Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Corina Mihaela Soare

Timp de toamnă

Toamna mă strigă,
Parcă o aud.
Frunzele-n gânduri.
...........................................

Toamna mă cheamă
Dar nu-i răspund...
Mai multe rânduri.
..........................................

Toamna m-ajunge
În pas alert,
... Eu îi dau voie.
........................................

Răscolitor sufletul meu...
Plin de arome.
Venirea toamnei
A răscolit clipele toate.
Încep să scriu numai povești.
...............................................

Clipe fugare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Mihaela Banu

Vine toamna!

Vine toamna! Vântu-n pale,
Poartă frunzele-n spirale.
Vara mi-au închis-o-n cufăr.
Lacul n-are flori de nufăr.
Păsările cântă-a jale.

Vine toamna! În gradină,
Pomii-s goi, ori cu rugină.
Eu stau singură și tristă
Și trec vara în revistă,
În acord de cavatină.

Vine toamna! Numai umbre
Pe-arborii cu chipuri sumbre.
În răstimp, de peste vară,
Fac sufletul să-mi tresară,
Amintirile-n penumbre.

poezie de din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

E iarăși toamnă peste toamna mea

Simt o picătură, m-a lovit pe frunte,
O simt atât de rece și de grea,
Urmează alta, alta și mai multe,
E iarăși toamnă peste toamna mea.

Și aș fi vrut s-o rog să nu mai vină
Și aș fi vrut prin verde mai stau,
Să mai amân ce ploaia îmi adună,
Înlăcrimate clipe și eu nu le vreau.

E iarăși toamnă și o văd pe frunze,
Copaci-și scutură povești de ieri,
Mi-e frig și simt că toate sunt lăuze,
Puține flori rămase se-ascund în seri.

Simt picături, urmează dese, multe,
E toamnă iarăși peste toamna mea,
Trecute primăveri de-acum sunt amintite
De albe nopți, căzându-mi azi o stea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Mă poartă toamna

Mă poartă toamna pe alei
Și pe cărări ce curg încet,
Când pică frunzele-n scântei,
Iar vântu-i tandru și discret.

Mă poartă toamna în iubire,
Acoperindu- cu dor
Și-aproape de nemărginire,
În amintiri... înfășor.

Mă poartă toamna și plouă
Printre culori ce ruginesc
Și strâng în palmele-amândouă,
Al clipei trup dumnezeiesc.

Mă poartă toamna și duce
Într-un iatac... ca un fior
Și-n așternuturi zăbăuce
În care-am învățat... zbor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Ionescu

Toamna

Vine toamna pe câmpii,
Cu arșițe, uscăciuni,
Cu trudite veselii
Și umile plecăciuni.

Coboară toamna din munți,
Cu răcoare și nopți lungi,
Cu pomeni de voie, nunți
Și cu scobitul în pungi.

Intră toamna în cămări
Din grădini și podgorii
Cu ardei, castraveciori
Și cu iz de mustării.

Fani grămadă-n camioane
Lăsând culesul, aratul,
Dau buzna pe stadioane,
C-a-nceput... CAMPIONATUL.

poezie de din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Va veni toamna...

Va veni toamna
Curând și grăbit,
Soarele se duce trist la culcare,
Iar frunzele galbene-n jocul lor strâmt,
Hai -hui o pornesc în lumea asta mare.

Va veni toamna
Cu plete arzând,
Și haine de vânt, transparente, din ceață
Dar ne va saluta rând pe rând
În oricare tacută dimineată.

Va veni toamna
Vezi, parcă nu mai au loc
Cocorii și berzele stea pe casă,
Va veni toamna
Și căt nenoroc
Să fim părăsiți de-a verii crăiasă.

Va veni toamna
Mă doare un gând
Că și viata mea spre toamnă se-dreaptă
În mine speranțele și zilele-mi plâng
Și va fi ceata.... în orice dimineată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Foșnetul toamnei

Foșnește toamna din marama-i zdrențuită,
Franjuri jerpeliți, rupți de vânt încep piară,
Pădurea tristă în alămuri e coclită,
Sfrijite frunze își dau duhul... Grea povară...

Foșnește toamna în clinchete de tinichea,
La geamul meu o vrăbiuță-ar vrea -mi spună
Să-mi fie milă, s-o ocrotesc dac-aș putea
Să trecem peste iarna rece împreună.

Foșnește toamna și frunzele la ușă-mi bat,
În odăița mea tristețile pogoară,
Mi-a mai rămas arama, argintu-i terminat,
Strivită-n talpă e iubirea de-astă vară.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Girel Barbu

Toamna noastră

toamna noastră-i răstignită
pe o cruce ofilită

toamna noastră este trasă
de un greier pe sub masă

toamna noastră e șoptită
de-o silabă răgușită

toamna noastră nu-i a noastră
e prea neagră de albastră...

câtă toamnă câtă toamnă
îți mai sunt dator eu doamnă?

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Nicolae Bunduri

Toamna pe uliță

Sub arome de frîncușă,
Pe la vile din cîmpii,
Toamna bate iar la ușă,
D. N. A.-ul... și mai și.

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uneori toamna e pustie...

A venit răsăritul din toamna sufletelor pustii,
în parc sunt atât de multe bănci goale,
ce încă păstrează atât de multe fotografii,
cu îndrăgostiții din vara fierbinte.
Azi toate băncile plâng și sunt înverșunate,
mai prind doar frunzele în zbor,
crezând că sunt îndrăgostiți cu dragostea lor.
A venit toamna viselor cărămizii,
când frunze și flori cad pe rând răpuse
și se ascund în sufletul pământului...
A venit toamna cuvintelor nerostite,
atât de multe fericiri și inimi frânte,
aripile îngerilor au căzut pe jos
și sufletele sunt transformate-n lacrimi,
ploile de toamnă revin haotic
și merg în cu o iubire de împrumut,
din cerul curcubeu al asfințitului de soare.

poezie de (6 octombrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Un sentiment frugal

Se duce toamna, vântul m-apasă
Îmi spulberă și zilele din an,
În poartă un trandafir îmi plânge,
Îi dau dreptate, soare nu mai am.

Începe-a ninge-n ochi cu toamna gri,
E pe sfârșite verdele din noi,
Pe-alei din ani veni-va timp târziu
Și ierni ce le-am aduce amândoi.

Mi-e dor de mare, de talazul ei,
Pe fire de nisip aș desena
Să uit de ploi, de vânt și de ninsori
S-aduc iar vara-ntreagă-n viața mea.

Mi-ești vara ce-a trecut din calendar,
Te-am decupat din gândul meu de ieri,
Încerc -ngheț un sentiment frugal
Și -l acopăr, să nu mi-l oferi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

În toamna gri ...

Copacii-s palide fantome
În toamna gri, cu chipul slut,
Când frunzele-nturnate-n lut
Țes noi covoare policrome.

Umbrele-au înghițit tăcerea,
În pântec icnetul s-a frânt
Și amorțite sub pământ,
Din seva lui își trag puterea.

Stafii de ceață-n noaptea oarbă
Au răscolit până-n adânc,
În tropot, rătăcind prin iarbă

Cu brațe-nfipte în oblânc,
Până le râse iarna-n barbă,
Alungând toamna ca pe-un țânc.

sonet de din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna copiilor

Când vine toamna la țară
Ies copii pe ulicioară.
Cu frunzele-n dans se prind
Și aleargă după timp.
Zeul Cronos îi veghează,
Toamna îi îmbrățișează,
Le așterne din flori multe
Covor pe care zburde.
Până coboară din munte
Iarna cu stele mărunte,
Culoarea galben-aurie
Le face altă bucurie.
Le pune-n spate ghiozdanul
Cu mate și-abecedarul,
Iar când sună clopoțelul
Merg la școală... cu cățelul.

poezie de (17 septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Girel Barbu

Cinci ipostaze ale toamnei

toamna este o vulpe
cu brumă pe pulpe

o vulpe ce-și aruncă pielea-n grămezi
pe toți cireșii din livezi

toamna e o jivină atât de sumbră
că-și mănâncă propria umbră

toamna este o vulpe neroadă
ce se linge tot timpul sub coadă

toamna este o vulpe rea
ce se fată continuu din ea.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Toamna din noi

A venit și luna lui octombrie
Cu covor de frunze si cu ploi
Totul e-nvelit de-o ceață deasă
Totul se transformă în noroi.

Păsările au plecat departe
Nu se mai aude nici un tril
Nici tăcerea nu ne mai desparte
Râdem și ne plângem inutil.

Nu e nici o frunză de vânzare
Dar pădurile s-au dat pe rând
Nu mai este chip de împăcare
Am rămas arizi, păduri plângând.

Nici o zi nu ne mai e întreagă
Secerați suntem de cei de sus
Spicele de grâu încep geamă
De acel secerător intrus.

Vine toamna ca o izbăvire
Vine toamna ca un ultim pas
Vine toamna sa ne dea de știre
Cât de triști și singuri am rămas

poezie de (1 octombrie 2019)
Adăugat de Felicia FeldioreanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Gânduri pe un portativ de toamnă...

E toamnă, e foșnet, e melacolie și mai mult vis.
Toamna asta înseamnă și mai mult somn,
căci diminețile sunt îmbrăcate sumar în ceață
și te fac te ascunzi ca un copil în cearșaf.
Toamna asta e despre iubiri care oftează,
despre lupte de orgolii, despre viață,
ca ne scoată sufletele din amorțire.
Totuși bunătatea nu se demodează niciodată,
iubirea se testează, se simte mai departe,
iubirea e mai profundă toamna,
te face te uiți cu atenție la toate clipele frumoase.
Vei alege păstrezi în suflet doar câteva clipe,
când vara îți lasă senzații de must de dragoste...
Toamna asta trebuie ne scoată iubirile din amorțire,
trebuie ne fie ghid, mai uităm de alții,
și ne întoarcem la noi, că bunătatea e în noi.
Toamna vine cu muzica ei în fiecare an
și vântul de toamnă schimbă culorile frunzelor.
Fiecare trebuie -și găsească timp, se așeze
și privească căderea spectaculoasă a frunzelor.

poezie de (13 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna

Îmi place toamna...
Cu struguri mari, frumoși din vii
Cu pere, nuci, gutui și mere aurii.
Îmi place toamna c-ăi bogată
În multe nunți, în cumătrii.
Când văd că tinerii se însoară
Și vor avea și ei copii
Îmi place toamna...

Îmi plac fetele și horele din sat
Mă simt mai tânăr, mai bărbat
De vreau cânt, joc, strig
Îmi place toamna...
Când văd că oamenii în câmp
Muncesc, zâmbesc, vorbesc de bine
Mai uit de frig, de vânt, de ploi...
Îmi place toamna.

poezie de (septembrie 2016)
Adăugat de Mihalachi VeaceslavSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Leliana Rădulescu

Iar a venit toamna

Toamna dă cu frunze-n noi;
Ne-mpresoară, ne-amețește,
Ne-amintește de nevoi
Și că totul se plătește!

Toamna dă în noi cu ploi,
C-a dat vara prea mult soare
Și ne-mproașcă cu noroi
Pe gânduri și pe picioare...

Toamna dă cu brumă-n noi:
Feriți inimi, vise, flăcări;
Iar ne lasă pomii goi
Și de frunze și de păsări!

Toamna-are pică pe noi
Că e singură și tristă,
Nu știe pasul în doi:
Plânge și n-are batistă!

Toamna-și răzbună pe noi;
Dar lecția am învățat:
Când și-asmute vântu-n toi
Iubirea-mi pun la hibernat!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna

Frunzele se sfătuiesc,
Ce culori se potrivesc,
Unele roșesc mirate
Altele-s galbui pătate,
Arămii și visătoare
Se aștern pe-alei covoare!

A sosot toamna la noi
Cu belșug și multe ploi,
Păsările plec din țară,
Dar se-ntorc la primăvară.

Toamna ninge? Toamna plouă?
Câte-un pic din amândouă!
Și noi toți îi spunem iară:
Zâna bună din cămară.

poezie de
Adăugat de Geanina BoglutSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubito, a venit iarăși toamna...

iubito, a venit iarăși toamna,
încă o toamnă ne condamnă,
închidem triști ochii sub geane,
ne dor uscați de multă vreme

e tot mai mare depărtarea
nu ne găsim prin toată zărea,
cuprindem negrul trist al nopții
prin ceața ei, nu ne văd ochii

iubito, a venit iarăși toamna,
nu poate închidă rana,
ne umple cănile cu ploaie,
îi bem amarul din șiroaie

încet încep iarăși cadă,
din pomii triști, frunzele pradă,
ne numără ce-a mai rămas,
ne depărtează pas cu pas

iubito, a venit iarăși toamna,
în urma ei pășește iarna,
o să ne ningă fulgii ei,
pe anii noștri tot mai grei

ne vom căuta prin amintire,
acoperiți de-un alb subțire,
ne vor durea păreri de rău
și-argintul meu, și-argintul tău

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorin Cimponeriu

Vine toamna

Vine toamna cu frigul incert
Ce toamnă va fi topindu-se în mâini,
În ochii noștri apusuri de soare
Topind în forme de plumb păsări
Vine toamna prea devreme
Poetul Ioan Toma și-a umplut călimara cu cenușa din cer
Umblă pe ape inimă de cărbuni aprinși
În dansul femeilor de nicotină
Vine toamna pecetluind iubirea
Miroase a gutui, a izvor neînceput
Carele negre despart noaptea de lut
Roțile morilor macină iubirile, jerfind toamna.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook