Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Până la ultima suflare

Până la ultima suflare
Îl vom sluji pe Salvator
Și-atunci când e înseninare
Și când se-așterne înnoptare
Peste vizibilul decor.

Armate când vor da năvală
Să ne doboare dintr-odat'
Nu părăsim preasfânta Școală
Ci cu curaj, fără sfială
Luptăm cu valu-nfuriat.

Cât timp o inimă mai bate
Spre Tronul Slavei înălțăm
Acele gânduri luminate
De revelații revărsate.
Spre Rai povara o purtăm.

Veni-vor slugi din adâncime
Să-mpiedice al nostru mers
Dar crezul nostru-n Cincizecime
Poate tăria s-o anime
Să-nvingem orice duh advers.

Până la ultima chemare
(Când auzi-vom: "S-a sfârșit
Acest noian de frământare.")
Îl vom urma cu consacrare
Pe-al nostru Mire preaiubit.

Acesta-i crezu-n pribegie
Așa ne-nvață Duhul Sfânt
Momentele de nostalgie
Sunt transformate-n energie
Să stăm, prin har, în Legământ.

poezie de din Pelerini printre versuri (12 iulie 2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Când Dumnezeu va veni

Când Dumnezeul nostru Sfânt
va coborî pe pământ,
Pe planeta nostră albastră
cu suflare omenească,
Va face cu voia lui
un rai al pământului.
Noi care locuim pământul
și-n rostire avem cuvântul,
În noul rai, îngeri vom fi,
pe Dumnezeu vom slăvi.
Cu necuvântătoarele
vom umple ponoarele.
împreună vom trăi,
cât soarele va dăinui.

poezie de (februarie 2020)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Poem cardinal

tot mai spre sud iubite vom fugi
spre marea barieră australă
când timpul nostru mai puțin va fi
și lumea - o enclavă abisală

tot mai spre vest iubite vom pleca
precum atlanții ne-om scălda în valuri
râvnitul el dorado-l vom afla
ascuns în propriile idealuri

tot mai spre nord iubite vom sui
spre tundre-n care gerul este rege
când marea taină-a vieții o vom ști
când rostul morții îl vom înțelege

tot mai spre est iubite vom migra
ca doi cocori cu aripi fermecate
ce pururi spre lumină ne-or purta
cât timp în piepturi inima ne bate...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața noastră-n pribegie

Viața noastră-n pribegie
Primește daruri și minuni
Ca-n zilele de nostalgie
nu se stingă pasiuni.

Nu ne-adaptăm împrejurării
Ci stăm pe Stâncă, neclintiți
Privim, senini, spre largul zării,
Suntem în har adăpostiți.

Când vin furtuni să ne doboare
Puteri divine iar răsar
Și ce urmează? Sărbătoare
Adusă din ceresc hotar.

Viața noastră se supune
Cuvântului ce ne-a format
Oricând, oriunde putem spune
C-al nostru Domn ne-a înfiat.

Mesajul gloriei deșarte
Nu ne atrage, nu-l primim
Căci știm că dincolo de moarte
Cu Salvatorul ne-ntâlnim.

Trăind să împlinim cerința
Transmisă nouă prin profeți
Supunem gândul și dorința
Unei cucernice vieți.

Lăsăm în urmă întristarea
Uitând de jug și frământări
C-așa învingem încercarea
Și alte nedorite stări.

Viața noastră-n pribegie
Nu-mbracă haina vreunui mit
Ci noi urmăm o strategie
Și ne-ndreptăm spre infinit.

poezie de din Pelerini printre versuri (19 august 2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Depășind dificultățile

Ne ridicăm deasupra problemelor spinoase
Mereu având conecții cu Cerul în splendori
Când înspre noi se-ndreaptă priviri mai dușmănoase
Dăm zâmbete duioase și proaspete culori.

Ne înălțăm mai sus de dure opoziții
Sfidând păreri nefaste din cercuri ce propun
S-abandonăm noi crezul în sfinte investiții
Și s-adoptăm tradiții și-un ritual străbun.

