părinteşti
aici, prin neguri şi ceaţă,
unde muzica pluteşte reverberând pretutindeni.
Ca să-ţi alini dorul de casă,
savurezi fluviul în ceaiul tău de zi cu zi.

poezie de Jing Quifeng, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul fluviului

În preajmă, sufletul fluviului,
palpitând,
sufletul fluviului, împărţind egal
pe maluri, daruri ierbii şi mărăcinilor,
tufelor cu fructe otrăvitoare şi arbuştilor
cu frunze mustoase, mici boabe de rouă;
bucuraţi-vă, parcă spunea, şi nu vă învrăjbiţi,
aceasta-i doar apa,
ci restul în voi căutaţi-l,
malul al vostru e şi voi, toate,
ale lui sunteţi.

L-am văzut ieşind din adâncul undelor,
era tânăr şi neîncoronat,
puţin adus de spate,
mergea gânditor şi încet,
călugăr al apelor...

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De nu erai...să mă alini

De nu erai... să mă alini
Când seri stinghere mă loveau
Şi-n taină vise-mi sfâşâiau
Prin lacrimi şi cuvinte-spini

Prea-spintecat de ochi străini
Răstălmăceam a lunii corn
Ca în uitare să mă-ntorn...
De nu erai... să mă alini

De nu erai... Dar nu erai
Decât a gândurilor rază
Ce-n aşteptare stă de pază
Scurgând a clipelor alai.

Şi-un văl-tăcere fluturai
Din "tu şi eu" mijea un "nu"
Cu înveliş de-un "el şi tu".
Tu nu erai... doar mă uitai.

poezie de Eugen Lovin (8 septembrie 2009)
Adăugat de Eugen Lovin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa îşi găseşte singură drumul, când întâlneşte o hidrocentrală. Ea se transformă în lumină... Învaţă de la apa fluviului, care este calea către hidrocentrală şi cu siguranţă te vei metamorfoza în lumină.

citat din Ion Pachia-Tatomirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploua!

Ploua frumos acoperind decorul
Cu stropii mari
Schimbind vechiul cu noul.

Eram stingher, si tinar si-as fi vrut
Sa trec usor prin apa
Dar fara sa ma ud.

Plingeam rizind si rid plingind si-as vrea
Prin ploaia rece
Sa-mi gasesc dragostea.

Nu n-am stiut ca ploaia asta cruda
urita, ordinara, poate...
Sa fie-asa de uda.

Te-astept in ploaie sub salcia mareata
Sa vii iubire
Si sa nu fi de gheata.

E vara iar, e frig... si ploua
Noi suntem iarasi doi
Si ce ne pasa noua!

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Ramona Alexandrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi scurtă

Ceva mai anost decât apa plată
Nu există, colega,
Apa plată ofertată pe ecrane,
Tronând oficial la orice masă festivă
Să n-o văd, mă feresc de platitudine

Am moştenire un hectar de vie
De la tata şi o pivniţă bine garnisită,
Nimic nu-i mai dezgustător decât
Apa plată în care se îneacă preţioşii
Dau stacana de vin peste cap şi-nchid ochii
Veghind cum apele fluviului se-mpleticesc bete.

parodie de Constantin Ardeleanu, după Corneliu Antoniu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un foişor pe malul fluviului

Mi-am turnat singur din vinul nou, dulce-acrişor,
Sunt deja un pic ameţit în vreme ce urc în foişor.
Cine a speriat linia aceea de gâşte
Care se-abate-acum să spargă norul de deasupra fluviului?

poezie de Du Mu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţinutul deltei

Călătoresc în ţinuturile neamului tău,
vase pescăreşti străbat delta la crepuscul,
pe braţele fluviului e multă vânzoleală,
privesc din depărtare întreaga desfăşurare.

Curiozitatea şi voinţa mă stăpânesc
stau cu ochii aţintiţi pe canale
la plaurii plutitori
unde doresc să pictez peisajul.

Anotimpurile sunt fixate de păsări,
oamenii îmbrăţişează imaginile luxuriante
şi fotografiază întruna
de parcă vor să ia cu ei întregul.

Aici noaptea îşi odihneşte stelele în stuf
caii sălbatici aleargă spre gurile fluviului,
nimeni nu ştie de ce,
dar îşi caută-n propriile amintiri.

