La Stupca
Bădiță Ciprian, poate pe-aici,
Pe-aceste singuratice poteci
Ai urmărit un gând cu pașii mici.
Pe-un zvon duios ai dat să te apleci
Ori pe lumina unui licurici,
Pe-un fantomatic zbor de lilieci...
În vitregia anilor fugaci
Ai înfruntat tirani și temniți reci
Că te-ai făcut durerilor tălmaci.
În tine au strigat amar de voci
De schingiuiți de lanțuri și butuci,
Blestem stăpânitorilor feroci!
Tu ai știut din bezne și surghiun
Lumina, libertatea s-o evoci
Și dragostea pământului străbun.
Atâta asuprire, plâns și chin
De răzvrătire veacuri lungi s-adun
Și izbucnesc din cântecu-ți divin.
O lume a vibrat la unison
Când a privit în chipul tău senin
Și glas a dat și George și Ion.
Ai tremurat pe-același vechi refren,
În primăveri, rănit de Cupidon
C-o lacrimă-ncrustată-ntr-un catren.
Dureri și bucurii ca un noian,
Te-au dus și în Infern și în Eden.
O flacără imensă, un vulcan,
Așa ai fost, bădiță CIPRIAN...
poezie de Dumitru Oniga
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre durere
- poezii despre vulcani
- poezii despre voce
- poezii despre singurătate
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Abia atunci...
S-a luminat de licurici grădina
Și florile din iarbă s-au aprins,
Din cerul tot se prăbușea lumina
Când au venit, Isuse și Te-au prins.
S-a-ntins tăcerea, s-a făcut mai mare
Năuca lună a căzut de sus
S-a risipit în cioburi pe cărare
Când a au venit, Isuse și Te-au dus.
Ca pe-un tâlhar au vrut să Te lovească,
Ca pe-un tâlhar cu funii Te-au legat,
Te-au dezbrăcat de slava Ta cerească
Când Te-au hulit și-apoi Te-au renegat.
Am fost și eu acolo în gradină,
Cu Petru-odată am fugit și eu
Știam că ești Mesia ce-o să vină,
Știam că Tu ești Fiu de Dumnezeu.
Credeam că toate-n lume Ți-s supuse,
Dar viața mea a cântărit mai mult
Și m-am ascuns să nu mă vezi, Isuse
Și m-am ascuns să nu Te mai ascult.
S-a luminat de licurici grădina
Și-n mii de lumânări pe fruntea Ta
Se unduia și pâlpâia lumina
Când Te-au ucis apoi pe Golgata.
Când inima în cioburi mi-a fost spartă
Și n-am putut în fața să mai ies
Te-am auzit strigând la ceruri: Iartă!
Și-abia atuncea, Doamne-am înțeles...
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vinovăție, poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre nuditate, poezii despre lumânări sau poezii despre licurici
S-a înălțat Iisus
Se-aude-n dimineață un cântec din Eden,
Pe frunte, cerul poartă un crin înrourat,
Un cor divin rostește ferice un refren
Vestind în univers,"Hristos s-a înălțat!"
Spre muntele cel sfânt s-a ridicat Iisus,
Privit de-apostoli, ce-l petreceau cu dor,
I-a binecuvantat, apoi pe-un nor s-a dus,
Vorbindu-le din ceruri cu glas nepieritor.
O, Doamne, Izvor al vieții cu apă cristalină
Te-ai înălțat la Tatăl și îmi arăți o cale,
Tu lupți cu răul, ce mă îmbracă-n vină
Și-alungi himera nopții care aduce jale.
Ai coborat Mărite spre iadul blestemat
Să-mi ștergi fărădelegea din sufletul rănit,
Cu milă și iubire din chin m-ai ridicat,
Să fiu la Tine-n brate, de patimi mântuit.
De-a dreapta Tatălui te-ai așezat Iisuse,
Dar soartă omenirii din mână n-ai lăsat,
Încerc să-ți spun acum cuvintele nespuse,
Apoi, să strig spre cer, "Hristos s-a înălțat!"
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre suflet, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Mi-ai dat, Doamne
Ca să fiu ce-am fost în viață,
mi-ai dat primăveri și toamne.
Mi-ai dat zori în dimineață,
mi-ai dat flori, mi-ai dat și poame.
Mi-ai dat cer senin și nor,
așa ai dat tuturor.
Mi-ai dat multe anotimpuri
dar mi-ai dat și multe chipuri.
