Autentic...

Şoapte reci prin guri de lut,
Prin podoabe sfânt parfum,
Semne vechi de la-nceput,
Îţi arată-al vieţii drum...

Vâjâit din stâncă-n stâncă
Şi din codru-n codru, glia,
Toate, cu-o suflare-adâncă,
Spun că suntem daci D'acia!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (25 august 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transparenţă...

Mă scurg pe o stâncă de vis
Ca un ultim picur de ploaie
În marea ochilor tăi
Şi mă pierd.... în tuşul din foaie;
Mă fulgui încet spre o turlă
Ce încă a clopot răsună
Mă cheamă să-ţi răcor divinul
Din dimineţi până-n lună;
Mă dizolv prin voci de pământ
Prin priviri deocheate
Să mă-ntrupesc mai târziu
Să-ţi mângâi suflările toate;
Mă prefac că nu-s prefăcut
Din lut cu-adiere.
Dar ştiu, doar un lucru e sfânt
Tu eşti lapte şi miere;
Aştept să mă scurg,
Să mă pierd,
Să mă fulgui,
Să fiu chemat,
Să mă dizolv,
Să mă-ntrupesc,
Să mă din toate ca dintr-un nimic
Pentru tine... căci tu eşti tot ce iubesc!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (20 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de epocă

Într-un buchet de flori de toamnă... am pus parfum de epocă,
Un vechi parfum stors din romanţe, din frumuseţi îngălbenite.
Parfum de coarde-atinse tandru şi veşnic... ca un miez de rocă,
Parfum din vremuri ce sunt duse... parfum din timpuri fericite.

Pe un buchet de flori de toamnă, am pus parfum de nostalgie,
Un vechi parfum cu iz de-atuncea, când ne iubeam fără păcat.
Parfum de epoci strânse-n viaţa... cu-aceiaşi timpi ca-n trilogie,
Parfum din vremuri stinse-n vremuri, odor ce-şi n-are duplicat.

Într-un buchet de flori de toamnă, am pus parfum de tinereţe,
Un vechi parfum, stors din dorinţe... păstrat acuma în memorii.
Parfum de nopţi topite-n patimi, de nopţi cu nuferi de nobleţe,
Parfum din vremi demult apuse... din vremi răzleţe prin istorii.

Pe un buchet de flori de toamnă, am pus parfum de ploi târzii,
Un vechi parfum cu-aromă dulce, cu-aromă coaptă, de demult.
Parfum din stropi de pasiune... ce-au curs prin nopţi cu frenezii,
Parfum din vremi... ce-au fost odată, romanţe vechi ce le ascult.

poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zic si eu...

Noi daci am fost şi suntem încă
Şi vom fi neam de neamul nost,
Pe veci aici precum o stâncă,
Căci neamul ăsta n-are cost;

Că nu mai suntem ca-nainte
Cu-acelaşi spirit de-avanpost,
Aşa o fi şi-o spun cuminte,
C-am adoptat un regim prost!...

Sunt conştient de lumea asta,
Care nu crede cum am fost,
Nici eu nu cred treaba cu coasta
Din ea făcându-ne un rost...

Totuşi prefer să-mi apăr ţeasta,
C-am devenit puţin anost,
Susţin răzbit, cu asta-basta,
Că ţara mea mi-e adăpost!...

A fost un stih cu politeţe,
Nu doar m-am jucat cu rima,
Şi zic şi eu, cu-acurateţe
Tu ţara mea, ai toată stima!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (28 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vălăntains dei....

Ulcele de lut atârnate în gard,
Excreţii pe uliţi ce-n zarvă se ard,
Asemeni prin cergi şi pe laiţi, prin şuri,
Un aer bucolic, texturi în călduri...

poezie de Vasile Zamolxeanu (14 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei, nu vrei...

Cât ai să cauţi un semn viitor
Ai să afli răspuns din trecut;
Cât ai să sapi să te-mbeţi cu amor
Ai să rumegi nimicul din lut;
Cât ţi-ai dori ca să nu-ţi mai doreşti
Ai să ai capul sigur bătut,
Ca-n ultima fază tu să sfârşeşti
Conjugându-te de la-nceput...

poezie de Vasile Zamolxeanu (11 septembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacie... cu pui de daci,
În a vieţii buni cârmaci,
Rânduiţi viteji luptaci;
Dacie!... tu să nu taci!...

catren de Vasile Zamolxeanu (2 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În grădină

în grădina efemeră
cântă moartea menuete,
joacă iele despuiete,
totul pare o himeră...

trec prin faţă vechi icoane,
pe sub arcuri şi coloane,
vechi statui negre de lut,
ce se-afundă în trecut.

figuri de femei frumoase,
înşirate numai oase,
se aud călcând în şoapte,
dănţuind în miez de noapte.

trec prin gându-mi doar vestale,
chipuri triste, figuri pale,
trec în muzici triumfale,
cu parfum de-nmormântare.

zboară zânele frumoase,
însirate numai oase,
se tot duc, pierdute-n timp,
spre eternul din Olimp.

în grădina efemeră,
primăvara prinde vise,
totul pare o himeră
cu poveştile închise.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2008)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părere doar...

Noi daci am fost şi suntem încă
Şi vom fi neam de neamul nost',
Problema e c-avem o brâncă
Am evoluat mai mult, dar... prost!...

epigramă de Vasile Zamolxeanu (27 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum de lapte...

Miez de noapte,
Vânt de şoapte,
Stele coapte
Şi răscoapte...
Trăiesc fapte!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (6 martie 2014)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesaj...

Am un drapel, un simbol, o legendă,
Eu, unul, nu-mi dau glia in arendă...
Acelora ce-şi vând şi propria mamă,
De aş putea, le-aş frige o amendă
Prin care să-i conving să-şi facă samă...

poezie de Vasile Zamolxeanu (30 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scoicile tritonilor în depărtare

Prin care unde
Înoţi, sirenă?
Răspunde: unde,
Sub ce carenă?

Din scoica mării
Dorinţa vie,
Pustiul zării
În van învie!

Din stâncă-n stâncă
Lovindu-şi plânsul,
Răsună încă
Pierind cu dânsul...

Îşi strigă marea
Pierduta fată;
N-auzi chemarea
înfricoşată?

Răspunde: unde,
Sub ce carenă,
Prin care unde
înoţi, sirenă?

poezie clasică de Ion Pillat din Eternităţi de-o clipă
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podoabe noi... (Colindă de Crăciun)

Din Cerul Sfânt, coboară cânt,
În zi de Sărbătoare,
Colinde în podoabe noi,
Sub brazi sfântă chemare.

E atâta forfotă în Cer,
La fel şi pe pământ,
Creştinii cu toţi de Crăciun
Aşteaptă Pruncul Sfânt.

Magii de la răsărit
Călăuziţi de o stea,
Vestesc minunea ce va fi,
Creştinii o sfinţesc.

În Sfântul leagăn de Crăciun,
Isus este născut,
Iar Dumnezeu şi toţi cei dragi,
Adoră Pruncul Sfânt.

Şi Cerul Sfânt revarsă în lume
Prin îngeri armonie,
Îngenunchind creştini pioşi,
Spre marea mântuire.

Oda bucuriei Sfinte
Cuprinde tot pământul,
Lumina sfântă iar cinsteşte
Crăciunul şi colindul.

cântec, versuri de Valeria Mahok (19 decembrie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri...

Nu mă pot preface
Că orice drum aş lua,
Că orice cărăruie
N-ajunge-n calea ta...
Şi nu mă pot abţine
Prin ploi şi prin ninsori
Prin dogoreli şi vânturi
Să nu-ţi iau calea-n flori...
Prin suflul tău crăiasă
Îmi laşi mereu indicii
Adulmecându-ţi calea
Sub coada-rândunicii...
Am mai aflat o cale
Un râu ce-mi este ghid,
Şi-aştept să te-mbăiezi
Cu sufletu-mi, ce ţi-l deschid...
Pe drumuri către tine
Pentru moment sunt haimana
Şi-n orice cotitură
Înfing o osana...
Că-i drum la deal sau vale,
Că-i caldarâm sau drum îngust
Nu-mi întrerupe ţelul
Ce-I către tine, just...
Tot umbletul acesta
Din mine nu-i un bau,
Doreşte viaţa-ntreagă
Să-i stai în drum... să-ţi stau!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (12 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

LA MOARTEA FRATELUI MEU, IULIAN

Din lut făcuţi suntem şi-n lut plecăm,
Dar tot din lut, mereu la Cer visăm;
De ce suntem de Cer mereu străini,
De ce, de-aici, noi nu plecăm divini?

S-a spus că noi de Cer suntem iertaţi,
Că-n cruce-i suntem lui Iisus toţi fraţi;
S-a spus că Înviere-i într-o zi,
Dar când va fi-nviere, când va fi?

Azi sufletul îmi este sfâşiat,
Că azi un frate-i este morţii dat,
De vechiul Iuda-atât de nemilos
Ce l-a vândut şi pe Iisus Hristos!

Tu, frate-al meu, plecat de pe pământ,
Vei fi în ceruri, cu Iisus, un sfânt,
Că-i eşti prin Cruce, frate viu, mereu,
Soldat al ţării şi-al lui Dumnezeu!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năluca

Năluca

E uimitor cum treci
Prin razele de lună,
Închipuind poteci-
Ce visul le adună!

Din ele reverii
Reverşi printre dantele,
Ţesând melancolii-
În gândurile mele!

Fantastici licurici
Ce strălucesc prin noapte,
Când ochii ţi-i ridici-
Vorbesc parcă în şoapte!

Pe margini de abis
Pluteşti albă nălucă,
Eşti prinsă toată-n vis-
Imagine caducă!

O pală de parfum
Îţi prind câteodată:
Eşti abur sau eşti fum-
Nu aflu niciodată!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O capră neagră
Sărind din stâncă-n stâncă
Triumfătoare.

haiku de Mihail Mataringa (10 ianuarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceară şi fără logică

Plătesc tribut paşilor care sunt storşi
din ace de brad
de către degetele răsucite ale apei

Mângâi tresărind din copertă
capetele păpuşilor din cârpe când stelele zburlesc
buclele lor verzi
sub capacul de la lădiţa cu comori pe care timpul îl presează cu o stâncă

pleoapele păpuşilor îmi spun că nepăsarea calcă pe propriile ei urme
dinainte de a trece prin sunetele flautului fermecat
care îmi trezeşte teama în fiecare dimineaţă înrourată de sare
fără a-şi da seama
dacă răspântia a avut un drum sau mai multe în amprenta ei

dansez în parfum de ambră lăsând corpul meu
să-mi alunece din palmă
în mijlocul picăturii care se prelinge pe geam -
dar o crăpătură vorbăreaţă îmi schimbă drumul

mii de ochi mă fixează din guri larg deschise
care casc de eleganţă
ochii împăienjeniţi de gene, de uimire şi de vorbe goale
privesc jocul meu cu acele albinelor
din fotografia îngălbenită
de ceară

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vechi amintiri...

În simplul concert de tălăngi
Al turmei de liniştite oi,
Vechi amintiri încă încerci,
Mergând prin colb şi prin noroi.

Acolo în Paradisul satului pierdut,
Prin acel vechi cadru natural,
Unde nici nu ştiu când am crescut
La Ciofu, în Petia, satul meu natal.

În cântecul de toacă se ascund
Şi plâns, şi cântec împreună
Acestea toate te străpung,
În suflet îţi produc furtună.

În al clopotelor dangăt lung
E o arhivă-ntreagă de credinţă,
Că multe vieţi nu îţi ajung,
Să-ţi înţelegi a ta fiinţă.

Al buciumului cântec de seară,
Ce îţi aduce somnul lin,
În scurta noapte de vară,
Din viaţa când eram copil.

În drumul stelelor pe cer
Am mers călătorind agale,
Fără un ţel sau un reper
Prin nesfârşita, Lactee Cale.

Moldova-Veche 2003

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe calea sfinţilor

în fiecare zi sărbătorin un sfânt
Patria e croită din slavă şi cinstire
dar glia s-a umplut de cimitire
şi este multă jale pe acest pământ.

sfinţenia cerească toţi o nutrim
trecând prin patimi şi prin chinuri
plătim tributuri mari, tainuri
de când ne naştem şi până murim.

unirea cu Hristos ne este aleanul
El este mântuirea fericirea din urmă
cu iubirea lui deznădejdea o curmă
şi ne luminează sufletele tot anul.

El este Păstorul noi suntem o turmă
credinţa ne conduce să găsim limanul.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mijlocul toamnei...

Un verde mai rar
Mai mult doar din var,
Un galben pistrui
Pe dulce-amărui,
Zăplaz roşiatic,
Prind jocul cromatic...
Covor fâşâind
Păşit gâfâind,
Voal cenuşiu,
Îmbibat pardesiu,
Idei ocupate
Şi munci recoltate...
Penaj croncănit
Puţin ciripit,
Pereţi afumaţi
Dovleci animaţi,
Bobiţe zdrobite,
Priviri cherchelite...
Prin zvonul de ştiri
Aceleaşi iubiri,
Cu-o serenadă,
La promenadă
Ia mijlocul doamnei
Prin mijlocul toamnei...

poezie de Vasile Zamolxeanu (22 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!