Vise... dulci

Intr-o floare de te culci
Îţi doresc visele dulci,
Când te-ntorci între stamine,
Să dai noaptea peste mine,
Te-aş înveli cu petale
Dulci ca frăguţele tale –
Buze moi, buze focoase
În iubire norocoase.

Culcă-te sub clar de lună,
Ţine visele în mână
Şi prin ele, dorul meu,
De-a fi grădinarul tău
Care ştie-n orice clipă
Să te ia sub o aripă,
Să te poarte pe sub stele
În vise de filomele.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe fericite

Val de ape, vârf de munte
Netezesc priviri de stea,
Între clipele mărunte
Inima-mi e-n umbra ta.

Cântă valul, zarea cântă,
Buzelor tale se-nchină
Poezia-n rimă sfântă,
Forma pură de lumină

Val de ape, buze dulci
Netezesc şi visele,
În inima-mi de te culci
Tu cu toate stelele.

Nu adorm, adun din ape
Lebedele cu mult drag
Şi din munţi aduc aproape
Raze dulci fixate-n prag.

Iată, asta-i fericirea
Clipelor uşor mărunte,
În ea se scaldă iubirea,
Spuma mării, sus, pe munte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise-nveşmântate în sărut

Cuvintele tale ajung în sufletul meu,
Visele frumoase mă-nveşmântă-n sărut,
În depărtare semnele, din aripă înălţă,
Izvorul bucuriei de-a trăi pe pământ.

Clepsidra vieţii prin noi remodelează
Timpul ce se-ntoarce în gestul primar,
Suntem perechea de lebede ce-şi dăruie
Câte-o petală pură dintr-un sanctuar.

Adu-ţi în mine chiar gându-nfloritor
Şi visele frumoase cu al tău sărut,
Norii-n depărtare se vor scălda-n lumină,
Semn că şi-n iubire există ceva sfânt!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşii, dulci, două petale

Roşii, dulci, două petale
Aşa văd buzele tale,
Ori de câte ori, de mână
Ne plimbăm sub clar de lună.

Vezi iubito, ce-ţi spuneam
Când de mână ne ţineam?
Străbăteam alei înguste
Gura mea, gura-ţi să guste.

Îţi spuneam vrute, nevrute
Gura ta să mă sărute...
Dintr-o simplă joacă, atunci,
Azi în braţele-mi te arunci.

Şi o faci cu nonşalanţa,
Eu scorpion, tu eşti balanţă,
Amândoi romantici, sinceri
În iubire flori de nuferi.

Cine-ar fi crezut vreodată
Că va fii adevărată,
Dragostea-ncepută-n glumă
Azi n-i tată, dar şi mumă.

S-a-ntâmplat fără să vrem,
Unul pe-altul ne avem,
Dragostea pe noi ne leagă,
Îţi sunt drag şi îmi eşti dragă.

S-a-ntâmplat în acea seară
Când eu pentru prima oară,
Am gustat buzele tale,
Roşii, dulci, două petale.

poezie de Razvan Isac (14 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoresc ades cu visele

Călătoresc ades cu visele
Înspre amurgul de-altădat',
Unde-am gustat din buzele
Ce pătimaşă mi le-ai dat.

Se îngâna ziua cu noaptea,
Stele începeau s-apară,
Iar gura-ţi dulce îmi şoptea
Iubirea de odinioară.

Aş vrea să-ntorc acele vremi
Să ne învăluie amorul,
Aş vrea din vis tu să mă chemi
Să mi se topesca dorul.

Sunt călător pribeag prin vise
Unde caut neîncetat,
Destinele ce ne-au fost scrise
Iar soarta nu ni le-a mai dat.

Eu am speranţă, tu o ai;
- Visele împreună ne-or aduce,
A tale buze ca-n vis să mi le dai,
Să ne contopim cu amorul dulce.

poezie de Răzvan Isac (15 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cununa iubirii

În spumele gândurilor devin tigru mutat între valuri,
Îmi aştern surâsul secundelor pe-ntinsele fregate,
Tremurândele mele mâini te ating ca pe o acvilă
Pe buze, cu o floare, întronând o minunată carte.

Sunt egalul tău cu mine în egal, cerul de peste munţii
Scăldaţi în marea de rune, de semne-mbujorate de iubire,
Sunt păzitorul rachetelor înaripate în fiecare toamnă,
Mă recunosc pe căi necunoscute ca dulce amintire.

Pasăre cu buze de foc, suflet pus în templul de cuvinte,
Scutur crinii din roua lacrimilor în sânul altarului
Din care zeii beau fericirea tainei cosită din dorinţe,
Fulgere de flori trec prin unica viziune a pândarului.

Văd cununa iubirii încoronând lumina sufletului meu,
Cu ea şlefuiesc rime şi epitete, în poezie prelinse,
Aşez cuvintele pe buzele tale, îţi stropesc inima cu mir,
Cu ea mă dezlipesc de pământ şi mă ung cu aripi de vise.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te asemăn cu o floare...

te asemăn cu o floare înflorită în câţiva ani,
genele ca dulci petale peste ochii-ţi de mărgean,
frunzele în rochii crude îţi arată orice ram,
eşti o floare cum nu-i alta, îmi e frică să te am

de-aş culege a ta floare, s-o inspir şi s-o păstrez,
îmi e frică că te doare gândul tău atât de roz,
îmi e frică de păcatul săvârşit de-a mea dorinţă
cum îndeamnă necuratul să îmi fii a mea o clipă

te asemăn cu o floare, ce parfum şi ce miresme,
lasă trupul tău de fată ori de câte ori mai trece
ori de câte ori opreşte să vorbim mai mult de-o oră,
ori de câte ori şopteşte, vorbe dulci care mă fură

ţi-aş culege între palme dorul tău şi-a ta dorinţă,
care ţi-a cuprins tot corpul, care ţi-a pătruns în fiinţă,
dacă n-am să las păcatul să coboare asupra mea,
altul vine şi-ţi culege dulce dor din floarea ta

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi de vise

Aseară, am aruncat cu pietre în cer
şi am spart cateva stele.
Au căzut cioburi de vise peste mine
şi m-am taiat!
Erau şi visele tale printre ele,
visele ce nu le-ai trăit
şi le-ai ascuns printre alte vise.
Umplusei cerul cu ele,
le ascunsesei de teamă,
teamă că ai fi putut să le trăieşti.
M-am pansat
cu urmele palmelor tale,
au rămas de când
încă zâmbeam pentru doi.
Ştiu,
nu o să mă mai vindec niciodată,
dar aş arunca
oricând cu alte pietre în cer,
teama însă îmi este
că nu o să mai fie stele de spart
şi urmele palmelor tale
or să se usuce între timp!

poezie de Mihail Coandă (4 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise cu petale

Mă frământă
Colţul de inimă
Înflorit pe pajiştea iubirii,
Elipsa sălbatică
Care ţine sânii iubitei
În pupila ochilor mei.

Îţi mulţumesc, Doamne,
Pentru frământare,
Pentru păsuirea
Ascunderii
În pajiştea sălbatică
În care florile luminează
Sărutul
Cu vârful limbii
Purtat între sânii însămânţând
Pupilele mele
Cu visele petalelor!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-mă-n dor

Port iubirea printre stele
Înspre-o inimă iubită,
Sufletul de patimi grele,
Plânge-n lacrima grăbită.

Dragostea... mă-ncolăceşte
În petale reci de floare
Şi-n bujorul ce-nroşeşte
Buze dulci, c-o sărutare.

Şi în dar, iubire, iată,
Pică flori de liliac
Peste trup nebun de fată,
Ce m-aşteaptă lângă lac.

Printre vise, clipa trece
Ca o vrajă-nlănţuită,
De cristal e ochiul rece,
Mereu, liniştea-i grăbită.

Du-mă-n dor, acum, iubire
Şi prin iarba-nrourată,
M-ai legat cu mii de fire,
Eşti a mea, iubito, toată.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza inimii mele

Azi plouă cu petale de trandafir
Din ochii tăi dulci de safir
Lacrimi de aur şi de cristal
Curg limpezi pe obrazul tău ca un val

Vântul se plimbă uşor ca o boare
Prin părul tău curge ca apa în mare
Se lasă-ncet pe umerii tăi goi
Părul tău valuri suave apoi

Inima-mi bate doar pentru tine
Nu vrea să mă asculte şi fuge de mine
Tânjeşte la tine ca deşertul la apă
Doreşte a tale buze s-o placă

Şi glasul tău sursur de izvoare
Ca mierea de dulce în suflet rumoare
Mi-e sete de tine de roua-ţi pe buze
Eşti îngerul meu şi-a inimii muze

poezie de Grigore Ovidiu (18 noiembrie 2013)
Adăugat de Grigore Ovidiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În suflet îmi înfloreşti

Ochii mei se tot desmiardă
Cu-a ta frumuseţe pură,
În piept a început să ardă
Dragostea ce încet mă fură.

Mă desmiarda al tău glas
Cu-ale sale şoapte dulci,
Când pe pieptul meu te las
Al tău cap mereu să-l culci.

Nu mai sunt stăpân pe mine,
Tu îmi controlezi simţirea,
Fermecat mereu mă ţine
Frumuseţea ta, iubirea.

Ah! Tu floare dulce-mi eşti,
Primăvară timpurie,
În suflet îmi înfloreşti,
Dulce floare purpurie.

Şi îmi dai din nou amorul
Ce-l credeam de mult pierdut,
Azi am îngropat şi dorul
Ce odată l-am avut.

poezie de Răzvan Isac (8 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patul viselor

Patul viselor de-o noapte,
Poartă încă-n el fiorul...
Când întinsă printre şoapte
Sânii-ţi mângâiam... cu dorul.

Şi-am tot pus în pat petale,
Trandafiri şi crizanteme,
La-nceput târziu de cale...
Dintr-o margine de vreme.

Şi râdeai, râdeai iubire
Printre florile din pat,
Strălucind de fericire
Când în braţe te-am luat.

Sărutări pe buze, iată,
Apăsat şi-ncet îţi pun,
Iar în trupul tău de fată
Voi intra ca un stapân.

Eşti regina nopţii mele,
Visul meu uitat pe-o clipă,
Te ridic, uşor, spre stele,
Pe a dragostei aripă.

Şi în patul plin de vise
Şi de patimă şi dor,
Pun speranţele deschise
Pe al dragostei, zăvor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet învăpăiat

Învăpăiat mi-i sufletul când tu
Licăriri de miere îmi presari pe buze
Prin mângâieri şi sărutări fierbinţi
Sub zgomotosul zbor de buburuze.

Marea ne aşteaptă cu nisipul plajei
Finisat de valul sitei universale,
Unde timpul macină toate iubirile
Ce se sufocă-n cuvintele banale.

Vreau măreţia unui vis prin tine –
Vorbe dulci prin buze însetate,
Să ne iubim împărtăşind iubirea
Braţ la braţ cuprinşi de bunătate!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cuib de fericire

[soţului meu, cu dragoste]

fericirea mea vine de la stele
când pogoare lumina în ochii tăi
voi împărţi cu tine visele mele
în care nu pătrund timpii cei răi.

împarte cu mine bucuriile verzi
vreau să şţii că te am doar pe ţine
atunci când mă săruţi şi mă dezmierzi
simt că plutesc pe valuri cristaline.

noaptea mă cuibăresc la pieptul tău
ca o rândunică în cuib călduros
mă ţii departe de beznă de hău
cu şoapte de iubire mă înveleşti duios.

tu inima romantică mă faci fericită
în fiecare clipă mă simt împlinită.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele înfrunzesc în iubiri de floare

Stele înfrunzesc în iubiri de floare,
Tu te ascunzi ca un polen haihui
Pe trompa risipită-a vântului
Ce-a măturat şi urma din cărare.

Mi-ai oferit plăcere şi ardoare
Din frumuseţea tinereţii tale,
Urcat-am munţi, am coborât în vale,
Ne-am învelit cu răsărit de soare.

Trupul tău s-a răsucit în mine,
Eu m-am topit ca umbra pe uscat
Când vipia răzbate răspicat
Şi-aduce în săruturi semne alcaline.

Pe trupul tinereţii un tarif revine,
Mărunţişul nostru trupesc de nenufar,
Intrând în steaua vieţii ca un far
Să vedem tributul care vine.

Îţi dau un rest de zi pentru o noapte,
O clipă de iubire pentru veşnicie,
Eşti floarea mea minune dintr-o poezie
Pe care amândoi am scriso-n şoapte!

Scapă-mă de zborul ne-nceput
În zarea de tristeţe sau visare,
Ne-om înveli frumos cu razele de soare
Atât, câtă iubire, în noi a încăput!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenuşa epavei

Sunt cenuşa epavei dragostei mele
Lunecând pe umbre şi pe ape,
Te ţin în pieptul meu mereu aproape
Aprinsă printre stinse stele.

Sunt jertfa florilor tăiate scurt
De foarfeca urzelilor tăcute,
Unde rădăcinile-s cuvintele născute
De-a picta durerile-n sărut.

M-am prosternat la visele rebele,
Am pus pe buze fluturi să zâmbească
Din neprihănita ie românească
Pe care-o porţi prin ciocârlii spre stele.

Sunt văduvit de netezita iască
A partiturii pusă-n umbre lungi,
Cenuşa-n zbor alungă îngeri ciungi
Când vor în locul meu să te iubească.

Te-mbrac în mii de ii cu nestemate,
Cu maci aprinşi în lanurile de grâu,
Un tricolor îţi pun frumos la brâu,
Spre veacuri în iubiri nemăsurate!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când treci strada

Când treci strada ca o floare
Mlădioasă, colorată,
Zeii îmi pătrund în suflet
Cu ochi dulci de ciocolată.

Tremură în mine clipa,
Îmi rătează-n disperare
Umerii de sânii tăi
Ce dau la îngeri mâncare.

Tai cu sabia privirii
Gestul tău plecat departe
Să adune din trădare
Partea înecată-n şoapte.

Mă întrec a trece strada
Să te opresc o clipită,
Să-ţi arăt cum fierb în sânge,
Torturat de-a ta ispită.

Zeii mi-au pătruns în suflet
Ghicind sensuri în ghioc,
Tu, doar tu poţi cu iubire
Disperării să-i dai foc!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi te sărut

Şi te sărut... şi te doresc,
În flăcări ard şi pătimesc
Cuprins de dor, până târziu,
Iubindu-te, cum doar eu ştiu.

Şi te sărut pe ochi... pe sâni,
Gândesc la ei de săptămâni,
Iar de te văd... mă fâstâcesc,
Însă... tu ştii... că te iubesc.

Şi te sărut... cu lăcomie,
Aşa cum nimeni nu mai ştie
Pe umeri goi... şi pe picior,
Înspre al trupului izvor.

Şi te sărut... pe buze dulci,
Răsad al marilor porunci
Ce se lipesc... şi mă cuprind
Când între perne te întind.

Şi te sărut pe-obraz, pe gât,
Dar nu ma satur... cu atât,
Pe coapse moi... cu pasiune,
Unde mai vrei, iubito, spune?

Eu... te sărut... de mii de ori
Pe patul alb şi plin de flori
Ce-ascunde visele carmine
De veşniciile... virgine

Şoptesc apoi... magic cuvânt,
Şi te pătrund... şi te frământ,
Sfinţindu-te... c-o sărutare
În drumul tău spre neuitare

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîncarnarea

Mă-ntrebai între două vise de-amor
Cum vom fi la re-ncarnarea noastră?
Eu voi fi doar ciobul de urcior
Iar tu desenul lui, o floare-albastră!

Te-ai minunat, ai râs, ai lăcrimat
Şi asta doar pentru o clipă,
Frumos, duios ne-am încurcat
Zborul nocturn cu o aripă.

Ţi-am pus pe buze dulce sărutat:
De vom muri la noapte, reîncarnarea
Va fi un trup, doi pumni de lut zvântat
În care va rodi în amintire, floarea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Născut din lacrimile tale

Şi chiar de nu aş fi deloc,
Aş apărea din suferinţă,
Să intru-n al iubirii joc,
Născându-mă dintr-o dorinţă

Deşi nu ştii, mă chemi mereu,
Ţi-e dorul strigăt către mine,
Eu te aud în visul meu
Şi imediat alerg spre tine

Oftatul tău străbate mări
Prin galaxii şi universuri,
Deschide-o cale peste zări,
În care îţi apar prin versuri

Şi chiar de nu m-ai aştepta,
Am să te mângâi pe cu seară,
Când tandru îţi voi recita,
Poeme pentru prima oară

De poate n-aş fi existat,
Te-aş fi iubit cu-nverşunare,
Pe lacrimi te-aş fi sărutat,
Atunci când sufletul te doare

Cumva mă inventezi din nou,
Din neant devin iubire iară,
Când glasul tău ca un ecou,
Mă caută şi mă-nfioară.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!