Țigară
Moment de liniște se aprinde
Aburul gândurilor mă cuprinde,
Amintiri intră intra în ochi,
Făcându-mă să lăcrimez
Un roșu antideochi
Ce nu pot să-l contracarez,
Expir aburul, cu forme neregulate
Amintindu-mi chipuri de mult uitate
Trag tare din abis,
Dar parcă mă arde
Țigara mi s-a stins
Iar plăcerea încet adoarme.
poezie de Miron Iustin (10 august 2016)
Adăugat de Miron Iustin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre somn
- poezii despre roșu
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre plăcere
- poezii despre gânduri
- poezii despre amintiri
- poezii despre abur
Citate similare
Expir încet
Iubirea e un infinit
Ce tu nu poți să-l recunoști!
Îl guști, îl simți până-n plămâni,
Expiri încet... nu vrei să-l pierzi.
Mă plimb tăcută pe alei,
Alerg prin sufletul pustiu,
Îl chem, îl strig, cad în genunchi,
Expir încet... nu vreau să-l pierd!
Eu caut astăzi prin ruine,
Aceleași care-au fost și ieri.
Vrei să mă speli de al lor gust,
Expir încet... nu vreau să-l pierd.
poezie de Diana Sturza (3 martie 2010)
Adăugat de Diana Sturza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre suflet
- poezii despre prezent
- poezii despre plimbare
- poezii despre iubire
- poezii despre infinit
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sentiment
O arsură îmi cuprinde trupul
Arzând până la scrum trecutul
Purificând totodată scutul
Ce-mi proteja trupul.
Mă deschid încet, încet
Rațiunea trece pe-un mod mai lent,
Inima pulsează sentimente
Iubirea ma cuprinde pe îndelete.
Aripi noi mi se deschid,
Înălțându-mă deasupra norilor
Iubind prin puterea culorilor,
Nu pot să mă mai închid
Încătușat intr-un mare vid!
poezie de Miron Iustin (24 iulie 2016)
Adăugat de MIRON
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre protejare, poezii despre protecție, poezii despre nori, poezii despre inimă, poezii despre cătușe, poezii despre culori sau poezii despre cenușă
Mai Septembrie ca oricând
Plouă cu toamnă peste noi,
Pădurea are rugină pe veșminte,
Și parcă suntem tot mai goi,
Septembrie... ne aducem aminte.
Cad și frunzele, bate și vântul,
Iar cerul cu norii săi cei grei,
Îmi spune încet cuvântul,
Nerostit de buzele ei.
Este mai Septembrie ca oricând,
În păduri, pe străzi dar și pe foi,
Fac pasul mic peste frunze trecând,
Uscate de amintiri mai vechi și noi.
Septembrie mi-a uscat și rănile,
Unele din ele erau deja uitate,
Au căzut rând pe rând ca frunzele,
Și acum vântul mă împinge de la spate.
Toamna face loc de început,
Îmi usucă tot răul din gând,
Și mă lasă fără niciun scut,
Căci e mai Septembrie ca oricând!
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (2 septembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre toamnă, poezii despre păduri, poezii despre frunze, poezii despre început, poezii despre vânt sau poezii despre ploaie
Mic, foarte mic
mic-dejunând
boabe mari de cafea verde fum de țigară
trag ape
la buletinele matinale de știri trag apele toate: ro
mânia totuși nu
e țara tuturor ostilităților
(?!)
dovadă: intru
sub duș mă am cald și bine cu apa
e fierbinte și cafeaua prăjită
acum
țigara chiar arde. ro
mânia mocnită
trag ape
nu se aprinde
aproape în mic foarte mic
mai nimic
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre cafea, poezii despre țări, poezii despre știri, poezii despre verde sau poezii despre fum
Oglinda vieții
Oglinda vieții-ntoarsă spre trecut
cu amintiri se umple dintr-odată,
din tot ce-a fost, din câte am avut,
în visul meu se-adună și fac roată.
Se-nvârte roata-n miticul decor,
mai necuprins decât cuprinde zarea,
un val de amintiri, năucitor,
inundă cu imagini neuitarea.
Iar timpul parcă s-a oprit pe loc,
în universul gândurilor mele,
să pot privi acest decor ad-hoc
tot ce-am trăit - cu bune și cu rele.
Dar, Doamne, toate s-au amestecat,
iar binele cu răul, împreună,
pe-aripi de vis venind, neîncetat,
îmbrățișate-n grabă se adună.
Încerc să le separ în mintea mea,
să înțeleg cum am trecut prin viață,
dar timpul să aștepte nu mai vrea,
în visul meu rămâne doar o ceață.
Dar cugetul, gonind afară hăul,
aprinde-n suflet candelă aleasă
să pot vedea că binele și răul
în inimă împart aceeași casă.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre visare, poezii despre timp, poezii despre imagine sau poezii despre bine și rău
Liniște la Dunsinane
femeia albă
a prins ceața de mâini
și s-a rugat
pentru inima ei
ce bate în pământ
în chip de fiu
ochii ei
pumnale spălate
de întuneric
se sting încet
în răcoarea smârcului
prin care
se târăște văduvă Luna
bufnițele
trag clopotele
noaptea
ciugulește bătăi
de inimă
și mâine
și iar mâine
tot mereu
tot mai mult
spre adâncul somn
ziua parcă tace
poezie de Raoul Andreas Horn
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre văduvie, poezii despre viitor, poezii despre ochi sau poezii despre noapte
Stins
Culoarea trandafirului s-a stins
în furia ce-ntunecă privirea
ce, până ieri, pleca spre necuprins
din ochi ce-o îndemnau cu strălucirea.
Era privirea zorilor de zi,
a stelelor din nopțile senine,
o bucurie simplă de a fi
și de-a putea în juru-i să lumine.
E trandafirul meu? Nu este el!
Cum poate-atâta roșu să dispară?
Să strice pânza mea un alt penel
venit ca o furtună de afară?
S-a stins culoarea lui, a dispărut!
E alb acum sau doar mi s-a părut?
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre stele, poezii despre furie, poezii despre dimineață sau poezii despre bucurie
Prea Ianuarie
E prea iarnă și parcă prea gheață
Și foarte trist că te privesc în față,
A trecut Decembrie parcă prea mut,
E Ianurie, dar noi n-avem început.
E prea ger și prea tare bate vântu,
Când buzele tale își rostesc cuvântu'
E rece inima crăpându-se ca gheața,
Când lacrimi reci și grele îți zgârie fața.
Deșii ți-ai dorii să fie prea la început,
Când miciuna lovește fără să fi durut,
Ești mult prea albă ca zăpada,
Păcat, caci din orice pată îți gust otrava.
Te-aș reface cu puterea mâinii mele,
Din zăpada curată și câteva nuiele,
Dar ai dispărea la primele raze de soare,
Sau știi să pleci doar când soarele dispare?
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (6 ianuarie 2019)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață, poezii despre Soare, poezii despre zăpadă, poezii despre tristețe, poezii despre mâini sau poezii despre iarnă
Expoziție de gânduri
E astăzi vernisajul meu de gânduri.
Pe largi simeze între șipci și rânduri
Am pus tablouri în culori aprinse
Să îmi citiți simțirile cuprinse.
Puteți intra, pășIți încet, agale,
Să nu treziți nici formele banale
Nici visul galben, roșu sau verzui.
Tabloul meu abia atârnă-n cui,
Îl podidește plânsul orișicui...
Puteți vedea în fiecare zi
Aceleași forme și contururi vii,
Puteți intra în gândurile mele
Le dărui să vă fie ochi de stele!
Cândva am strâns comori și le-am ascuns,
Iar până astăzi nimeni n-a pătruns
În forme să privească, să-nțeleagă
Culorile din viața mea întreagă..
Tabloul meu e plânsul ce se neagă...
Poemele îmi curg ca pe-o icoană,
Pe-a maicii preacurate plânsă geană,
Să mângâie naivele picturi
Cu picuri de durere din scripturi.
Tablourile mele toate-s șterse,
Din flori de albăstrele-or să reverse
Un pictural de zile odihnite,
Duminici pentru suflete spășite,
Prelinse din icoane scorojite...
poezie de Gigi Stanciu (2008)
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre icoane sau poezii despre zile
Inimă...
Inimă proastă, iară iubești?
Stând în frig, sentimente să cerșești?
Plânsă și rănită, în ochi să mă privești!
Ți-am spus dinainte, nu te du, greșești
Dar ești încăpățânată și acum plătești!
Ești mult prea bună cu ei, nu gândești?
De singurătate din nou te ferești
Și uite așa ma dezamăgești
Inima proastă, de ce iubești?
poezie de Miron Iustin (24 octombrie 2016)
Adăugat de Miron Iustin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încăpățânare, poezii despre singurătate, poezii despre prostie, poezii despre plată, poezii despre greșeli sau poezii despre cerșetorie
"Fumuri"
Când femeia te cuprinde
În păienjenișuri fine,
Ca țigara se aprinde
Și-apoi... scoate fum din tine!
epigramă de Ion Meca din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe epigrame despre fum sau epigrame despre femei
Între timp, Lia ajunsese deja aproape de "Pacifis". Îi zărise silueta albastră din depărtare, prin aerul alb și dens, încețoșat, ca un abur, iar inima începu să-i bată mai tare ca de obicei, neînțelegând de ce. Ar fi putut încă să se răzgândească și să se întoarcă în orașul artificial, unde să-și continue somnul, alături de frumoasa Ly, dar nu; nu se opri din drum! Picioarele nu-i dădeau ascultare, o purtau parcă fără voia ei spre corpul acela metalic uriaș, rigid și albastru al navei, care se înfățișa înaintea ei, învăluit din toate părțile de aburul alb și dens al atmosferei Proximei.
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre albastru, citate despre abur, citate despre timp, citate despre somn, citate despre picioare, citate despre oraș, citate despre inimă, citate despre frumusețe sau citate despre corp
Lacrimi
rămân înăuntru în zbatere, ele singure cu mine
mă pedepsesc și încep și ele să plângă
apoi se uită înapoi și văd încleștat trecutul
de prezentul care vor să-l uite, chiar mâine
ce-a mai rămas din mine, rămâne
o felie subțire de timp rătăcită
falange lungi de degete pietroase, căzute
strivesc cuiburile mele mult îndrăgite
cuiburi din adânc de aduceri aminte
de pe munți, lacrimile încet mi se preling
prin eleștee de stalactite, cristal încrustate
iar din peșteri, văgăuni și scorburi uitate
sorb adâncuri de mult în mine uitate
iar eu curg încet prin lacrimile mele
izvor nesecat de aduceri aminte
în lacrimi de stânci de munte zdrobite
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre stânci, poezii despre speologie sau poezii despre degete
Feed back
Simt parcă în creier câte-o pocnitură
ca și cum bulă de săpun se sparge
într-o liniște ce va-năuntru', ce mă fură
cum val ce se înțeapă în spartele catarge.
E-un fel de clipoceală de meninge,
parcă se dezlipind de atâta cenușiu
plictisitor de prea mult, prea mult viu...
până la os, ce-l poate arde, încinge.
Aștept, de amestec parcă și de teamă,
să-mi am un semn în palmă, în tâmple,
ceva fără control să se întâmple...
mă disec nervi, cu calmul de o lamă.
S-or fi lovind sertarele deschise,
uitate alandala, neglijent,
lovit, cum și se întâmplă, inconștient
furat din ce-am trezorăriile promise...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre frică, poezii despre creier sau poezii despre Bulă
Trecut...
Trecutul nu-mi dă pace,
Amintirile mă pun ca pe ace,
Fizic par indiferent,
Dar sufletul e dus la amanet.
Prezentul îmi zice că ai murit,
Dar amintirea ta încă e vie,
Trecutul îmi amintește că m-ai iubit,
Dar sufletul nu știe.
Umbre din trecut încă se arată,
Noaptea, când inima cade îngândurată,
Cioburi de amintiri se sparg,
Tăindu-mi sufletul adânc,
Iubirea îmi curge pe prag,
Iar eu adorm plângând.
poezie de Miron Iustin (28 octombrie 2015)
Adăugat de Miron Iustin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace
Vom încerca, totuși, pentru o mai ușoară înțelegere, să comparăm talentul cu aburul ce iese din apă când e pusă o oală pe jăratic. Desigur, aburul din oală se irosește și nu servește la nimic decât să aburească pereții și geamurile. Dar dacă intervine știința, teoretică și tehnică, și pune apa într-un cazan matematic calculat cu rotițe și șuruburi, cazanul se cheamă locomotivă și aburii o mișcă cu mulți kilometri pe oră, trăgând în viteză după ea multe sute de vagoane. Iată dar că talentul actorului nu e nimic, dacă nu e întrebuințat cu știință. Și e periculoasă această încredere în pur și simplu talent.
Ion Sava în Caietul program nr. 5, stagiunea 1970-1971, al Teatrului Național I.L. Caragiale, Proiect de organizare a învățământului teatral
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viteză, citate despre trenuri, citate despre talent, citate despre apă, citate despre încredere, citate despre pericole sau citate despre ore
Decembrie real
Frig gros se plimbă între noi,
Încă nu-i zăpadă, dar nu-i nici noroi,
E mult prea ieri, ca la azi să ne gândim
Și multă ceață, nevăzând să mai trăim.
A venit Decembrie și parcă le convine,
Acum își pot ascunde fețele meschine,
Sub fulare, geci sau căciuli de iarnă,
Păcat căci sunt reci dincolo de haină.
Miros de sărbători parcă îmi vine,
E timpul ca toți să fie buni cu mine,
Ce teatru ieftin și lipsit de cortină,
Un an hulit și doar o zi nu-s de vină.
Dar e frumos, căci lumea se mai schimbă,
Până și bogații, hoții ori tâlharii de vrei,
Pun copiilor săraci ascunsă sub limbă
O bomboană, din multele ce au furat ei.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (12 decembrie 2019)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre vestimentație, poezii despre teatru, poezii despre sărăcie sau poezii despre sărbători
Fă liniște, c-așa ni-i legământul
Fă liniște! Pe bolta agitată,
Netulburat, Luceafărul clipește.
Stă Luna'n colț și liniștea-o iubește,
Parcă acum mai mult ca și-altădată.
Fă liniște! Vreau să ascult pământul.
De la o vreme prea încet vorbește,
Nici nu mai știu dacă și când zâmbește
Cu flori. Așa precum ni-i legământul.
Fă liniște, nici marea nu se-aude
Ori am surzit, ori ea-i ne'nsuflețită
Că valul, nu-mi întoarce-ntr-o clipită,
Nici șoaptele, nici genele de unde.
Fă liniște! Vreau să ascult cascade
Și limpezișuri, văluri neclintite,
Ce-și află chip în chipuri ațintite,
Miraje reflectate în rocade.
Fă liniște! S-aud ce vis au munții,
Atunci când stau cu capete în nouri,
Când veșnicia freamătă ecouri,
Și înfrunzește, fix în miezul frunții.
Fă liniște! S-ascult cum iarba crește,
Nedușmănindu-și gliile zvântate.
Ci dimpotrivă,'n verde alintate,
Cu maci și margarete le'nrodește!
Fă liniște! De liniște-i nevoie
Dar parcă nimeni nu mai ține seama
Că, și'n morminte scormonim cu larma,
Născuți de ei... nu'n buna noastră voie.
Fă liniște! Că n-o aud. Pe mama!
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire, poezii despre naștere sau poezii despre mamă
Cu ochi dulci...
Cu ochi dulci a venit toamna, trece-așa, blândă, tăcută,
Pașii lini și-i plimbă-n voie pe cărări îngălbenite,
Vântu-n liniște adoarme peste frunza așternută,
Doar în trilul ciocârliei se-ngână doruri cernite.
Cântăreții trag cortina, se plânge pădurea mută,
Un stejar aruncă gloanțe peste chipuri gălbejite,
Cu ochi dulci a venit toamna, trece-așa, blândă, tăcută,
Pașii lini și-i plimbă-n voie pe cărări îngălbenite.
Sus pe dealurile calde, în podgorii aurite,
Feți Frumoși însângerați nurii fetelor sărută,
În gutuiul de la poartă se-aprind lămpile grăbite,
Greieru-a-ncălzit arcușul sub o tufă de cucută,
Cu ochi dulci a venit toamna, trece-așa, blândă, tăcută.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viticultură, poezii despre sărut, poezii despre sânge sau poezii despre stejari
Se lasă noaptea..
Se lasă voalul nopții peste lume,
O stea se pierde-n valuri, printre nori,
Cu ochi de înger, mari, strălucitori,
E steaua mea ce-și caută un nume.
În noapte, des, cărările își schimbă,
Strângând în mâini un felinar aprins,
Cu-o rază tremurândă m-a atins,
Iar pe pământ regretele se plimbă.
După un nor, o simt, se-ascunde luna,
Subtila ei prezență mă-nfioară,
Uitate amintiri încep să doară,
Dar ea le-alungă, una cate una..
A mea e noaptea asta până-n zori,
O simt cum mă-nfașoară, mă cuprinde,
În sufletu-mi alte lumini aprinde,
Cu luna ei, cu stele și cu nori..
poezie de Marilena Ion Cristea (25 mai 2019)
Adăugat de Marilena Ion Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre schimbare sau poezii despre lumină