Povestea renaște cu mine, cu tine...
Alerg prin romane la timpul prezent,
Semne îmi las pe vârfuri de creste
Să mi scoată regina și-un rege dement
Din tabla de șah găsită n poveste.
Se spune că timpul se ntoarce în noi
Să pună sechestru pe amintirea finală,
Când ziua de mâine o rupem în doi
Vom spune prezent la povestea de gală.
Poeme împart în poarta stelară,
Printre aplauze îți fur un sărut.
Iubita mea cu sânge de fiară
Să râdem de moarte cum a trecut.
Privește în mine să prinzi de veste,
Primul semn de carte vei fi.
Veni vor ursite să ți bată în ferestre
Că am plecat când noaptea e zi.
Vârtejuri galop vor sparge tăcerea,
Caii nechează prin foc și ruine.
Citim tolăniți legați cu privirea,
Povestea renaște cu mine, cu tine.
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre monarhie
- poezii despre cai
- poezii despre șah
- poezii despre viitor
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sărut furat
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Regele nebun...
Hai mai mută încă o dată în mine
Să fiu, eu, regele nebun,
Cu chipul înclinat spre tine
Precum, Manole, la zidul lui imun.
Un nebun de lângă piesa albă
Ca întrun joc de șah pe trupul tău,
Din podul palmei tale fără nici o grabă
Sămi adap năravul cemi scapă din frâu.
Eu sunt nebunul de pe diagonală
Cu iubirea presărată în rău,
Pornit în cruciada demnă de finală
Pe câmpia ninsă cu verdele tău.
Printre atâtea turnuri mișcătoare,
Noi să fim un joc de primă ligă,
O partidă plină de candoare,
Unde regina dă șah și regele câștigă.
Tu ești regina mea și eu nebunul rege,
Doi actori de gală cu mantie și scut,
Pioni pe tabla vieții unde calul merge
La păscut pătrate spre necunoscut.
poezie de David Ionel Romulus (29 decembrie 2013)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre verde, poezii despre poduri, poezii despre ninsoare, poezii despre jocuri, poezii despre iubire sau poezii despre inocență
Ne iubim la timpul trecut
ne iubim la timpul trecut
dintr-un cuvânt, într-o părere
îți spun că te visez mereu,
iar când te văd, te pierd printre himere,
alerg din ce în ce mai greu
să te visez, să te ating, să te sărut...
un ceas... îmi spune c-a trecut
și timpul... a rămas în urmă,
și zbor spre tine seara și ascult
cum ne iubim sau ne iubeam demult...
poezie de Marian Senchiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre trecut, poezii despre seară, poezii despre cuvinte sau poezii despre ceas
Iubirea peste timpuri
Ți-aș da un sărut, când noaptea se așterne
Parfumul să îți simt, frumoasa mea iubire,
Și dragostea mea toată, voi purta pentru tine
Tu ești prezentul meu, și îmi vei fi amintire.
Când timpul se v-a scurge, clepsidra v-a fi goală
Și dimensiuni îndepărtate noi vom parcurge,
Eu te voi purta cu mine, pentru a mia oară
În multe galaxii, și oriunde vom ajunge.
Dragostea îți voi purta frumoasă mea iubire
Suntem sortiți să fim mereu doar un întreg,
Mă voi întoarce veșnic, să fiu numai cu tine
De-ar fi prin Universul întreg ca să alerg.
Și buzele mereu vor fi pecetluite, cu un dulce sărut
De noi mereu și oricând am să îmi aduc aminte,
De este scris să mă nasc, și viața să-mi repet
Eu vreau să fiu cu tine, și să te strâng la piept.
autor Georgescu Elena
poezie de Georgescu Elena
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre prezent, poezii despre noapte, poezii despre naștere sau poezii despre amintiri
Despre prezent
Numesc prezent
timpul pe care îl măsor de când sunt născut,
zilele copilăriei mele,
nopțile, indiferent de anotimp,
în care frumusețea Căii Lactee vindecă de urât.
