fără cod de bare
domol ca înserarea parfumurile trec
mă-mbracă-dezbracă
nările le-ncearcă întâi cu chibzuială apoi
când sunt aproape pe sfârșite
cu nesaț
nu-mi mai scriu diminutivul cu i grec
ba nicicum, l-am lăsat să-l pască vacă stearpă
iarbă amar-sălcie
satu-i azi sub asfalt cu pădure cu tot
cu nume, scheletul vacii, cu
«tui mama ei de roată ghemul ăsta de lut
rostogolindu-se în jurul pisicii ăleia aurii»
cum vedeam atunci de sus amețitor
cu ochi ademeniți de progres planeta
planeta cu doar satul acela
domol ca înserarea urcă asfaltul
peste genunchi
mi s-au subțiat tălpile sunt sensibil rău
sunt din ce în ce mai încălțat
din ce în ce mai desculț acolo în pantofi
avea bunica așa un bulz de mămăligă
cu brânză
pe norme strămoșești nuuu
știți voi ce «vocale» și fără
cod de bare uite
domol ca înserarea
veți spune
ce treabă are diminutivul cu i grec!
Ehei
era moftul anilor aceia
neasfaltul, parfumurile fără încordare
și normele astea
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre vaci
- poezii despre încordare
- poezii despre voce
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre seară
- poezii despre sat
- poezii despre păduri
Citate similare
E seară, povară-s la moară (a se citi în clar-obscurul Efectului Doppler din acustică)
M-apasă înserarea pe tâmple, tot mai grea.
Nimic n-are poetul, când are tot ce vrea;
Puneți-mi, de se poate, zăbală, frâu, ham, șea,
Duceți-vă la moară, cu mine, pe șosea!
M-apasă înserarea pe tâmple, tot mai greu.
Potcoavele tocite fac trap galopul meu,
Bătrânul sunt, ce țipă: copile, stai mereu,
Și nu mai bate calul, căci poate sunt chiar eu!
M-apasă înserarea. Pe tâmple, tot mai grei,
Se-aud la cotitură, spre moară, pașii mei...
Nu Doppler e de vină, de vină sunt acei
Ce te-au trimis în cale-mi, povara să mi-o iei!
poezie de Marius Robu (12 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre șosele, poezii despre vinovăție, poezii despre poezie, poezii despre lectură, poezii despre copilărie, poezii despre cai sau poezii despre bătrânețe
Să
Spune-mi, prieten drag,
de ți-e apăsare numele meu,
mai lasă-l jos, de-i tăiș oblic,
uită-l pentru această veșnicie
voi veni altădată fără nume, fără umbre
te voi îmbrățișa îți voi săruta
cicatricele rănilor de astăzi,
voi prinde o anume distanță, destul cât
să respiri slaba adiere a dorinței,
să am un nume cum să mă chemi,
să împărțim răsăritul,
să nu ne găsească pe fiecare singuri
înserarea
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărut
- citate de Valeriu Barbu despre sărut
- citate de Valeriu Barbu despre seară
- poezii despre prietenie
- citate de Valeriu Barbu despre prietenie
- poezii despre prezent
- citate de Valeriu Barbu despre prezent
- poezii despre dorințe
Vara-i pe sfârșite
După atâta trudă, abia îmi aparțin
în anotimpul ce vine cuminte
azi port umbră-n loc de haină-
și mă gândesc să trag peste mine sufletul tău
nu fac o dramă
că vara-i pe sfârșite
dar toamna mi te-oglindește in fereastra de zi...
simt totul ca pe-un nou început
dar mi-e teamă!
mi-e teamă să închid ochii
înserarea să nu-mi devină nemărginită...
de aceia am nopți albe și zile gri!
când spun că mi s-au furat toate bucuriile
vii tu să-mi pui peste tristețe balsam!
iubesc toamna, te iubesc și pe tine,
te-aștept... mai cred in vise,
că... visuri nu mai am...
poezie de Daniela Pârvu Dorin (16 iulie 2018)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre început, poezii despre zile, poezii despre tristețe, poezii despre toamnă, poezii despre suflet sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
paso doble
fac întâi un pas în talpă și apoi
cu ea cu tot un altul
merg probând drumul din mine
până când sunt asfalt celuilalt
dinaintea ochilor
am agonisit atâta șovăială
ascuțind ca pe creioane moi fricile, încât
mă mir cum de mai sunt păcătos
cu trufie, cu cuvântul mai ales, da
poetul este străpăcătosul, dar nu cu fapta
acestea îi sunt deseori bune
restul, erezie
mă întreb câți poeți sunt în țara asta
ca să știu
dacă tălpile auzite
aproape, sunt iluzii
sunt de orbi, cerșetori sau
frunze mari, încă verzi, întinse timpuriu
în calea vântului
și cât de eretic ni-i neamul
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre erezie, poezii despre țări, poezii despre vânt, poezii despre verde, poezii despre ochi, poezii despre frunze, poezii despre frică sau poezii despre dans
Fără tine
Nu pot privi în urmă cu mânie,
Sunt acum un vulcan stins,
Un crater peste care a crescut iarba.
Ar fi trebuit totuși să mă înveți
Cum ar fi să trăiesc fără tine.
Vezi, eram foarte tineri,
Stăteai peste drum,
Veneai doar în vacanțe,
Când ți-am zărit pentru prima oară
Ochii albaștri printre cireși,
Am știut...
Am umblat de mână
Pe toate aleile, potecile,
Ani, vacanțe, anotimpuri,
Mi-ai spus că vom împărți
Cândva planeta la doi,
M-ai învățat iubirea pe litere,
Caligrafic,
Dar nu m-ai învățat cum ar fi viața
Fără tine...
Nu privesc în urmă cu mânie,
Acum sunt un vulcan stins,
Un crater plin de cenușă,
Un câmp de luptă părăsit
Peste care crește iarba.
Acum este târziu, se lasă înserarea,
Privesc cu seninătate apusul,
Soarele roșu care împarte
Planeta în două,
Totuși,
Ar fi trebuit să mă înveți
Cum să trăiesc fără tine...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre viață, poezii despre creștere, poezii despre vulcani, poezii despre vacanță, poezii despre tinerețe sau poezii despre roșu
Încă
mă strânge înserarea reumatic de umăr
nădejdea și iubita îmi stau cu spatele -
cu mine doar tristețile toatele -
mă-mbărbătez spunându-mi: încă sunt tânăr
fire albe de gânduri și rea așteptare, adâncă
mă dă din zi în zi mai aproape
de rădăcina ce-o să mă-ngroape,
îmi ies pe tâmplă spunându-mi: sunt tânăr, încă
zorii cu teamă și firavă, inutilă bucurie-i înfrunt
zilele neschimbate, în sânge amar le torn
în piept mă împunge un sălbatic, nestăpânit corn
semn că sunt viu și încă tânăr mai sunt
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre iubire sau poezii despre gânduri
Ly: Interesant. Aceștia sunt părinții lui Mihai.
Lucian: Da, aceia sunt părinții lui. El avea doar 18 ani, neîmpliniți, atunci, la acea dată.
Ly: Iar aceștia sunt părinții tăi?
Lucian: Da, aceia sunt ai mei.
Ly: Nu semeni cu tatăl tău. Dânsul e blond.
Lucian: Ai dreptate. Nu semăn. Chiar deloc. Și nu mă refer doar la înfățișare!
Ly: Ce vrei să spui? Dânsul e rău? Nu mi s-a părut.
