Guguștiucii
La colțul casei într-un nuc
Femela și c-un guguștiuc
Au strâns câteva surcele
Făcându-și cuibar din ele.
După... atingeri ușoare
Au depus trei oușoare
Și cu grijă le-au clocit
Pe soare, în ploi și vânt.
Mai aveau câte-o surpriză,
Când o coțofană-n criză
De hrană pentru odrasle
Ataca lovind sub coaste.
Ei, săracii, guguștiucii
Se luptau ca mamelucii...
Ca ostași în apărare
Pentru copii și... mâncare.
Ceva... ce nu face omul
Și nici roade cum dă pomul;
Animale, păsări, gâze,
Se luptă și... ard în spuze.
Noi, oameni, avem pretenții
Să trăim doar din subvenții,
Iar ei, niște guguștiuci
Ne dau "liber" în... papuci.
Cum au dat la puii lor
Pe deasupra nucilor
Drumul către înălțimi,
Unde toți am vrea să fim!
Păsări, ființe-ndrăgostite,
Spațiul, ritualuri sfinte,
Le păstrează neam din neam
Până-n vârful crud de ram.
... Avem atâtea poveți,
Că în viață tot să-nveți!
De-și are rost vreo-ntrebare,
În cap sfredele-o mirare.
poezie de Ion Pârâianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre înălțime
- poezii despre zoologie
- poezii despre vânt
- poezii despre surprize
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre păsări
- poezii despre ploaie
Citate similare
Liber la cuvânt
Am crezut că de intrarăm în liga celor bogați
O să stăm cu ei la masă și-o să ne avem ca frați
Suntem toți în jurul mesei cum ar trebui să fim,
Însă nu gustăm mâncarea, stăm doar ca să le-o servim!
Dac-ați vrut egalitate între câine și cățel,
V-ați lovit de prag cu capul: "nu-i bai, pot și fără el!
Ce-mi mai trebuie cap când alții pentru mine pot gândi
Și-mi setează de pe-un laptop modul meu de a trăi?"
Ne vor lua identitatea, tot ce suntem și ce-am fost
Și trecutul ni-l vor șterge ca pe-un zvon ce n-are rost
Căci ce poate fi pe lume mai ușor ca să dezbini?
Omul fără de tradiții, pomul fără rădăcini!
Eu iubesc doar România, altă patrie nu am
Pentru mine Europa e-un distrugător de neam,
Seamănă-ntre noi doar vrajbă, ne tratează ca pe sclavi
Pe noi neam de Ștefan Vodă, pe noi neam de oameni bravi!
Când stăteam cu arma-n mână apărându-l pe Hristos,
Credeți voi că occidentul ne-a fost de-un real folos?
Și azi cu-ale noastre pene vestul se împodobește
Fără noi, azi Europa toată-ar fi vorbit turcește!
După-atâtea circumstanțe în care le-am fost utili,
Tot noi să ne plecăm capul și tot noi sa fim umili?
Nu mai e, români, de glumă! Țara-i stârv servit la corbi,
Uniunea e o ciumă, cei care-o susțin sunt orbi!
poezie de Daniel Dobrică
Adăugat de Băștinașul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre câini
- poezii despre România
- poezii despre vorbire
- poezii despre umor
- poezii despre trecut
- poezii despre tradiții
- poezii despre sclavie
- poezii despre prezent
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Tot ce avem de învățat, învățăm de la Natură, ea ne dă tot ce ne trebuie. Vrem să zburăm, ne uităm la păsări și învățăm să zburăm. Vrem să învățăm să iubim copiii, ne uităm la animale, care își dau viața fără să clipească pentru puii lor. Vrem să învățăm că viața e fără sfârșit, ne uităm la râu cum curge fără încetare. Vrem să învățăm să fim buni și folositori, observăm cum sămânța pusă în pămârit încolțește, devine lujer și dă bucate.
Ion Băieșu în romanul Balanța
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre învățătură, citate despre zoologie, citate despre zbor, citate despre viață, citate despre sfârșit, citate despre râuri, citate despre păsări, citate despre natură sau citate despre mâncare
Nunta nu-i pentru câștig! Nunta, căsătoria se face pentru înmulțirea unui neam, pentru că ai responsabilitatea unui copil pe care-l naști! Acum vine băiatul cu buzunarele pline de pastile, după ce se droghează cinci, șase ani, și vrea să se însoare! Când el este bolnav!?! Noi avem nevoie de o societate bolnavă? Avem nevoie de o societate sănătoasă, de copii sănătoși! Ce te faci tu cu o fată care face câte șapte, opt avorturi, că la un moment dat nici nu le mai știe numărul, ce mai poate face? Că parcă-i o libelulă, nicio găleată de apă nu poate duce! Îi gata, o pui în sicriu! Păi unde mai vezi tu femeia de la țară, care ținea un copil în mână, unul în burtă și unul la subsoară și ducea de mâncare pe câmp la bărbat?!
citat din Justin Pârvu
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre sănătate, citate despre boală, citate despre timp, citate despre sat, citate despre responsabilitate, citate despre nuntă, citate despre numere sau citate despre naștere
Cum iubesc bărbații nu e un studiu despre ei, ci mai mult despre noi, femeile care vrem să fim iubite și avem atâtea de dăruit. Din lista de bănuieli personale despre cum iubesc bărbații, aș extrage câteva, în joaca de-a analiza: bărbații ne iubesc după cum au fost iubiți de mamele lor; bărbații ne iubesc după cum au fost chinuiți sau nu la prima iubire; bărbații ne iubesc pentru cât de mult avem grijă de ei; bărbații ne iubesc pentru că suntem diferite de toate femeile cu care s-au întâlnit; bărbații ne iubesc pentru că sunt dependenți de binele cu care-i obișnuim (confort, sex, mâncare, curățenie, copii bine crescuți...); bărbații iubesc... altfel, chiar alb-negru, deși noi tot sperăm să vedem curcubeul, din exces de romantism; bărbații vor sex și ciorbă, noi, flori și amor... Dacă nu sunteți modelul old school, ați descoperit deja cât de diferit v-au iubit bărbații care s-au îndrăgostit de voi. Rămâne deci să completați lista de mai sus cu ceea ce ați simțit adânc în voi, în iubirile de-o vară sau în cele cu ani grei de relație.
Mihaela Rădulescu în Cum iubesc bărbații (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre sex, citate despre romantism, citate despre prima iubire, citate despre mamă, citate despre jocuri sau citate despre femei și bărbați
N-avem timp
N-avem timp să ne gândim la viață
Când alergăm după iluzii mereu.
N-avem timp să facem o faptă bună,
Dar avem timp să ne gândim la ceva rău.
N-avem timp să ocrotim natura,
Dar avem timp să scuipăm în ea.
N-avem timp să ne rugăm la Domnul,
Dar avem timp să hulim pe cineva.
N-avem timp să iubim persoana de lângă noi,
Dar avem tot timpul din lume să începem un război.
N-avem timp să fim mulțumiți de viață așa cum e ea
Dar avem mult timp să ne plângem că viața e grea.
Hai să ne oprim din goana noastră după iluzii.
Și pentru o clipă să ne întrebăm
De ce n-avem timp pentru concluzii,
Timp pentru concluzii întotdeauna trebuie să avem!
poezie de Vladimir Potlog (19 iulie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre război, poezii despre protecție, poezii despre plâns, poezii despre ocrotire, poezii despre natură, poezii despre mulțumire sau poezii despre iubire
Ceva de suflet
Bate gongu-n depărtare,
Pentru omul cu candoare,
Pentru viata trecatoarea,
Pentru luminata cale.
Bate clopotu' mai rar,
Pentru pomul dat cu var,
Pentru omul cel avar,
Pentru drumul ideal.
La o zi după acestea,
Pentru vii se-mparte zestrea.
Se face o masă mare,
Pentru toți e de mâncare.
După altă zi pe seară,
A început sa dispară,
Orice gând și amintire
Despre ăl din șerpărie.
Se făcea acum un an,
De când eu nu mai eram.
Cică azi era sa fie,
O zi despre mântuire.
poezie de Bucur Ionuț
Adăugat de Bucur Ionuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre șerpi, poezii despre zgârcenie, poezii despre suflet, poezii despre seară, poezii despre mântuire, poezii despre mâncare sau poezii despre inocență
Și 2018
Te-ai dus, cum s-au mai dus în zare,
Și mulți alți ani, naintea ta,
Mi-ai dat o casă, și mâncare,
Și am avut ce îmbrăca...
Mai mult eu nu cer de la tine,
Nici de la anul ce-o veni,
Cu cât mi-ai dat, îmi este bine,
Și pot, ferice, a trăi...
Aș vrea copiii doar, să fie,
În viața lor, tot mai voioși,
Să știu că-s oameni de-omenie,
Și că-s nepoții sănătoși,
Aș vrea să aibă și sărmanii,
Un blid pe masă, zi de zi,
Bătrânii să-și trăiască anii,
Alături de ai lor copii,
Aș vrea să fie-n lume pace,
Căci este loc pe-acest pământ,
Și neam cu neam să se împace,
Respectul să ne fie sfânt...
În fața ta-mi scot pălăria,
Căci fost-a pâinea bună-rea,
Demn înfruntat-am veșnicia:
Ai fost un an din viața mea!
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sănătate, poezii despre respect, poezii despre pâine sau poezii despre pace
Glossă necuvântătoarelor
Cu toți avem un drept de a trăi.
Cuvântul nostru-i noapte sau e zi,
Dar printre noi trec necuvântătoare.
Sunt ploi în suflet, este vânt sau soare,
Sunt răni, vulcani de sânge se ridică...
De necuvântătoare vă e frică?!
Un rost îl au și ele ca și noi...
Nu le-mproșcați voi, oameni, cu noroi!
Cu toți avem un drept de a trăi.
Pământ și ape, munți a le slăvi.
Atomi purtând în lanțul trofic rugi,
Să știm ce-nseamnă să iubești, să plângi,
Să fim altar și clopot... Și pe rând
Să fim tot ce trăiește pe pământ
În formă minerală, apoi plante,
Trudind, să risipim a vieții noapte.
Cuvântul nostru-i noapte sau e zi...
Greșești?! Este normal. Nu te sfii!
Pleacă-ți genunchiul sincer, în iertare,
Trăiește printre necuvântătoare,
Rugina unui timp s-o dai uitării!
E dimineață? Nfruptă-te din zorii
Înmuguriți din lacrima de ceară
Și nu-ți lăsa gândul trecut să doară!
Dar printre noi trec necuvântătoare...
Trec lin, pe ceruri, păsări călătoare,
Roiesc în ape vietăți multiple,
Pier ca un vis în fracțiuni de clipe.
Albine, fluturi, câte și mai câte,
Ce ochiul trist ar vrea să îl încânte.
Liane-n râuri strălucind de zale,
Le regăsim de multe ori sub soare.
Sunt ploi în suflet, este vânt sau soare,
Că suntem fericiți ori că ne doare,
Roiesc în jurul nostru fluturi vii,
Cuvinte-îngeri, cânturi, poezii.
Este o lume nouă! La uitare
Nu condamnați nici lumea de necuvântătoare!
Da-ți-le șansa de-a trăi prin voi!
Și ele au un suflet... au nevoi...
Sunt răni, vulcani de sânge se ridică...
O necuvântătoare cât de mică
Ochiului nostru este mântuire.
Să-i dăm un drept la supraviețuire!
Să-i dăm o șansă, de-a se înălța
Precum un zbor... Tu viața nu-i curma!
Oh, zeu, oh, om, puterea de-a distruge
Lasă orfan un suflet care plânge.
De necuvântătoare vă e frică?!
Mare e lumea noastră, a lor mică...
Sunt ca și noi, luciri dintr-un atom,
Au dreptul de-a trăi... oh, om, fii om!
În A. D. N.-ul fluxului solar
Dă-le o șansă, iar, și iar, și iar.
Tu ești furtună, ele val sculptând
Evolutiv, viața pe pământ.
Un rost îl au și ele ca și noi...
Eu vă implor, nu fiți la suflet goi!
Și ele au nevoie de iubire,
De pace, de lumină, fericire...
De mângâiere, de cuvinte dulci
Oh, om, de ele-aminte mereu să îți aduci.
Așează-le pe ii, pe mândre fote,
Pe portativul presărat cu note...
Nu le-mproșcați, oh, oameni, cu noroi!
Să nu uitați! Ele trăiesc prin voi...
Ele-s etern, un strop de clorofilă,
Ele sunt drumul vostru spre lumină,
Trăiți prin ele și trăiesc prin voi,
Nu le-mproșcați, oh, oameni, cu noroi!
În lanțul trofic pre-universal
Ele vor trece-n regnul animal...
Nu le-mproșcați voi, oameni, cu noroi!
Un rost îl au și ele ca și noi...
De necuvântătoare vă e frică!
Sunt răni, vulcani de sânge se ridică.
Sunt ploi în suflet, este vânt sau soare,
Dar printre noi trec necuvântătoare...
Cuvântul nostru-i noapte sau e zi,
Cu toți avem un drept de a trăi!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre ochi, poezii despre fericire, poezii despre cuvinte, poezii despre animale sau poezii despre Soare
Toamna
După cum ți-am mai spus, după cum ți-am jurat,
Pot să râd, pot să tac, pot să rabd, pot să duc,
Doar că toamna m-a luat... iar m-a luat la-njurat
Și mă scuipă cu ploi și cu frunze de nuc.
Nu contează că eu, nu importă că tu,
Nu înseamnă că noi, nu înseamnă deloc,
Doar că toamna mi-a luat cel din urmă atu,
Mă anunță dator și mă scoate din joc.
Nu-nțeleg cum de nu, nu regret dacă da,
Nu mai pierd câștigând câte clipe mi-ai dat,
Doar că toamna a vrut să-mi lipsească ceva:
nu o zi, nu un an, ci... întregul mandat.
După cum mi-am tot spus, după cum mi-am promis,
Pot să dorm, să mă spăl, să mănânc, să respir,
Doar că toamna nu vrea niciun alt compromis
Și-mi scrîșnește, din vânt, un alint: "hai sictir!"
Mă împiedic de ea ca de trei maidanezi,
Vreau să scap, vreau să uit, vreau să trec, vreau să vreau,
Doar că toamna sunt eu (tu nici nu mai contezi),
Anotimp dezolând, vreau să uit ca să beau.
poezie de Radu Luca Dupes
Adăugat de Radu Luca Dupes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre somn, poezii despre râs, poezii despre promisiuni, poezii despre jocuri sau poezii despre frunze
Pentru țară, pentru neam
De la daci, de la romani,
Am primit tot ce n-aveam.
Am primit glie și ram,
Și ne-am zămislit ca neam.
Ești dator să lupți, române,
Pentru țară, pentru neam.
Pentru glie, pentru grâne,
Pentru frunza de pe ram.
Să păstrezi țara și neamul!
Că sunt tot ce ai mai sfânt.
Aprig să înfrunți dușmanul,
Când calcă al tău pamânt.
poezie de Dumitru Delcă (30 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Dumitru Delcă despre sfinți, citate de Dumitru Delcă despre sfințenie, citate de Dumitru Delcă despre frunze, poezii despre dușmănie, citate de Dumitru Delcă despre dușmănie, poezii despre crengi, citate de Dumitru Delcă despre crengi, poezii despre cereale, citate de Dumitru Delcă despre cereale sau citate de Dumitru Delcă despre România
Vând țară
Atâtea lacrimi pe hârtie, atâta țipăt cenzurat,
ne poezim prin poezie, prin versuri false am lătrat
ba despre tine, Românie, ba despre noi, poeți de soi.
Ce poți să-mi dai acum, tu, mie, când ești în lada de gunoi?
Atâta zbucium și prostie, atâta vaiet ne-ntrerupt,
de zici că-ntreaga Românie e doar amestecul corupt
din care toți se-nfruptă bine să aibă ce lăsa, de vor,
copiilor ce vor petrece o zi pe an în țara lor.
Atâtea vile cu piscină, atâta hrană la gunoi,
de suntem țara cea divină unde trecutul e strigoi,
ne pasă mult de-orfelinate, dar de fațadă, nu real
ne-am implicat cu toți în toate, dar nu în faptă, doar verbal.
Ne acontăm vacanțe scumpe, avem la poartă trei mașini,
ipocrizia-n noi erupe când ne dăm mari printre străini,
ne înjurăm direct în față că suntem neam de șarlatani,
filozofăm concis de viață. însă privim doar către bani.
Ne doare-n cot de țara noastră, un șut bătrânilor le dăm,
ne spală Dunărea albastră, pe la Viena când furăm,
întorși apoi cu limuzine ne etalăm pe la săraci,
furăm și de la ei, de-o pâine, și din păduri câțiva copaci.
Atâtea furturi importate, atâta crimă și viol,
ni-s rădăcinile uitate de parcă suntem dracul gol,
istoria e doar în carte, abject ne comportăm ca neam;
Să vindem azi ce se mai poate din țara care ieri eram!
poezie de Adina Velcea (7 octombrie 2018)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre vacanță, poezii despre uitare, poezii despre sărăcie, poezii despre strigoi sau poezii despre păduri
Jucării
Noi, care suntem îngrozitor de mari,
Care n-am mai căzut pe gheață
Dintre cele două războaie,
Ori dacă din greșeală am alunecat vreodată,
Ne-am și fracturat un an,
Unul din anii noștri importanți și țepeni
De gips...
O, noi, cei îngrozitor de mari
Simțim câteodată
Că ne lipsesc jucăriile.
Avem tot ce ne trebuie,
Dar ne lipsesc jucăriile.
Ne e dor de optimismul
Inimii de vată a păpușilor
Și de corabia noastră
Cu trei rânduri de pânze,
Care merge la fel de bine pe apă,
Ca și pe uscat.
Am vrea să încălecăm pe un cal de lemn
Și calul să necheze o dată cu tot lemnul,
Iar noi să-i spunem: Du-ne undeva,
Nu ne interesează locul,
Pentru că oriunde în viață
Noi avem de gând să facem
Niște fapte grozave.
O, cât ne lipsesc uneori jucăriile!
Dar nu putem nici măcar să fim triști
Din cauza asta
Și să plângem din tot sufletul,
Ținându-ne cu mâna de piciorul scaunului,
Pentru că noi suntem niște oameni foarte mari
Și nu mai e nimeni mai mare ca noi
Care să ne mângâie.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre lemn, poezii despre jucării, poezii despre tristețe sau poezii despre păpuși
Avem o țară
Avem o țară unde au stăpânit odată
Vitejii daci, bărbați nemuritori.
Și unde stau de veacuri laolaltă,
Izvoare, văi și munți cu fruntea-n zări.
Avem troițe sfinte, altare și icoane
Și candeli ard cu mii de pâlpâiri;
Avem atâtea lacrimi și prigoane
Că ne e plin pământul de martiri.
Avem la Putna, Sfânt și viu cu duhul
Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut;
Și azi de-l vom chema să-nfrâng-apusul,
Va răsturna cinci veacuri de pământ.
Avem pe Brâncoveanu pildă tare,
Căci pruncii lui sub sabie-au căzut;
Ca să păzească fără de schimbare
Credința dreaptă-n care s-au născut.
Avem Ardealul sfânt, pământul răstignirii,
Cu tunuri sfârtecat de cel viclean;
Avem ierarhii sfinți, pe Iancu și martirii,
Pe Horia tras pe roată pentru neam.
Azi iarași te-au suit vrăjmașii tăi pe cruce,
Ardeal cu trei culori împodobit;
Scriind deasupra vina ta cu sânge,
Aceea că, ortodoxia ai iubit.
Avem un Rai de sfinți în temniți dați la moarte
Și aruncați în groapa neștiuți;
Dar astăzi dând pământul la o parte
Ies moaște sfinte-n zeghe grea de deținuți.
E jertfa lor de veacuri mărturia
Ce strigă din morminte pân' la noi:
Să apărăm cu râvnă Ortodoxia
Și-acest pământ, de Sfinți și de eroi!
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre ortodoxie, poezii despre Transilvania, poezii despre văi, poezii despre vinovăție, poezii despre sânge sau poezii despre schimbare
Bilanț 2021
Te-ai dus, cum s-au mai dus în zare,
Și mulți alți ani, naintea ta,
Mi-ai dat o casă, și mâncare,
Și am avut ce îmbrăca...
Mai mult eu nu cer de la tine,
Nici de la anul ce-o veni,
Cu cât mi-ai date, îmi este bine,
Și pot, ferice, a trăi...
Aș vre copiii doar, să fie,
În viața lor, tot mai voioși,
Să știu că-s oameni de-omenie,
Și că-s nepoții sănătoși,
Aș vrea să aibă și sărmanii,
Un blid pe masă, zi de zi,
Bătrânii să-și trăiască anii,
Alături de ai lor copii,
Aș vrea să fie-n lume pace,
Căci este loc pe-acest pământ,
Și neam cu neam să se împace,
Respectul să ne fie sfânt...
În fața ta-mi scot pălăria,
Căci fost-a pâinea bună-rea,
Demn înfruntat-am veșnicia:
Ai fost un an din viața mea!
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă șapte
Șapte zile, numai șapte,
Au făcut lumină-n noapte
Și peste pământ o apă
Unde suflet se adapă
Șapte zile, muncă multă,
Peste tot ce ne ascultă,
Dinlăuntru, din văzduh,
Unde este Sfântul Duh
Noi? Ne-a luat câteva clipe,
Am pierdut năuci aripe,
Le călcăm pe sub picioare
Și ne doare... și ne doare
Însă vezi?... avem pastile,
Ce păcat că-s inutile,
Cum să vindece miracol,
Ce nu știe de obstacol?
Dar le luăm, pe zile, șapte,
Patru ziua, trei în noapte,
Să "ajute"... să nu știm,
Pentru ce... de ce trăim
Așa că mai dă-ne șapte,
Să ieșim încet din noapte,
Vrem lumină din divin,
Pentru oameni... să mai fim
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre picioare, poezii despre obstacole, poezii despre noapte, poezii despre muncă sau poezii despre lumină
Moștenire
De ținem la Pământ, de treișcinci de mii de ani, că ne aparține
Și țara, ce-o avem drept gazdă, ne-o credem nouă, a noastră, patrioți,
Cum, cine, poate, cu ce drept să ia pământ străbun... ce haite, hoți,
Pot din ședințe, hotărâri, să ia ce leagăn ai lăsat, din moși... Care jivine?
De unde vine atât nerușinat, ticăloșie, care-i mintea psihopată
Ce se transmite, cum mocirla, în "nespălați" judecători, ziși magistrați, demenți,
Ca să-și dea ifose de drept, fără de lege... narcisici, se umflând din ce fermenți,
Să poată ei rescrie peste timp... și spațiul, cum de pot să-l sfârtece... De când au mintea scăpătată?
Cum de se adună mâzga de la fund, mirositoare hâd, cum de plutește apoi
Și ea acoperă orice luciu, tulbură oglinda liniștei, voite a unui neam,
În cârdășii tâlhare prăduind pe săracii, făcuți săraci, le ștergând drept, ca praful de pe geam,
C-un număr dat, de inventar; că tot e-al lor, nu mai e casă, loc, nici car... Ce boi?!
E brazda răsturnată, lama înfiptă adânc în trup, se pierde pomenire,
În țara papurei, ce nici pe vodă nu-l mai are, nu-l mai recunoaște și minciuna-i cult... Uitată-i moștenire!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre spațiu și timp, poezii despre patriotism, poezii despre numere, poezii despre nerușinare, poezii despre moștenire sau poezii despre legi
Regal
luați împreună suntem doi frumoși
două cești de cafea își răsucesc aromele în funii
cu mirosurile noastre după
o noapte cu lună de veghe între cearșafuri
cu cât ne știm mai mult cu atât ne dăm seama
cât de puțin am aflat unul despre celălalt
câtă anatomie avem încă de parcurs
cu mâinile putem face orice ne trece prin minte
să folosim fiecare parte din noi pentru modelat
la focul zvăpăiat al cunoașterii dorințele de murano
au ceva inimaginabil în culoarea lor
separat suntem două felii de pepene
în gurile a două nefericiri
semințele par niște păsări împrăștiate
nu mai știu drumul spre cuib
&
lasă-mă chiar acum să-ți amintesc
iubire e atunci când mângâi
aerul cu care mă apropii
așternutul pe care mă așezi
tot ce ating și vrei să rămână neatins
când vorbele nu-și pierd valoarea
se întorc în noi ca niște cocoare
primăvara
nu se destramă fiindcă avem în noi ceva sfânt
ceva mai înalt decât noi
unde ne recunoaștem și
devenim stăpâni
moartea e când nu ai pe cine iubi
poezie de Ottilia Ardeleanu din Cele mai frumoase poezii de dragoste (2018)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare sau poezii despre primăvară
Legea și Viața veșnică
Domnul Isus ne-nvățat cum viața s-o trăim
Fii ai Tatălui din ceruri noi astăzi cu toți să fim
Și ne-a dat ca Îndreptar Evanghelia cea Sfântă
Să putem intra o dată chiar în ceruri sus la nuntă
Prin Cuvântul Lui cel viu Domnul Isus ne-a-nvățat
Să trăim neprihănirea să avem un duh curat
El ne-a spus că prin credință viața nouă o primim
Fii ai Tatălui din ceruri prin El doar aici să fim
Cine-n Mine se încrede Viața veșnică o are
Eu îi sunt dar pe vecie și viață și salvare
Prin credința în Hristos noi primim făgăduința
Nu prin Legea din Sinai avem aici biruința
Nu prin Legea ce s-a dat lui Israel în pustie
Ci prin harul vieții noi vom intra în veșnicie
Căci Pavel așa ne spune eu sunt mort față de Lege
Și trăiesc pentru Hristos viața sfântă se-nțelege
Căci porunca din Sinai până la Ioan a fost
De atunci credința sfântă pentru noi dar are rost
Nici Avraam n-a avut Lege ci-a trăit doar prin credință
Și-a fost gata să ucidă a fiului lui ființă
Dar Dumnezeu l-a oprit și i-a spus că a văzut
Cât de tare dar în Sine Avraam s-a încrezut
Credința neprihănire Dumnezeu i-a scocotit
Și Avraam în sfințenie a fost iată mântuit
Nu prin Legea din Sinai ce-a fost dată mai târziu
Ci doar prin credința sfântă în Dumnezeu Sfânt și viu
Tot așa și noi acum prin credință avem viață
Prin credința în Hristos Duhul Sfânt azi ne înalță
Legea și porunca a fost până a venit credința
Iar de atunci încoace pentru noi doar Hristos e biruința
Prin credința în Hristos primim dar neprihănirea
Nu prin Lege nu prin fapte ni se dă dar mântuirea
Însă după ce-am primit viața de Hristos toți ascultăm
Și ființa noastră-ntreagă pe vecie Lui i-o dăm
Trăind dar viața sfântă fără umbră de păcat
Evanghelia cea Sfântă cum pe noi ne-a învățat
Iar când totuși se întâmplă în greșeli să mai cădem
Domnului Isus chiar totul în rugă noi îi spunem
Și îi cerem dar iertare ființa noastră să o spele
Căci avem viața sfântă cu toți astăzi în vedere
În lumina mântuirii pentru veci noi vrem să fim
Dându-i cinste și oanoare Mirelui ce îl iubim
11-02-2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre nuntă sau poezii despre Iisus Hristos
Ei pun problemele lor în seama societății. Nu există altceva decât societatea. Sunt indivizi - bărbați și femei - și familiile lor. Și niciun guvern nu poate face ceva decât prin oameni, iar aceștia trebuie să își poarte de grijă lor înșiși, în primul rând. Este datoria noastră să avem grijă de noi înșine și abia după aceea să avem grijă și de vecinii noștri.
Margaret Thatcher în revista "Women's Own", interviu (1987)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vecini, citate despre guvern, citate despre femei, citate despre familie, citate despre existență sau citate despre bărbați
Rondelul primăverii care întârzie
Și iar primăvara-ntârzie
Cu soare și ploi pentru flori
Cu gâze și fluturi că mie,
Dor mi se face din nou de cocori
Uscatele vânturi adie
Când pier în adâncuri comori
Că iar primăvara-ntârzie
Cu soare și ploi pentru flori
Străin într-o lume pustie
Și-n noaptea cu plâns de viori
Din pricini știute doar mie
Mă simt vinovat uneori,
Că iar primăvara-ntârzie...
rondel de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre fluturi sau poezii despre flori