Mi-ai dat chip de om frumos,
dar și chip de păcătos.
Mi-ai dat chip cu suflet bun,
dar și chip să mă răzbun.
Ca să mă descurc în lume
mi-ai dat și înțelepciune.
Pentru tot ce Tu mi-ai dat
la Tine m-am închinat.
Mereu ai fost bun cu mine,
dar mi-ai dat și încercări.
Plecat îți fac mulțumire
și urc dincolo de zări.
poezie de Dumitru Delcă (12 martie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre toamnă, poezii despre primăvară, poezii despre mulțumire, poezii despre frumusețe, poezii despre flori sau poezii despre dimineață
Ai dus chipul meu
pe unde ai luat cartea cu poezii
a fost ceva efemer, un fum
de țigară pătrund în gând
și rămân în veci. te-ai dus
cărându-mi portretul făcut
într-un banal tricou boțit evident
sunt o creangă care zgândărește
inima ce nu poartă dragostea
purtai chipul meu în memorie
ți-ai dat seama că poeziile
te-au împins în vis iubindu-mă
și ursita începea să ne dezbine
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre visare
- poezii despre portrete
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre fum
- poezii despre cărți
- poezii despre crengi
Zbor ușor de umbre, chipul tău, femeie
în mine se-firipă viesparul poftei hâde
când murmură izvorul si soarele-ți surâde,
și razele lui dulci încearcă să te plouă,
calcând ca o madonă pe picături de rouă.
îmbălsămezi pământul cu alba ta minune
când muzica naturii se-aude-ncet pe strune
și-apari așa deodată cu trupul sibilin,
cu aere suave într-un decor divin.
un zâmbet de femeie din vraja ta născut,
făcând din al meu suflet un ne-ndoielnic scut,
din ura milenară a strâmbelor pisanii,
când se încrucișară doi ochi atăt de stranii
și-au coborât văzduhul în straie de safir
ca un tăiș de fildeș din țara lui Ofir,
lumina nevisată în care s-au scăldat
mi-a fost noroc pe viață atunci când mi s-au dat.
privesc nemărginirea și stau mereu la pândă
ca ieri se naște astăzi din ziua de osândă,
și te aștept, iubito, în luna lui april
să-ți dau în dar pe viață- un roșu trandafir.
zbor ușor de umbre, chipul tău, femeie,
peste câmp de vise, dor de elizee
se-afundă-n întuneric ca umbra unui mort,
ca vasul ce se rupe de malul unui port.
te-ai stins și ai rămas lumina fără nume
și te-ai pierdut haotic în neștiuta lume
pe ceruri de argint degeaba te mai caut
e ca un cântec trist, un îngânat de flaut...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (6 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre muzică, poezii despre țări, poezii despre întuneric sau poezii despre zâmbet
Ce-ai vrut să-ți dau?
Pe-un cerc am tăcut la 360 de grade
Atât cât minutarul îl parcurge într-o oră
Cu carnea încinsă de focul iubirii
Ce te cerea Timpului cu împrumut.
Pe-un cerc am plâns la 360 de grade
Agățată de-un ac ce înțepa secundele
Limba în care sufletul meu amar atârna
Implorându-l să facă un popas în iubire.
Pe-un cerc am căzut la 360 de grade
Frântă de atâta așteptare și dor
Curgându-mi sudoare din toată ființa
Ape izvorâte din singurătatea lutui amar.
Pe-un cerc am înnebunit la 360 de grade
Când mi-am dat seama ce-am așteptat!
Minutarul a fost surd și rece cu mine
Știindu-te ars în alte inimi și cercuri de ceas.
Ce-ai vrut să-ți dau, secunde de iubire și
fățărnicie?
poezie de Adelina Cojocaru (5 octombrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre plâns sau poezii despre ore
Doina Maria
Dintre miile de fețe cu ochi bleu, frumoși, rotunzi
Ochii tăi stau să mă-nghețe când spre mine ți-i afunzi
În adâncul lor văd marea cu albastrul ei senin
Ne-ndoielnic, e chemarea, spre iubire cu-al ei chin
Așa că spre tine vin ca la pieptu-mi să te-ascunzi!
Mi-am pus mintea la-ncercare iar din oceanul de vise
Am cules o poezie din cele ce n-au fost scrise
Rândurilor le-am da forme și am pus doar pentru tine
Inima și-un pic de suflet ca în vise să te-aline.
Alintat mă vreau și eu dar alintul nu prea vine.
acrostih de Dumitru Bădiță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ocean, poezii despre albastru sau poezii despre Maria
Lumina a fost purtată de îngeri
Lumina m-a vizitat azi noapte
Mi-a relatat despre creație divină
Am răsuflat prin stele căzătoare
Lumina din lumina s-a risipit spre nori
Odată ce viața a fost dată.
Lumina a fost purtată de îngeri.
Nu încerca să-mi mulțumești!
Eu am ales libertatea deplină
Nu am făcut nimic forțat,
Ci din iubire pură, sinceră,
Și adierea vântului îmi e vindecarea
Unui suflet ales de Divin.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vânt, poezii despre stele căzătoare, poezii despre sinceritate sau poezii despre prezent
Sămânța iubirii
Prin neguri de timp
străbate spre mine,
un glas tremurat
înecat în suspine.
Rostogolire nebună
ca o pală de vânt,
o umbră desculță
fantomatic cuvânt
Străbătând din neant
a tăcerilor vale...
Mă cheamă duios
mă cheamă cu jale.
- Ai iubire să-mi dai,
ori un strop de alint?
fericirea din nou
vreau s-o știu,
vreau s-o simt.
Vreau din nou să trăiesc,
nu vreau doar să exist.
Să învăț să zâmbesc,
să dezbrac tot ce-i trist.
Să mă iert de uitare,
să accept că sunt viu.
Să strivesc ce mă doare
și ce-am fost iar să fiu!
- Ce vrei tu nu găsești
nicăieri pe pământ
Trebuie-ntâi să-l sădești
ca pe-un sâmbure sfânt
În al inimi lut,
și să-l lași a-nflori...
Nu să ceri împrumut
ce nu poți dărui!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre văi, poezii despre uitare sau poezii despre tristețe
Tu ce-ai făcut astăzi?
Tu ce-ai făcut astăzi?
Pașii te-au purtat prin locuri însorite?
Ai văzut lumina?... ai simțit-o?
Ai lăsat îmbrățișarea Soarelui să te cuprindă?
Ai privit oamenii-n ochi cu seninătate?
Ai lăsat adevărul să evadeze
Din încleștarea gândurilor tale?
Ai simțit bucuria clipei, firescul emoțiilor,
Naivitatea copilului care-ai fost?
Ai dăruit dragoste, iubire?
Ai trecut mai departe cu capul sus,
De încruntările și răutățile semenilor supărați?
Ai salvat lumea cu un zâmbet?
Te-ndrepți spre dormitor cu pace-n suflet?
Ori ai alergat prin tunetul întunecat al ploii,
Te-ai speriat de fulgerele orbitoare,
Ai simțit până la piele stropii reci,
Te-ai folosit de bunătatea oamenilor
Ca de-un paratrăsnet
Și ai basculat cu invidie peste aceștia
Toate nemulțumirile, frustrările și neîmplinirile tale,
Ca și cum drumul tău a fost ales de ei?
Tocmai de aceea i-ai mai păcălit c-o tristețe,
Așteptând să mai treacă o zi,
O zi dintre acelea despre care
Nu vrei să-ți mai amintești niciodată.
... Tu ce-ai făcut astăzi?
poezie de Ovidiu Scridon din Tu ce-ai făcut astăzi?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre sperieturi sau poezii despre salvare
Tu ce-ai făcut astăzi?
Tu ce-ai făcut astăzi?
Pașii te-au purtat prin locuri însorite?
Ai văzut lumina?... ai simțit-o?
Ai lăsat îmbrățișarea Soarelui să te cuprindă?
Ai privit oamenii-n ochi cu seninătate?
Ai lăsat adevărul să evadeze
Din încleștarea gândurilor tale?
Ai simțit bucuria clipei, firescul emoțiilor,
Naivitatea copilului care-ai fost?
Ai dăruit dragoste, iubire?
Ai trecut mai departe cu capul sus,
De încruntările și răutățile semenilor supărați?
Ai salvat lumea cu un zâmbet?
Te-ndrepți spre dormitor cu pace-n suflet?
Ori ai alergat prin tunetul întunecat al ploii,
Te-ai speriat de fulgerele orbitoare,
Ai simțit până la piele stropii reci,
Te-ai folosit de bunătatea oamenilor
Ca de-un paratrăsnet
Și ai basculat cu invidie peste aceștia
Toate nemulțumirile, frustrările și neîmplinirile tale,
Ca și cum drumul tău a fost ales de ei?