Lucian: Rău?! Nu... Absolut deloc! Dimpotrivă, e bunătatea întruchipată! Adică, e mult prea bun, blând, nepăsător, domol, indulgent, atât de diferit față de mine... Ceea ce nu înseamnă că eu aș fi cel rău! Dar, oricum, nu semănăm, deloc, din nici un punct de vedere!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre păr blond, citate despre dreptate, citate despre bunătate sau citate despre Mihail
Jumătatea de cer
luasem cu mine creioanele de colorat
și ultimul zâmbet al mamei
apoi am intrat
ca un pictor
în copilărie vrând
să o desenez pe bunica
cum se înalță pe vârful degetelor
de la picioare să
prindă în căușul palmei
cel mai frumos măr
din livada din spatele casei
cândva ascunsesem acolo
jocurile copilăriei
pentru atunci
când
mă voi înălța pe vârful degetelor
pentru a prinde în căușul palmei
cel mai frumos măr
pe care
să-l dăruiesc nepotului meu
privirea îmi era înnodată de negura vremii
livada din spatele casei
dispăruse odată cu bunica
doar un păianjen rămas acolo
de când lumea
țesea cu migală pe urma bunicii
mi-am scos din desagă
creionul albastru și
am desenat jumătate de cer
de undeva
de pe marginea cealaltă
mă privea Dumnezeu
știu că și înlăuntrul meu
am lăsat ceva neterminat
mă voi întoarce la anul când
vara va fi pe sfârșite și
voi desena jumătatea de cer rămasă
pentru atunci când mă voi
întâlni cu Dumnezeu și
o să-l întreb
în care parte de cer
o găsesc pe bunica
până atunci o să desenez o punte
între cer și pământ
un fel de trecătoare pe care
o să-mi exersez plecarea
mama
a plecat și ea
să o caute pe bunica
și nu s-a mai întors
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre desen, poezii despre mamă, poezii despre zâmbet, poezii despre superlative, poezii despre religie sau poezii despre păianjeni
Jumătatea de cer
luasem cu mine creioanele de colorat
și ultimul zâmbet al mamei
apoi am intrat
ca un pictor
în copilărie vrând
să o desenez pe bunica
cum se înalță pe vârful degetelor
de la picioare să
prindă în căușul palmei
cel mai frumos măr
din livada din spatele casei
cândva ascunsesem acolo
jocurile copilăriei
pentru atunci
când
mă voi înălța pe vârful degetelor
pentru a prinde în căușul palmei
cel mai frumos măr
pe care
să-l dăruiesc nepotului meu
privirea îmi era înnodată de negura vremii
livada din spatele casei
dispăruse odată cu bunica
doar un păianjen rămas acolo
de când lumea
țesea cu migală pe urma bunicii
mi-am scos din desagă
creionul albastru și
am desenat jumătate de cer
de undeva
de pe marginea cealaltă
mă privea Dumnezeu
știu că și înlăuntrul meu
am lăsat ceva neterminat
mă voi întoarce la anul când
vara va fi pe sfârșite și
voi desena jumătatea de cer rămasă
pentru atunci când mă voi
întâlni cu Dumnezeu și
o să-l întreb
în care parte de cer
o găsesc pe bunica
până atunci o să desenez o punte
între cer și pământ
un fel de trecătoare pe care
o să-mi exersez plecarea
mama
a plecat și ea
să o caute pe bunica
și nu s-a mai întors
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre marginea lumii (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jumătatea de cer
JUMĂTATEA DE CER
luasem cu mine creioanele de colorat
și ultimul zâmbet al mamei
apoi am intrat
ca un pictor
în copilărie vrând
să o desenez pe bunica
cum se înalță pe vârful degetelor
de la picioare să
prindă în căușul palmei
cel mai frumos măr
din livada din spatele casei
cândva ascunsesem acolo
jocurile copilăriei
pentru atunci
când
mă voi înălța pe vârful degetelor
pentru a prinde în căușul palmei
cel mai frumos măr
pe care
să-l dăruiesc nepotului meu
privirea îmi era înnodată de negura vremii
livada din spatele casei
dispăruse odată cu bunica
doar un păianjen rămas acolo
de când lumea
țesea cu migală pe urma bunicii
mi-am scos din desagă
creionul albastru și
am desenat jumătate de cer
de undeva
de pe marginea cealaltă
mă privea Dumnezeu
știu că și înlăuntrul meu
am lăsat ceva neterminat
mă voi întoarce la anul când
vara va fi pe sfârșite și
voi desena jumătatea de cer rămasă
pentru atunci când mă voi
întâlni cu Dumnezeu și
o să-l întreb
în care parte de cer
o găsesc pe bunica
până atunci o să desenez o punte
între cer și pământ
un fel de trecătoare pe care
o să-mi exersez plecarea
mama
a plecat și ea
să o caute pe bunica
și nu s-a mai întors.
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corabia
Cu înserarea pe spate,
mă duc la mare să mă fac
corabie
ca un pelerin, străbat pe jos câmpiile
și munții, trec în genunchi
prin nisipuri ca să-mi îndeplinesc
visul dintotdeauna: să fiu corabie,
să plutesc și să mă bată furtunile,
să se așeze soarele în pânzele mele
ca un albatros obosit,
să dănțuiască delfinii în juru-mi.
cu înserarea pe spate
mă apropii de această privire lichidă
a mării
și nu știu, măcar, ce voi face
dacă înecații vor ieși din valuri
și vor vrea să-i iau pe punte,
ce voi face eu singur,
Eu, o biată corabie.
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre marină, poezii despre pelerinaj, poezii despre nisip, poezii despre munți, poezii despre delfini sau poezii despre Soare
Satul fără umbre
S-au surpat clipele toate
Visele ard a singurătate;
Satul fără umbre mai așteaptă
Un copil c-o floare scuturată
Să vină la părinți la mormânt
Să le sărute trupurile de vânt!
S-au surpat amintirile vii
Încotro să mergi nu mai știi;
Satul fără umbre pare răvășit
De începutul său de infinit
Încotro să mai aștepți pe cei morți
Dacă nimeni nu deschide vechile porți?!
S-au surpat tăceri în lumânări
Nu mai vin copiii din patru zări;
Satul fără umbre umblă pe-o cărare
Nu-i mai iese nimeni azi în cale
Totul e amurg fără de conținut
Orișice orizont pare mereu pierdut!
N-am pe nimeni azi pe prispă
Viața mea e tot, tot mai tristă;
Satul fără umbre-l aud în ecou
Merg către dînsul (și eu mi-s nou)
Sunt cel care vine, sunt cel care pleacă
(Toși copiii din lume părinții să-i înțeleagă)!
S-au surpat priviri în lacrimi
Gânduri au orbit în patimi;
Satul fără umbre e închis târziu
Ca un muzeu fără nimic, pustiu,
În care timpul orb parcă așteaptă
Dorul scump de Mamă și de Tată!
... Dacă n-ai străbuni atunci n-ai nimic,
Dacă n-ai satul tău ești venetic;
Satul fără umbre să-l porți mereu
Tainic în suflet ca pe Dumnezeu,
Să-l rogi în genunchi să nu dispară,
Satul tău de suflet, Veșnicie, o Comoară!...
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere sau poezii despre trup și suflet
Asfaltul îmi tot ceartă tălpile
ba că-s verzi
ba că pășesc ca pe o mare neagră
ba că șoptesc aiurea de prin valsul florilor
ba una ba alta
parcă din ciudă că tălpile mele
încă mai poartă pe ele pământul întors peste grâu
iar răspunsul pașilor mei neînvățați cu tropotul tramvaielor
e precum liniștea aceea deplină dintre două eternități
cât o pâine
deși știu că e doar supărat că iarba trece greu prin el
poate râvnește la un trifoi înflorit
pe când copiii nu mai știu să deseneze decât pop corn
........................
noaptea trecută i-am dăruit din lacrimile mele
mi-am pus apoi tălpile la uscat și visele
nu vă mai mirați așa
visele încă au rămas să împace asfaltul cu cerul
i-am promis că voi merge în palme și în genunchi
cât să nu-l mai doară câmpia din tălpile mele
nici dealurile nici munții nici deșertul
.........................
odată cu răsăritul
așa ca să nu mai am comentarii
am devenit imponderabil
și zbor peste tine asfaltule
uite
nu mai fi supărat
de aici de sus te vezi ca un câmp înflorit primăvara
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre flori, poezii despre vals, poezii despre tramvaie, poezii despre supărare, poezii despre pâine sau poezii despre promisiuni
Sărbătoriri incerte
Mi se apropie din nou zi, mai ar fi două, însă parcă,
Căci e trecut de ora trei, adaug peste iar la număr
La un calcul de când sunt uitat, fără padele într-o barcă
Pe oceane, fără de busolă, tot mai arar bătut pe umăr.
Încurcat, nu mai știu de fel de să mă bucur pentru fiind,
Sau să regret că alții nu-s -ce i-am avut de leați, plecați-
Că se învechește tot de când s-au dus părinții, nefiind,
Nemaiștiind cu toți de mine, m-au pierdut rău, exasperați.
Cert e că în jur e-o bucurie de pregătiri, domol, discrete,
Iar eu tot fără interes, cel mai puțin prezent... și uitasem
Și acum deodată, brusc bătrân cu încă un an, încep regrete...
De timpul n-ar fi calculat, n-ar fi întâlniri, căci doar plecasem...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre calcule, poezii despre bucurie, poezii despre trecut, poezii despre ore sau poezii despre ocean
Coronavirus
A sosit din China
Un virus monstruos
Fără de mirare
Era periculos.
Era foarte rezistent
Nu îi găsise leac
Nici cel mai bun, mai inteligent
Nu i-a venit de hac.
Și așa din tuse în tuse
Virusul ăsta se duse,
Mai rapid decât racheta
Tușește azi toată planeta.
Vine el vijelios
Pân la noi acasă,
Se opprește și se pune jos
Căci nu simte curățenia.
Dar nu vă panicați,
Virusul va dispărea
Atunci când vă veți desinfecta
Și cu toții în carantină vom sta.
poezie de Grajdieru Tatiana (8 mai 2020)
Adăugat de Tatiana Grajdieru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre planete, poezii despre pericole, poezii despre panică, poezii despre inteligență, poezii despre curățenie sau poezii despre acasă
Dracula: Știi bine că în materie de moarte fantezia mea nu are margini! Decapitări, crucificări, trageri pe roată. Pe unii, de viță nobilă, i-am fiert, la foc domol, în ulei de măsline. Ehei, pe vremea aceea uleiul era ieftin! Tragerea în țeapă s-a generalizat în ultimii ani, din rațiuni pur umanitare...
replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre umanitarism, citate de Valeriu Butulescu despre timp, citate despre măslini, citate despre moarte, citate de Valeriu Butulescu despre moarte, citate despre foc sau citate despre crucificare
Lauda ochilor
Ochilor, voi știți de ce se-nvârtește Pământul?
Ca să vedeți voi mereu alte stele
Și cerul întreține ghirlande licurinde
Ținând aprinse toate stelele
Care se-ntrec să fie nevăzute
Ca fetele mari la măritat
Și tot universul e cu ochii pe voi,
Ochilor. Pe planeta asta cu
Miliarde de oglinzi în care
Se gătește lumina.
Să mai vorbesc de iarbă, de păsări
Sau de flori? Pentru voi sunt, ochilor.
Norii sunt pentru ochi. Dar tunetul?
Pe el n-aveți ochi să-l vedeți,
Cu toate că vă face și el poze cu blitzul.
Sunetul a rămas al urechii.
Restul e pentru ochi.
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (23 septembrie 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre lumină, poezii despre vorbire, poezii despre virginitate, poezii despre urechi, poezii despre sunet, poezii despre păsări sau poezii despre nori
Auto... buze
Avea o rochie lungă până la ape cu un fermoar
rupt din păsări desfăcute. Mânecile îi
erau două cărări prin pădure.
Sub decolteu răsărea când apusul când
un curcubeu din nuațe bronzate.
Stătea câmpie peste picior și asculta
planeta umerilor cum dezvelea. Era desculț!
Pășea printre pantofii crescuți prin iarbă
printre ciorapii plini de frunze
printre mănușile cu crengile rupte.
Ne-am salutat!
Eu din autonuz... ea din stație!
Stația era pustie și avea plete lungi
sau poate... cine știe!?
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rochii, poezii despre păr, poezii despre picioare sau poezii despre curcubeu
Ariciul
Aseară, prin grădina amorțită,
Din tufe de pelin cu frunze mici
A apărut în taină un arici -
O mică vietate ghemuită.
Copiii l-au zărit de pe cerdac
Cum se mișca domol pe sub gutui,
Și toți au alergat în jurul lui.
Iar el a-ncremenit pe loc, posac,
Cum îl prinsese vremea pe cărare -
Ca o perniță sferică în care
O fată rea, ca să se joace,
A-nfipt o sumedenie de ace.
Băteau copiii din vătrai și clește,
Dar el tăcea, săracul, ca un pește,
Și doar fiori de groază, când și când,
Treceau pe trupușorul lui plăpând...
Am alungat copiii să se culce
Și-n înserarea limpede și dulce
Ce se lăsa din cer încetinel,
Am stat acolo, singură cu el.
Și mă-ntrebam pe gânduri: Oare, cum
A fost făptura-i la-nceput de lume?
Din care veacuri înecate-n fum
Porni el oare, ca un scai, la drum,
Să se oprească-n dreptul meu anume?
Ce vânt vrăjmaș și mohorât
Ca pe-un măcieș pitic l-a scuturat,
De-a mai rămas dintr-însul doar atât:
Un ghem de spini, ostil și speriat?
O fi având el oare pui?
Mă-ntreb, deși nu pot pricepe:
Cum sug ei oare, fără să se-nțepe
În ghimpii lui?...
*
Când a simțit că-i singur doar cu mine
Și nici un dușman dinspre casă nu mai vine,
A scos cu frică de sub el
Un bot timid și mic, ca de cățel,
Și cu instinctul lui obscur
A explorat terenul împrejur.
Și-abia ciulindu-și țepile pe spate, -
Pe sub petunii grele de parfum,
Atras de noapte și singurătate
Și-a căutat încet-încet de drum...
S-a mai oprit în magheran o dată
Ca sub îndemnul unei tainice porunci,
Apoi a dispărut pe sub poiată...
Și nu l-am mai văzut deloc, de-atunci...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre singurătate, poezii despre pești, poezii despre petunii sau poezii despre noapte
Mă apropiasem de tine... 3
așa într-o doară
ca o vietate fără de ochi
fără prea multă imaginație
fără pic de personalitate
spațiul perfect vid gata să fie locuit
ceva / un fel de instinct (... vreun demon?!) îmi spusese
acolo / pe partea aproximativ stângă / aproximativ înaltă
era cald / era bine / era.
[cel mai probabil acolo se petreceau vacanțele cele mai reușite / tot de acolo se lua secunda aceea când timpul era pe sfârșite...]
hipnotizată și singură
discontinuă literă F
căutasem adăpost
[și la mine / cumva pe stânga / aproximativ sus..........]
n-am mai ezitat
m-am tot desprins din mine...
o îndepărtare stranie ce nu mai sfârșea...
orașul capitula... / nu înțelegeam
liniștea aceea devastatoare
mă lovea
golul
de undeva
aproximativ din stânga / aproximativ de sus...
Pasărea m-a smuls în ultima clipă.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre spațiu și timp, poezii despre secunde sau poezii despre perfecțiune