Strigăt sonor, pietrificat
Când, ne-'ncetat mă înfioară
aura ochilor tăi verzi
și când viscolul tău de parfum
neîndoios, mă-'nconjoară,
eu caut, iubito, duios și adânc,
în cosmosul inimii tale,
și-atunci încet, încet, tu te pierzi,
iar eu, voluptos, te consum,
siderat, te respir, te mănânc,
prin mii și mii de flori și petale...
Virtuoz instrument de serviciu,
îți cânt trupul neconsumat,
vestală în mugur, femeie-vioară,
și caut, cu sârg, un ultim indiciu,
la strigătul sonor și pietrificat
al sânilor tăi, paseri de alb,
de deliciu...
Un strigăt sublim al trupului tău
unduios, cu sclipiri celestine,
căci viața-mi, iubito, mi-e hău,
e-un minus fatal, e-un calvar
fără tine...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viscol
- poezii despre verde
- poezii despre sâni
- poezii despre spațiul cosmic
- poezii despre serviciu
- poezii despre senzualitate
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre ochi verzi
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Ochii tăi iubito
Ochii tăi iubito sunt ca marea
Când este liniștită și curată.
Ochii tăi iubito e ca luna când răsare,
Parcă e un chip frumos de fată.
Ochii tăi iubito sunt ca vântul
Când se plimbă liniștit printre copaci.
Ochii tăi iubito sunt ca o grădină,
În care au înflorit mii de maci.
Mi-i dor de ochii tăi iubito.
Și dacă nu-i văd macar pe o clipă,
Sufletul Îmi plânge în mine
Și în jurul meu totul se risipă.
poezie de Vladimir Potlog (2 aprilie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre plimbare
- poezii despre iubire
- poezii despre frumusețe
- poezii despre flori
Aferim
E un cântec, iubito, sublim,
Ce tresaltă în trupu'-ți sălbatic,
Rafinat, a capella, dogmatic...
Îl ascult și îți spun: Aferim!
Mă seduci, în sacoul tău slim
Și te vreau, și te-ador sine-die,
Curgi sublim și alert, apă vie,
Te iubesc și îți spun: Aferim!
Căutând un pretext să fugim,
Exersăm rătăcirea umană,
Sânii tăi dulci arome emană,
Îi salut și le spun: Aferim!
Gândul tău, gândul meu-sinonim
pendulează discret, în tandem,
Și mă tem, draga mea, că je t'aime,
Te respir și îți spun: Aferim!
A iubi e un verb, precum știm,
Fără nu, fără ba, fără rest,
Iar atunci, când iubirea-i pe șest,
Te sărut și îți spun: Aferim!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre verb, poezii despre sărut, poezii despre seducție, poezii despre muzică, poezii despre gânduri, poezii despre frică sau poezii despre declarații de dragoste
Umbra trupului tău
O umbră se profila în depărtare
umbra trupului tău, Miss,
proiectată de soare
lumina din spațiu
privea cu nesațiu
azurul,
păstrâdu-ți, iubito, conturul...
Evrika... Găsisem cărarea,
pe care o căutasem toujours,
celelalte forme nedefinite
mă pipăiau dimprejur...
Iată-mă, în sfârșit, am ajuns,
când raza din ochii tăi a pătruns,
în versul meu pur, din tine disjuns!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre versuri, poezii despre sfârșit, poezii despre poezie sau poezii despre Soare
Respirație
Tu ești buenos aires, ești ozon,
mă tem să te respir pân' la extaz,
cu riscul plenar să mă crezi filfizon,
tu ești prințesă și eu sunt cneaz...
Ești Iaroslavna, sunt cneazul Igor,
eu te respir, o!, când tu mă respiri,
Galițchi, fratele tău, bată-l de șogor,
ne suspectează că suntem vampiri.
Trupul tău scapără-n curbe semețe,
spre ochii tăi negri, privesc siderat,
când sânii tăi- pietre- imploră tandrețe,
tu mă respiri, eu te respir- înspiralat!
Mai e o vreme și vom trece Donul,
părul tău negru-i ca pana de corb,
eu te respir, ufff!, iar tu-mi ții isonul,
ca, într-o zi bună, să pot să te sorb...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vampiri, poezii despre păr, poezii despre ozon, poezii despre ochi negri sau poezii despre negru
Delfica
În ochii tăi caut
Unicul răspuns.
În privirea ta caut după
Acel poem adânc ascuns,
Scris de viață prin tine,
În tine.
În zâmbetul tău caut să
Întrezăresc sacrul!
poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre viață
Evadarea din templu
Eu te privesc extatic, incognito,
Prin rotocolul fumului de ceară,
Și dimineața, când răsari, iubito,
Și când apui, în fiecare seară...
Iar gândul tău, străpungător de liniști,
Eflorescent, irumpe pân' la mine,
Exali parfumul florilor din miriști
Și îngeri chemi, tristețea să-ți aline.
Tu te-ai retras cu pașii unei umbre,
Din lumea ancestralelor erori,
În ochi ți se citesc neliniști sumbre,
Ți se-nspăimântă trupul a priori...
Ți-e chipu'-ntemnițat ca-ntr-un ghioc,
Solemn, aspiri la solitudinea totală,
Dar sânii tăi se vor trezi ad-hoc,
Chemîndu-mă spre ochii-ți de vestală.
Și-apoi, în urma unei premoniții,
Vei evada, din gându-ți subsumat,
Și îmi vei da, fără să-mi pui condiții,
Savoarea unui trup neconsumat...
Vom regăsi cărarea spre Shambala,
Vom bea nectarul de extaz, buimaci,
Și ne-om iubi, nebuni, ca-n "Sakuntala",
Însîngerând, sublim, un câmp de maci!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre tristețe, poezii despre singurătate, poezii despre seară, poezii despre nebunie sau poezii despre lectură
Întinde-mi mâinile să plâng în ele
Întinde-mi mâinile să plâng în ele,
răscumpără-mi golul zilelor pierdute,
potolește-mi beția cruntă a sângelui,
spune-mi, iubito, vrute și apoi nevrute...
Îmbracă-te cu aripile evanescenței,
ridică-mă înalt, din vid în preaplin,
leagă-mă strâns, peninsular, de tine,
scoate-ți cămașa de nea din poplin.
Așează-mă în confortul sânilor tăi,
în lumina solemnă a coapselor tale,
știu, în dragoste, totul devine suflet,
ninge-mă îndelung cu fiori și petale...
Nu există măreție decât în iubire,
nici lacrimi susurând în străfundurile firii
nici direcție mai bună spre sensul lumii,
așa cum există-n căldura-ți extatică a privirii...
Sufletul meu, iubito, ia conturul trupului tău,
Femeie, suntem în imediatul lui Dumnezeu!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre înălțime, poezii despre zile sau poezii despre sânge
Strânge-mă, iubito
așează, iubito, pletele tale
printre stele
pune scara sufletului meu și urcă-n mine
și joacă-te cu ele
pune trupul meu, iubito, acoperiș
gândurilor tale
și lasă ploaia fără vise rele
să cadă, iubito, cu fericire
soarbe-mă încet, ca un izvor cu apă vie
cată-mă până în adânc de trup
leagăne-te-n șolduruile tale pietroase
și
fi furtună-n mine
strâge-mi coapsele cu palmele
înfinge-mă adânc ca să mă doară
strigă că mă vrei
și roagă-te ca să nu moară
strâge-mă, iubito, din drumuri rătăcite
poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre ploaie, poezii despre fericire sau poezii despre apă
A cappella (Otiliei)
Într-un târziu total, vioara tace
Și lira trupului tău rod țâpurește,
Iar coapsele-ți scâncesc buimace,
Iubito, sânu-ți drept se fâstâcește...
Sonor, porunca ta mă răstignește,
Și, vai, constat că nu mai sunt acela,
Care părea, plenar, că stăpânește
Muzica trupului tău diafan - A capella!
Din ochi, ți se revarsă acuarela,
Spre cele patru puncte cardinale,
Căci, în curând, rosti-va filomela
Un nou acord al vieții sexuale...
Ne pierdem în iubiri trancedentale,
Deasupra lumii, două trupuri ard,
Pasărea Spin ne dă onor semnale,
Visăm pe Chamberlain și Rachel Ward.
Eu - cântăreț de inimi și liber goliard,
De trandafir, pe trup, îți ning petale...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre tăcere, poezii despre trandafiri, poezii despre sex sau poezii despre semnale
Noapte de primăvară
Renașterea-i atemporală,
Nici nu-i legată de fotoni...
Este-n miresme de atomi,
E-un luciu fin, de poleială.
Luna-i un taler de argint
Ce-o prinzi în piept ca pe-un breloc...
E însemn de-aducere noroc,
E-oglindă, chipul să ți-l prind.
În nori de licurici verzui
Stăm îngânându-ne-n plăceri...
Din somn de iarnă-s reînvieri...
Mă prind, în ochii tăi căprui.
Tot e-un albastru de fundal
În care dorm mii mesageri...
Doar ciripesc de mângâieri
În noaptea de amor fatal.
E-un aer reavăn de planetă,
Îl simt, în alveole, în pori.
Sunt mii d-esențe de la flori...
Îți mângâi gâtul de egretă.
Într-un amestec de fiori
Cu recele de noapte clară,
Nări simt parfum de aișori;
Am renăscut, e PRIMĂVARĂ!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre noapte, poezii despre primăvară, poezii despre plăcere, poezii despre planete, poezii despre ochi căprui sau poezii despre noroc
Ah!, Petronela, pașii tăi văratici!
Ah!, Petronela, pașii tăi văratici,
Pășesc pe al destinului traseu
Și-n mersul tău persistă Dumnezeu,
Și-n carnea ta plâng fluturii ostatici...
Lumini albastre-s ochii tăi hieratici,
Iar trupul tău străluce marmoreu,
Ah!, Petronela, pașii tăi văratici,
Strivesc staminele din androceu!
Și sânii tăi discreți, primăvăratici,
Tresar din când în când în decolteu,
Ți-e părul vânturat de-un alizeu
Și ochii-ți sunt, de-a pururi, enigmatici...
Ah!, Petronela, pașii tăi văratici!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre religie sau poezii despre fluturi
Îngrijorare
Plecând la drum, de mine tu te pierzi,
Presimt în viața noastră un prăpăd,
Mi-e teamă, vai!, că nu am să mai văd,
Melancolia, Doamnă, a ochilor tăi verzi!
epigramă de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre viață, epigrame despre verde, epigrame despre ochi verzi, epigrame despre ochi, epigrame despre melancolie sau epigrame despre frică
Rondel de dor
Mi-e dor de gândul tău asurzitor,
De necuvintele-ți ca un pumnal,
De seara, doamnă,-a ultimului bal,
Tare mi-e dor, iubito, de-al tău dor!
Rememorându-ți ultimul tău zbor,
Ca un protest final, insurecțional,
Mi-e dor de gândul tău asurzitor,
Hotărâtor, de-a dreptul cardinal...
Îmi pasă de profilul tău ispititor
Și simt atâta dor transcedental,
Iubito, vreau să-mi dai extemporal,
În cel mai confortabil dormitor...
Mi-e dor de gândul tău asurzitor!
rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre superlative, poezii despre proteste sau poezii despre dor
Mă scrie, iubito, și-apoi mă transcrie...
Orgasm smintit al spiritului pur
glasul îți strigă sonor în afunduri
și se dezlănțuie-n eterul năvalnic,
net superior virtuților comune...
E ziua noastră de bun augur,
să trecem, iubito, prin prunduri,
prin sângele-ți verde și falnic,
țâpurește a cincea dimensiune!
Știu, iubirea e-un plus de suferință,
când visele ne tremură evanescent,
dar, dacă nu gustăm înșelăciunea vieții
și nu plângem crunt unul în celălalt,
Nu vom avea puncte de referință
și niciun licăr verde, luminiscent,
care să ne-nlăture valurile ceții,
pentru a executa, iubito, ultimul salt!
Așadar, pulverizează-ți praful firii,
polemizează-mă muzical și nocturn,
îmbălsămează-mă cu privirea-ți căprie,
aruncă-ți, artezian, versurile-n cer...
Dar nu uita, Emilia, te rog, trandafirii,
ce cresc duios, matinal și diurn,
mā scrie incandescent, cum se scrie...
știi tu bine, iubito, la ce mă refer.
Mă scrie, mărunt, într-o hiperbolă vie,
mă scrie, iubito, și-apoi mă transcrie!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință
Deschide ochii iubito
Deschide ochii iubito.
Și uită-te în ochii mei cât sunt de triști,
Când nu-i văd macar pe o clipă pe ai tăi!
Deschide ochii iubito
Și privește părul meu,
Alb ca neaua care se așterne pe câmpii.
Tu ești ca soarele care răsare
În zorii dimineții azurii.
Deschideți sufletul iubito,
Căci sufletul meu e mereu deschis.
Dar când nu ești lângă mine.
Nu se mai satură de plâns.
Deschide ochii iubito
Și privește brațele mele puternice de bărbat,
Care vrea să-ți cuprindă trupul,
Frumos și ca lacrima de curat.
Deschideți palmele iubito și ține inima mea,
Căci fără tine plânge în hohote și ea.
poezie de Vladimir Potlog (29 iulie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre inimă
8 Martie
Când bate, Doamnă, vânt arhieresc,
Prin voalul dantelatei tale rochii,
Aștept semnalul tău dumnezeiesc:
Să-mi iscălești pe inimă cu ochii!
Sau poate cu un țurțure de gheață,
Rămas stingher din iernile polare,
Să-mi scrii pe trup, în astă dimineață,
Un nou sonet și-o nouă-nfiorare...
Să-ți simt arsura buzelor pe umăr,
Să te iubesc fanatic și spartan
Și, siderat, pân' la cinci mii să număr,
Redefinind splendorile d'antan.
Să-ți drăgălesc, pe trupu-ți de vioară,
Sânii semeți care scâncesc sublim,
Să-nebunim, iubito, oare a câta oară?
Și-apoi, dogmatici, să ne revenim...
O, Doamna mea de rouă, nălucă și ispită,
Trezește-te! În muguri, 8 Martie palpită...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țurțuri, poezii despre rouă sau poezii despre rochii
Basic instinct
Noblețe tristă privirea ta îmi arată
până unde rațiunea îți înțelege sufletul...
E un fel de plâns interior, fără lacrimi,
un plâns subtil, oprit la intersecția
dintre dorința ta de a-mi descuia larg
ușa inimii și, vai!, obsesia de a rămâne
în tine însuți, ca să te lecuiești, acolo,
pe tine, de tine, iubito!
Ca să-ți redefinești eul, despărțindu-l,
fie și temporar, de golul imens al lumii,
acordându-i sângelui o minimă vacanță.
Obrăznicie semeață și zvâcnet alb
de piatră neagră, sânii tăi îmi spun
până unde inima îți poate îngădui rațiunea...
Este pasiunea trupului de a-ți sfida cugetul,
tu fiind, întotdeauna, prea mică pentru
sufletu-ți vast și dornic de nestinsă revoltă!
Buzele tale, ah!, buzele tale incandescente
înflorite în aurorele dulci ale dimineților cărnii,
îmi spun, cu claritatea apei de izvor nebăut,
că tu, asemenea mie, nu ești plămădită
din altă substanță decât sunt muritorii de rând...
Voluptate sfâșietoare și cântec fără de glas
cu suișurile și scoborâșurile lor unduioase,
coapsele tale mă trezesc din somnul comun,
arătându-mi direcția săvârșirii păcatului originar...
Genunchii tăi, iubito, ating intensități florale
îmbobocesc iar păru-ți de mură coaptă,
electrizându-se, se înfioară, subit, metafizic,
semnalizând furtunile iubirii și gloriei terestre!
Inimile noastre se supun instinctului primar,
instinctul se înclină în fața nesfintei evidențe,
iar evidența, bat-o vina!, ne redă, centrifugal,
des fermecați, simultan și pe rând, unul celuilalt...
Numai așa putem supraviețui nimicului lumii,
Iubito!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre instinct, poezii despre vinovăție sau poezii despre vacanță
Muza inimii mele
Azi plouă cu petale de trandafir
Din ochii tăi dulci de safir
Lacrimi de aur și de cristal
Curg limpezi pe obrazul tău ca un val
Vântul se plimbă ușor ca o boare
Prin părul tău curge ca apa în mare
Se lasă-ncet pe umerii tăi goi
Părul tău valuri suave apoi
Inima-mi bate doar pentru tine
Nu vrea să mă asculte și fuge de mine
Tânjește la tine ca deșertul la apă
Dorește a tale buze s-o placă
Și glasul tău sursur de izvoare
Ca mierea de dulce în suflet rumoare
Mi-e sete de tine de roua-ți pe buze
Ești îngerul meu și-a inimii muze
poezie de Grigore Ovidiu (18 noiembrie 2013)
Adăugat de Grigore Ovidiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent
Scriu, iubito, scriu
e o vreme cam ciudată!...
stranie, consistentă, deplasată
și pe zgomotul efemerului lunecând înapoi,
mereu pe variații de apus...
chiar am devenit un spectator ideal
sumbrului concert prin instincte trecut.
gânduri de rasă la ferești tot urc
și când nu mai am ce face,
mă îmbrâncesc în mine
și izgonesc veghea emoției
spre o verde excitare.
scriu iubito, scriu!
de prezență prins pierdut.
suflarea mi-e dată în dans încet
parcă așa mi l-ai simțit și tu,
dans ce-n hora păcatelor la rându-i cuprins.
de aici până-n vitrina ochiului tău
mi-e teamă că m-oi expira fără voie
traversându-ți dantela surâsului tău,
ce l-ai reactivat,
prea deodată și prea neîmblânzit.
eu răsturnat în gând la vedere
și aflându-mă într-un vernisaj de uitare,
caut neagra lumină menită să-mi aprindă
mâna debarasată de timp
cu care scriu iubito, scriu!
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare sau poezii despre mâini
Ți-am adus regina nopții...
iubito, flori în jurul tău
și toate poartă oful meu,
atât de multe, albe, roșii,
eu ți-am adus regina nopții
zâmbești, îți place, mă săruți
și ochii tăi îmi sunt plăcuți,
văd dragostea jucând în ei,
m-ai așteptat sub flori de tei
pe bancă stăm și mai vorbim,
pe rând în ochi furiș privim,
te strig încet și-același nume,
iubire suntem printre glume
te-aud râzând, apoi râd eu
în palme ai prins dorul meu,
îți caut obrajii ți-i sărut,
mă simt iubit și-al tău drăguț
ne prinde luna împreună,
îmbracă noaptea în lumină,
sunt razele atât de calde
și vor în ele să ne scalde
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre umor, poezii despre tei sau poezii despre râs