Numesc prezent
clipele în care îngerul meu mă păzește,
bucuria din ochii mamei
când mi-a cusut ia din clasa întâi,
tristețea grijulie în care s-a învelit
când știa că o să moară.
Numesc prezent
îndrăgostirea de soția mea,
mândria sărată care îmi mijește în ochi
când fiul nostru îmi spune
că e mai înalt decât mine.
Numesc prezent
răspunsul pe care îl dau,
mereu sau tot timpul,
din oricare dimensiune...
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre îngeri, poezii despre zile, poezii despre tristețe sau poezii despre soție
Despre prezent
Numesc prezent
timpul pe care îl măsor de când sunt născut,
zilele copilăriei mele,
nopțile, indiferent de anotimp,
în care frumusețea Căii Lactee vindecă de urât.
Numesc prezent
clipele în care îngerul meu mă păzește,
bucuria din ochii mamei
când mi-a cusut ia din clasa întâi,
tristețea grijulie în care s-a învelit
când știa că o să moară.
Numesc prezent
îndrăgostirea de soția mea,
mândria sărată care îmi mijește în ochi
când fiul nostru îmi spune
că e mai înalt decât mine.
Numesc prezent
răspunsul pe care îl dau,
mereu sau tot timpul,
din oricare dimensiune...
poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri și vise scrise
Vor trece ani, vor trece zări
Vor trece multe amintiri.
Vom scrie vise, versuri, stări
Din ale noastre... triste firi.
Vom adormi, visând, visând
Căci viața e frumoasă.
Ne vom trezi, cântând, cântând
Trebăluind prin casă.
Sunt amintiri, dar sunt și vise
Ce vin, ce au trecut.
Când le uităm, rămân ucise
Un lucru neplăcut.
Bine ar fi, să le salvăm
Le scriem, să trăiască.
Farmec aparte, să le dăm
Să nu se veștejească.
Îmi amintesc... când ne iubeam
Îmi amintesc prea bine.
Din ochi, iubirea, îți sorbeam
Îmi amintesc de tine.
Îmi amintesc, prima-ntâlnire
Iubita când îmi vine.
Îmi amintesc, plăcuta-ți fire
Îmi amintesc, de tine.
Și-mi amintesc, al tău sărut
O, cât era de bine.
Și-mi amintesc, cât a trecut
Da, mi-amintesc de tine.
Aș trece eu, să-mi amintesc
Să-mi amintesc mai multe.
Când îți spuneam, că te iubesc
Și cerul vrea s-asculte.
Și-a ascultat, a ascultat
Eram, ca doi copii.
Pe brațe, eu, mi te-am purtat
Dorită ca să-mi fii.
Și-mi amintesc, cum mă doreai
Cum mă doreai fiebinte.
În brațe, tu, cum mă strângeai
Și îmi șopteai cuvinte:
Mai stai, mai stai, mai stai
Mai vreau al tău sărut.
Mai stai, mai stai ziceai
Și vremea a trecut.
Și vremea, vremea... va mai trece
Rămân, doar amintiri.
Și amintirea, ne petrece
Spre alte zări... și firi.
Acum, le știți: le-am scris
Le-am scris ca să le știți.
Și vor rămâne... vis
Și voi să vă iubiți.
Viața, este frumoasă
Frumoasă, când iubești.
Și este, dureroasă
Când tu, o părăsești.
Și vine, vine-o zi
Când toți o părăsim.
Și ziua, n-o vom ști
Cumva, să o vestim.
Și dacă tot, nu știm
Nu știm ce va mai fi.
Măcar, să ne-amintim
Când timpul, v-a muri.
Sunt amintiri, sunt vise
Sunt vise adunate.
Spre zări, vor fi deschise
Frumos poetizate.
Și dacă se vor teme
Prin vreme, să înoate.
Nu vă temeți... de vreme
Spunând, că nu se poate.
Se poate, dacă vrem
Și dacă... ne iubim.
Și amintiri... avem
Scrise, când: le citim.
poezie de Paul Preda Păvălache (15 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre înot sau poezii despre versuri
În tine eu mă mut
Când de cer se agață luna
și când ziua nu e zi
Aștern metafore pe pernă
să conjugăm verbul a fi.
A fi sau a nu fi,
dilemă sau citat,
Eu sunt, tu ești, vom fi
cu iubire infestați.
Cu iubire infestați
ne încântă iară și vara
Și singuri printre cărți
topim luminăn ceară.
Topim luminăn ceară
iubita mea și mâine
Cântânduți la chitară,
eu nu mai plec din tine.
Eu nu mai plec din tine
cântare cu sărut,
De mai trăiesc și mâine
în tine eu mă mut.
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre metafore, poezii despre lumină sau poezii despre cărți
Lângă mine
Hai cu mine, dar nu-mi arăta drumul,
Hai lângă mine, din doi să devenim unul.
Stai cu mine, dar nu mă întreba nimic,
Stai lângă mine, ascultă și ceea ce nu zic.
Rămâi, chiar și atunci când timpul trece prin noi,
Ne lasă goi și dezgoliți de nevoi.
Așteaptă cu mine, tot ce nu poate fi așteptat
Așteaptă lângă mine, clipa unui sărut furat.
Cheamă-mă lângă tine, când ești doar jumătate,
Piesa perfectă, pentru a fi o unitate în toate.
Lângă mine, se deșiră și timpul,
Nu pleca, îți voi spune mai târziu motivul...
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune sau poezii despre devenire
Lemn de foc
Și va veni o vreme, când toate se vor spune
Și ce-i banalitate, va deveni minune,
Și va urca iubirea la rangul ei cel mare
Și am să vin la tine, să cad de pe picioare.
Și ca să-mi fie bine, eu cred ca e mai lesne
Să fiu copac în lume, să port pământ pe glezne
Și încă de cu toamnă, de toamna ce-o să vină
Să pot intra sub iarbă, să capăt rădăcină...
Și când se lasă noaptea pe noi ca o arsură
Cu florile nebune, să te sărut pe gură...
Pe urmă celelalte ce vor urma firește
Vor pedepsi pe-acela ce astăzi te iubește.
Și tu nedumerită de taine nepătrunse
Să te trezești deodată că te-nfășori în frunze
Tu însăți mă vei pune pe foc cum se cuvine
Dar când voi arde-n sobă voi fi din nou cu tine.
Și n-ai să știi probabil,
Prin crivățul de sânge,
De ce se uită focul
În ochii tăi.. și plânge...
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre foc, poezii despre vinovăție, poezii despre plâns sau poezii despre picioare
Indefinit infinit idilic
De viața ne va despărți,
Să știi, ne vom vedea prin moarte,
Când numai noi doi vom refi
Un cuplu, imortal aparte.
Iar dacă moartea va sfârși
Idila ce-am avut-o noi,
O viață-n spuse o dăinui,
De cum am fost, atât de doi.
Atunci când nu vor fi nici spuse,
Că nu va mai fi cine a spune,
Vor fi tăceri, de zile apuse
Și, stele-n cer ne vor da nume.
Poate vom fi și după stele,
Când tot, nu va fi decât negru;
Cărbuni, un praf de păr inele
Ce ne vor prinde, în doi, integru.
Vom trece peste infinit,
Că și-nfinit un sfârșit are.
Vom fi un punct nedefinit,
De unde tot va reapare.
O altă lume și-un alt soare...
Pentru că dragoste, nu moare.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre stele, poezii despre sfârșit, poezii despre păr sau poezii despre negru
Prelins spre mutarea finală
ne-au prins zorii încurcați în jocul preferat al vieții șah dat simțurilor în așteptarea remizei
amețite de propriul parfum lumânările ard
inegal și nedrept calul nechează obosit
între diagonale privind prin fum de trabuc
șampania trezită rotundă în cupe curge peste sînii reginei rămasă pe marginea vieții prinsă în joc
ai ales să fii Nebunul
saltimbanc de doi lei săritori prin cercul de foc
în mutarea precisă urăști exactitatea
am ales să fiu regina pentru că niciodată
nu voi fi regină decât pe tabla de șah
rămasă sub dușul fierbinte al nopții
te-așteapt să-mi cureți iluziile
pline de fardul minciunii
machiaj cu unghiile-nfipte
în timpul prelins spre mutarea finală
șah mat
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șampanie sau poezii despre simțuri
Glossă de poveste
Povestea strânsă-n chingile din noi,
În viață, în iubire și în moarte,
Ne prinde-n al durerilor șuvoi,
Ducându-ne prin lume, mai departe.
Respiră fapte timpul și-ntr-o zi,
Cu gândul tău ei lumina, câmpie.
Mulți vor zâmbi... Și ce puțini vor știi
Să-ți șteragă-o clipă lacrima târzie.
Povestea strânsă-n chingile din noi
Într-un târziu va lumina amurgul
Și două ramuri frânte, amândoi,
Întâmpina-vom iarăși Demiurgul.
Ne vor striga, stăpâni pe ei, atunci,
Prunci și prieteni. Slove și peneluri...
Vom asculta eternelor porunci,
Împodobind prezentu-n mii de feluri.
În viață, în iubire și în moarte
Ne vo uni etern și repetat,
Căci de acuma nimeni nu mai poate
Să ne despartă cu adevărat.
Vom lumina o flacără-n clepsidră,
Dar azi suntem sărut și răsărit.
De-acum, icoana mamei duce-n tindă
Surâsul dulce-al pruncului iubit.
Ne prinde-n al durerilor șuvoi...
Iluzii, temeri, vise din belșug...
Tot mai îndepărtați de lume, noi,
Vom fii ca doi stejari arzând pe rug.
Și rătăcind pe drumuri fără sens,
Pe căi necunoscute,-ndepărtate,
Când vom vedea că prea departe-am mers
Vom fii atunci, vom fii doar șterse șoapte.
Ducându-ne prin lume, mai departe,
Luând cu noi, o limbă moștenire
Și portul drag, câmpii înmiresmate,
Datini și legi și versuri de iubire,
Vom trece ca un vis prin lan de miere,
Va ninge-n suflet floare de cais
Și sub a lunii blândă mângâiere,
Vom adormi, căci lămpile s-au stins.
Respiră fapte timpul și-ntr-o zi,
Vom fii cu toți al ningerii poem,
Cărarea spre-napoi n-o vom găsi,
Vom rătăci pe trepte de blestem.
Tu vei veni în timp să ne petreci
Și ne săruți... Ne cerți plecarea, iată!
Oh, ai uitat că-ți aparțin pe veci
Și de iubirea ta sunt vinovată?!
Cu gândul tău, vei lumina, câmpie,
Căci lan de maci privirea-ți ne pătrunde.
Îmi dăruiești o dragoste târzie
Ce de lumeasca ură se ascunde.
Îți e lumina un buchet de flori
Și crini au nins din ceruri pentru mine,
Cu tine-n suflet m-am trezit în zori
Și ființa-mi, iar o regăsesc întine.
Mulți vor zâmbi... Și ce puțini vor știi
Că suferim de-o viață din iubire
Și suferința mea se va-nsuti...
De ingeri fi-va scrisă în psaltire.
S-a spart oglinda vieții... În pustiu,
Însângerat mi-e ochiul, fericire
Și încă te te iubesc, dar nu mai știu
Cum veșnic să te am, nemărginire.
Să-ți șteargă-o clipă lacrima târzie
N-a ai venit nici vântul. S-a oprit
Pe patul de spital, la "Colentina".
De ce-a plecat?! De ce-ar mai fii venit?!
S-a stins ca-n alte dăți, s-a stins lumina,
Este târziu și doctorii-au plecat,
Iubirea-ți este neîmpărtășită
Și nu există nici un vinovat.
Să-ți șteargă-o clipă lacrima târzie?!
Mulți vor zâmbi... Și ce puțini vor știi!
Cu gândul tău vei lumina, câmpie.
