În dimineţi cu gust de ceară

adunate pe trupurile
aruncate
la pierderea ce se leagănă
în trecerea spre un alt anotimp
se strecoară în secundele
dedublate de uitarea
trecută în ploile
ce îşi măsoară desprinderile

din trupurile mute
peste trecerea ce îşi macină pornirile colorate în timpul destrămat la culcare
către un alt anunţat început
cu farse ce alunecă pe măsurate întoarceri
adormite de iguanele verzi
mă desprind în curgerile piei de şarpe
cu miros de lapte bătut

poezie de Liliana Hinoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alge

Algele miros a mare
sau invers
nu are importanţă
cu trupurile lor filiforme
ca nişte ondine viclene
atrag muritorii către larg
verzi
roşii
şi brune
se lipesc de trupurile goale
apoi
se descompun
indiscret
asemenea unui hoit
care-ţi sfidează olfacţia.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

un alt anotimp -
peste muntele Fuji
petale în zbor

haiku de Felicia Liliana Axentoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat şi o femeie se unesc, pornesc împreună în aceeaşi direcţie şi capătă o viziune comună despre viaţă. Îşi împărtăşesc suferinţele şi reuşitele. Îşi oferă trupurile unul altuia în totalitate. Dumnezeu nu cere acest tip de uniune fizică de la niciun alt tip de relaţie în afara celei dintre soţ şi soţie.

Mark Merrill în Liste de iubire pentru soţii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îşi caută marginile în roşul

desprins din arterele pulsând a plecare
la braţ cu tornadele răzvrătite
în clepsidrele
ce îşi plimbă siluetele sticloase
într-un timp amanetat pe zborul
ce îşi construieşte aripile

se întoarce în sinele multiplicat
în neputincioase începuturi
vârtejuri
ce se prelungesc în arderile mocnite
arborate pe aşteptările însângerate
cu trup de cântec decapitat

poezie de Liliana Hinoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tandreţe

Abia ieşite din muguri fragede mâini pipăie cerul,
Mângâie vântul, aşa verzi cum sunt,
Şi din înălţimi privesc spre pământ,
Spre locul amintirilor de tot felul;
Strânse în braţe de primele raze de soare,
Ştiu doar că au îmbătrânit într-un timp,
Când anii treceau în alt anotimp
Şi secundele toate se schimbau într-o altă culoare;
Acum, iarăşi tinere, îşi ţin secolele-n spate,
Valsând cu aceeaşi graţie, cum o făceau în trecut,
Chiar dacă braţele, de prea multe flori, le-au căzut
Pe coapsele ierburilor dulci şi înalte!...

poezie de Alexandru Răduţ din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul măsoară trecerea timpului raportându-se la trecerea sa. Altfel, ce rost ar mai avea să jongleze cu noţiuni abstracte, total străine de fiinţa sa?!

aforism de Mihail Mataringa (6 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispita

Îmi trăiesc singurătăţile
Călcând peste secundele în stop respirator
Alunec pe firele de nisip
Devastate de tornadele rebele
Şpagat sinucigaş
Înghiţit de zâmbetul însângerat al clovnului
Răstignită pe sufletul tău

poezie de Liliana Hinoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

Noiembrie, perlă pe cerul cenuşiu,
treci din roşul călduţ al zâmbetului de
octombrie, cu frunzele ce cad în vârtejuri
lente din galaxiile copacilor, -
când trupurile lor sunt dezvelite
şi formele rămân dezbrăcate făpturi tăcute;
când iarăşi pamântul îşi trimite ramurile, braţele
golaşe, spre cer;
spre decembrie cel alb, ce barba-i
dezpliteşte stele din nori, - fulguite clipe
aşezate în straturi albe şi moi,
mărturia trecerii spre alt basm.
Noiembrie, te aşezi liniştită în iarba verde,
ca o lună neinvinsă a toamnei.
Golaşă ar fi amintirea fără tine,
fără încăpăţânarea ta, fără secretele tale.
Amprentele tale sunt cele mai colorate
şi mai aprinse din lunile anului. Eşti povestea
fără de sfârşit a bucuriei inimii!

poezie de Aurel Petre (6 noiembrie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul mi-a desenat pe frunte trecerea lui, iar eu am scris cu timpul trecerea mea...

aforism de Dan Surducan (2016)
Adăugat de dansurducan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul nu are diviziuni care să marcheze trecerea acestuia. Nu există niciodată un tunet sau sunete de trompete care să anunţe trecerea la o nouă lună sau la un nou an. Chiar şi la trecerea într-un nou secol, doar noi, muritorii, sunăm din clopote şi tragem cu pistoalele.

citat celebru din Thomas Mann
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

bujor de iarnă -
aceeaşi tresărire
în alt anotimp

haiku de Felicia Liliana Axentoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradis în alcătuire

într-o primă dimineaţă fântânile
îşi cer ciuturile
peste trezie
îngeri goi îşi întind aripile
în ciocuri de lapte păsări de nicăieri
aduc lumini dintr-un alt soare vecin
peste lumea nouă
din pânză de păianjen curge apă vie

printre flăcări albastre mâini febrile
în jocul comorilor imaginate
adună amiezii
necăutatul din toate drumurile
pierdute
în cea mai lungă noapte
ce îşi închide ochii
fericiţi să rămână singuri şi fără păcate

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilustraţii vesele

zorii îşi revarsă bucuria albă
angelice lumini se strecoară în gând
înec amarul în spuma din halbă
mai scriu un poem de coşmar uitând.

timpul mă învăluie cu parfum de nalbă
vântul leagănă speranţe cântând
zorii îşi revarsă bucuria albă
angelice lumini se strecoară în gând.

salcâmii s-au gătit cu frumoasă salbă
în livezi toţi merii înfloresc zâmbind
răsar slove vesele pe coala dalbă
fericiri mirene în azur proiectând.

zorii îşi revarsă bucuria albă
angelice lumini se strecoară în gând.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpuri

Timpuri grele împovărează umerii vechii ţărâne,
Când nu ştim ce foc aduce lumina zilei de mâine.
Veşnic cântă orologiul lumii pline de sfârşituri,
Pe când viaţa îşi încheie simfonia doar în chipuri.

Oameni fără de valoare fură pâinea unor neamuri
Şi se roagă în biserici purtând fel şi fel de hramuri;
Într-o lume-n care unul calcă viu peste dreptate,
Tot acela se-amăgeşte năziund spre demnitate.

Şi mari vise îşi destramă firul fără tălmăcire,
Pierzându-şi apoi lumina într-un hău de amăgire;
Cei ce caută frenetic cheia tainei către soartă,
Îşi fereacă pe vecie simpla fericirii poartă.

Timpul trece fără milă şi în goana lui amară,
Omenirea înnebuneşte în trecerea ei fugară.
Însăşi viaţa e o luptă pentru rostul ei în lume,
Cu stindardul de izbândă doar uitarea unui nume.

poezie de Alexandra Chirvasitu (9 august 2014)
Adăugat de Alexandra Chirvasitu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars de folk în Calafat

Mă ascund în trupul verii
oscilând ca un pendul
asortat cu disperarea
din adâncul nesătul

de mă-ntorc în înserarea
ce-şi înfrânge neputinţa
se imbraca-n mine zborul
contopindu-l cu nefiinţa

se destramă-n gând uitarea
mistuita-n glasul verii
ce îşi macina dorinţa
într-un pact cu verbul serii

pescarus ce-şi frânge zborul
în dorinţa care doare
răstignit pe rugul verii
mă îmbracă în chemare

se aprinde-n gând ispita
portativ cu note-ntoarse
ce îşi scutură bemolii
în alai de ganduri arse

şi de nu rezişti ispitei
ce te bagă în păcat
pune-ţi sufletul pe roate
cu un Dan de Calafat

poezie de Liliana Hinoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vlădica, cu o adevărată coroană pe cap, se da jos din caretă şi urca scara profilându-se în soare, venerabil ca Dumnezeu, sub schinteierea aurăriei şi briliantelor. Dricul intra în curte, înhămat cu şase cai cu capetele împănate şi mascate, cu trupurile îmbrăcate în valtrapuri negre, găitanate cu fir. Cioclii, care îi ţineau de dârlogi, îşi duceau la subţioară şlapele de mareşali ai morţei şi înaintau cu păsuri măsurate. Mormăiri alergau între poartă şi grădină, lărgindu-se peste curte şi chiar peste o parte a mahalalei. Muzica militară sosea. Ea se rânduia în stânga scărei. Convoiul se întocmea — nu se mai aştepta decât coşciugul cu mortul.

Alexandru Macedonski în Cartea de aur, Dramă banală (1902)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desăvârşit

te-ai desprins din şirul duratei ce te-a orânduit
cum timpul orânduieşte anotimpurile
de pe trupul tău apa îşi picură lacrima
presărată cu poveşti din care se ridică noaptea
hălăduind în lumea vezută peste vuietul orizontului
despletit de râuri de stele

dimineaţa gândurilor mele tace
la rădăcina răsăritului spintecat de raza de lumină
ce se strecoară istovită în alunecarea spre noi
mirată să ne găsească cu alt chip pribeag înşirat
în specii de oameni din care te desprinzi
desăvârşit în pulberea de lut
amestecat cu cântec de greieri

poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zig-zag

Zig- zag istovit, ajuns întreg
între luna desculţă şi apusul de frunze,
lumina se sparge în bucăţi muritoare,
durerea e scrisă generic pe gânduri.

Din paşi pornirile îngheaţă,
se răzvrăteşte inima în clocot,
mor fluturii galbeni din sclipirea lunii.

Uitarea neculeasă
din colţuri neumblate şi ascunse,
îşi lasă umbra rece pe faţă şi pe frunte.

Un timp s-a decupat sub alte legi divine,
culori se hrănesc azi din alt fel de albastru,
pe pagină albă posacă prezentul învaţă să tacă.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calmul

cu un calm îşi lucrează lucrul de mână
cu alt calm îşi lucrează lucrul de mâine
şi cu alt
calm îşi lucrează lucrul de deget – arătător
înfipt în creierul tâmplei de ieri

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea ca timpul să se întoarcă în vizuina lui

ca un animal bătrân şi învins
să îşi lingă rănile
să tragă ţărână peste orele scurse
atât aş vrea
să se întoarcă
până la ultima nefericire
ca un animal lovit cu sabia în creştet
să se ghemuiască în durere
să îşi urle trecerea
de pe faţa mea
atât
doar atât aş vrea
să-l văd cum se întoarce
cum îşi linge rănile
cum trage ţărâna

ah!
timpul
da
timpul
cel mai feroce animal
şi-a înfipt colţii
în obrazul meu
mi-a despicat abdomenul
mi-a umplut de sânge amintirile

ah!
atât aş vrea
să se întoarcă în vizuina lui
să se acopere cu ţărână
ca rănile mele să se vindece

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!