Îmbrăţişarea iubirii

În braţele iubirii uităm c-a fost furtună,
Simţim că aparţinem Regatului ceresc
Şi gândul şi simţirea pot, foarte clar, să spună
Că-n ea, cu exaltare, oricând se odihnesc.

O starea-a-ngrijorării dispare din fiinţă
Atunci când ne cuprinde cu farmecul ei sfânt
Aleargă spre acei cuprinşi de neputinţă
Să îi ridice iar, să le mai dea avânt.

E făr-asemănare a ei îmbrăţişare
Şi-atunci noi ştim ce-nseamnă şi har şi Paradis
S-a dus la cruce s-avem descătuşare,
Să nu uităm nimic din tot ce ea a zis.

Privirea ei suavă devotament produce
Fideli, vrem s-o urmăm la fiecare pas
Spre piscul biruinţei, senină, ne conduce
Cu ea pe drum, oricând, e untdelemn în vas.

Atingerea-i plăpândă creează vindecare,
Lucrează prin credinţă; sunt ca două surori
Ea nu ne părăseşte când vine vreo-ncercare
Din lacrimi şi suspine ea face sărbători.

În braţele iubirii e-o dulce mângâiere
De care-avem nevoie când zbuciumul e greu
Urmeaz-o uşurare, momente de tăcere
Să mergem, fără teamă, pe-acest îngust traseu.

Şi noi te-mbrăţişăm, eşti fericirea noastră
Trăim în armonia ce-n Cer s-a zămislit
Buchetul de-adorări e-ntotdeauna-n glastră
Ca semn că de la tine cunună am primit.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (17 martie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găsim în Tine...

Găsim în Tine, Mire drag
Comori ce nu-s în altă parte
Rosteşti cuvinte ce ne-atrag
Să ştim ce-i dincolo de moarte.

Găsim în Tine mângâieri
Când vine val de uscăciune
Se nasc în suflet adieri
Să Te slujim cu pasiune.

Găsim în Tine adăpost
În vremuri grele de furtună
Ca tot ce e şi tot ce-a fost
Să se transforme în cunună.

Găsim în Tine har ceresc
Că-i necesar în drum spre Slavă
Copiii Tăi Îţi mulţumesc
Gustând privirea Ta suavă.

În Tine noi găsim curaj
Să răspândim Lumina vieţii
Nu vom uita acel mesaj
Despre splendorile Cetăţii.

Găsim la Tine şi minuni
Şi bucurii nepieritoare
Al Tău balsam pe leziuni
Creează calm şi vindecare.

Găsim în Tine tot ce-i bun
Pentru un trai cu demnitate
De-aceea fiii Tăi Îţi spun:
"Eşti pentru noi prioritate."

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (25 august 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu-i ca iubirea...

Nimic nu-i ca iubirea ce a venit din Slavă
Ne-a cucerit total, cu zâmbetu-i sublim
Ne-aduce flori, miresme din veşnica Dumbravă
În existenţa noastră, din suflet, o dorim.

Nimic nu depăşeşte lucrarea ei activă
Se duce şi-n pustie s-aducă înapoi
Pe cei ce-au părăsit cereasca directivă,
Să-i conecteze iar cu viaţa de apoi.

E-o culme-a fericirii când ne îmbrăţişează
Căldura ei imprimă scenarii pitoreşti
Asupra existenţei, necontenit, veghează
Rostirea ei cuprinde expresii îngereşti.

Nimic nu o întrece în vorbă şi-acţiune
Căci nu se dă în lături când vine valul greu
Cu noi este la jug în greaua tracţiune
Să nu ne-mpotmolim pe-acest îngust traseu.

Că o numim Regină nu e la întâmplare
Natura ei divină ne-ndeamnă să cântăm
Răspunde la apel când vine-o încercare
De îi urmăm povaţa nicicând nu ne-ncurcăm.

E-o taină şi-o minune că nu ne părăseşte
Ci stă cu noi când geruri, perfide, ne cuprind
Amarul ce-i în suflet, duios, îl îndulceşte
Din ea doar sentimente cucernice descind.