Respiră fapte timpul și-ntr-o zi,
Ducându-ne prin lume, mai departe,
Ne prinde-n al durerilor șuvoi,
În viață, în iubire și în moarte,
Povestea strânsă-n chingile din noi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie sau poezii despre flori
Niciodată nu e prea târziu și nimic nu te va salva de regretele ce te vor copleși la sfârșitul călătoriei tale în această lume. Ce poveste vrei să știe lumea despre tine? Ce exemplu vei da celor care vor auzi povestea ta? Cum ți-ai ținut promisiunile față de tine și cum te-ai revoltat împotriva condițiilor grele? Cum ai luptat, cum ai tratat înfrângerea și cum ai sărbătorit victoria? Sau povestea ta nu merită spusă pentru că nu are nimic interesant în ea? Ar fi păcat, pentru că o poveste este tot ce rămâne în urma ta. Prin povestea ta poți trăi veșnic.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înfrângere, citate despre victorie, citate despre viață, citate despre sărbători, citate despre sfârșit, citate despre revoltă sau citate despre promisiuni
Acelei care a plecat
Când ai plecat, zâmbind, din casa noastră,
Din odăița plină de senin,
În grabă, ai uitat o floare-n glastră
Și pijamaua ta de crèpe de chine.
Sărmana pijama cu flori bizare,
În care-ai râs atât, nici nu credea
Că va veni o zi amară-n care
Ai să ne uiți, pe mine și pe ea.
De-atunci, ședem în fiecare seară
În fața sobei pline de cărbuni
Și depănăm povestea iar și iară,
Ca doi prieteni buni.
Știind c-atât de mult îți fuse dragă,
O-mbrățișez sub vraja din amurg,
Prin falduri îmi adorm privirea vagă
Și-i mângai fiecare brandenburg.
Și noaptea, prin apusuri cristaline,
Când dorul sparge-al lacrimilor dig,
O culc în pat alăturea de mine
Și-o învelesc, ca să nu-i fie frig.
poezie celebră de Ion Pribeagu din Strofe ștrengare (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre râs, poezii despre prietenie, poezii despre dor sau poezii despre cărbune
Imensitate
Taci și lasă tăcerea să te... conducă,
Taci... și lasă vremea, timpul să curgă
Cum curge un râu învolburat de munte,
Taci și ascultă cum cântă-n cascade!
Privește uimirea din mine prin timpul...
Timpul ce vine, ce mi te aduce în cale,
Lasă fiorii, fiorii să-ți freamăte-n... sânge,
Fierbe și pierde-te-n doar în privirea mea!
Trăiește clipa, trăiește doar pentru mine,
Uită de ieri și de zile trecute, rămâi cu...
Rămâi cu mine-n eternitate... Minune,
Împarte infinitul la doi, împarte-l la Noi!
Lasă tot cerul să ne zâmbească acum,
Toți norii lasă-i să curgă picuri pe Noi,
Pășește în viață prin roua de dimineață,
Uită și lasă uitarea să moară, să... piară!
Cuprinde tot imposibilul, cuprinde... Tot,
Cuprinde visul, visul din noaptea uitată,
Alege o Stea, fii doar steaua, steaua mea
Aici aievea, aici cuprinde... imensitatea!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre râuri
Atunci când albele treziri
îți vor măcina infinitul
și nici un cântec durerea mea nu va fi
atunci să mă cauți
acum
numai furie înăuntrul ideii
ce vulcanic erupe
din sămânța târzie
a rămânerii într-o carne deja cunoscută
atunci când negrele strigăte
vor îngenunchea soldații
și gloanțele vor pătrunde adânc
în cuvinte
atunci sub cenușa gândurilor
va încolți povestea de care te-ai lepădat
uitând că nu carnea și nici sângele
femeii de dincolo te vor împlini
atunci când vei rupe lanțurile imaginare
din jurul inimii
îți voi scrie povestea
pe ziduri
pe brațe
pe vise
cum obișnuiesc
de când ne cunoaștem
acum
cresc pădurile tăcerii între noi
și ne vom lipsi
mai mult
și mai mult
cu fiecare secundă
poezia mea
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre păduri sau poezii despre muzică
Ești respirația mea
De fiecare dată când zările-ți vor zâmbi
Să nu uiți că eu te veghez zi și noapte
Îți alint cu privirea inima
Îngheț gândul sărutului tău
Nu încerc să te caut
Tu ești plecat în valuri
Și te vei ancora la maluri
Pe care eu nu le mai caut
Și te iubesc cum tu o faci
Ești respirația mea.