Tocmai de aceea i-ai mai păcălit c-o tristețe,
Așteptând să mai treacă o zi,
O zi dintre acelea despre care
Nu vrei să-ți mai amintești niciodată.
... Tu ce-ai făcut astăzi?
poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi chipul tău
Dă-mi chipul tău, granit senin,
dă-mi duhul tău, senină iarbă,
în ne-mpăcatul meu destin
nici un tumult să nu mai fiarbă!
Să nu mai spumege în piept,
sub îndoieli ori sub blesteme,
nici câte-n pofta mea le-aștept,
nici câte spaima mea le teme.
Vreau taina neștiinței reci
și-a nepăsării voastre, unde,
cu negrul zbor de lilieci,
nici o-ndoială nu pătrunde.
Granit, dă-mi neclintirea din
dumnezeiasca-ți împietrire,
pentru-o lumină fără chin
și-o moarte fără răstignire!
Vreau, iarbă, 'nțelepciunea ta
de-a nu-ți aduce-n veci aminte,
vreau harul tău de-a înfrunta
făr-a privi nimic 'nainte.
Să cresc în timp și infinit
din duhul tău, senină iarbă,
din duhul tău, senin granit,
în fericirea voastră oarbă.
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre poftă, poezii despre negru, poezii despre moarte, poezii despre infinit sau poezii despre ignoranță
Licurici
Licurici, gâze mici
cu văpaie sub tunici,
de la cine-aveți lumină,
fără bec, fără uzină?
De la cine-aveți neon,
fără tub, fără buton?
Licurici, gâze mici,
pui de stele prin urzici ;
Dumnezeu v-a dat din zare
candele cu aripioare ;
Dumnezeu v-a dat din Cer
lampioane de străjer,
licurici, licurici!
Licurici, gâze mici!...
Fă-ne, Doamne, licurici.
Ca și noi să fim lanterne
pe cărările eterne,
ca și noi să fim lumini
pe cărările cu spini,
licurici, licurici!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Costache Ioanid despre lumină, poezii despre stele, citate de Costache Ioanid despre stele, citate de Costache Ioanid despre religie, poezii despre becuri, poezii despre Dumnezeu sau citate de Costache Ioanid despre Dumnezeu
Ai strigat... și Ți-a răspuns
Ai strigat în toiul nopții
Când inima-ți era plină
De adânca beznă-a morții
Și-ai primit pe loc lumină;
Domnul ți-a îndreptat iar sorții
Pe cărarea Sa divină...
De vrăjmaș întemnițat
Și legat în întuneric,
Ai văzut când ai strigat
La Domnul Atotputernic,
Cum ți-a fost iluminat
Iar sufletul cadaveric...
Ai fost groaznic înrobit,
Prins în cursă, la răscruce,
Cu tot sufletul zdrobit...
Dar când te-ai plecat la cruce
Dumnezeu te-a izbăvit
Și ți-a dat o pace dulce...
Ai strigat în viața ta
De nenumărate ori
La Domnul cu inima,
Strâns de-ale vieții vâltori
Și-ai văzut tăria Sa
Chiar cu ochii-ți muritori!
Ai strigat la Cel ce-aude
Șoapta din inima ta
Și suspinul ce se-ascunde
De atâtea ori în ea
Și-ai văzut cum îți răspunde
Domnul în dragostea Sa...
Ai strigat din strâmtorare
Și întorsuri fără ieșire
Către Cel plin de îndurare,
Bunătate și iubire
Și-ai văzut ce Mână tare
Ți-a dat grabnic izbăvire!
Ai strigat când lupta vieții
Era așa de înverșunată
Încât "Zorii Dimineții"
Nu părea să-i vezi vreo dată,
Dar lumina libertății
Ți-a fost grabnic arătată!
Ai strigat învins de lipsuri
Către Cel ce totul poate
Și-ai văzut frumoase visuri
Împlinindu-ți-se toate
Căci din orișice abisuri
Domnul pe ai Lui îi scoate!
Ai strigat când Mărturia
Se izbea de ziduri reci
Și tu nu găseai tăria
Peste-acestea să mai treci,
Dar Domnul ți-a dat bucuria
Să-aduci roadă pentru veci!
Ai strigat când disperarea
Sfredelea-n sufletul tău
Și din umbră încercarea
Te îmbrâncea din rău în rău
Și atunci ți-a schimbat starea
Dumnezeu cu brațul Său!
Ai strigat când neputința
Ți-a îngenuncheat din plin
Perspectiva și ființa
Și-ai văzut Harul divin;
Ți-a dat Domnul biruința
Izbăvindu-te deplin!
Amintește-ți și răspunde
Înaintea Celui care
Vede totul și aude,
Și în bunătatea-I mare
Niciodată nu Se-ascunde
Refuzându-ți vreo chemare;
Ai strigat la El mereu
Și-ai primit întotdeauna
Ajutor când ți-a fost greu
Ori te sugruma furtuna...
Dar față de Dumnezeu,
Tu te-ai răzvrătit întruna.
Ai strigat când ți-a fost greu
Și-ai primit răspuns de sus
Însă, ai uitat mereu
Să-I dai slavă lui Isus!
L-ai păstrat cumva pe - eu
Totdeauna mai presus!"
Ai strigat din groapa morții
Și-ai privit la Cel ce aude
Și cu drag îndreaptă sorții
Celor morți pe căi zălude...
Ți-A răspuns și-n miezul nopții
Dar tu tot nu-I vrei răspunde...
Ai strigat din încercare
Surprins de boli fără leac
Și-izbăvirea ți-a fost mare
Căci din veac și până-n veac
Domnu-I plin de îndurare,
Dar tu-L tot respingi buiac...
Ai strigat când te îngrozea
Valul morții, furios
Și-ai putut mereu vedea
Slava lui Isus Hristos,
Dar te complaci în a cădea
Iar în spațiu întunecos...
Dus de marea înfuriată
Ai strigat întotdeauna
Din bărcuța inundată;
Domnu-A potolit furtuna,
Nu te-a lăsat niciodată
Dar Tu L-ai rănit întruna...
Ai strigat... căci deznădejdea
Te-a înfrânt și umilit
Dar când în Hristos nădejdea
Ți-ai pus, ai fost izbăvit,
Dar n-ai fugit de primejdea
De-a fi iarăși înrobit....
Ai strigat... și Ți-a răspuns
Totdeauna Dumnezeu,
Dar lăsatu-te-ai pătruns
De răspunsul Lui, mereu,
Sau încă nu ți-a ajuns
Bunătatea Lui la eu?!
O, părăsit și uitat de lume
În necazuri și la greu...
Domnul te-a strigat pe nume
Și te-a căutat mereu,
Să înțelegi un lucru anume:
- Ești iubit de Dumnezeu!
Ești iubit de El și-așteaptă
Să iei azi o hotărâre
De-apuca pe calea dreaptă
Fără nici o șovăire...
Și cu inimă înțeleaptă
Să răspunzi la Mântuire!
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Vasile Brendea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mântuire, poezii despre miezul nopții sau poezii despre furie
Replică la Acrostihul marca Dumitru Bădiță - Doina Maria Constantin către Dumitru Bădiță
În labirint de gânduri m-am pierdut
Unde e poarta către absolut?
Prinde-mi mâna cu tine mă poartă
Atingerea-i sămânță de artă...
În cerc noi doi să intrăm involut.
Să rămânem aici în spirală
să zidim o albă catedrală
Îngenuncheati si-mbrățișați de dor
Să te alint cu ochii-mi de cocor...
Clipa sa ne fie-agoniseala.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre dor, poezii despre artă, poezii despre alb, poezii despre Dumitru sau poezii despre Constantin
Bădiță Mihai, mai stai (sonet)
BĂDIȚĂ MIHAI, MAI STAI
(sonet omagial)
Te-aștept să vii în vis, Bădiță Mihai,
Ca Luceafărul pe lac împodobit
Cu nuferi și stele, de nu ești grăbit,
Să-mi asculți dorința, când îți spun: Mai stai!
Plutind pe valul apei, îndrăgostit,
Te adun în stropii de smarald, să-mi dai
Din Universul astral, un colț de Rai,
Pentru amorul în vers pecetluit.
În zori te privesc pe roua ochilor
Și te închid în altarul sufletesc,
Să te îmbrățișez cu lacrimi de dor.
Rămâi în suflet și am să-ți dăruiesc
Omagii de dragostea poeților,
Când te comemorează și te cinstesc!
15 iunie - comemorare eminesciană
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu din Luceafărul Eminescu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri sau poezii despre rouă
Odă Mariei,
Draga mea Marie,
Draga mea soție,
Pentru mine
Ești o încântare,
Esti o fericire!
Fără tine
N-aș ști ce-i iubirea,
N-aș ști ce e viața,
N-aș ști bucuria.
Făra tine
N-aș ști ce-i lumina,
N-aș ști ce-i iubirea,
N-aș ști alinarea.
Fără tine
Lumea mea dispare,
Gândul meu se surpă,
Totu-i nemișcare.
Fără tine
Aș umbla bezmetic,
Căutând în van
Sensul vieții mele,
Sens ce-acum îl am.
N-ai fost doar soție,
Ci și mamă bună,
Ai crescut odrasle,
Cu mult chin și râvnă.
Ți-ai iubit copiii,
Des i-ai strâns la piept,
Le-ai dat roua vieții,
I-ai vegheat discret,
Somnul să îl aibă
Dulce și ușor,
Să nu simtă rece,
Și nici musca-n zbor.
Totul să le fie
Ca o desfătare,
Să nu știe lipsă,
Și nici tulburare.
Te-ai rugat în gând
La cer implorând,
Soarta să le fie
De un bun augur,
Și să aibă parte
De ce e mai bun.
Primii pași în lume
Tu i-ai îndrumat.
I-ai ferit de rele
Și povești le-ai dat,
Să-și urmeze drumul
Cu tot ce-au învățat.
Să-și câștige pâinea
Cu cinste și dreptate.
Să fie în viață
O pildă în toate.
N-ai avut odihna
Zilelor ce-au fost,
Până ce copiii
Și-au făcut un rost.
Și acum bunică,
Nu te-nvrednicești
Să mai stai o clipă,
Să te odihnești?
Să-ți bucuri nepoții
Gândul te apasă,
Să le dai din suflet
Iubirea aleasă.
Atunci, mă-ntreb neîncetat,
De unde atâta putere?
Ce izvor nesecat ascunde
Sufletul tău bun și curat?
Ai crescut copii,
Acum crești nepoți,
Dar nu te-ai plâns vreodata
Cum că nu mai poți.
N-ai pus preț pe tine,
Și nici n-ai realizat,
Că anii ce i-ai dus
Te-au încovoiat.
Ființă altruistă,
Fiintă iubitoare,
Te-așez în viața asta
La loc de cinste mare!
Iar pentru a ta cinstire
Meriti și slăvire!
Scumpă trinitate,
Draga mea soție!
poezie de Gheorghe Alionte (15 august 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre odihnă sau poezii despre creștere
Pașii tăi
din glezna ta răsare codrul,
din ochii tăi nemărginitul,
din sânii tăi răsare dorul,
din inimă răsare mitul.
pasul tău e printre ierburi
un șarpesc dor legănat,
pasul tău de domnișoară,
ce se lasă greu vânat.
trupul tău de argint viu
pare-o aură cerească,
l-aș fura pe-un bidiviu
în caleașcă împăratească.
din văzduh îți fur privirea,
ochii cu lumina lor
și cu ei nemărginirea
și-aș fugi cu tine-n zbor...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (18 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre sâni, poezii despre păduri, poezii despre ochi sau poezii despre glezne
Spre dincolo de viață
Aici, în sanctuarul acestei suferințe,
Încarcerat de lacrimi, cu veșnicia-n gând,
Te-ai avântat, tu, înger cu aripe de ceară
Și te-ai topit în iadul în flăcări, din mormânt.
Cu ochii-n lacrimi încă, privindu-ne cu sete,
Așa, ca orice mamă, purtând în suflet dor,
De dincolo de viață, încinsă-n sacre bete,
Te-ai dus să stingi în moarte lumina tuturor.
Te-ai dus, lăsând în urmă și lacrimă și taină,
Mamă și soră, fiică, doamnă și înger, stea...
Ca un quasar în lume, te-ai dus spre nemurire,
Te-ai dus ca o lumină! Te-ai dus din viața mea...
Te-ai dus precum o umbră, spre dincolo de viață
Și clopotul durerii în suflet se prelinge,
Sub pleoapa cenușie, alene, lacrimi pică...
Cu înc-o picătură, durerea mea se stinge!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință sau poezii despre mamă
Lumina merge mai departe
În viață, tuturor am dat
lumină din lumina mea.
Cât am putut i-am ajutat
să lumineze ca o stea.
Astăzi primesc tot ce am dat:
lumină din cărțile lor.
Ce mândru sunt că mi-au urmat
că-împart și ei lumina lor.
Așa i-am vrut. Un scop atins.
Lumina merge mai departe.
Izvorul ei mereu nestins,
întotdeauna se împarte.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mândrie sau poezii despre ajutor