Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Petrarca

Sonetul 5

Ochii mei plânși, s-a stins al vostru soare
sau, mai degrabă, către cer se-ndreaptă:
acolo-l vom vedea, căci el ne-așteaptă
și poate-ntârzierea noastră-l doare.

Auz al meu, preadulcea-i cuvântare
cu cei care-o pătrund se-adună-n șoaptă.
Tu, biet picior, n-ajungi pe sfânta treaptă
pe unde-i ea, ce nu-ți dă pas, nici stare.

La ce bun dar, mă oropsiți și-n nume
de rău mi-o luați când nu sunt eu de vină
de n-o vedeți și n-o găsiți pe lume?

Nu blestemați, ci lăudați deplină
puterea Lui ce ia și dă anume
și lacrima cu bucurii alină.

sonet de , traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Despre ignoranta: a sa si a multora" de Petrarca este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -32.95- 26.36 lei.

Citate similare

Adi Conțu

Trup cu nume

Sunt singur și în jur e-atata lume,
Dar Doamne cât de singur pot să fiu!
În trupul meu ce poartă al meu nume,
M-am rătăcit și cine sunt nu știu.

Sunt foarte mulți acei ce-mi dau binețe,
La fel și foarte mulți ce nu îmi dau
Și stau în bucurie sau tristețe,
Atunci când doar cu mine, eu mai stau.

Încerc să cunosc pe dinlăuntru,
De eu n-o fac, un altul n-o va face,
Mă-ntreb de sunt iubire sau sunt sumbru,
Atunci când sufletul în mine tace.

Sunt singur înlăuntru-n ăsta lume,
Dar am să împart atât cât pot,
Să dau bucăți din trupul meu cu nume,
Acelor ce iubire nu mai pot.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Departe la munte

În munții cu brazi și cu roci
Există o mănăstire modestă
Unde-i întâlnesc pe cei dragi.

Dar de ce când iubirea
din nou ea mă cheamă
plâng și-mi întorc privirea,
și n-o iau în seamă?

De ce când mă doare
cânt din greșeală în rătăcire
și-n zborul meu înspre soare
îmi este doar beznă-n privire?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Testul iubirii

Nu îmi testa iubirea pentru tine
și nu te îndoi de ea nicicând!
E-a ta, o poți simți, îți aparține
și-o poți vedea, chiar ochii închizând.

E peste tot: în tine, te-nconjoară,
e-n aerul ce îl respiri, în vise,
în ziua cea mai dulce sau amară,
în tot ce ești, în gând și-n cele scrise.

N-o poți vedea și nici n-o poți atinge,
e și puternică, dar și fragilă,
încât o neîncredere o stinge
și o distruge fără nicio milă.

n-o testezi! E-un fluture pe-o floare
cu aripi tremurânde,-atât de fine,
de-o frumusețe ce,-n privire, doare,
așa că nu-l atinge, e mai bine!

poezie de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Priviți...

Priviti in ochii mei
Si veti vedea cit sufar.
Priviti si veti vedea in ei
Un bot de sticla rupta,
O sticla care fara ei
Nu pot vedea nici soare,
Nici luna pe cer sclipind,
Nici mama-n asteptare.

Priviti atent si veti vedea
Cit lacrimi ei au scurs,
Si nimeni nu ma va credea
Cit ochii mei au plins,
Au plins de-a tita dor si asteptare
Au plins, caci numai aveau rabdare,
Au plins, caci nu mai pot vedea
Si a ramas un semn in viata mea.

Priviti acum la soare si la luna
Priviti cit vederea vii buna,
Priviti atent si admirati
Si sufletul va alinati.
Dar cei ce vad doar sumbra noapte
Sa-si reea gindul de la moarte,
Caci va fi o zi data-n din cer
Cind ochii mei si-ai tai vor fi iluminati de Dumnezeu.

poezie de (iunie 2005)
Adăugat de Olga SavciucSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petrarca

Am obosit atâta gândind cum gândul meu...

Am obosit atâta gândind cum gândul meu
Nu obosi să-ți fie doar ție închinat.
Cum singur nu-mi curm traiul acesta blestemat,
Să scap de apăsarea oftatului meu greu?

Cum - lăudându-ți chipul și zâmbetul anume,
Și buclele, și ochii la cari tot gândesc -
Nu-mi ostenește graiul, nici vorbe nu-mi lipsesc,
Că pot o zi și-o noapte să te mai strig pe nume?

Cum pașii mei au încă puterea să-nsoțească
Mereu și-oriunde urma și umbra-ți îngerească,
Pierzând zădarnic viața spre-a inimii ruină?

Și dacă stric atâta hârtie și cerneală
Scriind de tine; dacă într-asta-i vreo greșeală,
De vină e Amor, nu arta mea-i de vină!

sonet de din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu sunt Raisa

Eu sunt Raisa, fata de pe coline...
Tu, cine ești? Tu, om... Om bun de lângă mine!
Ochii îmi sunt căprui și-n ei, privirea blândă...
Și-n piept se zbate -auzi?- o inimă arzândă!

Cosița-mi este lungă, cu unduire-n fir,
C-așa mi-o dete maica... măicuța din Izmir!
Ieri, m-am jucat puțin cu părul tău bălai...
Al meu e negru...! Iubire, putea-vei, deci, să-mi dai?

Trist e zâmbetul meu, dar poate să te-aline...
Pe tine, ce te doare, omule bun, ți-e bine?
Departe plângi de oameni... Să nu te vadă ei?
Hai, vino, sunt Raisa, Raisa de pe chei!

De-ar fi ca a ta lume mâine să nu mă vrea,
Căci ochii-mi sunt prea mari și-adâncă-i ființa mea,
Chiar de nu-ți plac, lași, în tine să m-ascund?
Căci sunt Raisa... Raisa de pe prund!

Și, totuși, pleci... e trist... că' nu mă iei cu tine...
O, nu pleca, om bun...! Și-n lumea mea e bine!
Rămâi cu mine... mai stai un ceas... mai stai... mai stai!
Eu sunt Raisa... Raisa de pe splai!

Rămâi aici, te rog, vreau să rămâi cu mine...
Iubirea să n-aleagă... între "ei" și tine!
Omule bun, te chem să dărui, te vreau iubind!
Eu sunt Raisa... Raisa de pe grind!

poezie de (13 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 17 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Petrarca

CXXXII

De nu-i iubirea ce eu simt, ce-i oare?
Iar dacă-i ea, -ntreb ce e iubirea?
E-un lucru rău? De ce-i râvnesc rănirea?
E-un lucru bun? Atunci de ce mă doare?

Cum plâng când cer plăcerea arzătoare?
De n-o doresc, la ce-ar servi jelirea?
Cum poți atât când nu-ți dau consimțirea,
o, rău plăcut, o, moarte-nvietoare?!

Iar de consimt, eu plâng pe nedreptate.
În barca fără cârmă stau cu plânsu-mi;
furtuni pe mare vin să se aștearnă.

Ușor de-nvățături, greu de păcate,
așa încât nu știu ce vreau eu însumi,
mi-i vara frig și ard în plină iarnă.

sonet de , traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Iată omul! (Monologul lui Pilat)

Iată omul care îl vreți
Pe cruce răstignit să-l vedeți.
Omul acesta fără păcat!
Care din voia voastră a fost arestat.

N-a făcut nici un rău
Pot să vă jur pe al vostru zeu.
Dar... Voi sunteți un popor hapsân!
Care vreți mai mult sînge decât vin.

Eu n-am nici o vină, sunt curat,
De vreți să moară? Să fie al vostru păcat,
În fața lui eu nu sunt vinovat.

poezie de (24 ianuarie 2014)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Iată omul! (Monologul lui Pilat)

Iată omul care îl vreți
Pe cruce răstignit să-l vedeți.
Omul acesta fără păcat!
Care din voia voastră a fost arestat.

N-a făcut nici un rău
Pot să vă jur pe al vostru zeu.
Dar... Voi sunteți un popor hapsân!
Care vreți mai mult sînge decât vin.

Eu n-am nici o vină, sunt curat,
De vreți să moară? Să fie al vostru păcat,
În fața lui eu nu sunt vinovat.

poezie de (24 ianuarie 2014)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amintire

Învățătoarea mea din clasa-ntâia
De mult de-aici din lume a plecat,
S-a dus să-nvețe-n lumea cealaltă
Copii ajunși la vârsta de-nvățat.

Era o fetișcană numai soare
Venea la școală tot în pas zorit,
Iar în recreații sta întotdeauna
Cu fel de fel de cărți la tăinuit.

S-a-mbolnăvit odată într-o toamnă
Și-ntregul an s-a chinuit în pat.
Într-un târziu ne-a spus domnul director
n-o mai așteptăm, că s-a mutat.

Tu, timp, n-o mai lăsa acum furtunii,
N-o mai lăsa prin vânturi și prin ploi.
Destul s-a chinuit săraca
Până s-ajungă de la ea la noi.

Ai grijă, pune-un înger să păzească
Dacă mănâncă seara sau de nu,
Și n-o lăsa să-și cheltuiască banii
Numai pe cărți, mai cumpără-i și tu.

Fii bun și blând, oh, cât de mult n-ar vrea,
N-o mai lăsa la margine să stea!
Era neînvinsă, iubitoare, bună,
Găsește-i loc pe undeva prin lună.

poezie clasică de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Mă iartă Tu, Doamne

Iartă "Tu Doamne" păcătosul din mine,
Păcat că tânăr... nu mai pot să fiu,
Dar să visez, lasă "Tu Stăpâne"
Sau poateși asta-i prea târziu.

Iartă-mi "Tu Doamne"greșala făcută
Și dă-mi tinerețea, te rog! înapoi,
Ochii mi-s plânși și gura mi-e mută
Doar către "Tine"genunchii-i îndoi

Mă iartă"Prea Sfinte" puterea mi-o lasă,
Să pot a iubi... cât încă sunt viu,
Cât mândrele, iată, mai cad încă-n plasă,
Ajută- "Doamne" și slug-am să-ți fiu.

Mă iartă"Părinte" ești bun și-nțelept,
Nu pot a promite, ispita-i prea mare,
Mă ține în noapte... flămând și deștept
Și-mi place"Părinte"deși chiar, mă doare.

Mă iartă"Tu Doamne"că nu știu ce fac,
Pe apă aruncă păcatul din mine,
Mă iartă"Părinte"că nu vreau să tac
Și-n lume eu strig... iubirea de"TINE"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubesc un nume de floare

Iubesc un nume de floare!
Petala lui vindecatoare
Mi-e pansamentul când mă doare.
Așa de mult eu îmi doresc...
Ca floarea să n-o ofilesc...
n-o ranesc... și s-o iubesc...
Să fie a mea cât eu trăiesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă fură în gândul Său

fură Dumnezeu în gândul Său,
îmi cerne zilele ferit de tot cei rău,
îmi pune drumuri înainte,
să le străbat cu luare-aminte,
fură uneori dintr-o strânsoare,
chiar dacă sufletul mă doare,
așează peste mine zilele ce vor să vină,
pline-n lumina lui de tainică odihnă
și-ncearcă să-și coboare calde raze
și mă împinge către roze oaze

fură Dumnezeu în liniștea-i deplină
și mă așează să primesc lumină
și mă așează unde-i este rădăcină
și mă absolvă dacă am vreo vină
și din iertările ce mi le dăruiește,
învăț timid și înțeleg că iubește,
învăț să iert și eu la rândul meu,
pe cei ce îmi greșesc o dată sau mereu,
învăț să mângâi firi întortocheate,
pierduți în negrul ce-i învăluie în noapte

fură Dumnezeu și totuși fac greșeli,
păcat că aflu uneori târziu și-s aiureli,
sunt o ambiție pornită într-o clipă,
îmi cer iertare că am judecat în pripă,
îmi cer iertare și încerc să îndrept,
îndrept unde în gând n-am fost un înțelept,
îndrept că abat rostind la judecăți,
punând pe semeni pete în prea multe dăți,
fură gândul în iertările divine,
văd cu tristețe răul ce se-ascunse-n lume

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Ce-o să te faci atunci când o să mor
Și nici în tine n-o găsești?
Nu vei mai ști nici să-ți mai fie dor
Și nici - ca și acum - să mai trăiești...

Ce-o să te faci când Eu - în altă lume -
Mă voi renaște în același Eu,
Purtând o altă haină și-un alt nume
Și-o vezi trecând pe cer mereu?

Ce-o să te faci când va ploua cu mine?
Și-n ploaia aia cu fioruri reci,
Vei fi nebună, căutând în tine
O poartă către mine... ca să treci...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Unde

Se uita pe cer întrebătoare..
"Unde va pleca albastru
când Pământul nu v-a mai fi aici?"
I-am răspuns c-un fluture de șoaptă
la ureche:
"In toate lumile în care ne vom întâlni
tu zarea mi-o colora cu ochii tăi,
si uită-te prin ai mei ce-s ai tăi
e căprui verzui nu albăstrui
cerul meu"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu și eu...

tu de inima mea te-ai atins te-ai atins
tu și sufletul meu l-ai surpat l-ai surpat
și-nc-un soare pe cer s-a mai stins s-a mai stins
și-nc-o lună pe deal s-a lăsat s-a lăsat

orice pas fără tine e chin peste chin
orice gol fără tine-i infinit infinit
căci nimic nu-i pe lume mai strein mai strein
decât omul pe care l-ai iubit l-ai iubit

tu de inima mea te-ai atins te-ai atins
tu și sufletul meu l-ai surpat l-ai surpat
și-nc-un soare cu cer a mai nins a mai nins
și-nc-o lună sub deal s-a culcat s-a culcat...

poezie de (14 ianuarie 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu și eu...

Tu și eu...


tu de inima mea te-ai atins te-ai atins
tu și sufletul meu l-ai surpat l-ai surpat
și-nc-un soare pe cer s-a mai stins s-a mai stins
și-nc-o lună pe deal s-a lăsat s-a lăsat

orice pas fără tine e chin peste chin
orice gol fără tine-i infinit infinit
căci nimic nu-i pe lume mai strein mai strein
decât omul pe care l-ai iubit l-ai iubit

tu de inima mea te-ai atins te-ai atins
tu și sufletul meu l-ai surpat l-ai surpat
și-nc-un soare cu cer a mai nins a mai nins
și-nc-o lună sub deal s-a culcat s-a culcat...

poezie de (14 ianuarie 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Daniel Vișan-Dimitriu

O sticlă cu vin și un cort

A fost o poveste ciudată,
ce încă-mi provoacă fiori,
și-aș vrea s-o văd continuată
când noaptea se pierde în zori.

E-un farmec aparte în noapte,
când focul te-nvăluie-n fum,
și vezi, dintre stele, doar șapte
ce parcă te-ndeamnă la drum.

Nu-ți trebuie mult: o pădure,
un cort și o sticlă cu vin,
chibrituri, o mică secure,
și-un cer plin de stele, senin.

Povestea e-n tine și-așteaptă
s-o chemi, s-o dorești, s-o asculți,
să treacă din minte în șoaptă
prin aburi ce-aleargă desculți.

În jur, e un cerc de-ntuneric,
se-aude un foșnet ușor,
iar focul îți pare feeric
pe scena c-un singur actor.

Slănina, la foc, scânteiază
și-i sfârâie stropii-n tăciuni,
mirosul ei îmbălsămează
tot aerul de sub aluni.

O smulgi, c-o felie de pâine
din bățul în care s-a fript
și muști, cu o poftă de câine,
căci dinții, deja, s-au înfipt.

Să fie doar focul de vină,
sau ochii de poftă lucesc?
O dușcă de vin îmi alină
și ultima grijă. Trăiesc!

Povestea? Deja este faptă,
încrederea mi-o recâștig,
dar mintea, e-ntreagă, e aptă?
Fiorii? Sunt doar de la frig,

Căci focul s-a stins, iar în zorii
ce-apar când, deja, visu'-i mort,
o ploaie se-abate din norii
ce trec peste-o sticlă și-un cort.

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E atata pace...

E atâta pace... în sufletul meu...
căci ochii mei privesc spre Tine....
deși -nconjoară furtuna
și norii sunt tot mai grei,
Te privesc... și flori de tei
îmi ningi printre pleoape...

ești tot mai aproape...

sunt valuri ce frâng tot ce-ntâlnesc
și-n spume ar vrea să frângă...
dar Tu, din înaltul ceresc
ai venit si îmi spui „locuiesc
în inima ta, ca nicicând,
n-o las să plângă!”

și știu că se poate...

cu Tine pășesc
pe întinderea de ape,
deși vin talazuri iar vântul, prăpăd,
ar vrea ca nimic să nu scape,
dar Tu mă ții de mână...

E atâta pace... în sufletul meu...
căci ochii mei privesc spre Tine....

poezie de
Adăugat de SabyannaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Ene Meteleu

ROBOTEALA

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
S-o făcut iar ora șapte?!
Of, iarăși duc la școală,
și-s de-aseară obosită,
ne-am destrăbălat la party;
merg amu, direct la medic,
să-mi dea scutire di boală
nu știu ce ne-o trebui
să-nvățăm atâta carti!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
La Română m-o-nvățat
mama, cât am fost copilă,
și-am vocabular bogat,
știu să-njur, să zic blesteme,
cu oricine-aș discuta,
îi înnebunesc la bilă,
iar la mate... ce-i, un fleac,
pot să pun multe probleme.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Și nu știu la ce m-ajută,
funcții, algoritmi, matrice,
trebuie să știu să-număr,
banii, când vor fi prea mulți,
nici nu vreau să fiu deșteaptă,
dar nu mă credeți novice,
fiindcă sunt inteligentă,
nu ca cei ce se cred culți.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Dar las' că se schimbă placa,
vom avea calculatoare,
doar să cunoști tastatura,
și lecția-i rezolvată,
nu-ți storci creierul și mintea,
și nici capul nu te doare...
Cartea, va fi o relicvă,
pentru urmași îngropată.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Va dispărea chiar și munca,
ne-or înlocui roboții,
noi vom butona flegmatic,
jonglând la telecomandă,
și-o să fim patroni, directori,
o să conducem cu toții,
iar profitul ce-ovină,
n-o să aibă loc pe bandă.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Nu vedeți, că și acuma,
degeaba faci facultate,
poți fi cel mult, vânzătoare,
sau o bonă amărâtă,
te mai ciupește patronul,
venind tiptil, pe la spate
tu, chicotești cu sfială,
el mai rău se întărâtă.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Iar ca să rezolvi dilema,
nu rămâi fără pâine,
faci tot ce zice stăpânul,
mai de voie, mai forțat,
asta tot ose-ntâmple,
că e azi, sau că e mâine,
dar speri și tu, ca tot omul,
să ai postu-asigurat.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Dar ce tot fac eu scenarii,
toate rămân amintire,
vom avea ca robi, roboții,
iar bone vor fi roboate,
va dispărea sentimentul
de tandrețe și iubire,
și n-omai aibă cine,
pe cine ciupi de spate.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook