Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cornelia Georgescu

Iar Dan cum s-o fi refuzat?! Ar fi fost imposibil! Fusese victimă sigură a privirii ei ca de smarald, căreia-i căzuse pradă din prima clipă. Elvira... Chipul ei delicat, încadrat de bucle șatene, îl fascinase atunci când ea "îndrăznise" să-și îndrepte verdele privirii spre el; până atunci n-o remarcase deloc. Însă, brusc, din acel moment, devenise, parcă fără voia lui, centrul universului său.

în Destine împletite
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cornelia Georgescu

Elvira era o fată liniștită, retrasă; aproape ca el... Până atunci Dan n-o remarcase în nici un fel, pentru că nu era interesat de fete. Practic, nici atunci nu era, el având alte preocupări, însă... Ea se "agățase" de el, ca de un colac de salvare, ivit pe neașteptate, menit s-o scoată din mizeria în care soarta nedreaptă o aruncase, fără voia ei, încă de la fragedă vârstă. Știa că și el avea aceeași soartă, ca ea, dar nu conta. Era mai bine în doi. Înfruntau împreună necazurile și obstacolele.

în Destine împletite
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Elvira era mereu veselă, plină de viață. O adevărată bucurie s-o aibă lângă el, o adevărată desfătare, s-o vadă zilnic, o adevărată încântare, s-o audă mereu... Și tot astfel, parcă fără a vrea sau măcar a-și da seama, dintr-o joacă nevinovată, adolescentină, dar și din nevoia de a nu fi mereu singur și a avea alături pe cineva (cu excepția vechiului său prieten, motanul Moț), Dan Ullmann își crease mica sa familie, începând, timid, o viață de familist (cu tot ceea ce implica aceasta), cu micuța Elvira, cu toate că ea nu devenise nicicând doamna Elvira Ullmann, rămânând mereu cu numele ei de domnișoară, Rezeanu...

în Destine împletite
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian era și el mulțumit de rezultatul maxim obținut de Lia, iar chipul lui plăcut fu luminat de o bucurie greu de explicat pentru el însuși, încordarea care-l stăpânise până atunci degajându-se dintr-o dată, ca un abur efemer, ce se amestecase brusc cu restul aerului, devenind imposibil de localizat. Teama că ea ar rămâne pe suprafața planetei albastre, în timp ce el pleca departe, îi dispăruse instantaneu, în momentul în care văzuse nota acordată de computer și avea o certitudine de netăgăduit: Dorința lui arzătoare i se îndeplinise; Lia îi devenise, indiscutabil, colegă, chiar din acel moment, în ciuda celor cinci teste extrem de dificile pe care el le alcătuise special pentru ea, pe departe cele mai dificile dintre toate care le reveniseră celorlalți candidați.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Inexplicabil, simțea o dorință acută afle tot ce era legat de ea; și mai mult, dacă s-ar putea... Nu știa cum să intre în vorbă cu ea. Parcă n-ar fi îndrăznit. Tot ea-l scosese din încurcătură, deschizând o convorbire aparent banală, legată de niște teme, la care ea nu s-ar descurca, solicitându-i lui ajutor. Iar el n-o refuzase. Și i-a arătat, a ajutat-o; nu doar atunci. De mai multe ori. Și nu doar la matematică. Deși adolescenta nu era o elevă cu rezultate slabe la învățătură; dar nici fruntașă nu era. Mai degrabă, mediocră. Iar Dan, el era, evident, un elev model. De ce să n-o ajute și pe ea? Acceptase, deci... Așa a intrat Elvira în viața lui.

în Destine împletite
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian o duse până acasă, mulțumită lui, din nou fără body-guarzi. Coborâră, el deschizându-i atent portiera. Își luă apoi rămas bun, sărutându-i ușor mâna, spunându-i, cu acel surâs al său "noapte bună, colega". Lia-i răspunse timid, deși parcă știa că pentru el noaptea ce va urma nu va fi deloc prea bună, tocmai din cauza ei. Constată însă că el nu era deloc așa cum îl caracterizaseră fetele, colegele ei, ci cu totul altfel, diferit de ceea ce s-ar fi așteptat ea. Nu se purta deloc vulgar, ci dimpotrivă, era tare amabil, galant. Rămase din nou plăcut surprinsă că nu era vulgar, dar tristă din cauza acțiunii ei din acea seară. Îl urmări puțin cu privirea, doar până ce el porni mașina înapoi, spre Institut, apoi fugi repede în casă. Nu se opri să-și salute părinții, care o priviră nedumeriți, nu-și luă pisoiul gri în brațe, ci se îndreptă grăbită spre camera ei, unde intră și se închise, trântindu-se pe patul moale, cu lacrimi în ochi. Uimită de comportamentul fiicei sale, Valeria Stancu porni îngândurată spre camera ei.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia nu avusese nici ea ocazia intre vreodată în cabinetul domnului Manea până în acel moment, iar pe instructor îl cunoștea destul de puțin; mai mult din auzite, decât din văzute, căci nu-l văzuse decât când acesta venise personal, cu câteva zile în urmă, să o anunțe că fusese selecționată pentru a participa la aceste testări. Știa însă că profesorul este bun prieten cu directorul Institutului, pe care nu-l cunoștea personal nici pe acesta; chiar nu-l văzuse deloc pe director, niciodată.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia simți un fior puternic, datorită privirii lui iscoditoare, de pasăre de pradă, a ochilor lui expresivi; simțind că nu poate continua pe tonul agresiv pe care-l adoptase față de el, ca o inutilă formă de apărare, se retrase...

citat din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Cel puțin în drum spre ieșirea din Institut, lunganul le zâmbi cu amabilitate, făcându-le semn cu mâna celor adunați de o parte și de alta a culoarului format de polițiști pentru a-l vedea pe el. Din când în când, cu excepția numelui său, mai auzea câte un glas din mulțime zicând, fără a-și da seama cine vorbea: "Și mi-mi place geografia..."; "Am de gând devin geograf..."; "Vreau ajung ca tine, deși nu chiar atât de înalt..."; și multe altele de genul acesta. Nistor n-avea timp le răspundă. Mergea îngândurat, alături de director, în minte conturându-i-se chipul adolescentei bălaie, Adela. Spera s-o găsească, dar n-o văzu nici până la ieșirea din Institut. Nu înțelegea de ce n-ar fi venit până la ora aceea, de moment ce el îi dăduse invitație.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Se sărutară reciproc, cu patimă, cum de mult nu mai procedaseră; până-n acele momente se limitaseră la "pupicuri", care nu erau deloc specifice lui. Acum însă... Don Juan se întorsese! Iar ea simți pasiunea crescândă din săruturile lui. Îl privi discret. Afurisitul; la fel de frumos ca întotdeauna, tandru cu ea, delicat, manierat; uns cu toate alifiile...

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Diana Enka ieși, pentru că simțea că nu mai poate sta o clipă în acel birou. Se sufoca, nu mai avea aer. Nu putea suporta privirea acelui om, directorul Institutului, nu pentru că ar fi fost fioroasă, ci, dimpotrivă, mult prea blândă! Blândă, dar ageră, pătrunzătoare... Se încruntă! În mașină, în drum spre Institut, își admirase în tăcere fiul; parcă de abia acum realiza cât de mult semăna Luci cu directorul, chiar și la chip; un băiat frumos... Oare mai remarcase cineva această asemănare? Diana spera că nu! Fiul ei va pleca, directorul va rămâne aici, în Institut, deci, într-un fel, ar fi ca și cum tot și-ar avea fiul pe aproape... De ce însă ea nu simțea deloc astfel?!

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia îl privi; era nu doar neliniștit, agitat, ci și furios, dar parcă și trist; un amestec ciudat de emoții și sentimente contradictorii se întipăriseră pe chipul lui plăcut. Evident, nu dorea piardă prietenia bătrânului, însă dorea să-și revină cât mai repede. În acest sens, nu înțelegea refuzul vechiului său prieten de a încerca -l ajute. Poate Alex avea dreptate, dar... Ce strica o încercare?! Măcar atât... Lia, văzând cât de mult se frământa, nu insistă, afle ce-l preocupa; îl lăsă singur, ea pornind spre puntea principală. Îl zări pe Alex, retras; ca și Luci, după discuția avută cu acesta, era la fel de trist, îngândurat, tulburat de o profundă neliniște interioară. Se apropie de el, fixându-l insistent cu albastrul privirii ei.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia auzi din nou acel strănut puternic, repetat și brusc își aminti de Lucian. Deci, el era cel care strănuta. Observă că "pătura" cu care fusese acoperită era, de fapt, geaca lui. Regăsi și rucsacul, pe care ea-l mototolise sub cap, înlocuind astfel obișnuita pernă. Îngrijorată, își întoarse capul în direcția în care știa că ar trebui se afle Lucian, îndreptând și lanterna într-acolo, dar lumina, mult prea slabă, nu ajungea până la el, deci, nu-l văzu, însă știa că era acolo; de data aceasta se dezmeticise de tot. Se ridică în picioare, luând și geaca lui sub braț și se îndreptă spre el. Ajunse în locul în care se afla el și observă cum încă dormea, chinuit, din poziție șezândă, cu spatele gol (flanelul i se ridicase mult) sprijinit de peretele stâncos al peșterii, capul căzându-i când într-o parte, când într-alta, ceea ce-l determina tresară ușor, însă fără să se trezească. Din când în când strănuta sau chiar tușea înăbușit. Știind că fusese accidentat pe partea stângă, îl mișcă, apucându-l de umărul drept, ca să-l trezească; între timp, fixase lanterna într-un loc sigur.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Rămase însă tăcut pe scaunul său, fără a comenta nimic, deși era clar că nu-i convenea deloc nesupunerea colegilor săi. Era însă, într-adevăr, în minoritate totală față de ei. Unul singur contra celorlalți colegi ai săi... Oricum l-ar fi sucit, raportul nu se dovedea a fi în favoarea lui, nici măcar din punct de vedere matematic. Cifrele, pe care le considera de obicei aliatele sale, vorbeau acum totalmente împotriva lui, îi erau dușmani. Și atunci, ce-i rămânea de făcut?! Să asiste neputincios la transformarea navei sale?! Hmm... Deloc convenabil!

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Uneori, deși Dan era trist, nu-și dădea seama de ce anume, se simțea cuprins de o veselie inexplicabilă, interioară; parcă îi venea râdă cu poftă, nebunește chiar... Dar nu proceda astfel; se abținea. Cu greu, însă se abținea. Altfel, înceapă râdă așa, din senin, fără motiv, chiar ar fi părut nebun. Iar el nu era! Cel puțin, așa spera. Nici nu-și dădea seama cum ar fi trebuit se manifeste, pentru a se încadra în limitele normalității, a acelei normalități, aflate în afara zidurilor orfelinatului, însă și a normalității din interiorul orfelinatului, care difereau enorm. Avea o dublă misiune, fiecare dintre aceste misiuni fiind la fel de dificilă, pentru un adolescent sensibil și timid ca Dan. Însă se descurca; doar el știa cum; Moț avea aportul său, destul de important în acest sens. Fără acest motan rotofei, viața lui Dan ar fi fost și mai dificilă. Așa însă, era, cât de cât, măcar suportabilă...

în Destine împletite
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Cu frumusețea ei naturală, Lia putea concura cu orice top model al vremii. Și din acestă cauză, ca din multe altele, Lucian se simțise atras de ea, de cum o văzuse, de prima oară, deși părea că ea nu i-ar agrea deloc prezența lui, respingându-l mereu, iar ori de câte ori el încerca să-i vorbească, ea făcea tot ce putea pentru a-l îndepărta, fiind singura persoană care susținea cu tărie că nu-i plăcea caracterul și felul de a fi al lui Lucian, motiv pentru care nu pierdea niciodată ocazia de a-l cicăli, de a-l tachina, de a-l provoca, de a-l determina să-și piardă calmul, sau obișnuitul său control de sine, ceea ce nu se întâmpla, căci nu era ușor -l facă pe Lucian se enerveze (mai ales pe ea), însă ea nu se lăsa deloc, continua -l încerce, ceea ce-l determina pe Lucian s-o admire din ce în ce mai mult.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Directorul era sigur că toți cei șapte tineri se treziseră la acea oră (în cazul în care ar fi reușit adoarmă) și se pregăteau de plecare spre Institut, de data aceasta, nu doar spre Institut... În plus, se pregăteau și sufletește, iar despărțirea de cei dragi era foarte grea, deși știuseră de mult că va sosi și această clipă. Dacă până în acel moment nu li se păruse a fi dificil, de abia acum constatau că se înșelaseră. Oricât de pregătiți se credeau ei pentru aceste ultime momente, nu era deloc așa cum consideraseră.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian acceptă ajutorul oferit de director; îl prinse de mână și se ridică în picioare. Directorul așeză plicul cu pricina pe o măsuță. În acel moment, privirea flăcăului se opri țintă asupra acelui plic; brusc simți că totul cade, se prăbușeșete, de deasupra, de dedesupt, cu sau fără el, ori peste el; nimic în jur nu mai avea nici un sens. Brusc, ochii i se umeziră; până atunci se abținuse, acum nu mai reușise. Cum adică?! Ea, tocmai ea, îl reclama? De ce ea?! Simți că se clatină, sau nici el nu știa sigur ce anume. Totul era instabil; își pierdea echilibrul... Era derutat. Noroc cu directorul, aflat în apropierea lui; îi oferi un punct de sprijin.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nici nu băgă de seamă cum sau când fu ajuns de vreo 2-3 indivizi; simți doar parcă țeava unei arme înfiptă în spatele lui. Inițial, fu înclinat creadă că doar i se părea lui. Pentru a se convinge de acest lucru, vru să-și întoarcă privirea spre nedoriții săi însoțitori. Alex regretă că ieșise fără body-guarzi, doar din dorința absurdă de a se plimba fără a fi însoțit de "Ucigașa"; doar nu era tipa aceea mai periculoasă decât acești indivizi; dimpotrivă, ea lucra pentru el, să-i asigure lui protecție împotriva unora ca aceștia, deci oricât de fioroasă ar părea, sau oricât de înspăimântătoare ar fi fost porecla ei, prezența ei era necesară. De abia în acel moment pricepu Alex acest amănunt; puțin cam târziu...

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nistor își ridică din nou privirea spre Adela. Până în acel moment, nici măcar nu remarcase cum era îmbrăcată. Era vară, era cald, nici un vânticel nu tulbura liniștea din jur... Evident, Adela, ca mai toate adolescentele de vârsta ei, era îmbrăcată modern, dar destul de sumar, provocator; și totuși, nu indecent. Nu i-ar fi permis tatăl ei, domnul Gigi Cristescu, un om destul de exigent, mai ales cu fiica lui. Dar era frumoasă, cu bluzica strâmtă, subțirică, ușor decoltată... Era înaltă și subțirică, dar nu prea subțirică; avea un trup de invidiat, sau doar așa i se părea lui Nistor, adică sublim! Și părul blond, lung, natural, parțial strâns la spate, ochii albaștri, cu mutrișoara ei de copilă... Cum să n-o placă? Era minunată! Fermecătoare... Dar el va pleca, ea va rămâne... Ce dificil! Chiar cu toată promisiunea ei că-l va aștepta.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Melodia se făcu în scurt timp auzită, iar el, îmbrățișându-și doar cu brațul stâng iubita, nici nu-i zări pe ceilalți, formând perechi și dansând împreună cu ei; nu avea ochi decât pentru Lia. Iar ea simțea cum se pierde complet în privirea lui adâncă și misteioasă, dansând alături de el, pe ritmul lent al melodiei... La sfârșitul melodiei, buzele lui se uniră cu ale ei, într-un sărut lung, tare plăcut; Don Juan... Ca de obicei, la fel de priceput; nu se dezmințea. Ar fi fost imposibil să-și facă "faima" de râs... Ea nu-și găsea cuvintele pe care să i le adreseze, doar îl cuprinse în limpezimea privirii ei albastre; nici nu era nevoie de cuvinte, vorbeau destul în locul ei ochii, trupul, gesturile ei, totul...

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Unde a fost descoperit prima dată trandafirul? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!