Suzana şi bătrânii

Blonda Suzana, cu farmecele toate la vedere,
Se îmbăia în pavilionul ei cel drag;
Bătrânii trăgeau cu ochiul – şi-încântat de bălăceală
Ar fi acostat şi ei în portul Suzanei larg.

Dar ea furioasă-a jurat să nu se-încurce
Cu monştri atât de babalâci şi de debili;
Asta a stârnit zarvă mare, care putea fi evitată
Dacă bătrânii ar fi arătat mai muşchiuloşi şi mai virili.

poezie de autor necunoscut/anonim (1707), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duc bătrânii…

Se duc bătrânii…se tot duc
Rămânem noi, seminţe goale
Privind spre soarele-răsare
Cu zâmbet veşted şi năuc.

Se duc bătrânii – am rămas
Doar noi, a veacului urdoare
Privind spre soarele-răsare
Cu ochi de câine de pripas.

Se duc bătrânii – lutul lor
Îngraşă brazda ce hrăneşte
Făpturi groteşti, cu ochi de peşte
Ce merg pe loc, fără vreun spor.

Se duc bătrânii – cruci de lemn
Le stau la cap, ca să-i păzească
De-o generaţie drăcească
Ce n-are-n grai cuvântul “demn”.

Se duc bătrânii – ca un fum
Ca o miresmă de tămâie
Şi-n urma lor ce-o să rămâie?
Doar buruieni, pustiu şi scrum.

Se duc bătrânii… se tot duc
Căci lumea asta li-i străină,
Se duc spre taină şi lumină
Lăsându-ne deştepţi – dar singuri cuc.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor care dispreţuiesc bătrânii

Dacă bătrânii îi jigneşti
Şi bătrâneţea o urăşti,
Eu la părerea mea rămân:
Că nu vrei să ajungi bătrân!

epigramă de Georgeta Paula Dimitriu din Mărţişoare (2009)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânii

Oamenii se aşteaptă ca bătrânii să moară,
Dar când aceştia mor, nu-i vezi plângând.
Bătrânii sunt diferiţi. Oamenii, bunăoară,
Se uită la ei cu mirare când...
Oamenii îi privesc cu ochi lipsiţi de înfiorare;
Doar cei bătrâni ştiu când un om bătrân moare.

poezie de Ogden Nash, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume (poezie în grai bănăţean)

Un sat măi gol ca nişiodată,
Pămânce goale, nelucrace,
Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume,
Iar copiii-s în altă parce.

Cu spini, urzâşi şî mulţ bruscani
S-o "împodobit" grăgina,
Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume,
În Şieruri ş-or găsât ogina,

Cu lacrămi pă obraz priveşci,
Poarta ge la drum că-i rujinită,
Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume,
Ca poarta să măi fie fărbuită.

Pă la oraşă îs plecaţ copiii
Ge casa părincească s-or zuitat,
Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume,
Casa sângură, lăsată... îi în sat.

poezie de Claudiu Românu
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-ntorc iar în satu meu

Mă-ntorc iar în satu meu,
Nu-s măi bătrânii pă trăpce
Şe stăceau cu ochii-n lacrămi
Cân' veneam... să mă aşcepce.

Privăsc la poarta încuniată,
La uşa sobii un' stăceau,
Îm' amincesc, cu drag, mereu
Cân' cu mine givăneau,

În grăgină sâmt mirosu,
Ge la pomii înfloriţ
Şî iei îs mâniaţ pă soartă,
Că ge taica-s altoiţ,

Nu-i măi vaca-n grajgi la iesle,
Nu-i măi vadra a cu lapce,
Ge când nu măi îs bătrânii...
Ge pă lume s-or stâns toace.

Nişiodată nu zăuit...
Bătrânii şe m-or crescut,
Nişiodată nu zăuit...
Satu-n care am crescut.

poezie de Claudiu Românu
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!

raţiune

Raţiunea este facultatea pe care o căpătăm cel mai târziu şi pe care o pierdem cel mai curând: copiii nu o au, bătrânii nu o mai au.

definiţie clasică de Alfred de Vigny
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum a sfârşit de zis aceste, deodată s-a stârnit un vânt năprasnic, şi, venind un vârtej înfricoşat, a ridicat pe ginerele împăratului în sus şi s-a făcut nevăzut. Atunci podul cel minunat îndată s-a stricat şi s-a mistuit, de nu se ştie ce s-a făcut. Iară palatul în care şedeau moşnegii şi cu nora, cu toate bogăţiile şi podoabele din el, s-a schimbat iarăşi în sărăcăciosul bordei al moşneagului, de mai înainte. Atunci bătrânii, văzând astă mare nenorocire şi pe nora lor în aşa hal, au început a o mustra, cu lacrimi în ochi, şi a-i zice cu asprime să se ducă unde ştie, că ei n-au cu ce s-o ţină.

Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peter Quince la clavir

I

La fel cum degetele mele apăsând aceste clape
Fac muzică, aceleaşi sunete-ale sinelui
Fac, de asemeni, muzică în spiritul meu.
Asta înseamnă că muzica este emoţie, nu sunet;
Şi astfel, ceea ce eu simt acum,
Aici, în această cameră, dorindu-te,

Gândindu-mă la rochia ta în nuanţe de-albastru,
Este muzică. Reaminteşte acel fior
Trezit în bătrâni de Suzana,

De acea seară verde, caldă şi clară,
Când ea se îmbăia în nemişcarea atentă-a grădinii, în vreme ce
Bătrânii cu ochi congestionaţi, pândind-o, simţeau

În esenţa profundă- a fiinţei lor vibrând
Corzi fermecate, iar strunele ciupite
Pulsau înălţând fragede osanale.

II

În apa aceea verde, caldă şi clară,
Stătea Suzana.
Ea simţea freamătul strunelor
Şi imagini ascunse

I se revelau.
Prea plinul acelor linii melodice
A smuls din pieptul ei un oftat.

Stătea aşezată pe lespedea băii,
În răcoarea
Unor emoţii demult trecute.
Prin frunze, răzbătea
Roua
Unui vechi entuziasm.

A păşit prin iarbă,
Încă tremurând.
Adierele vântului erau slujitoarele ei,
Care o urmau timid
Aducându-i şalurile mătăsoase
Încă fluturânde.

O respiraţie atingân mâna
A amuţit zgomotele nopţii.
S-a întors –
Un talger a răsunat
În mijocul cornurilor bubuitoare.

III

Imediat, cu-n zgomot ca acela făcut de tamburine,
Au apărut însoţitoarele ei bizantine.

Erau contrariate de ţipetele Suzanei, sub luna plină,
Împotriva bătrânilor prezenţi acolo, în grădină;

Iar respiraţia, şoaptele lor repezi şi moi,
Aminteau de o salcie bătută de ploi.

Lumina lampilor ridicate de ei, anonimă,
A dezvăluit-o pe Suzana goală ca o ştimă.

Şi atunci, necredincioasele bizantine
Au fugit – cu-n zgomot ca acela făcut de tamburine.

IV

În minte frumuseţea este trecătoare –
O trecere fulgurantă dinspre azi spre mâine,
Dar în carne este nemuritoare.

Trupul moare; frumuseţea trupului rămâne.
Astfel, mor serile alunecând uşor prin verde,
O undă nesfârşită curgând mereu spre-a nu se pierde.
Astfel, mor grădinile, respiraţia lor smerită mirosind
Deja a iarnă, regretând, privind înapoi cu jind.
Astfel, mor fecioarele, întru-această celebrare-anume,
Mereu proaspătă,-a corului tuturor fecioarelor din lume.

Muzica Suzanei a atins corzile neruşinării
Acelor bătrâni cu păr alb, dar, scăpând din plasa nopţii,
În urmă nu a rămas decât gunoiul Morţii.
Acum, în imortalitatea-i, îndepărtată şi suavă,
Cântă la vioara transparentă a propriei memorii,
Eliberând un permanent psalm de slavă.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânii noştri

Bătrânii noştri mor săraci,
În catedralele de suflet,
Uitaţi şi trişti, puţin buimaci,
Împleticindu-şi paşi de umblet.

Aşteaptă-n fiecare zi,
O veste că ai lor sunt bine,
Că soarta nu i-o repezi,
Cu glonţ mortal de carabine.

Pe la răspântii de destin,
E urma lor şi urma noastră,
Din ce a fost, tot mai puţin,
Doar praf în ochiuri de fereastră.

Bătrânii noştri mor în zori,
Visând ceva ce nu se-ntâmplă
Şi lăcrimează uneori,
Singurătăţi prelinse-n tâmplă.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ontele cu lipici

trebuia spus gl
ue, dar nu asta este calea
să ajungem la lovrin iubito iubito iu
bito! la blonda cu înclinaţii
mecanice o
fină ascultare nu pi
eptul
plin de p nu de piz
da, cu orez, atât ar fi cea mai larg
ă cală cu menituri fantastice
pe vapor
pe bega murdară în
că mai eşti
căpitanul mai mult sau ma
i puţin s
ubmersibil (?!) -
eu nu
mai calc pe alte
planete

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tinerii ar şti; dacă bătrânii ar putea!

proverbe franţuzeşti
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

I s-a oferit marea cu sarea, dar nu s-a arătat interesat nici de mare, şi cu atât mai puţin de sare. A întrebat în schimb dacă ar putea avea în bătătură ultimul model de Mercedes.

aforism de Mihail Mataringa (19 ianuarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare de ce oamenii şi cu atât mai mult bătrânii, plini de înţelepciune, nu ştiu să-şi petreacă singurătatea, ascultând şi fiind Singurătatea şi Tăcerea Tainică, dar atât de inimoasă a lui Dumnezeu, care oricum noi o suntem şi o vom fi întreaga veşnicie? Oare de ce dintr-o conversaţie vânăm doar zgomotul cuvintelor, dar nu şi liniştea atât de plină a inimii din care ele apar?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânii şi bibliotecile

Drama a-nceput să crească.
Pentru mulţi bătrâni e bai:
Îşi vând hrana sufletească
Ca să-şi cumpere mălai.

epigramă de Gheorghe Popescu-Ger din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinerii cred că bătrânii sunt neghiobi; dar bătrânii ştiu că tinerii sunt neghiobi.

citat din Truman Capote
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânii vor să ia pâinea tinerilor, care, dacă ar mânca-o, ar deveni mai deştepţi.

aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai frecvent refren, pe care îl aud bătrânii fredonat în spatele lor, este: Eliberaţi pârtia!

aforism de Vasile Ghica din Rezervaţie gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinerii cred că bătrânii sunt proşti. Bătrânii ştiu că tinerii sunt astfel.

citat din George Chapman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai frumoasă zi

Dacă-aş fi un brutar
Aş coace o pâine
Atât de mare, încât să satur
Toată, toată lumea
Care nu are de mâncare.
O pâine mai mare ca soarele,
Rumenită, parfumată
Ca şi viorelele.
O aşa pâine
Ar vrea să mănânce
Cei din India şi din Chile
Săracii, copiii,
Bătrânii şi păsărelele.
Va fi o zi de păstrat în memorie:
O zi fără foame!
Cea mai frumoasă zi din istorie!

poezie de Gianni Rodari, traducere de Dănuţ Cepoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luaţi seamă: bătrânii mai rar depăşesc viteza legală.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!