Ferice de cei cu inima...

Ferice de cei ce nu au simtit,
colt de inima, sfasiata.
Sfasiata de dintii reci ai fiarei,
ce a venit sa-ti fure, o parte
din inima.
Ferice de cei ce nu au trait,
durerea atat mare, in trup.
In trup sa-ti apese un fierastrau
rece, impartind iubirea in doua.
O bucata din tine sa urce spre
cer, si tu sa privesti neputincios
la ea.
Sa o conduci pe ultimul drum,
cu lacrima si floare, si sa vorbesti
cu celalta ramasa, inecata in potop
de suspine.
In suspine far' de raspuns si intrebare,
doar cu lumina si puterea, lui Dumnezeu.
Ferice de cei ce nu au trecut prin
marea de gheata, sparta doar cu
sufletul ingenunchiat, si lacrimi cat roua
pe frunze.
Ferice de cei ce nu au vazut perdele negre
in ochii lor, cand soarele varsa cupe cu aur.
Ferice de cei ce nu au facut din marginea
patului, un leagan in fiecare dimineata si
seara, sa-si legene sufletul, frant.
Ferice de cei ce nu au primit un crivat
in fata, in mijloc de vara, cand bucata
din tine, era inghetata in bratele tale,
si tu plangeai pe ea.
Ferice de cei ce nu stiu cum este sa ai,
ochii vesteji, si tulburi, de parca o sabie
a trecut cu toata toamna, prin ei.
Ferice de cei ce nu au lasat mainile
in poala, grele cat pietrele de rau,
ce se frecau una de alta, din zori
si pana in seara, de atata dor.
Ferice de cei ce nu au avut palme reci
si fierbinti, cum sunt potcoavele de cal,
cu care sa se loveasca in cap, din prea
multa pierdere si intuneric, stapan in ei.
Ferice de cei ce nu stiu drumul spre
locul de veci, unde urmeaza sa-si ingroape
o parte din inima.
Ferice de talpile ce nu ating potecile,
pline cu floare, si-un pamant in care,
stau sufletele tuturor adormitilor,
sarutati si imbratisati, doar de radacinile
pomilor, tineri si batrani.
Ferice de picioarele celor care,
nu stiu cum este sa nu poti merge,
chiar daca ai un sange in vene,
chiar daca ai toate degetele,
tu cersesti, carje si mila lui Dumnezeu.
Cersesti putere sa poti indura frigul
din oase, umerii plini de zapada pribegiei,
ce te apasa.
Ferice de cei ce nu au simtit,
promoroaca si turturi de gheata,
in inima lor, zi de zi, noapte de
noapte, din prea multa singuratate.
Ferice de cei ce nu au vorbit singuri
pe strada, din prea multa durere si dor.
Ferice de cei ce nu si-au dorit sa moara
niciodata, din prea multa durere,
ori in locul celor condusi pe ultimul
drum, zambind ori cu un ochi deschis.
Ferice de cei ce traiesc si acum,
far'de o inima intreaga, doar cu
lumina iubirii, si Dumnezeu.
Ferice de cei ce iubesc!
Aceasta este forta ce ajuta inima,
sa supravietuiasca, in viata asta,
plina de durere, si mister.
Iubeste, si poti trece peste orice!
Iubirea, este Dumnezeu!
Fotografia postată de Noapte Argintie.

poezie de Adelina Cojocaru (27 septembrie 2016)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.

în Noul Testament Peshitta, Matei 5:8
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu mă pot gândi sus când umblu cu picioarele goale pe coji de nuci. Viaţa banală a mea, a noastră, a tuturor românilor, iată ce mă interesează, iată ce-mi atrage irezistibil atenţia. Ferice de cei ce pot să gândească sus, nesimţind pe ce calcă jos! Ferice de ei! Groase tălpi trebuie să aibă.

citat celebru din Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice de cei care ne pansează sufletele rănite!

Valeria Mahok (30 decembrie 2012)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice de cei care au o traistă pe măsura gustului lor!

aforism de Melkon Kepapcian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice de cei pe care ploaia asta i-a prins într-o librărie.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice de cei care nu a fost atinşi încă de epidemia prostiei.

Valeria Mahok (16 martie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice de cei ce nu-şi doresc ceea ce nu pot să ofere!

aforism de Andrei Ş.L. Evelin (2017)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice de cei cu unchi bogaţi: întodeauna uncheşul le oferă... cashul.

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice de cei ce ştiu să râdă de ei înşişi, pentru că nu vor înceta niciodată să se distreze.

citat celebru din Thomas More
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice de cei ce sunt surzi la zgomotul lumii, dar aud şoapta dulce a Duhului Sfânt.

citat celebru din Traian Dorz
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greiere!

Greiere!
Ferice de tine
care-n pat de pământ
mori beat de lumină!

Tu, de la câmpii ai aflat
tainele vieţii,
şi basmul zânei bătrâne
care simţea născându-se iarba,
a rămas în tine închis.

Greiere!
Ferice de tine,
că mori sub sângele
unei inimi albastre.
Lumina-i Dumnezeu ce coboară
iar soarele
ochiul care-l filtrează.

Greiere!
Ferice de tine,
că-n agonia ta simţi
toată povara azurului.

Tot viul ce trece
prin porţile morţii,
mergând cu capul plecat,
c-un aer alb, somnolent.
Cu glas de gând.
Fără sunete...
Întristat,
acoperit cu tăcerea
vălului morţii.

Mai mult, tu, greier vrăjit,
te stingi ţârâind
transfigurându-se
în sunet şi lumină cerească.

Greiere!
Ferice de tine,
că te-nfăşură-n vălu-i
însuşi Spiritul sfânt
al luminii.

Greiere!
Stea sonoră
pe câmpii adormite,
al broaştelor prieten bătrân
şi-al cosaşilor negri,
morminte de aur îţi dăruie
razele sfredelitoare
de soare, ce te rănesc
dulce, în arşiţa verii,
iar soarele inima-ţi fură
s-o facă lumină.

Greiere, fii inima mea
în cereştile câmpuri.
Să moară cântând tot mai stins
sub cerul albastru, rănit,
şi-apoi, când ea n-o mai fi,
o femeie pe care-o ghicesc
s-o-mprăştie cu mâinile ei
în ţărână.

Iar sângele meu peste câmp
fie roua şi dulcele mâl
în care ţăranii-osteniţi
să-nfigă sapele lor.

Greiere!
Ferice de tine,
că te rănesc nevăzutele spade
ale azurului.

poezie clasică de Federico Garcia Lorca din Poeme, traducere de Teodor Balş
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericiţi cei îl au pe Bunul Dumnezeu şi Iisus Hristos în sufletele lor.
Fericiţi cei iubesc natura.
Fericiţi cei ce iubesc lumina.
Fericiţi cei ce te îndruma spre înţelepciune.
Fericiţi cei ce te fac sa conştientizezi adevărul.

Fericiţi cei ce iubesc florile.
Fericiţi cei ce iubesc animalele.
Fericiţi cei ce iubesc cerul.
Fericiţi cei ce iubesc iarba.
Fericiţi cei ce iubesc soarele.
Fericiţi cei ce îşi iubesc familia.
Fericiţi cei ce îşi iubesc copiii.
Fericiţi cei ce iubesc muzica.
Fericiţi cei ce iubesc arta.
Fericiţi cei ce iubesc literatura.
Fericiţi cei ce iubesc înţelepciunea.
Fericiţi cei ce iubesc viaţa.
Fericiţi ce ce iubesc universul.
Fericiţi cei ce iubesc planetele şi stelele.
Fericiţi cei ce îşi iubesc aproapele.
Fericiţi cei ce iubesc detaliile.
Fericiţi cei ce caută infinitul.
Fericiţi cei ce caută absolutul.
Fericiţi cei ce caută iubirea altruistă.
Fericiţi cei ce caută sensul vieţii.

Cînepă Ştefan în Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, II
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când încercăm să zburăm cu aripile sfinţeniei, trupul ne trage în jos. Ferice de cei care au învăţat să îşi abandoneze trupul.

Teodor Burnar
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângem pentru strigătul unei păsări, dar nu şi pentru sângele unui peşte... Ferice de cei cu voce.

citat din Mamoru Oshii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atat de frageda

Atat de frageda te-asameni
Cu floarea alba de cires
Si ca un inger dintre oameni
In calea vietii mele iesi!

Abia atingi covorul moale
Matasa suna sub picior
Si de la crestet pana-n poale
Plutesti ca visul de usor.

Din incretirea lungii rochii
Rasai ca marmura in loc
Se-atarna sufletu-mi de ochii
Cei plini de patimi si noroc.

O, vis ferice de iubire!
Mireasa blanda din povesti!
Nu mai zambi, a ta zambire,
Mi-arata cat de dulce esti!

Cum poti cu-a farmecului noapte
Sa-ntuneci ochii mei pe veci
Cu-a gurii tale calde soapte
Cu-mbratisari de brate reci.

De-odata trece-o cugetare
Un val pe ochii tai fierbinti
E-ntunecoasa renuntare
E umbra dulcilor dorinti...

Te duci si-am inteles prea bine
Sa nu ma tin de pasul tau
Pierduta vesnic pentru mine
Mireasa sufletului meu!

Ca te-am privit e a mea vina
Si vesnic n-o sa mi-o mai iert.
Spasi-voi visul de lumina
Tinzandu-mi dreapta in desert

Si-o sa-mi rasai ca o icoana
A pururi verginei Marii
Pe fruntea ta, purtand coroana
Unde te duci? Cand o sa vii?

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Marcel Talpeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama mea

Doua maini muncite-n soare
Nici nu imi dau seama
De-i ferice sau o doare
Buna-mi este mama.

Trag cu ochiu pe la mese
Somnul ea nu-l are
Stiu ca are cui sa-i pese
De avem mancare.

Ochii ei ma poarta-n bine
De o viata-ncoace
Vreau s-o fac mandra de mine
Doamne mintea-mi coace.

Stai tu mama nu mai plange
Priveste-ti odorul
Sterge lacrima de sange
Uita chinul, dorul.

Doua maini muncite-n soare
Nici nu imi dau seama
De-i ferice sau o doare
Buna-mi este mama.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vapai...

Dogoare soarele, afara arde totul
Iar inauntrul meu, tacut, mocneste dorul,
Un bob de apa pamantu-ncins asteapta
Iar sufletu-mi, iubirea nesecata.

Pe frunte-mi curg bobite de sudoare
Ce se doresc zvantate de-o rece adiere
Ce ar putea sa treaca si peste ochii mei
Inlacrimati de dor, de focul ce e-n ei.

Dogoare raza, dogoare si lumina,
Iubirea m-adanceste in flacari iuti, parjol.
Si ma usuc cum frunza rasucita
Se perpeleste-n iadul ce azi ne da ocol.

Sudoare, lacrimi, sete de izvor
Parjolul sa-l alunge si blestematul dor,
Un picure de ploaie, o vorba de alint
Balsam sa-mi fie mie, uscatului pamant.

Un nor se-asterne pe clocotitul cer,
O mana-ntinsa mie, un rece vanticel,
Ferice eu si frunza, ferice ca nu pier.
In picurii de ploaie se stinge foc…. si dor.

poezie de Livia Bataiosu
Adăugat de the night
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima de mamă e singurul loc din lume unde vă puteţi refugia, chiar când părul vă e cărunt. Ferice de aceia cărora le mai trăieşte mama.

citat din Adalbert Stifter
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferice clipa

Ferice clipa unică din viaţă,
Şi loc, şi timp când ochii-ţi m-au ucis,
Ori barem m-au zvârlit într-un abis,
Şi-acolo m-am făcut un sloi de gheaţă.

Ci drept e că trupeasca trăsătură
O am mereu, dar sufletu-mi fugit
Trăieşte-n tine ca-n sălaş iubit,
Şi m-a lăsat azi singur în natură.

Când galeş uneori întorci spre mine
Focoşii ochi, simt cum îmi curge-n vine
Un râu de flăcări ce-mi dă viaţă iar,

Şi moaie frigul care-n sânge-l port;
Dar uşurarea-i slabă şi-n zadar,
Căci fără suflet eu rămân tot mort.

sonet de Pierre de Ronsard, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corabie

Si viata ta...
Si viata ta o vad pe ape,
Nu stiu cat e de lunga,
si nici ce ai in ea,
Dar seamana cu o corabie
ce-nfrunta,
Valurile-nalte, vantul, cu multe
greutati.
Si sufletul sunt panzele intinse,
De bratele lui Dumnezeu cu drag,
Sa poti avea putere si vointa,
Sa treci prin incercari, biruitor.
Chiar daca o furtuna te-nfasoara,
In cercurile apelor cu vant nebun,
Tu sa stai drept si-ntins spre pieptul,
Din care iese, soare, luna, si stelele
ce-ti stralucesc.
Acolo sa-ti indrepti privirea,
Chiar daca valurile bat in tine,
Acolo ai speranta si iubirea,
Ca poti s-ajungi la mal invingator.
Si toate se vor aseza sub soare,
Dupa potop si grele suferinte,
Chiar daca sufletul e plin de boala,
Credinta, si un Dumnezeu, te vindeca.
Nimic nu poate sa te-ajunga,
Nimic nu poate sa te-nghita,
Nimic nu poate sa te-atinga,
Daca tu esti smerit, si porti in inima
pe Dumnezeu.

poezie de Adelina Cojocaru (26 ianuarie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!