Nu mai vreau să te luminez
Vocea ta îmi vorbește când tu nu ești aici
Voi străbate timpul pentru a te oglindi
Noi suntem adesea priviți din depărtare
Tu ești comoara mea de preț
Nu pot să nu te iubesc
Pentru că aș contesta iubirea
Și aș refuza o parte din mine
Tu ești atingerea mea cu fiecare vers
Tu îmi zâmbești din lumea ta
Eu mă las cuprinsă de brațele tale puternice.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre voce
Nu-ți mai spun...
întotdeauna mă gândeam ce spun
ca să nu spun la ce mă voi gândi
și îmbrăcat în togă de tribun
și dezbrăcat de verbul: "a iubi"
de la o vreme nu mă mai gândesc
de la o vreme spun așa cum este
că sunt demult nebun și că iubesc
sfârșitul la o tainică poveste
deobicei povestea se termină
cu noaptea nunții când eroii pleacă
să pună punct pe "i" ce determină
și rol de apa și de piatră saca
povestea mea începe cu aluzii
povestea mea începe cu finaluri
cu ani la fundul mării de iluzii
cu maluri de abrupte idealuri
povestea mea începe de departe
povestea mea începe de la școală
povestea mea începe dintr-o carte
din care cineva a rupt o coală...
povestea mea știută pe de rost
povestea mea trăită fără rost
povestea-n care și mereu ai fost
străină la streinu-ți adăpost...
acum, ajuns în pragul veșniciei
cu trepte de abanos și gorun
gândesc în termeni noi, de fantezie
ce nu ți-am spus o veșnicie-nu-ți mai spun...
poezie de Iurie Osoianu (15 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre stejari, poezii despre nuntă sau poezii despre nuditate
Ruine de nisip
[pentru Raluca]
încă aștept ca steaua ta să-mi bată în ferestre
pe-o plajă sfârtecată de corăbii și destine
să scot din călimările de-argint a nopții zestre
să mai refac castelul de nisip dintre ruine
am așteptat un rai și-un iad prin zările marine
și valuri reci s-au înspumat cu flori de cuarț pe creste
când albatroșii vin să se închine lângă tine
aștern pe-un țărm de suflet o iubire de poveste
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre suflet, poezii despre rai, poezii despre plajă, poezii despre nisip sau poezii despre marină
Cât de străini suntem!
Se-aude pe-un tărâm în depărtare
Cum luna își recheamă razele-napoi,
Iar pleoapa mea se-nchide, retezând din zare
Un colț în care îngeri se roagă pentru noi.
Și nu este-o poveste ce mâine se va scrie
Pe-o coală de-ntuneric cu raze care plâng,
Ești numai tu, iubire prin alba mea câmpie,
Rugându-mă din vise sub pleoape să te strâng.
Și nu este trecutul ce încă m mai doare
Sau lacrima de care înc mă mai tem,
Eti tu, ce încă hălăduiești prin mine ca o boare
Și îmi arăți din cum am fost, cât de strini suntem.
Încă aud cum pescărușii plâng în mine
Și se mai zbat murind printre catarge,
Cât de străini suntem imi spune și ziua care vine
Îmi spui și tu plecând cu valul ce în larg se sparge.
Cât de străini suntem în noaptea care vine
Și nu vedem covorul de lacrimi așternut,
Rupt din durerea mare ce azi o am in mine
Și pierderea de care atâta m-am temut.
poezie de Florentina Crăciun Fabyola (ianuarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică