Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nu rupem legătura

Cu tot ce e divin nu rupem legătura
O, nu vrem despărțire de-al nostru Mire drag
Rămânem în credință, rămânem cu Scriptura
Cu sfântă pasiune luptăm sub sfântul steag.

Simțim prezența dulce, simțim că ne conduce
Stăpânul care-a pus, în noi, un dor de Cer
Nu ne îndepărtăm de taina de la cruce
Chiar de ne-ar bate crâncen un aspru temnicer.

E-o sacră hotărâre ce ne înseninează,
E-a noastră dedicare pe drumul plini de spini
Căci știm că părtășia cu Tatăl ne ghidează
Chiar într-o noapte densă să întâlnim lumini.

Conecțiile toate cu forțe pământene
S-au destrămat în clipa când ființa s-a deschis,
Când am simțit că suflul candorii se așterne
Și-am înțeles ce-n Carte, prin Duhul, a fost scris.

Nu rupem legătura când vreo-ncercare vine
Ne-adăpostim în gândul că Fiul s-a jertfit
Să fim în alianță cu legile divine,
Să ne putem desprinde de lut bătătorit.

Ce ar putea să frângă unirea cu Lumina?
Ce ar putea distruge relația cu El?
Nici persecuții, nici gerul, nici rugina
De-aceea-ntotdeauna răspundem la apel.

C-am fost primiți în turma ce merge spre-o Cetate
Zidită de Stăpân pe-un fundament solid
E că i-am dat și-I dăm, mereu, întâietate
Și că spre El ferestrele speranței se deschid.

poezie de (22 octombrie 2015)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Îmbrățișarea iubirii

În brațele iubirii uităm c-a fost furtună,
Simțim că aparținem Regatului ceresc
Și gândul și simțirea pot, foarte clar, spună
Că-n ea, cu exaltare, oricând se odihnesc.

O starea-a-ngrijorării dispare din ființă
Atunci când ne cuprinde cu farmecul ei sfânt
Aleargă spre acei cuprinși de neputință
îi ridice iar, le mai dea avânt.

E făr-asemănare a ei îmbrățișare
Și-atunci noi știm ce-nseamnă și har și Paradis
S-a dus la cruce s-avem descătușare,
Să nu uităm nimic din tot ce ea a zis.

Privirea ei suavă devotament produce
Fideli, vrem s-o urmăm la fiecare pas
Spre piscul biruinței, senină, ne conduce
Cu ea pe drum, oricând, e untdelemn în vas.

Atingerea-i plăpândă creează vindecare,
Lucrează prin credință; sunt ca două surori
Ea nu ne părăsește când vine vreo-ncercare
Din lacrimi și suspine ea face sărbători.

În brațele iubirii e-o dulce mângâiere
De care-avem nevoie când zbuciumul e greu
Urmeaz-o ușurare, momente de tăcere
mergem, fără teamă, pe-acest îngust traseu.

Și noi te-mbrățișăm, ești fericirea noastră
Trăim în armonia ce-n Cer s-a zămislit
Buchetul de-adorări e-ntotdeauna-n glastră
Ca semn că de la tine cunună am primit.

poezie de din Pelerini printre versuri (17 martie 2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Isus

Isus a fost în slavă
cel mai înalt străjer.
Dar, când veni moară
mai-nalt a fost ca-n cer.
Isus a fost la Tatăl
sublimul vieții rost.
Dar, când S-a dat ca jertfă
și mai sublim a fost.

Isus a fost în ceruri
divinul slavei crin.
Dar, când S-a-ntins pe cruce,
a fost și mai divin.

Căci nici un om pe lume,
nici Iuda, nici Pilat,
n-au înțeles că Domnul
de voia Lui S-a dat.

N-au înțeles că Mielul
S-a dat El însuși prins,
dar Și-a ascuns ofranda
sub haină de învins.

Și-astfel ne-a dat o pildă,
din gându-I nepătruns,
fapta cea mai-naltă
e jertfa din ascuns.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne-am dat seama

Ne-am dat seama de la prima întâlnire
tot ce ai grăit a fost de Sus adus
De-aceea n-am mai vrut o altă stăpânire
Ci doar a-mpărăției ce nu are apus.

În ființele predate pătruns-au revelații
Când auzeam cuvinte cu sens transcendental
Și n-am mai vrut reclame, terestre decorații
Și nici remunerări transmise prin Nabal.

În timp ce ne priveai Te-am acceptat, Isuse
Căci ne-ai deschis privirea spre zorii vieții noi
Ai dat divin avânt speranțelor distruse
-nvingem încercarea, potopul de nevoi.

Convingerea primită, venită din Scriptură
S-a adâncit în noi, s-a înrădăcinat
Și nu ne-am mai bazat pe-a omului bravură
Ci pe puterea sfântă a Celui ce-a-nviat.

Un crez format în lupta cu forțe pământene
Ne dă imbold spre farul cu un distinct semnal
Și astfel bucuria în suflet se așterne
mergem cu cântare spre mult-doritul Mal.

Ne-am dat seama pe parcursul pribegiei
nu-i nimic mai scump ca sacrul Legământ
C-acesta ne susține în orele urgiei
trecem cu-ndrăzneală dincolo de mormânt.

știm ce ne așteaptă în Țara Frumuseții
E darul minunat de la Stăpân primit
De-aceea acceptăm tot ce ne-au scris profeții
Și tot ce Tu ne spui, Isuse preaiubit.

poezie de din Pelerini printre versuri (17 iunie 2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

În drumul spre Slavă

Suntem în drumul spre Slavă
(Nu spre himere sau lut)
Separăm grâul de pleavă
Avem în Fiul un scut.

Suntem drumeți spre odihna
Neconturbată de-un val
Ne place s-atingem Lumina
Spre-a ști ce-i un sfânt ideal.

Imbold de-a învige-ncercarea
Primim din cerescul Izvor
Vrem -ntreținem umblarea
Dorind un edenic decor.

Nu vrem răsplată umană
Nici valori fără iz divin
Știm că ne-așteaptă coroană
Și Cel ce ne-a dat un destin.

Crezul format lângă Dânsul
(Păstorul supremei iubiri)
Pătrunde, cu farmec, întinsul
Celor mai sfinte simțiri.

A Lui bunătate se-arată
Oricând, oriunde am fi
Pășim spre-o Cetate bogată
Unde-ai Lui, toți, vor sosi.

Avea-va final pribegia
Când glasu-I duios va rosti:
"N-ați părăsit părtășia,
În veci cu Mine veți fi."

poezie de din Pelerini printre versuri (31 august 2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

O părtășie-n rugăciune

O părtășie-n rugăciune
Cu Tine, Domn glorificat
Înlătură o presiune
Alină sufletu-ntristat
E-un timp de dulce-nviorare
Când, parcă, ne aflăm în Rai,
Când nu mai e îngrijorare
Și-i un miros din luna Mai.

Spunându-Ți tot ce ne apasă
Ne-asculți, atât de răbdător
E o dovadă Îți pasă
fie jugul mai ușor
Și-o hotărâre ne pătrunde
Să fim, mereu, însuflețiți
Să vrem iubirea inunde
Pe foarte mulți nemântuiți.

Lumina care ne-nconjoară
Când stăm ‘naintea Ta plecați
Simțim c-aduce primăvară
Să fim, spre Cer, mai atașați
Prezența Ta ne copleșește
Îți mulțumim că ne-ai primit
Tu ne tratezi dumnezeiește,
Tu vindeci sufletul zdrobit.

E-o tainică eliberare
De tot ce azi ne-a frământat
Sublima înfrumusețare
Lăuntrul ne-a înmiresmat
N-am vrea-ntâlnirea sfârșească
E-atât de bine când privești
Spre starea noastră omenească
Spunându-ne că ne-nsoțești.

Îți spunem de-un necaz, de-o rană
Și e miracol: au trecut
Ai șters o lacrimă din geană,
Ai ușurat ce ne-a durut
Învăluiți în revelații
Gustăm din suflu-Ți penetrant
Și gândul merge-n constelații
Căci nu vrea zgură, nici neant.

Din strălucirea feței Tale
Luăm încredere și-avânt
Și-apoi în așternutul moale
Ne va-nsoți al Tău Cuvânt
Și-n cupa inimii-l vom pune
fie pavăză și far
Să ne-amintim c-am fost cu Tine
Și-n veșnicul, sublim Hotar.

poezie de din Nuanțe stelare (27 noiembrie 2015)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Vreau Isuse eu să ard

Cum Isus -ți mulțumesc
pentru a Ta vie-ndurare
prin care și eu trăiesc
și mai sunt pe-a Ta cărare

cum -ți laud azi Ființa
cinste dând Duhului Tău
căci îmi dărui biruința
și-mi ești Domn și Dumnezeu

vin Isus acuma dar
și în Fața Ta mă-nchin
c-am gustat al milei har
din izvorul Tău Divin

leagă-mă cu-a Ta iubire
te laud și să-ți cânt
viața de neprihănire
mi-o dărui pe pământ

în lumina sfințeniei
îmi scald sufletul meu
și pe culmea bucuriei
îți cânt o Domnul Meu

ochii Tu mi i-ai deschis
văd și eu azi lumina
ca s-alerg spre Paradis
-ți cânt Doamne-ntodeauna

în lumina Ta cea sfântă
și-n privirea Ta de foc
așează-mi a mea ființă
în lume să n-am vr-un loc

ci prin Tine și cu Tine
Viața Sfântă s-o trăiesc
până-n ziua care vine
pe Tine te-ntâlnesc

Doamne vreau a Ta Ființă
mă ia pe-a Tale brațe
trăiesc azi prin credință
Duhul Tău mă înalțe

până-n patria iubirii
și Isus pe brațul Tău
florile desăvârșirii
le dau Lui Dumnezeu

Doamne-n palma Ta mă pune
îți cânt Numele Tău
trăiesc prin rugăciune
slava Ta de Dumnezeu

fă-mă dar precum voiești
îți cânt a Ta Ființă
până-n slăvile cerești
Tu -mi dărui biruință

cânt de aceea a Ta lumină
și iubirea Ta o cânt
a Ta Ființă mă țină
câct voi fi pe acest pământ

vreau Isuse ca ard
de iubire — de dor plin
pe brațe eu îți cad
o Isuse Miel Divin

în iubirea Ta adâncă
vreau Isus mă topesc
-mi fii soare -mi fii stâncă
pentru veci te iubesc

legătura sfințeniei
ființa mea să o cuprindă
pe cărarea biruinței
dorul azi mi-l aprindă

dorul Isus după Tine
și azi dup-a Ta Ființă
până-n slăvile Divine
să ne umple de credință

căci pe Tine noi te vrem
chiar în noi Tu domnești
Numele -ți lăudăm
căci Mire Isus ne ești

prinde-ne acum de mână
ne pune-n poporul Tău
dragostea să ne rămână
căci ești Domn și Dumnezeu

iar noi vrem ascultători
de Tine în veci să fim
ai iubirii sfinți fiori
pururea îi simțim

ai Tăi Doamne-n veșnicie
pe toți fă-ne să-ți cântăm
chiar în patria Ta vie
cu drag să te lăudăm

poezie de (6 ianuarie 2019, Betania Cluj)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prințul Păcii întrupat

Venit-a Prințul Păcii împlinească planul
Să ne-ndumnezeiască prin Duhul vieții noi
Să nu ne mai înșele nemernicul(dușmanul),
Să ne deschidă ființa spre lumea de apoi.

N-a vrut splendoarea palatelor regale
Și nici maternitatea orașului vestit
Și nici comoditatea din așternutul moale
Ci-n sfântă umilință la glie a venit.

O sacră împletire de taină și minune
Și azi ne cercetează prin farmecu-i divin
C-așa putem pătrunde cereasca misiune
Ce-a dat semnificații eternului destin.

s-a născut în ieslea modestă din Iudea
A fost ca ofere la orice ființă scut,
Oricine posede cu-ncredințare cheia
Spre a avea acces la Cel ce s-a născut.

Ce-au scris, cu pasiune, profeții din vechime
S-a împlinit la timpul în Slavă stabilit
Și au urmat lucrări și vindecări sublime
Și înverzirea stării ce-n vid s-a ofilit.

A coborât din glorii Speranța s-o dezlege
(C-a fost ținută-n lanțuri în sumbre închisori)
A răspândit, oriunde, neprihănita Lege
poată pământenii aibă sărbători.

Primit-au ușurare acei sub greutate
Și L-au urmat convinși pe-al lor Mântuitor
Nu i-a lăsat piară în dificultate
Pe cei ce au căzut muncind al lor ogor.

Unde-a domnit o noapte adâncă și pustie
A răsărit Lumina ce-nvinge orice vid
Ca omenirea-ntreagă vadă și să știe
vine-o adiere când valul e torid.

A fost împotrivire, au fost și opoziții
Căci mulți voiau himere, nu prețiosul dar
Dar cei ce-au vrut facă eterne investiții
Primit-au de la El ceresc mărgăritar.

Și astăzi înțelepții Îl caută pe Rege
Știind doar în El găsesc un clar răspuns
poată din Cuvânt, necontenit, culege
Comorile la care, prin har, ei au ajuns.

poezie de (2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Văzând recolta strânsă în hambar

Se-așează-n noi seninul sentiment
Ce-ndeamnă ființa la recunoștință
Ca-n secolul atât de vehement
Să nu fim răpuși de neputință.
Cu brațe ridicate, convinși, rostim
Cuvinte îmbrăcate în candoare:
"Stăpâne Dumnezeu azi sărbătorim
Iar, bunătatea Ta cuceritoare
Ne-a însoțit iubirea-Ți penetrantă
La muncă pe ogor și-n drumeții
Pe drumul drept, sau când urcam în pantă
Și când citeam din Carte profeții.
Văzând recolta strânsă în hambar
Și-atâtea daruri în suflet adunate
Ne duce gândul într-un alt hotar
Unde-i zidită o veșnică Cetate
Sădit-ai în noi încredințare
Și-am semănat cu gândul la cules
Și-atunci când fost-a frământare
Și-atunci când nu te-am înțeles.
A fost și plâns și suferințe-au fost
Dar nu-n zadar a fost însămânțarea
Azi, iată, roadele-s la adăpost
Și nu ne mai apasă întristarea
Văzând recolta strânsă în hambar
Ne aplecăm la sfintele-Ți picioare
Și iarăși consemnăm în calendar
vrem să ne-nchinăm cu adorare."

poezie de din Nuanțe stelare (2015)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Nu mai vrem...

Nu mai vrem nefericire
Destul ne-am chinuit în lut
Am acceptat o moștenire
Când am venit la întâlnire
Cu Cel ce soarta ne-a țesut.

Nu mai vrem vreo legătură
Cu terestrele puteri
Ne-a-nrobit vechea structură
Ce-a fost ruptă de Scriptrură
Și de tainice-nvieri.

Nu pot pașii străbată
Drumuri fără țel precis
Nu mai vrem viață-mbrăcată
În veșmânt cu neagră pată,
Desprinsă de Paradis.

Nu mai vrem o "împlinire"
Pătrunsă de unde reci
Ci cu sfântă mulțumire
Îl urmăm pe-al nostru Mire
Pe spinoasele poteci.

Chiar de-ar fi să ne propună
Milioane și comori
Vine dorul să ne spună
Că dincol' de stele, lună
Sunt superbe sărbători.

Nu mai vrem încătușare
Într-o lume ce dă scrum
Ci culegem perle rare
Mergem la cerești izvoare
Spre himere? Nicidecum!

Viața noastră alta este
De când a venit la noi
Fiul să ne-aduc-o veste
Și prin fapte ateste
e sprijin în nevoi.

Nu mai vrem încununare
Cu buchete de urzici
Am ieșit din înnoptare,
Ne-a pătruns o sfântă stare,
Cu Isus suntem amici.

poezie de din Nuanțe stelare (7 noiembrie 2015)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Avem o datorie

Avem o datorie: oriunde vestim
Că-i numai un traseu spre fericiri divine,
C-apar fortificări când spre Liman pășim,
Că doar prin lupte credința se menține.

Că înțelegem scopul trăirii-n pribegie
E-un adevăr ce naște în noi încredințări
C-așa putem implementa o strategie
La noi acasă și-n alte multe țări.

Se-ndreaptă milioane spre grotele pierzării
O, cine să-i oprească din gestul lor dement?
Avem o misiune mergând spre largul zării
spunem că Scriptura e-un sfânt medicament.

Nimic nu poate stinge în noi însuflețirea
Ce-am dobândit-o când răspuns-am la Apel
Atunci noi am decis -ndeplinim menirea,
acceptăm Lumina și să slujim cu zel.

Iar azi când creștinismul e atacat de ceata
Acelor ce din zgură un templu construiesc
Privind spre veșnicie răspundem: suntem gata
În oameni plantăm un dor nepământesc.

Străbate-vom, din nou, acele văi aride
Și iar vom întâlni obstacole, nevoi
Și-acestea când vor fi, desigur, vom decide
Să nu lăsăm piară din turma noastră oi.

Avem o datorie ce dă imbold vieții
De ea ne-am atașat, prin ea vrem să trăim
Știm ce ne-așteaptă în Țara Frumuseții
De-aceea sfântul crez, nicicând, nu-l părăsim.

poezie de din Pelerini printre versuri (12 mai 2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Dovada dragostei divine

Dovada dragostei divine
Se vede-n tot ce noi primim
Al nostru Tată ne susține
Și ne învață CUM să fim.

Prezența Lui întotdeauna
Ne înfășoară să ne dea
Puteri biruim furtuna,
Să nu cedăm când lupta-i grea.

Primim orientări pe cale
Să nu ne ducem spre neant
Ci spre ‘nălțimile astrale
Să știm ce este important.

Trezindu-ne vedem lumina
Căci înc-o zi ne-a-ntâmpinat
Putem îngrijim grădina,
reparăm ce e stricat.

Poverile când greu apasă
Le ușurează prin Cuvânt
Privind la pâinea de pe masă
Rostim: "Părinte bun și sfânt."

Cuprinși de tainice dileme
Răspunsu-I clar ne dă alin
El nu-ncetează să ne cheme
Când nu vrem floare, ci vrem spin.

Incertitudinea când vine
Cu glasu-I lin ne spune iar
"Puteți asigurări obține
La tronul de-unde curge har."

Ne sfâșie vreo întristare?
Nimic nu-i ca al Lui balsam
La Slava Lui avem intrare
Exact cum a avut Avraam.

Dovada dragostei divine
Se-arată-n tot ceși-a dat
Revarsă daruri, nu puține
O, fie-n veci glorificat!

poezie de din Pelerini printre versuri (10 martie 2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Îți aducem azi onoare

Când pe aripa iubirii
Tu Isuse ne primești
Înfloresc toți trandafirii
Și puterile iubirii
Toate ni le dăruiești

În cununa Ta de stele
Pe toți Tu ne-ai împletit
Să fim Doamne ca și ele
Mii și mii de floricele
Căci pe brațe ne-ai primit

Îți cântăm Isus iubirea
Și cu drag te lăudăm
Căci ne-ai dat neprihănirea
Să se piardă toată firea
Mire Sfânt te avem

Ție Doamne-ți dăm menirea
Și viața și ființa
Căci ne-ai dăruit iubirea
-ți cântăm pe veci trăirea
Sorbind harul și credința

Își aducem azi onoare
Numele noi ți-l slăvim
Căci prin har și îndurare
Ne-ai luat pe-a Ta cărare
Ai Tăi noi pe veci să fim

Dă-ne Tu Isus măsura
Viața nouă s-o trăim
-mplinim pe veci Scriptura
-ți dăm viața și făptura
Căci Isuse te iubim

Mire Sfânt o astăzi ia-ne
Chiar pe brațele-ți Divine
Și-ne-mbracă-n albe haine
Dă-ne a vieții sfinte taine
trăim doar pentru Tine

Vrem să ne fii Dumnezeu
Pentru veci al nostru Mire
Umple-ne de Duhul Tău
fugim de tot ce-i rău
Trăind în neprihănire

Și ne-nvață pășim
O Isuse în lumină
Ai Tăi pururea să fim
Numele -ți proslăvim
Mire scump — fără de vină

poezie de (25 martie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Egoismul, proiecțiile, fricile și zeci de alte procese emoționale și mentale vin polueze relațiile noastre cu cei mai dragi oameni din viața noastră, fără să ne dăm seama că nu le oferim celor pe care pretindem îi iubim exact ceea ce au ei cu adevărat nevoie, singurele lucruri de care au nevoie de la noi: Încurajare. Acceptare. Respect pentru drumul evoluției. Compasiune. Ascultare. Non-judecată. Uităm de multe ori să fim prieteni adevărați, părinți iubitori, parteneri ce sprijină și nu care sabotează. Cum am putea noi să știm ce este mai bine pentru un alt om, indiferent în ce situație se află, când nu știm nici ce e bine pentru noi și ce surprize ne rezervă viața, ce lucruri noi vom descoperi despre noi și lume și prin ce experiențe vom trece? Nu putem ști nici pentru noi și cu atât mai puțin pentru alții. Atunci cum ar fi le oferim celor din jur acceptare, încurajare și o îmbrățișare, având încredere că tot ce se întâmplă este spre binele lor? Și dacă ne dorim schimbări, le facem atunci în viața noastră până când nu mai simțim nevoia schimbăm viețile altora în timp ce rămânem pasivi în ale noastre.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

N-a fost nimeni și nu este

Ca Isus Hristos Mesia
N-am găsit nicio ființă
-mi așeze bucuria
În inimă prin credință

N-am găsit pe nimeni chiar
Ființa -mi îmbălsămeze
Ca prin dragoste și har
Sus pe stâncă m-așeze

N-a fost nimeni și nu este
Asemenea cu Hristos
suie a vieții creste
Dar trăind așa frumos

Nimenea nu a iubit
Omenirea ca și El
Pân" pe cruce răstignit
Al Lui Dumnezeu Sfânt Miel

Ca Isus Hristos Mesia
Nimenea nu a vorbit
Despre Tatăl— veșnicia
Ce Însuși ne-a dăruit

N-a fost nimeni pe pământ
Pe Tatăl să îl descrie
C-al Lui Dumnezeu Cuvânt
Coborât din veșnicie

El ne-a spus că Tatăl Său
El iubește omenirea
Și vrea omul din ce-i rău
Să-i ofere izbăvirea

De aceea l-a trimis
Pe Fiul Său jos în lume
Ca -l ducă-n paradis
Pe cel care se supune

Pe cel care prin credință
Vrea fie-n veci curat
Îi oferă biruință
Căci prin sânge e spălat

Ca Hristos nimenea nu-i
Nici în cer nici pe pământ
El e Fiul Omului
Al Lui Dumnezeu Cuvânt

Ca Isus din Nazaret
Nu există vreo ființă
trăiască așa de drept
Viața asta-n biruință

Singurul ce-a biruit
Aici orișice-ncercare
Este Mielul răstignit
Ce ne oferă aici iertare


Numai El s-a ridicat
Mult deasupra tuturora
Și-n lumină s-a-mbrăcat
Arătându-ne-aurora

A trăit ca nimeni altul
Niciun om cum n-a mai fost
Străpungând însuși înaltul
A dat omului un rost

Numai El ne-a învățat
Pe vrășmaș îl iubim
Din sufletul cel curat
Și așa— -l biruim

Biruind rău prin bine
Viața nouă s-o trăim
Aplicând-o la oricine
Fii ai Tatălui să fim

Isus e Lumina lumii
Însuși El a susținut
Sub privirile mulțimii
Căci pe oameni i-a iubit

Numai el este iubirea
Omului care s-a dat
Să ne aducă mântuirea
Și un suflet nou curat

În lumină ești lumină
Chiar în noapte noi să fim
Ca pe brațe să ne țină
Mitrele ce îl iubim


Despărțiți de jugul lumii
Însă nu de-a Lui Hristos
Pe aripa-nțelepciunii
Vrem viața cu folos

Ascultând azi de Mesia
Ca El vrem ca umblăm
Să ne ofere veșnicia
Noi viața să i-o dăm

Ca Isus nimenea nu-i
Nici în cer nici pe pământ
Vrem de aceea harul Lui
Chiar și robi în cerul sfânt

poezie de (18 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am renunțat

Am renunțat la lume pentru slăvita Țară
Când am simțit chemarea în suflet și-n simțiri
Am dobândit atunci o cruce și-o comoară
Și s-au născut în noi cerești însuflețiri.

A fost o zi de seamă, o zi de cercetare
Și nu putem uita cum fost-am transformați
Chiar Prințul Păcii ne-a dat mărgăritare
Cu straiele credinței am fost înveșmântați.

Ne-am înrolat în ceata ce-a părăsit pustia
Și toată-ncorsetarea vieții de plăceri
Am înțeles chemarea, am înțeles solia
Și-avem o perspectivă a sfintei Înfieri.

Am renunțat la gândul că viața-i o himeră
Chiar din secunda-n care Păstorul ne-a găsit
Și visele ne poartă spre-o altă emisferă
Unde destinul veșnic va fi adăpostit.

Nu mai dorim senzații ce gâdilă simțirea
Și nici idei profane nu mai îmbrățișăm
Pe-altarul închinării am așezat slujirea,
Mesajul Învierii cu patos îl lansăm.

Ne-am angrenat în munca de Cer ratificată
Și nu vom renunța la ce-am primit de Sus
Chiar de ar fi trăirea cu suferinți brăzdată
Cunoaștem Fericirea din Țara făr' apus...

De-aceea vom străbate pân' la sfârșit cărarea
Lăsând destinul nostru în mâini ce-au stat pe lemn
Și nicicând n-om uita c-a fost răscumpărarea
Ce a sădit în noi un suflu pur și demn.

poezie de din Pelerini printre versuri (3 septembrie 2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ar trebui să nu aplecăm, niciodată, creanga spre noi, când îi culegem roadele! S-ar putea s-o rupem și să rămânem, definitiv, doar cu fructele de pe ea!

aforism de (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Cu-ncredere de neclintit

Cu-ncredere de neclintit
Străbatem calea spre Cetate
În ce-i ceresc am investit
De când pe Fiu L-am întâlnit
Și ne-a-nzestrat cu demnitate.

Deschiși fiind pentru Cuvânt
Nu ne-ndoim nici o secundă
În Duhul noi găsim avânt
Respingem tot ce e nesfânt
Vrem haru-ntreg să ne pătrundă.

Un crez testat în lupta grea
E far pe drum și e tezaur
Lumini cerești putem vedea
Și știm că-n Slavă vom umbla
Pe străzi cu plăcile din aur.

Sunt certitudini ce-ntăresc
Speranțele pentru cunună
Iar ființele sărbătoresc
Miracolul dumnezeiesc,
Comori din Biblie adună.

De la al vieții ideal
Au încercat să ne abată
Acei din ceata lui Nabal
Să fim purtați de-al lumii val
Spre o cetate dezbinată...

Dar, iată-ne, pășind cu zel
(În stare n-or fi să ne-nvingă)
Mergem spre veșnicul Betel
'Nălțând al luptelor drapel
Căci nu pot crezul ni-l stingă.

Cu-ncredere de neclintit
Ne deplasăm spre veșnicie
Știind că Tatăl ne-a unit
Cu un popor neprihănit
Câștigător de vrednicie.

poezie de din Nestemate pentru suflet (11 noiembrie 2013)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Mergem optimiști

Mergem optimiști pe-a vieții cărare
Chiar dacă traseul e întortocheat,
Chiar dacă în față e încețoșare
Știm că e cu noi Mirele-mpărat.

Nu există teamă în călătorie
Tătăl ne e scut când dușmanii vin
El nu ne îndrumă spre periferie
Ci spre spațiul unde totul e divin.

O, ce exaltări și ce fericire!
Inimile-s pline de încredințări
Că-n această sfântă, caldă însoțire
Vrem doar Paradisul nu străine țări.

Nu abandonăm când vine-ncercarea
În vâltoarea luptei sreagu-i ridicat
Ploaia suferinței nu ucide starea
În care ființa s-a înveșmântat.

Mergem otimiști chiar prin câmp cu mine
Pașii sunt păziți de Blândul Păstor
sosim la Mal, sosim cu bine
Unde nu ajunge valul stricător.

Ațintim privirea nu spre lutul rece
Ci spre Cel ce-a fost pentru noi străpuns
Și-astfel când va fi ceasul doisprezece
Vom primi de gratis marele RĂSPUNS.

poezie de (9 iulie 2014)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ceasul întâlnirii

Când mă gândesc la ceasul întâlnirii
Cu Cel ce a trecut prin chinul răstignirii
I-aduc recunoștință că S-a-ndurat de mine
M-a scos din mediul tendințelor meschine
M-a sigilat cu Duhul ce-ntruna mă ghidează
pot să am, constant, o conștiință trează.

Privirea ce mi-a dat-o a fost cuceritoare
A-nlăturat din mine durerea arzătoare
Simțit-am fericirea chiar din acea secundă
Simțeam că-n El ființa-mi poate să se-ascundă
Am fost iluminat și mi-am venit în fire
Și mult s-a dezvoltat speranța mea subțire...

O, câte satisfacții trăit-am de atunci!
Văzut-am ce produc cucernicele munci
Nici un regret nu-mi arde ființa hotărâtă
De-a nu sta-mpărtășie cu cei ce se-ntărâtă
O altă perspectivă mi-a-nvăluit făptura
Căci Duhul vieții noi mi-a transformat structura.

Mai sunt poveri și valuri în cursa spre Cetate
Mai fi-vor opoziții și fapte delicate
Dar amintirea dulce a dulcelui eveniment,
Când Fiul jertfei m-a scos din faliment,
Rodește-n mine pace, tărie-n bătălie
pot să nu mă leg de-a lumii rece glie.

Mă duce-acuma gândul la altă întâlnire
Când fi-voi dezbrăcat de humă și de fire,
Când Mirele iubit va reveni -mi spună:
"Intră în spațiul unde sfinții se adună
Ți-ai adunat comori nu-n lumea de himere
C-ai vrut treci cu bine prin moarte și-nviere."

poezie de (8 ianuarie 2015)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Slujiți-L cu pasiune

Slujiți-L cu credință
Pe Cel ce v-a chemat
La har, la biruință
S-aveți acea voință
De-a-I da un trai curat.

Slujiți-L prin viață
Ce nu s-a încuscrit
Cu stările de gheață
Și n-are colb pe față
Că-n sânge s-a albit.

Slujiți-L cu ardoare
Chiar când necazuri vin
Căci El în încercare
Trimite ușurare
Și zâmbetu-I senin.

Slujiți-L pe-mpăratul
Care-a venit la voi
șteargă tot păcatul,
poată vinovatul
Primi speranțe noi.

Slujiți-L cu umblare
În Sfântul Duh, oricând
Priviți spre zări stelare
Cu multă-ncredințare
În lan, cu zel, lucrând.

Slujiți-L cu-ndrăzneală
Învinși nu vă lăsați
Slujirea e o școală
(O școală ideală)
Prin ea în Cer intrați.

poezie de (4 ianuarie 2017)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care este cea mai profundă emoție pe care noi, oamenii, suntem capabili să o simțim? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!