Nevastă-mea spune că sunt prea curios, cel puţin aşa scrie în jurnalul ei secret.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonya: Ştii, ea scrie foarte mult despre tine în jurnalul ei.
Lucian: Cum ai spus?! Jurnalul... Ce jurnal? Jurnalul ei? Al ei personal? Lia are un jurnal al ei aici, pe Proxima?
Sonya: Da. Nu ştiai?
Lucian: Nu. Nu ştiam... Şi spui că scrie despre mine în jurnalul ei?
Sonya: Sigur. Cred că nu există pagină din acel jurnal, pe care să nu-ţi fi menţionat numele, cel puţin o dată.
Lucian: Adevărat?! De ce şi ce ar putea să scrie despre mine?
Sonya: Nu ştiu. N-am văzut ce scrie. Nu sunt chiar atât de curioasă sau indiscretă, deşi aş fi putut observa foarte clar tot ce era scris acolo, în jurnalul ei, dacă aş fi mărit puţin imaginea, însă n-am procedat astfel.
Lucian: Atunci înseamnă că n-ai văzut că ar fi scris despre mine în jurnalul ei, dacă n-ai urmărit îndeaproape.
Sonya: Ai dreptate, n-am văzut concret, însă de scris, a scris despre tine în fiecare zi în jurnalul ei, asta-i sigur. Iar după cum ţi-am spus, cred că nu există pagină pe care să nu fie scris numele tău, cel puţin o dată.
Lucian: De unde ştii? Dacă n-ai văzut, cum poţi susţine că ar fi scris despre mine?
Sonya: Am dedus.
Lucian: Ai dedus? Te-ai bazat pe deducţie?
Sonya: Sigur, am dedus după mişcările pe care le făcea cu mâna în timp ce scria şi după privirea visătoare pe care o avea în acele momente... De altfel, nici nu era prea greu de dedus. În plus, de când v-aţi separat, e mereu tristă; cred că nu se gândeşte decât la tine, la nimic altceva.
Lucian: Serios? Chiar crezi? Uite, mi-ai trezit curiozitatea, nu pentru că susţii că s-ar gândi la mine mereu, ci pentru că nu ştiam că ar avea un jurnal al ei personal, aici, pe Proxima. Aş vrea să văd ce scrie zilnic în el.
Sonya: Păi, acum ştii: Are unul şi scrie foarte mult despre tine în paginile lui.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Ei, bine, ce vrei să-mi arăţi aici?! Eu nu văd nimic interesant.
Lucian: Le recunoşti cumva?
Lia: Foile astea... Sunt cumva din jurnalul meu?!
Lucian: Exact.
Lia: Dă-mi-le, imediat!
Lucian: Nu încă. Nu-ţi fie teamă! Le vei recupera, imediat, pe toate, intacte.
Lia: Cum au ajuns astea la tine?!
Lucian: Le-am rupt eu din jurnalul tău, cu câteva zile în urmă, mai exact joi... Ştii tu, când erai la baie.
Lia: Îmi amintesc! Iar când te-am întrebat ce-ai făcut între timp, mi-ai spus că nimic deosebit, doar m-ai aşteptat pe mine...
Lucian: Şi ce-ai fi vrut să-ţi fi spus?! Că ţi-am găsit între timp jurnalul personal, l-am răsfoit fără acordul tău şi am oprit câteva file din el?! Am preferat să ţin secret acest lucru, câtva timp.
Lia: De ce le-ai rupt?!
Lucian: Pentru că aici scrie ceva foarte interesant, care mi-a atras de îndată atenţia. Scrie că... Mă iubeşti. Mai exact, scrie că te-ai fi îndrăgostit de mine, fără ca măcar să mă fi cunoscut, doar din descrierile pe care mi le-au făcut colegele tale, demult. Este sau nu aşa?! Corectează-mă, dacă greşesc!

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melinda: Sunt istoric de artă. Sau cel puţin aşa scrie pe diploma mea de la Brandeis.

replică din filmul artistic Melinda şi Melinda, scenariu de Woody Allen (17 septembrie 2004)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

fotografie

O fotografie este un secret despre un secret. Cu cât îţi spune mai mult, cu atât înţelegi mai puţin.

definiţie celebră de Diane Arbus
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt patriot din cap până în picioare. Cel puţin aşa spune autopsia.

aforism de Vladan Sokic (17 mai 2020), traducere de Cristinel Mortici
Adăugat de Cristinel Mortici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc Italia (aşa cum este ea, imperfectă), iubesc România (aşa cum este ea, imperfectă). Dar dacă insistaţi, din România aş duce în Italia cel puţin marea linişte şi nopţile înstelate, care la noi au fost furate definitiv de către aşa numita "civilizaţie". Din Italia aş duce în România cel puţin francheţea amabilă şi experienţa îndelungată a libertăţii, ca să aibă omul curajul liniştit de a spune "da" atunci când simte "da" şi acela de a spune "nu" când simte "nu".

Giovanni Ruggeri în interviu în Zia®ul de la 5 (februarie 2010)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cine mult vorbeşte
Nu puţin greşeşte
Şi la cel ce multe scrie
Nu puţine sunt prostie!
Înţeleptul tace
Din înţelepciune
Şi când scrie face
Din vorbe minune.

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu timpul serviciu secret devine tot mai puţin secret.

citat din David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucru foarte curios: cărţile care se vând cel mai mult sunt cărţile cel mai puţin citite. Sunt cărţile de bază, care alcătuiesc, din respect uman, biblioteca tuturor oamenilor care nu citesc – cărţile decor. Exemple: Voltaire, Thiers etc.

citat din Jules de Goncourt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Ca să vezi; ce de foi ai luat! Tocmai din jurnalul meu... Şi eu nici măcar nu le-am observat lipsa!
Lucian: Nu aveai cum să observi, pentru că am avut grijă să nu las semne vizibile. Poate n-ar fi trebuit să-ţi înapoiez foile astea, pentru că sunt foarte importante pentru mine!
Lia: Mai bine că mi le-ai înapoiat. Am să încerc să le ataşez la locul lor; se vor păstra mai bine astfel.
Lucian: Adevărat. Şi deci, mai erau şi alte lucruri interesante de aflat, scrise acolo? Poate ar fi trebuit să fi luat tot jurnalul, să-l citesc, nu doar câteva foi.
Lia: N-ai fi putut, i-aş fi sesizat lipsa.
Lucian: Poate, dar eu tot aş fi aflat acele amănunte importante, despre care nu vrei să-mi vorbeşti.
Lia: Probabil că le-ai fi aflat. Dar de moment ce n-ai luat jurnalul... Şi mai bine că nu l-ai luat; m-aş fi supărat prea rău pe tine, dacă ai fi procedat astfel. Nu cred că ţi-aş fi acordat prietenia mea, în acel caz... Parcă şi aşa îmi vine să reconsider ideea asta.
Lucian: Poftim?!
Lia: Glumeam, Luci... Nu-ţi fie teamă; nu-mi retrag hotărârea. Suntem prieteni, cel puţin. Dar să nu mai rupi alte file din jurnalul meu. Vorbesc foarte serios!
Lucian: Bine. Promit! N-am să rup altele.

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curios, dacă asta se poate numi curios, că dintr-o dată cel care nu te mai iubeşte, cu toate că este acelaşi, îl anihilează pe cel care a iubit.

Ileana Vulpescu în Viaţă, viaţă, legată cu aţă
Adăugat de Roxanel
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce am citit din Eliade, mi-am zis: băi, ăsta e prea genial, iar eu sunt prea proastă, dacă a putut să scrie aşa.

citat din Laura Andreşan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam: De ce-ai venit?
Limbău: Am cules informaţii proaspete...
Adam: Despre ce?
Limbău: Despre nevastă-mea...
Adam: Spune...
Limbău: Am urmărit-o atent... Am văzut-o intrând în Biserica Amzei...
Adam: Ascută, Limbău. Dacă vrei să scapi de nevastă-ta, de ce nu divorţezi?
Limbău: Nu la mine mă gândesc, tovarăşe colonel! Mă gândesc la ţară...
Adam: Bine! Vom face cercetări... Altceva?
Limbău: Nevastă-mea are legături cu popa Arvinte, despe care lumea spune că a fost legionar...
Adam: Ce fel de legături...
Limbău: Conspirative. Poate şi de altă natură... Sunt tineri amândoi... Ar trebui arestaţi!

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curiozitate

Soaţa-mi spune de Mărie,
Că-i prea slabă, că-i prea-naltă,
Curios cum sunt din fire,
M-am dus s-o văd. Şi-acum… mi-e amantă.

epigramă de Vasile Iuşan din Lume multă, oameni puţini (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi au o gură, dar foarte puţini ştiu s-o ţină. E curios că cei care vorbesc cel mai mult au cel mai puţin de zis.

citat celebru din Richard Wurmbrand
Adăugat de IOana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că, în secret, nu îl vreau pe Ulf, ci vreau creaţia lui, vreau să scrie în continuare, vreau să scoată multe cărţi şi să scrie, cândva, chiar şi puţin, un rol neînsemnat, o întâmplare comică, orice, şi despre mine. Poate că tot ce vreau e să fiu muză. Ştiu că Ulf m-ar reda în paginile cărţii lui aşa cum am fost eu în realitate, fără să-mi altereze imaginea cu consideraţiile şi sentimentele lui despre mine. Mă va prezenta aşa cum am fost eu pe lume, cu bune şi rele, realist, şi poate că asta e unica mea şansă de a deveni ca ei, Nemuritoare. O să rămân ca personaj, frumoasă şi dorită într-o carte, şi să înving timpul. Nu asta fac scriitorii?

Cristina Nemerovschi în Pervertirea (2012)
Adăugat de Dreams in Black and White
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare

Nu ţi-aş scrie poate nici acum acest rând,
dar cocoşi au cântat de trei ori în noapte -
şi-a trebuit să strig:
Doamne, Doamne, de cine m-am lepădat?

Sunt mai bătrân decât tine, mamă,
ci tot aşa cum mă ştii:
adus puţin de umeri
şi aplecat peste întrebările lumii.

Nu ştiu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină.
Numai ca să umblu printre lucruri
şi să le fac dreptate spunându-le
care-i mai adevărat şi care-i mai frumos?
Mâna mi se opreşte: e prea puţin.
Glasul se stinge: e prea puţin.
De ce m-ai trimis în lumină, Mamă,
de ce m-ai trimis?

Trupul meu cade la picioarele tale
greu ca o pasăre moartă.

poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1923)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Luci, crede-mă, e mult mai bine să nu insişti asupra subiectului, cel puţin deocamdată, pentru că... Nu vreau să vorbesc despre asta, nici cu tine, nici cu altcineva. Să nu răscolim trecutul...
Lucian: Bine. Înţeleg. Sau încerc măcar să înţeleg. Însă, oricum, n-am să insist.
Lia: Deci, mi-ai găsit jurnalul!
Lucian: Da. Pentru că era pus la vedere. Şi mi-a atras atenţia.
Lia: Şi ţi-ai permis să-l răsfoieşti, fără acordul meu.
Lucian: Păi... Tu nu erai acolo, ca să-mi dai acordul. În plus, astfel am aflat cel mai important amănunt, anume că mă iubeşti. De altfel, mă îndoiesc că dacă ai fi fost prezentă în încăpere, mi-ai fi permis să-ţi răsfoiesc jurnalul.
Lia: Ai dreptate. Nu ţi-aş fi permis. Jurnalul personal e ceva intim, personal, după cum îţi poţi da seama din denumirea lui... Acolo, o persoană îşi trece cele mai ascunse gânduri, secretele; deci, chestii intime... Şi nu trebuie citite de alţii! Ce altceva ai aflat?
Lucian: Altceva?! Nimic altceva, pentru că ai apărut tu. Poftim! Astea sunt toate foile pe care le-am luat din jurnalul tău.

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mittens: Uite, îţi voi spune un secret, da? Un secret al pisicilor. Ştii de ce urâm noi câinii? Pentru că vrem să fim ca ei! Avem complexul câinelui.

replică din filmul artistic Bolt
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că altceva trebuie să semnalez, dacă jurnalul se vrea a fi complet. Faptul că m-am obişnuit puţin câte puţin cu ideea morţii, privind-o ca pe o idee plată, o soluţie ca oricare alta, dacă boala nu-mi trece. Mă înspăimântă şi mă dezgustă, dar a devenit un gând la ordinea zilei, pe care cred că-l pot pune în practică dacă vreodată... Ar fi trist, dar necesar, nu sunt în stare să trişez prea mult timp cu propriul meu corp. Să mă omor, Doamne, ce singur poţi fi uneori.

Francoise Sagan în Toxic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!