Se joacă dimineaţa cu peştii săritori
sparg aerul cu voinţa de zbor înalt,
cineva lângă ţărmul tău îndrăgostit
se îmbracă-n hainele răsăritului
cu libertatea pură simţită-n trup,
să-ţi pipăie coapsele
şi să simtă căldura începutului de zi
încă fără păcate.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Loc în suflet

La drum de seară am plecat
Căci dorul inimii mă arde
Prin albia de rău secat
Călc prin pădurile aride

Te-am căutat eu pretutindeni
Tu nu erai niciunde-n gând
Si m-am uitat apoi în mine
Trairile din inima mea râzând

Te-am găsit la loc în suflet
Si m-am întors pe drumul unde
Erai o melodie, un sonet
Si gândurile-mi erau crude

Mergeam acum desculţă
Simţeam pământul cum mă frige
Sufletul luminat de o steluţă
Iubirea nimeni nu ne-o înfrânge

Nu-mi este teamă de singurătate
Te am cu mine pretutindeni
Si gândurile nu-mi mai sunt umbrite
De norii ce se plimbă liberi

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mi-e dor...

Când mi-e dor te scriu în versuri, le găsesc în jurul meu, coborând din universuri, unde am acces doar eu...
Când mi-e dor, privesc departe într-un cer pe care calc, chiar dacă din legi nescrise, legea zero o încalc...
Când mi-e dor adulmec marea, ce adună-un gând pribeag, dintr-o altă depărtare de pe cel mai drag meleag,
Unde rătăceşti prin ceaţă, în decorul unei ierni, unde dorul ne îngheaţă, când ninsoare îmi aşterni...
Când mi-e dor, ascult nocturna, pe Chopin îl chem din neant, să ne fie, doar o clipă, depărtărilor liant...
Când mi-e dor, mai ies din mine şi-n fantoma unui tren, ne-ntâlnim morgane-n gara unde-ţi cânt doar un refren
Dintr-o simfonie-albastră ce-au compus-o ochii mei, pentru ne-ntâlnirea noastră pe nostalgice alei...
Când mi-e dor, mai mor o dată-n partitura unui lied, ca o notă-abandonată-n care dorul îmi închid...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tango retoric

Cine-ţi mai oferă flori?
Cine te mai scaldă-n ploi de stele,
Cine-ţi şterge uneori
Lacrima tăcerii din cuvânt.

Cine-ţi mai clădeşte-n zori,
Din nisipul somnului castele?
Dacă-i vânt, pe pământ
şi lacrimi nu mai sunt.

Mai ştii, vara cu miros de alge
şi pierdutele catarge
De la ţărmul unei mări?
Mai ştii, şi acel tango retoric
Prin decorul alegoric,
Dintr-un vis fără urmări.

Cine-ţi mai aduce veşti,
Cine mai rămâne lângă tine?
Cine află unde eşti
După noaptea visului stingher?

Cine-ţi cheamă din poveşti
Vara unui loc uitat de lume?
Dacă-n cer, e doar ger
şi totuşi eu mai sper

Mai ştii, vara cu miros de alge
şi pierdutele catarge
De la ţărmul unei mări?
Mai ştii, şi acel tango retoric
Prin decorul alegoric,
Dintr-un vis fără urmări.

poezie celebră de George Ţărnea
Adăugat de Adrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul apei din ograda japonezului

Apei lui de prin ogradă,
Prea domol curgând la vale,
Bolovani, dintr-o grămadă,
Japonezu-i pune-n cale.

Spumegată, vrea să vadă,
Împrejurul casei sale,
Apa lui, ce prin ogradă
Prea domol o ia la vale.

Şi schimbând-o-ntr-o cascadă
De consoane şi vocale,
Uită-a vieţii grea corvadă,
Dând răsunet de cristale,
Apei lui de prin ogradă.

rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un şuvoi de apă verde

Am navigat pe Fluviul Florilor Galbene,
Purtat de curenţii verzi ai canalului,
Făcând o mie de ocoluri prin munţi
Într-o călătorie de mai puţin de treizeci de mile...
Torente susură deasupra grămezilor de pietre;
Acolo unde lumina scade printre pinii deşi,
Apele unui pârâiaş vin învolburate cu zgomot de trompetă,
Iar vegetaţia creşte exuberantă pe pragurile fluviului.
... În adâncul inimii am fost întotdeaua la fel de pur
Ca această apă cristalină...
O, să rămân întins pe o piatră însorită,
Aruncând pururi undiţa în unde!

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

A încerca să înţelegi este ca şi cum ai vrea să vezi prin apa tulburată. Fii liniştit şi lasă apa să se limpezească. Rămâi calm, până când vine vremea să acţionezi.

citat din Lao Tse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La est de oraş

Captiv în birou de-a lungul întregului an,
Am ieşit din oraş, dorind să fiu liber în dimineaţa asta
Acolo unde sălciile dau un înţeles vântului
Şi unde dealurile verzi mai uşurează grijile lumii.
Mă odihnesc sprijinit de un copac
Sau hoinăresc în amontele şi în avalul fluviului.
... Ceaţa a umezit iarba frumos mirositoare;
De undeva, un porumbel îşi cheamă perechea.
... În liniştea din jur mintea îşi găseşte pacea,
Dar, încărcată de griji, devine curând iarăşi alertă...
Aici, într-un sfârşit, îmi voi construi o cabană,
La fel cum a făcut Tao Qian, în vremurile de demult.

poezie de Wei Yingwu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tulburare a dimineţii

într-o zi mi s-a părut că erai tu,
aşteptându-mă,
nu am înnebunit,
chiar dacă îmi par albastre câmpiile câteodată,
eu te văd prin toate mirajele pătrate ale
oraşului,
prin fiecare tulburare a dimineţii,

da, cred că erai tu,
nu pot să mă înşel,
chiar dacă nu mai ştiu cu siguranţă
când e postul Paştilor
sau când e sâmbăta morţilor,
aş putea să-ţi spun cu măiestrie
când e Lună nouă în martie,
aş putea să-ţi spun câte păduri mai au copacii
rupţi de singurătate,
câte păsări călătoare
rătăcesc pe copci de gheaţă,
ţi-aş putea spune câte ţigle mi-au mai rămas
pe casă,
nu,
nu am înnebunit,
doar că uneori câmpiile devin albastre,
aşteptându-te.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Navigând pe Yangzi spre secretarul Yuan

Melancolic, departe de prieteni şi de rude,
Plutesc, plutesc prin pâcle şi ceţuri
În barca mea cu pânze care mă duce spre Loyang.
În Yangzhou copacii susură-n amurg ca nişte clopoţei,
Marcând ziua şi locul despărţirii noastre...
Când şi unde ne vom întâlni iarăşi?
... Soarta este o barcă pe valuri,
Purtându-ne, fără să ne ceară părerea, încoace şi încolo.

poezie de Wei Yingwu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei 45 de ani petrecuţi la Paris n-au reuşit să facă din mine altceva decât o provincială, în căutarea prin douăzeci de arondismente şi pe cele două maluri ale fluviului a provinciei mele pierdute...

citat clasic din Colette
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinspre Shantung catre Tu Fu

Ȋntrebi cum îmi petrec timpul –
Mă sprijin de un trunchi de copac
şi ascult zi şi noapte
vânturile toamnei prin pini.

Vinul de Shantung nu mă poate îmbăta.
Poeţii de aici mă obosesc.
Gândurile mele rămân cu tine,
asemeni fluviului Wen, curgând fără încetare.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru căutare

dar ce culoare-i asta?
de ce mă duci în eroare toamnă
înainte de şapte ani
aş fi recunoscut-o dintr-o privire
mama a fost cea care
mă aruncase într-un râu de culori
să învăţ a înota în fluviul
ce va trece prin inimă
în cascade cu zgomotul unei planete

îmi plăcea pădurea şi
frunzele uscate foşnitoare sub picior
nu înţelegeam prea bine că nu mai era vară
mă amuzam văzând oamenii
ca pe jucăriile mele din ghindă
care puteau să nască alte păduri

tata deplângea nucul din mijlocul grădinii
incendiat într-o noapte de un fulger
aşa am aflat cât de repede pot fi ucişi copacii

am aflat ce e moartea
omorându-mă cu zile în căutări prin ape tulburi
am învăţat să visez visând
am învăţat să rămân în viaţă trăind

merită popasul măcar de patru ori pe an
în duminica fiecărui anotimp pentru a surprinde
orice culoare oprită pe retină să umple perna visului
în continuare să trăieşti timp de ani şi ani
grădinarul fluviului

ce să fac eu cu atâta albastru
ce să fac eu cu atâta apă
ce să fac eu cu atâtea corăbii

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iatacul norilor

O ceaţă deasă curge peste dale,
pe-o stradă-n care totu-i nemişcat,
şi face ca luminile banale
să pară candelabre-ntr-un palat.

Iar la lumina lor, ca pe o scenă,
o balerină-alunecă uşor,
plutirea ei lăsând în urmă trenă
prin aerul ce pare-acum un nor.

E-atât de naturală, de frumoasă,
în dansul pe o arie de vis,
încât privirea-mi fuge, curioasă,
spre scena care-n noapte s-a deschis.

M-apropii şi-o cuprind cu aripi blânde
- sunt lebădă pe apa unui lac -
în dansul ce, prin ceţuri fremătânde,
mă poartă spre al norilor iatac.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!