Chiar spaţiul infinit de l-am putea străbate
Nu am găsi iubire ca cea de care-am spus
S-a dus la răstignire cu sfântă demnitate
De unde har bogat şi pace ne-a adus.

Nimic nu-i ca iubirea din infinit trimisă
Spre a forma în noi dumnezeieşti comori
Când influenţa ei în suflet e admisă
Vedem splendori stelare ce-s dincolo de sori.

poezie de George Cornici din Aripi cutezătoare (24 februarie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu rupem legătura

Cu tot ce e divin nu rupem legătura
O, nu vrem despărţire de-al nostru Mire drag
Rămânem în credinţă, rămânem cu Scriptura
Cu sfântă pasiune luptăm sub sfântul steag.

Simţim prezenţa dulce, simţim că ne conduce
Stăpânul care-a pus, în noi, un dor de Cer
Nu ne îndepărtăm de taina de la cruce
Chiar de ne-ar bate crâncen un aspru temnicer.

E-o sacră hotărâre ce ne înseninează,
E-a noastră dedicare pe drumul plini de spini
Căci ştim că părtăşia cu Tatăl ne ghidează
Chiar într-o noapte densă să întâlnim lumini.

Conecţiile toate cu forţe pământene
S-au destrămat în clipa când fiinţa s-a deschis,
Când am simţit că suflul candorii se aşterne
Şi-am înţeles ce-n Carte, prin Duhul, a fost scris.

Nu rupem legătura când vreo-ncercare vine
Ne-adăpostim în gândul că Fiul s-a jertfit
Să fim în alianţă cu legile divine,
Să ne putem desprinde de lut bătătorit.

Ce ar putea să frângă unirea cu Lumina?
Ce ar putea distruge relaţia cu El?
Nici persecuţii, nici gerul, nici rugina
De-aceea-ntotdeauna răspundem la apel.

C-am fost primiţi în turma ce merge spre-o Cetate
Zidită de Stăpân pe-un fundament solid
E că i-am dat şi-I dăm, mereu, întâietate
Şi că spre El ferestrele speranţei se deschid.

poezie de George Cornici (22 octombrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cină

Luând acum din pâine, luând acum din vin
Ne amintim cum Fiul răbdat-a cruntul chin
Cum s-a jertfit pe cruce să scoată din neant
Făptura păcătoasă; să-i dea un trai vibrant.

Luând acum din pâine convinşi suntem deplin
C-a existat un plan măreţ, sfânt şi divin
Că-n dragostea de Tată cuprinşi am fost şi noi
Că doar prin Har avem acces la viaţa de apoi.

Servind din rodul viţei din nou azi ne gândim
Că-n sângele jertfirii cu toţi ne curăţim
Că s-a vărsat la cruce din trupul unui sfânt
Spre a croi un drum spre noul legământ.

Părtaşi fiind la Cină întindem mâini curate
Şi iar ne-nfiorăm de rănile-ndurate
Şi iar ne minunăm ce-adânc-a fost iubirea
Ce mult a plătit Fiul s-aducă ispăşirea,

El a plătit cu viaţa, s-a dăruit pe Sine
A părăsit splendoarea din zările senine
Să scape omenirea de lanţul lui Satan
Să ne conducă-n slava din veşnicul liman.

Luaţi, acum, serviţi din taina păcii sfinte
Şi-i mulţumiţi din nou cerescului Părinte
El vrea să fiţi ai Lui şi-acum şi-Acolo Sus
Să fţi pe veci cu sfinţi în Ţara făr-apus.

Iubitul nostru Domn ţi-aducem mulţumire!
Că parte ne-ai făcut de Cer şi nemurire
Ne-ai cucerit prin moarte şi ne-ai răscumpărat
Eşti în eternitate al nostru Împărat!

Luând acum din pâine, luând acum din vin
Ţi-aducem, O, Isuse, parfumul ce-i în crin
Şi te urmăm cu drag; ştim unde ne vei duce:
În loc cu sărbători, în părtăşia-Ţi dulce.

poezie de George Cornici din Eterna iubire (2 iulie 2006)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne zâmbeşti, primăvară...

Ne zâmbeşti, primăvară... ne zâmbeşti
Simţim candoarea ta suavă
Cu-al tău surâs ne cucereşti
Ţi-aducem compliment pe tavă.

Că iar ai poposit pe drum
Te înţelegem foarte bine
Cu doze fine de parfum
Alini tristeţi, alini suspine.

Eşti generoasă; te iubim
Că-mbraci natura-n frumuseţe
Mirosul tău este sublim
Parcă transmite tinereţe.

Eşti purtătoare de veşti noi
Tu de Stăpân eşti programată
Şi ştim că-n viaţa de apoi
Desigur, vei fi invitată.

Aşa plăcut te-nveşmântezi!
(Şi când e soare şi când plouă)
Te uiţi spre noi, ne fascinezi
Cu puritate ca de rouă.

Ne doare că-n curând te duci
Spre plaiurile-ndepărtate
Dar ştim că iar vii să aduci
Lumină din Eternitate.

poezie de George Cornici (24 aprilie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vrem...

Nu mai vrem nefericire
Destul ne-am chinuit în lut
Am acceptat o moştenire
Când am venit la întâlnire
Cu Cel ce soarta ne-a ţesut.

Nu mai vrem vreo legătură
Cu terestrele puteri
Ne-a-nrobit vechea structură
Ce-a fost ruptă de Scriptrură
Şi de tainice-nvieri.

Nu pot paşii să străbată
Drumuri fără ţel precis
Nu mai vrem viaţă-mbrăcată
În veşmânt cu neagră pată,
Desprinsă de Paradis.

Nu mai vrem o "împlinire"
Pătrunsă de unde reci
Ci cu sfântă mulţumire
Îl urmăm pe-al nostru Mire
Pe spinoasele poteci.

Chiar de-ar fi să ne propună
Milioane şi comori
Vine dorul să ne spună
Că dincol' de stele, lună
Sunt superbe sărbători.

Nu mai vrem încătuşare
Într-o lume ce dă scrum
Ci culegem perle rare
Mergem la cereşti izvoare
Spre himere? Nicidecum!

Viaţa noastră alta este
De când a venit la noi
Fiul să ne-aduc-o veste
Şi prin fapte să ateste
Că e sprijin în nevoi.

Nu mai vrem încununare
Cu buchete de urzici
Am ieşit din înnoptare,
Ne-a pătruns o sfântă stare,
Cu Isus suntem amici.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veac de tăcere

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "dacă",
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "nu",
Hai să conjugăm ninsoarea şi uitarea eu şi tu,
Timpul pe deasupra noastră ca o sanie să treacă.

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "însă",
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "hai",
Vai, vom face repetiţii pentru iad şi pentru rai,
De ecouri mari de piatră vei fi râsă, vei fi plânsă.

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "pleacă",
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "taci",
Prin albastrele troiene să fim liberi şi săraci,
Să uităm ce-nseamnă "totuşi", să uităm ce-nseamnă "dacă".

Să uităm academia, tribunalul, primăria,
Veveriţe fără nume ne predea curate legi,
Când se va răsti furtuna vorba mea s-o înţelegi,
Când vor susura izvoare află c-a murit mânia.

Şi de unde până unde să uităm ce mai înseamnă,
Să rămânem ai naturii, botezaţi în necuprins,
La sfârşitul toamnei lumii să ne apucăm de nins,
De Crăciun ne fie iarăşi dor de vară şi de toamnă.

Vai, sunt râuri pe aicea care merg spre noi cuminte,
Vino, să spălăm în ele pata lumii de noroi,
Ca într-un târziu şi munţii să înveţe de la noi
Darul de-a trăi mai liber fără a rosti cuvinte.

Sunt sătul de vorbe, vorbe, a nimic aducătoare,
Vino să uităm cuvinte şi să învăţăm a fi,
De cuvinte fără noimă, de sonorităţi pustii,
Să spălăm întreaga fire, să trăim cu-ndurerare.

Să uităm ce-nseamnă "lume", şi "avere", şi "putere",
Să uităm cuvântul "dacă", să uităm cuvântul "da",
Şi-ntr-un veac fără cuvinte, ca doi cai fără de şa
Să trăim tăcând iubirea, fiindcă totul e tăcere.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Manifest pentru mileniul trei (1984)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu-ncredere de neclintit

Cu-ncredere de neclintit
Străbatem calea spre Cetate
În ce-i ceresc am investit
De când pe Fiu L-am întâlnit
Şi ne-a-nzestrat cu demnitate.

Deschişi fiind pentru Cuvânt
Nu ne-ndoim nici o secundă
În Duhul noi găsim avânt
Respingem tot ce e nesfânt
Vrem haru-ntreg să ne pătrundă.

Un crez testat în lupta grea
E far pe drum şi e tezaur
Lumini cereşti putem vedea
Şi ştim că-n Slavă vom umbla
Pe străzi cu plăcile din aur.

Sunt certitudini ce-ntăresc
Speranţele pentru cunună
Iar fiinţele sărbătoresc
Miracolul dumnezeiesc,
Comori din Biblie adună.

De la al vieţii ideal
Au încercat să ne abată
Acei din ceata lui Nabal
Să fim purtaţi de-al lumii val
Spre o cetate dezbinată...

Dar, iată-ne, păşind cu zel
(În stare n-or fi să ne-nvingă)
Mergem spre veşnicul Betel
'Nălţând al luptelor drapel
Căci nu pot crezul să ni-l stingă.

Cu-ncredere de neclintit
Ne deplasăm spre veşnicie
Ştiind că Tatăl ne-a unit
Cu un popor neprihănit
Câştigător de vrednicie.

poezie de George Cornici din Nestemate pentru suflet (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slujiţi-L cu pasiune

Slujiţi-L cu credinţă
Pe Cel ce v-a chemat
La har, la biruinţă
S-aveţi acea voinţă
De-a-I da un trai curat.

Slujiţi-L prin viaţă
Ce nu s-a încuscrit
Cu stările de gheaţă
Şi n-are colb pe faţă
Că-n sânge s-a albit.

Slujiţi-L cu ardoare
Chiar când necazuri vin
Căci El în încercare
Trimite uşurare
Şi zâmbetu-I senin.

Slujiţi-L pe-mpăratul
Care-a venit la voi
Să şteargă tot păcatul,
Să poată vinovatul
Primi speranţe noi.

Slujiţi-L cu umblare
În Sfântul Duh, oricând
Priviţi spre zări stelare
Cu multă-ncredinţare
În lan, cu zel, lucrând.

Slujiţi-L cu-ndrăzneală
Învinşi nu vă lăsaţi
Slujirea e o şcoală
(O şcoală ideală)
Prin ea în Cer intraţi.

poezie de George Cornici (4 ianuarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergem optimişti

Mergem optimişti pe-a vieţii cărare
Chiar dacă traseul e întortocheat,
Chiar dacă în faţă e înceţoşare
Ştim că e cu noi Mirele-mpărat.

Nu există teamă în călătorie
Tătăl ne e scut când duşmanii vin
El nu ne îndrumă spre periferie
Ci spre spaţiul unde totul e divin.

O, ce exaltări şi ce fericire!
Inimile-s pline de încredinţări
Că-n această sfântă, caldă însoţire
Vrem doar Paradisul nu străine ţări.

Nu abandonăm când vine-ncercarea
În vâltoarea luptei sreagu-i ridicat
Ploaia suferinţei nu ucide starea
În care fiinţa s-a înveşmântat.

Mergem otimişti chiar prin câmp cu mine
Paşii sunt păziţi de Blândul Păstor
Să sosim la Mal, să sosim cu bine
Unde nu ajunge valul stricător.

Aţintim privirea nu spre lutul rece
Ci spre Cel ce-a fost pentru noi străpuns
Şi-astfel când va fi ceasul doisprezece
Vom primi de gratis marele RĂSPUNS.

poezie de George Cornici (9 iulie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele din Carte

Atât de mult ne-au cercetat
Cuvintele din Carte
Că nu ne-au mai preocupat
Lucrările deşarte.

Gustând în fiecare zi
Dulceaţa ce-o emană
Putem spre Rai călători
Servind din sfânta mană.

Ne-aduc alin în încercări,
Ne modelează fiinţa,
Ne-au dat şi dau orientări,
Alungă neputinţa.

Că-s îmbrăcate cu Duh Sfânt
E foarte clar; se ştie
Sunt dătătoare de avânt,
Conduc spre veşnicie.

Ne-au cercetat şi prin mustrări
Să corectăm purtarea
Parte s-avem de îndurări,
Să nu uităm chemarea.

Ce taine-adânci şi ce comori
Se-ascund prin pagini fine
Expresii pline de splendori
Creează stări senine.

Atât de mult ne-au cercetat
Cuvintele din Slavă
Că am pornit imediat
Spre veşnica Dumbravă.

poezie de George Cornici (6 februarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mare-i Dumnezeu

Mai mare-i Dumnezeu decât îngrijorarea
De ce ne-ngrijorăm? Se pune întrebarea
Când intervine El fug diavolii-n pustie
S-avem în suflet pace, să bem din Apa Vie.

Mai mare-i Dumnezeu decât probleme grele
De-aceea, El, necazuri e-n stare să le spele
El face să răsară Lumină-n fiinţa noastră
Spre a putea vedea splendoare într-o glastră.

Privim la uriaşi cu gând că ne-or învinge?
De stăm lângă Păstor tăria nu se stinge
Sublima Lui veghere încredere formează
Să ştim că la Stăpân găsim deplină pază.

Fiind de partea noastră Stăpânul îndurării
Nicicând nu vom uita mesajele chemării
Şi-n grele suferinţe privi-vom spre răsplată
Şi optimişti vom trece prin starea complicată.

Motive să ne temem un mâine ce aduce?
Cu El pot paşii noştri spre Paradis să urce
Necazuri care vin să tulbure umblarea
Se schimbă în ocazii ce nasc înseninarea.

Nimic nu depăşeşte o forţă creatoare
Ea poate vindeca o rană care doare
Mai mare-i Dumnezeu decât dureri acute
Ne-ajută să sfârşim lucrările-ncepute.

Când dă năvală oastea cu sediu-n adâncime
S-aducă nimicire în paşnica mulţime
Ce pare imposibil devine biruinţă
El poate să dărâme chiar munţi de neputinţă.

Călătorim senini prin lumea frământării
Necontenit purtaţi pe braţele Salvării
Nimic nu depăşeşte divina lor putere
Veniţi să Îl urmăm oricând, orice ne-ar cere!

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (6 iulie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâtea bucurii

Atâtea bucurii în suflet s-au depus
De când călătorim spre Ţara făr-apus
Privim nu la noroiul din marginea cărării
Ci la Acel ce-alină o stare a-ntristării.

Atâtea satisfacţii cules-am pe parcurs
Asimilând povaţa cerescului discurs
Problemele ivite au fost încredinţate
Sublimei Trinităţi să fie rezolvate.

Atâtea fericiri ne-au animat suflarea
Să nu uităm, nicicând, c-am acceptat chemarea
La fiecare pas simţim acea-nsoţire
Ce ştim că-şi are sursa în veşnica Iubire.

Sublima părtăşie cu Sfânta Trinitate
Ne dă acces la Slava din veşnica Cetate
Parc-auzim acorduri din mii de instrumente
Şi-n fiinţă se adună sublime sentimente.

Atâtea încercări şi-atâta frământare!
Şi totuşi n-am căzut sub greutatea mare
Ci jugu-a fost uşor c-a tras cu noi Mesia
Să mergem mai departe, să împlinim solia.

Nespuse bucurii în fiinţă s-au depus
De când Mântuitorul la Turmă ne-a condus
Cântând spre slava Lui ne împlinim menirea
Şi aşteptăm cu drag să vină Întâlnirea.

poezie de George Cornici din Aripi cutezătoare (3 aprilie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te văd înviat

Privind spre Tine prin credinţă
Te văd, Isuse, înviat
Noianu-ntreg de neputinţă
Bine-nţeles, s-a dărâmat.

Te văd... şi ştiu evenimentul
Când ai ieşit din noaptea grea
Cu Tine biruim torentul
Şi împliniri putem avea.

Privirea Ta cuceritoare
Îmi spune că, în veci, eşti viu
Din răni Tu faci o sărbătoare
Şi-aşezi verdeaţă în pustiu.

Te văd acum nu pe o cruce
Şi nici în grotă-nmormântat
Ci-ntr-o grădină ce produce
Un rod atât de savurat.

Au vrut să fii-n eternitate
În acel vid nemărginit
N-au procedat după dreptate
Atunci când ei Te-au răstignit...

Dar planul conceput în Slavă
Se împlinea sub ochii lor
Trei zile stat-ai în epavă
Dar ai ieşit, biruitor.

Îţi văd, desigur, şi cununa
Dar nu din spini ce-nţeapă greu
Mă fericeşti întotdeauna,
Nu mă laşi singur pe traseu.

Dovadă c-a fost înviere?
Te-aud, Te văd; nu mă-ndoiesc
În suflet simt o adiere,
În harul Tău mă adâncesc.

Că-mi cercetezi viaţa toată
E semn că n-ai rămas în vid
O, vorba Ta înmiresmată
M-ajută să dărâm un zid.

Citesc pe chipul Tău candoare
Şi înţeleg ce vrei să-mi spui
Trăieşti să-nving în încercare
Balsamul Tău pe răni să-l pui.

Ţi-aud apelul plin de viaţă
Chemându-mă să Te urmez
Prin ger, prin foc, prin densa ceaţă
C-atunci victorii-nregistrez.

Găsesc o pace-n Înviere
Ce-n altă parte n-o găsesc
Trimite, zilnic, mângâiere
Şi un elan dumnezeiesc.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi celebrăm Evenimentul

Azi celebrăm Evenimentul
Când pe planetă a sosit
Acel ce-avea medicamentul
Ce poate transforma prezentul
A fost Mesia, Fiu iubit
C-a-nvins robia, falimentul.

Şi astăzi mii de mulţumiri
‘Nălţăm din fiinţele predate
Că a venit din străluciri
S-aducă har şi fericiri
Să spună că-n eternitate
N-or fi dureri, nici despărţiri.

Sărbătorind un Prunc născut
Nu într-o cameră-ncălzită
Ştim că un plan s-a conceput
Din veşnicii, de la-nceput
Să fie lumea dezrobită
S-avem şi adăpost, şi scut.

În iesle când L-au aşezat
Parcă era din alte sfere
Deşi în scutece-nfăşat
Avea o faţă de-mpărat
Şi-un scâncet ca o adiere
Care pe toţi i-a-nviorat.

Nu e poveste, nici mister
De-un Salvator era nevoie
Care-a adus cu El din Cer
Convingeri sfinte, caracter
Şi-un crez ce nu se încovoaie
Când forţele, deodată, pier.

Nespus de mult Îl preţuim
În toate zilele vieţii
Că n-a vrut să ne prăbuşim
Ci spre Cetate să păşim,
Spre piscul ‘nalt al frumuseţii
Unde doar desfătări găsim.

În taina naşterii vedem
O dragoste nepieritoare
A spus cu glas duios:"Vă chem
Căci împreună o s-avem
Acces la feerica splendoare,
Din Apa Vie o să bem."

Vrând Betleem să fie-n noi
E o ofrandă ce-o primeşte
Şi-atunci rosteşte: "Sunt cu voi
Contaţi pe Mine în nevoi
Eu vă tratez dumnezeieşte
Şi prin lumină şi prin ploi."

Ecoul corului de sus
Simţim că-n inimă pătrunde
Şi ne gândim la ce ne-a spus,
La traiul fără de apus
Şi-L proslăvim oricând, oriunde
Că de la har nu ne-a exclus.

Ne copleşeşte-un sfânt fior
Ştiindu-I gestul şi candoarea,
Ştiind c-al nostru Salvator
A fost străin şi călător
Să câşigăm descătuşarea
Şi să trudim pe-al Lui Ogor.

Ne-am ataşat, plenar, de El
(De Prunc, de Împărat, de Mire)
Că a venit în Israel
Să-L reprezinte pe Acel
Ce-a pregătit o moştenire
La cel mai ridicat nivel.

Azi celebrăm o întrupare
(Şi-i unica în Univers)
Avem răspuns la întrebare:
El ne-a făcut o cercetare
Şi-L vom cinsti prin cânt şi vers
Şi azi şi-n viaţa viitoare.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (17 decembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dovada dragostei divine

Dovada dragostei divine
Se vede-n tot ce noi primim
Al nostru Tată ne susţine
Şi ne învaţă CUM să fim.

Prezenţa Lui întotdeauna
Ne înfăşoară să ne dea
Puteri să biruim furtuna,
Să nu cedăm când lupta-i grea.

Primim orientări pe cale
Să nu ne ducem spre neant
Ci spre ‘nălţimile astrale
Să ştim ce este important.

Trezindu-ne vedem lumina
Căci înc-o zi ne-a-ntâmpinat
Putem să îngrijim grădina,
Să reparăm ce e stricat.

Poverile când greu apasă
Le uşurează prin Cuvânt
Privind la pâinea de pe masă
Rostim: "Părinte bun şi sfânt."

Cuprinşi de tainice dileme
Răspunsu-I clar ne dă alin
El nu-ncetează să ne cheme
Când nu vrem floare, ci vrem spin.

Incertitudinea când vine
Cu glasu-I lin ne spune iar
"Puteţi asigurări obţine
La tronul de-unde curge har."

Ne sfâşie vreo întristare?
Nimic nu-i ca al Lui balsam
La Slava Lui avem intrare
Exact cum a avut Avraam.

Dovada dragostei divine
Se-arată-n tot ce dă şi-a dat
Revarsă daruri, nu puţine
O, fie-n veci glorificat!

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (10 martie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veac de tăcere

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul "dacă"
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul "nu"
Hai să conjugăm ninsoarea şi uitarea eu şi tu
Timpul pe deasupra noastră ca o sanie să treacă.

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul "însă"
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul "hai"
Vai, vom face repetiţii pentru iad şi pentru rai.
De ecouri mari de piatră vei fi răsă, vei fi plănsă.

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul "pleacă"
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvăntul"taci"
Prin albastrele troiene să fim liberi şi săraci,
Să uităm ce-nseamnă "totuşi", să uităm ce-nseamnă "dacă".

Să uităm academia, tribunalul, primăria,
Veveriţe fără nume ne predea curate legi,
Cănd se va răsti furtuna vorba mea s-o înţelegi
Cănd vor susura izvoare află c-a murit mînia.

Şi de unde pănă unde să uităm ce mai înseamnă
Să rămînem ai naturii, botezaţi în necuprins,
La sfărşitul toamnei lumii să ne apucăm de nins
De Crăciun ne fie iarăşi dor de vară şi de toamnă.

Vai, sunt răuri pe aicea care merg spre noi cuminte
Vino, să spălăm în ele pata lumii de noroi,
Ca într-un tărziu şi munţii să înveţe de la noi,
Darul de-a trăi mai liber fără a rosti cuvinte.

Sunt sătul de vorbe, vorbe, a nimic aducătoare,
Vino să uităm cuvinte şi să învăţăm a fi,
De cuvinte fără noimă, de sonorităţi pustii,
Să spălăm întrega fire, să trăim cu-ndurerare.

Să uităm ce-nseamnă "lume", şi "avere", şi "putere"
Să uităm cuvăntul "dacă", să uităm cuvăntul "da",
Şi-ntr-un veac fără cuvinte, ca doi cai fără de şa
Să trăim tăcînd iubirea, fiindcă totul e tăcere.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Manifest pentru mileniul trei - Editura Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi azi Tâmplarul şlefuieşte...

Şi azi Tâmplarul şlefuieşte
Persoane care nu mai plâng
Când făr'delegea se-nmulţeşte,
Şi când făţarnicii înving.

Îl vede pe acela care
Se roagă doar de sărbători
Şi-i dă divină vindecare
Să guste iar cereşti fiori.

Rindeaua Lui e ascuţită
Pătrunde-n cuget şi-n simţiri
Şi într-o inimă-mpărţită
Creează dor şi mulţumiri.

Când e chemat de o fiinţă
Ce a căzut în drum spre Rai
Îi dă deplină biruinţă,
O scoate din tufiş cu scai.

Vedem cum, zilnic, modelează
Dorinţele ce cresc în noi
S-avem o conştiinţă trează,
Să-nvingem chinuri şi nevoi.

Doar o atingere cu mâna
Transmite-n noi un calm ceresc
Când nu putem vedea Lumina
Deschide ochiul sufletesc...

Mustrarea Lui ne-mbărbătează
C-aşa duios e-al Lui cuvânt
Când sufletul se-ngrijorează
Îl redresează cu un cânt.

Şi azi Tâmplarul şlefuieşte
Un crez zdrobit de vântul greu
Cu hărnicie El munceşte
Să fim uniţi cu Dumnezeu.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (12 ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu reverenţă ne-nchinăm

Ne închinăm cu reverenţă
Eşti vrednic să Îţi dăm onor
Ne-ndrumi spre Mal cu competenţă
S-avem progres, eficienţă,
Să ştim ce-i dincolo de nor.

Eşti vrednic, Tată, de-nchinare
Îţi mulţumim că nu ne laşi
Să disperăm în încercare
Ne scoţi din stări de-nvolburare,
Din valul unde-am fost atraşi.

Din fiinţa Ta luăm tărie
Cu uriaşii să luptăm
Am strâns comori în visterie
Şi, credincioşi, precum Ilie
Spre-altarul rugii alergăm.

‘Naintea tronului de slavă
Din nou rostim:"Eşti generos"
Când sănătatea e firavă
E leac Lumina Ta suavă
Chiar când sezonul e ploios.

Spre Tine suie adorarea
(Vrem să ajungă chiar acum)
Reduci, total, îndepărtarea
Îndepărtezi îngrijorarea,
Adaugi poze la album.

Şi prin vorbire şi prin faptă
Ţi-aducem glorii necurmat
Cu-avânt păşim din treaptă-n treaptă
Răspunde-vom la orice şoaptă
Să nu uităm că ne-ai salvat.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (14 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ne-ai lăsat...

Nu ne-ai lăsat să disperăm
Când foarte grea a fost furtuna
O, Tată, mult Te adorăm
Că ne putem păstra cununa.

Ai stat cu noi în încercări
Să nu ne prindă oboseala
Ai uşurat nişte-ntristări
Sporit-ai, Doamne, îndrăzneala.

Nu ne-ai lăsat să rătăcim
Printre modernele curente
De-aceea-n har ne adâncim
În toate stările prezente.

N-ai fost distant, o, nu ai fost!
Ci ne-ai condus prin labirinturi
Găsim în Tine adăpost,
Protecţii când atacă vânturi.

Nu ne-ai lăsat nemângâiaţi
Când ne-a cuprins îndurerarea
Pe braţe tari am fost purtaţi
Când a venit învolburarea.

Că ne păzeşti neîncetat
E-un adevăr ce ne susţine
Spre ferciri ne-ai îndrumat
Speranţa s-o putem menţine.

Un nou stăpân să căutăm?
Ar fi de-a dreptul nebunie
Numai în Tine noi aflăm
Balsam în timp de agonie.

Simţind la fiecare pas
Cum ne împrospătezi tăria
Menţinem untdelemn în vas
Să nu se stingă bucuria.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2 aprilie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!