Că-nvingem arsenalul oștirii infernale
Se datorează Celui ce n-are vreun rival
Simțim împrospătări când ducem osanale
Și-I dăm recunoștință prin vorbă și chimval.

Vom depăși necazuri ce vin să ne doboare
Urcând la un nivel – spiritual vorbind
Unde găsim izvor de har și-nseninare
Și-unde puteri cerești în inimă descind.

Spre zone nefertile din lumea frământării
Nu ne lăsăm atrași; urcăm cu-avânt spre țel
Chiar zilnic de-ar veni vreo undă a-ncercării
Stăpânul nu ne lasă căzuți în vreun tunel.

Ne ridicăm mai sus de-adânca suferință
Luând cu noi mesajul transmis prin Duhul Sfânt
C-așa îndeplinim cucernica cerință
Și zilnic îmbrăcăm dumnezeiesc veșmânt.

Urmând itinerarul trasat de Trinitate
Privim spre biruință și nu spre colbul dens
Și nu ne-oprim în spații ce nasc nedemnitate
Că știm că spre Cetate e un urcuș imens.

poezie de din Pelerini printre versuri (11 aprilie 2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Avem o datorie

Avem o datorie: oriunde să vestim
Că-i numai un traseu spre fericiri divine,
C-apar fortificări când spre Liman pășim,
Că doar prin lupte credința se menține.

Că înțelegem scopul trăirii-n pribegie
E-un adevăr ce naște în noi încredințări
C-așa putem implementa o strategie
La noi acasă și-n alte multe țări.

Se-ndreaptă milioane spre grotele pierzării
O, cine să-i oprească din gestul lor dement?
Avem o misiune mergând spre largul zării
spunem că Scriptura e-un sfânt medicament.

Nimic nu poate stinge în noi însuflețirea
Ce-am dobândit-o când răspuns-am la Apel
Atunci noi am decis să-ndeplinim menirea,
acceptăm Lumina și să slujim cu zel.

Iar azi când creștinismul e atacat de ceata
Acelor ce din zgură un templu construiesc
Privind spre veșnicie răspundem: suntem gata
În oameni să plantăm un dor nepământesc.

Străbate-vom, din nou, acele văi aride
Și iar vom întâlni obstacole, nevoi
Și-acestea când vor fi, desigur, vom decide
nu lăsăm să piară din turma noastră oi.

Avem o datorie ce dă imbold vieții
De ea ne-am atașat, prin ea vrem să trăim
Știm ce ne-așteaptă în Țara Frumuseții
De-aceea sfântul crez, nicicând, nu-l părăsim.

poezie de din Pelerini printre versuri (12 mai 2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Pășim cu Tine-n Noul An

Pășim cu Tine-n Noul An
Căci știi cărarea bine
S-avem privirea spre Liman
Prin văi și pe coline.

Pășim cu Tine-ncrezători
O, Domn al vieții noastre
C-așa vom fi învingători
Și-n lupte și-n dezastre.

Tu-n orice clipă ne vei da
Puteri să-nvingem greul
Și crucea s-o putem purta
nu domnească "eul"

Prezența Ta ne va spori
Avântul spre Cetate
Și vom putea călători
Cu multă demnitate.

În lumea plină de nevoi
Nu mergem fără Tine
Chiar fără așternuturi moi
Dulcea odihnă vine.

Vom însemna în calendar
De fiecare dată
Mesajul Tău atât de clar,
Povața-nmiresmată.

Vor trece zile, săptămâni
Și lunile s-or duce
Dar nu vom fi lipsiți de pâini
Și n-om cădea sub cruce.

Cum pân-aci ne-ai ocrotit
În anii cei din urmă
La fel, în anul ce-a sosit
Vei îngriji de turmă.

Dezamăgiri nicicând n-au fost
De-a Ta călăuzire
Ai fost și fi-vei adăpost
În drum spre Nemurire.

Nu avem teamă de furtuni
(Venit-au și-or să vină)
Iar când veni-vor legiuni
Fugi-vor de Lumină.

Lângă Cuvânt vom sta mereu
Ființa s-o hrănească
De-o fi ușor, sau de-o fi greu
Credința o să crească.

Pășim cu Tine-n Noul An
S-ajungem la răsplată
Ești dătător de sfânt elan
Pe marea-nvolburată.

poezie de din Nuanțe stelare (2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Azi

o să mă întreb dacă o să te întreb
cât de mult mă iubești dacă m-ai iubi
ce tare m-ai strânge în brațe
când o să-ți propui
călcându-mă în picioare cu pantofii tăi mici
o să mă întreb dacă o să fie adevărată
povestea noastră de iubire
dacă o să fie vreo poveste de iubire
o să mă lovesc de întrebare până când rana
va sângera versuri
voi lovi cuvintele până când copiii noștri
vor bea whisky în creșe
și vor fuma marijuana la școală
azi o să te întreb de ieri
mâine de azi și poimâine
ne vom întreba dacă ne iubim
dacă o să am curaj să te întreb
ne vom înălța până la stele
să găsim leac pentru tristețe
de plictiseală one întrebăm
ce mai căutăm dacă vom avea timp
pentru alte întrebări azi o să mă întreb
ce vom face mâine dacă nu ne vom iubi azi

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu Tine vrem să-ncepem anul...

Cu Tine vrem să-ncepem anul
C-așa-n credință fi-vom tari
Și-așa poate spori elanul
fim în lupte temerari.

Privind ‘napoi cu nostalgie
Azi recunoaștem c-ai condus
Tot traiul nostru-n pribegie
Spre lumea fără de apus.

Ne st㠑nainte și-ncercarea
Dar și-ajutoru-Ți prețios
Vrem să sporească-ncredințarea
Când drumu-ngust e mai pietros.

Pornind pe calea-ntortocheată,
Prin labirinturi reci și lungi
Pe cei din infernala ceată
Pe toți... pe toți o să-i alungi.

O, nu lăsa să se strecoare
Perfizii stropi cu ezitări
Spre-a fi uniți cu o splendoare
Ce-i dincolo de-albastre zări.

Pășim spre viitoarea lume
Călăuziți de Raza Ta
Rosti-vom des slăvitu-Ți nume,
Lângă Cuvântul Tău vom sta.

Nevoi, ofense, suferințe
Le depășim când mergi cu noi
Când vin, Isuse, neputințe
Ne dai putere de eroi.

-ncepem zilele cu Tine
Și anii toți câți ne sunt dați
E modul de-a putea menține
Un dor de-a fi încununați.

poezie de din Pelerini printre versuri (2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Speranța-i ultima ce moare!

Speranța-i ultima ce moare,
Atâta timp cât tu exiști
Când vor unii să te doboare
Tu speră și ai să reziști!

Speranța-i ultima ce moare,
Când simți că totu-i în zadar
Și-atunci când visul tău dispare
Tu speră și visează iar!

Speranța-i ultima ce moare,
Chiar dacă-n suflet e durere
Nu renunța, atunci când doare
Tu speră la iubire, cu putere!

Speranța-i ultima ce moare,
Când viața ți se pare crudă
Dar după nori, vine și soare
Tu speră și fă-i vieții-n ciudă!

Speranța-i ultima ce moare,
Când lacrima în ochi îți vine
Șterge-o, apoi, în continuare
Tu speră că va fi și bine!

Speranța-i ultima ce moare,
Chiar dacă zâmbetul ți-e trist
Mâine vei râde poate tare
Tu speră, nu fii pesimist!

Speranța-i ultima ce moare,
Când vorbe dure te lovesc
Aceeași gură, azi, usturătoare
Tu speră că-ți va spune:"Mă căiesc"!

Speranța-i ultima ce moare,
Când ai în tine doar suspin
În suflet nu-l lăsa să se strecoare
Tu speră și alungă-l ca pe-un spin!

Speranța-i ultima ce moare,
Chiar dacă ai căzut... ești jos,
Ridică-te... stai în picioare
Tu speră și fii curajos!

Speranța-i ultima ce moare,
Când ai simțit dezamăgire
Nu te simți fără valoare
Tu speră, vei simți și fericire!

Speranța-i ultima ce moare
Și azi și mâine și mereu
Nu întreba: "Cât să sper oare?"
Tu sper... asta fac și eu!!!!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Refugiul nostru

Refugiul nostru e în Tine
Iubitul nostru Salvator
În lumea plină de suspine
Oricine la Tine vine
Balsam găsește și-ajutor.

Ne-apasă greutăți, probleme
(Și uneori ne copleșesc)
Dar ne primești în orice vreme
vindeci răni și stări extreme
Și alte boli ce se ivesc.

La umbra însoțirii Tale
Pătrunde-n noi curajul sfânt
mergem temerari pe cale
Spre frumusețile astrale
Dincol' de recele mormânt.

Săgeți de foc când dau năvală
ardă-n suflet pasiuni
A Ta privire amicală
(Cu gingășie de petală)
Respinge-acute presiuni...

Plângând cu noi la vreo durere
Suntem cuprinși de ușurări
Și-atunci se risipesc mistere,
Găsim un rost și în tăcere
Și-aducem Cerului urări.

Mereu cu brațele deschise
Ne chemi să ne înseninezi
Ne dai orientări precise
Să se-mplinească doruri, vise
Cu-ncredințări ne-ncununezi.

În nimeni altul nu-i ca-n Tine
Așa a fost și-așa va fi
Dulcea-Ți prezență ne susține
Poate-n necazuri să aline
-Ți fim preafericiții fii.

Refugiul nostru-n lupta vieții
Nu e-n terestrele cetăți
Ci-n Tine – Rege-al frumuseții
Că-nlături undele tristeții
Și alte multe greutăți.

poezie de (26 octombrie 2015)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Încredere deplină

Încercat-au să răstoarne
Crezul nostru-n Nemurire
Mulți dușmani și mulți argați
Ai regatului infam
Dar tăria câștigată
Din Scriptură și slujire
Ne-a purtat spre biruințe,
Ne-a păstrat în sfântul neam.

Nu am șovăit pe cale
Domnul vieții-a fost cu noi
El a nivelat terenul
Spre viața de apoi
Când furtuni au apărut
producă devastare
El la timpul oportun
Ne-a adus eliberare.

Am trecut prin labirinturi
Cu necazuri și-ncercări
Și-am ieșit fortificați
înfăptuim lucrări
Nicio clipă pe traseu
N-am trădat Răscumpărarea
Zilnic suntem acuzați
Dar nu părăsim cântarea.

Când ne-au prezentat minciuni
Îmbrăcate-n strălucire
Le-am vorbit despre-un Stăpân
De-unde vine fericire
Cu convingere deplină
Proclamăm identitatea
Ne ghidează spre Liman
Harul și divinitatea.

Pilde vii ne sunt profeții
Care-au stat la datorie
Vrem în urmă să lăsăm
Pentru mulți o mărturie
Nu dorim o alianță
Cu puterile terestre
Numai spre Împărăție
Vom deschide noi ferestre.

Prin încredere deplină
Dobândim răsplată-n Slavă
Ne-am desprins de un sistem
Care strânge scrum și pleavă
Pe o mare-nvolburată
Navigăm spre veșnicie
Aducând recunoștință
Celui plin cu dărnicie.

poezie de din Pelerini printre versuri (26 mai 2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Azi celebrăm Evenimentul

Azi celebrăm Evenimentul
Când pe planetă a sosit
Acel ce-avea medicamentul
Ce poate transforma prezentul
A fost Mesia, Fiu iubit
C-a-nvins robia, falimentul.

Și astăzi mii de mulțumiri
‘Nălțăm din ființele predate
a venit din străluciri
S-aducă har și fericiri
spună că-n eternitate
N-or fi dureri, nici despărțiri.

Sărbătorind un Prunc născut
Nu într-o cameră-ncălzită
Știm că un plan s-a conceput
Din veșnicii, de la-nceput
fie lumea dezrobită
S-avem și adăpost, și scut.

În iesle când L-au așezat
Parcă era din alte sfere
Deși în scutece-nfășat
Avea o față de-mpărat
Și-un scâncet ca o adiere
Care pe toți i-a-nviorat.

Nu e poveste, nici mister
De-un Salvator era nevoie
Care-a adus cu El din Cer
Convingeri sfinte, caracter
Și-un crez ce nu se încovoaie
Când forțele, deodată, pier.

Nespus de mult Îl prețuim
În toate zilele vieții
n-a vrut să ne prăbușim
Ci spre Cetate să pășim,
Spre piscul ‘nalt al frumuseții
Unde doar desfătări găsim.

În taina nașterii vedem
O dragoste nepieritoare
A spus cu glas duios:"Vă chem
Căci împreună o s-avem
Acces la feerica splendoare,
Din Apa Vie o să bem."

Vrând Betleem să fie-n noi
E o ofrandă ce-o primește
Și-atunci rostește: "Sunt cu voi
Contați pe Mine în nevoi
Eu vă tratez dumnezeiește
Și prin lumină și prin ploi."

Ecoul corului de sus
Simțim că-n inimă pătrunde
Și ne gândim la ce ne-a spus,
La traiul fără de apus
Și-L proslăvim oricând, oriunde
de la har nu ne-a exclus.

Ne copleșește-un sfânt fior
Știindu-I gestul și candoarea,
Știind c-al nostru Salvator
A fost străin și călător
câșigăm descătușarea
Și să trudim pe-al Lui Ogor.

Ne-am atașat, plenar, de El
(De Prunc, de Împărat, de Mire)
a venit în Israel
-L reprezinte pe Acel
Ce-a pregătit o moștenire
La cel mai ridicat nivel.

Azi celebrăm o întrupare
(Și-i unica în Univers)
Avem răspuns la întrebare:
El ne-a făcut o cercetare
Și-L vom cinsti prin cânt și vers
Și azi și-n viața viitoare.

poezie de din Nuanțe stelare (17 decembrie 2015)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Atâta timp...

Atâta timp cât mai avem o țară
Și știm că locul nostru e aici,
Chiar dacă soarta-i crudă și amară
Pe-acest Pământ nu suntem venetici.

Atâta timp cât mai avem o viață,
Bună sau rea, așa cum este ea,
Putem să stăm cu moartea față-n față
Nune-ascundem după o perdea.

Atâta timp cât mai avem onoare
Așa cum am avut de când ne știm
Chiar dacă umilința rău ne doare
Putem pe toți în ochi să îi privim.

Atâta timp cât mai avem un suflet
Și o iubire-n noi de oferit,
Cât ne păstrăm curat al nostru cuget
Suntem măreți chiar dac-am suferit.

Atâta timp cât nu uităm trecutul
Și cât ne pasă de acest popor,
Cât ale noastre piepturi îi sunt scutul
Putem avea în față un viitor.

Atâta timp cât mai avem speranțe
C-această lume rai va deveni
Indiferent de vremi și circumstanțe,
După eșecuri ne vom reveni.

Atâta timp cât mai avem o șansă
De a scăpa de-acest destin sever,
căutăm cărarea luminoasă
Și să urcăm pe ea până la cer.

poezie de (11 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din neam în neam...

Din neam în neam ai răspândit Lumina
Nicicând nu ne-ai lăsat să rătăcim
Ne vrei imaculați precum hermina
Spre-a Ta răsplată, cu râvnă, să pășim.

Zilnic se-arată aceeași bunătate
Același ești și-n faptă și-n cuvânt
Al Tău mesaj din adâncimi ne scoate,
Din grota tenebrosului mormânt.

Un gând răsare la răsărit de soare:
Din nou vei cerceta al nostru trai
nu ne frângă neplăcuta întâmplare,
Să stăm cu Tine, slăvite Adonai.

Din neam în neam decretele-Ți transmise
Ne-au dat elan pe drumu-ntortocheat
Nicicând n-ai apelat la jocuri de culise
Ci doar călăuziri spre Rai ai dat.

Atâtea generații Ți-au savurat iubirea
Și n-ai lăsat năpasta să-nfrângă sacrul dor
La toți ai Tăi le-asiguri fericirea
Din vale să-ntrevadă edenicul Decor.

Din neam în neam Ți-ai arătat puterea
Stăpân ai fost, Stăpân vei fi în veci
Dovada cea mai clară este Învierea
C-ai vrut spre ființele umane să Te-apleci.

Și azi trimiți din Slavă revelații
Ca-n vremi străveci reverși iluminări
Și-atunci când viața creează complicații
Ne-mbraci, duios, în har și-n vindecări.

O, nu-s cuvinte să descrie adorarea!
‘Nălțăm recunoștință știind că o primești
Suntem ai Tăi, nu părăsim cărarea
Că-n orice clipă, pe drum, ne însoțești.

poezie de din Pelerini printre versuri (4 mai 2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Continuând lucrarea...

Continuând lucrarea încredințată nouă
Atunci când ne-am desprins de colbul lumii reci
Vestim a Lui iubire pe soare sau când plouă
Pân' vom intra-n răsplata ce-o vom avea în veci.

Vom spune pretutindeni cum s-a jertfit Mesia
Chiar de s-ar declanșa noian de-mpotriviri
Din sursa-ncredințării se va forma tăria
Să-nvingem o oștire ce-ar vrea numai striviri.

Colaborând cu Cerul să-nfăptuim proiecte
Ne facem datoria cum fost-am instruiți
Suntem subordonați voinței Lui perfecte
Știind că-n paza Lui vom fi noi găzduiți.

Cu mâinile pe plug, privind doar înainte
Nimic nu poate rupe strădanii și avânt
De tot ce ni s-a spus ne vom aduce-aminte
Recunoscând puterea cu sursa în Cuvânt.

Sămânța răspândită pe-ogoarele fertile
La vremea potrivită produce rod bogat
Fără câștig rămân și forțele ostile
Și cei ce n-au servit din harul revărsat.

Când semănăm cu lacrimi vom aștepta o vreme
Când strânge-vom recolta cântând preafericiți
N-abandonăm credința, nicicând nu ne vom teme
Suntem ai Lui pe veci, ne cheamă "preaiubiți"

Continuând lucrarea încredințată nouă
Ne integrăm în planul în Slavă conceput
Și adunăm comori cu mâinile-amândouă
Convinși c-aflăm în Dânsul orientări și scut.

poezie de (29 octombrie 2015)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Intrând în Noul An

Intrăm cu optimism în Noul An
Deplini încredințați de biruință
Cu hărnicie vom lucra în Lan
-ndeplinim a Cerului cerință.

Privim ‘napoi să constatăm
Ce bun a fost cu noi, Păstorul
Și mulțumiri cu drag ‘nălțăm
s-a-ngrijit de-ntreg poporul.

Rostim cu toți "EBEN-EZER"
El ne-a însoțit fără-ncetare
Și-am depășit orice mister,
Ieșit-am din învolburare.

Intrând în Noul An cântăm
Un imn ales de proslăvire
Și vrem, plenar, să ne-angajăm
S-aducem roade în slujire.

Din nou vom înfrunta furtuni
Când vor izbi să ne doboare
Vom mai vedea multe minuni,
Vom birui chiar în cuptoare.

Pornim la drum îmbărbătați
De-acele revelații sfinte
Din nou vom fi orientați
De brațul Tău, o, drag Părinte.

poezie de (2017)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Mai mare-i Dumnezeu

Mai mare-i Dumnezeu decât îngrijorarea
De ce ne-ngrijorăm? Se pune întrebarea
Când intervine El fug diavolii-n pustie
S-avem în suflet pace, să bem din Apa Vie.

Mai mare-i Dumnezeu decât probleme grele
De-aceea, El, necazuri e-n stare să le spele
El face să răsară Lumină-n ființa noastră
Spre a putea vedea splendoare într-o glastră.

Privim la uriași cu gând că ne-or învinge?
De stăm lângă Păstor tăria nu se stinge
Sublima Lui veghere încredere formează
știm că la Stăpân găsim deplină pază.

Fiind de partea noastră Stăpânul îndurării
Nicicând nu vom uita mesajele chemării
Și-n grele suferințe privi-vom spre răsplată
Și optimiști vom trece prin starea complicată.

Motive să ne temem un mâine ce aduce?
Cu El pot pașii noștri spre Paradis să urce
Necazuri care vin să tulbure umblarea
Se schimbă în ocazii ce nasc înseninarea.

Nimic nu depășește o forță creatoare
Ea poate vindeca o rană care doare
Mai mare-i Dumnezeu decât dureri acute
Ne-ajută să sfârșim lucrările-ncepute.

Cândnăvală oastea cu sediu-n adâncime
S-aducă nimicire în pașnica mulțime
Ce pare imposibil devine biruință
El poate să dărâme chiar munți de neputință.

Călătorim senini prin lumea frământării
Necontenit purtați pe brațele Salvării
Nimic nu depășește divina lor putere
Veniți să Îl urmăm oricând, orice ne-ar cere!

poezie de din Pelerini printre versuri (6 iulie 2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Zilnic...

Zilnic, primim îndrumare
Cum să pășim spre Eden
S-avem, Acolo, intrare
În cel mai mirific teren.

Zilnic, simțim ocrotirea
Stăpânului nostru iubit
În El vedem împlinirea
La tot ce-am spus și-am muncit.

Zilnic, prezența Luminii
În noi creează elan
dăm la o parte toți spinii
În drumul spre-al nostru Liman.

Zilnic, Cuvântul ne spune
Ce-nseamnă trăirea prin har
nu ne legăm de-un tăciune
Ci doar de-al Cerului Dar.

Zilnic, cu EL pe cărare
Privim spre veșnicul Mal
Știind că-ndelunga răbdare
Ne-ajută să-nvingem un val.

Zilnic, puterea divină
Respinge dușmanii ce vin
S-avem o pace deplină
Și când ne-apasă vreun chin.

Nu-i la sfârșit îndurarea
Părinte slăvit Te-adorăm
Netezești, zilnic, cărarea
Pe care, voioși, Te urmăm.

poezie de din Pelerini printre versuri (25 martie 2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Desprimăvărare

Când vom ieși din beznă și ruină
și raze tari în ochi ne vor izbi,
îi vom închide poate — și vom fi
desfigurați de prea multă lumină.

Vom trece pragul spre surata viață
împovărați, necunoscuți, livizi,
cu amintirea roasă de omizi,
cu bucuria vânătă de ceață.

Dar cum a lumii dreaptă socoteală
ne vor fi șters-o anii cei păgâni,
ca s-o cunoaștem iar, deși bătrâni,
vom merge cu plăcuțele la școală.

Pe drumul fără mame călăuze
ne vom ruga de-un ghiocel curat
ne învețe zâmbetul uitat
și să ni-l scrie fără greș pe buze.

În inimi când s-or sparge trandafirii
vom zăbovi privind la porumbei
și-i vom citi acolo, printre ei,
abecedarul proaspăt al iubirii.

Din înfrățirea șoimului cu zarea
vom ști să bem paharul de azur
iar limpezimea cântecului pur
ne-o va turna în glas privighetoarea.

poezie clasică de
Adăugat de Mishu57Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unicului Căpitan

Astăzi trebuia să-ți facem doar urări,
Dar Domnul a avut alte planuri cu tine.
La mormânt venim cu lumânări și flori
Ai plecat așa de devreme, Cătăline...

Căpitane, noi nu te vom uita vreodată,
Iar astăzi este o altă zi extrem de tristă.
Gândul la tine și spre Cer din nou poartă
Cu lacrimi în ochi... suflarea dinamovistă.

Buldogule, tu până la ultima suflare
Ai purtat zâmbind un roș-alb tricou
Mereu vei fi îngerul din "Ștefan cel Mare"
Unicul căpitan, al nostru sfânt erou!

poezie de (30 ianuarie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook