Cu toamna în odaie
Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a bătut cu degete de ploaie...
Și la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las să intre în odaie,
Că-mi aduce o cutie cu Capstan
Și țigări de foi din Rotterdam...
Am privit în jurul meu și-n mine:
Soba rece,
Pipa rece,
Mâna rece,
Gura rece,
Doamne!... Cum puteam s-o las să plece?
Dacă pleacă, cine știe când mai vine?
Dacă-n toamna asta, poate,
Toamna-mi bate
Pentru cea din urmă oară-n geam?
"Donnez-vous la peine d'entrer, Madame..."
Și femeia cu privirea fumurie
A intrat suspectă și umilă
Ca o mincinoasă profeție
De Sibilă...
A intrat...
Și-odaia mea-ntr-o clipă
S-a încălzit ca un cuptor de pâine
Numai cu spirala unui fum de pipă
Și cu sărutarea Toamnei, care mâine
O să moară... vai!...
Bolnavă de gripă...
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Elena Badan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre fumat
- poezii despre toamnă
- poezii despre viitor
- poezii despre sărut
- poezii despre pâine
- poezii despre ploaie
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
- poezii despre minciună
Citate similare
Rece
Și rece in jurul meu
Și aerul e rece.
Eu plâng de dorul tău,
E rece și nu-mi trece.
Dar tu îngheți
Și-ai sufletul rece.
Inima mea e caldă,
Dar căldura trece.
Și e gheață in jurul meu
Și e rece mâna ta.
Ingheață si mai tare
Atingându-ți inima.
poezie de Cristina Vâlcu
Adăugat de Cristina Vâlcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre gheață, poezii despre suflet, poezii despre plâns, poezii despre inimă, poezii despre dor sau poezii despre aer
Isprava toamnei
Toamna, fată deocheată -
Biata fată!...
Deocheată, dar frumoasă
Și cochetă,
Mi-a intrat odată-n casă,
Indiscretă,
Să mă-ntrebe ce mai fac...
Ce problemă viitoare
Mă mai doare...
Ce țigări de foi mă otrăvesc
Când vorbesc...
Și ce fel de coniac
Beau când tac...
Și de-atunci -
Nu vreau să spun de când -
Am rămas cu toamna-n trup și gând!...
Și de-atunci, în fiecare an,
Toamna, fată bună, vine să mă vadă -
Vine ca o oră fixă pe cadran
Și solemnă ca o stea cu coadă...
Și, cum știe că eu nu fac decât bine,
Toamna stă trei luni întregi la mine,
Cum ar sta la ea acasă...
Până ce-ntr-o bună zi mă lasă
Și se duce de s-ascunde...
Unde?...
Dracul știe unde!...
Numai că, după ce pleacă,
Odăița-mi pare mai săracă...
Poate fiindcă toamna-mi fură
De la gură
Tot ce-n nouă luni adun -
Cu răbdare și tutun -
Tot ce cred că-i mai de seamă
Pentru clopoțelul meu de-alarmă!...
Toamna, fată indiscretă
Și cochetă,
Se agită ca un ascuțiș de sapă
Pe biroul plin de praf și prin sertare
Și-mi distruge fără milă
Operele literare,
Rupând filă după filă,
De mă lasă gol... goluț...
Ca o ciutură-ntr-un puț,
Fără niciun pic de apă!...
Dar norocul meu că-n acest an
Timpul merge după alt meridian...
Și că versurile acestea au fost scrise
Nu la mine-acasă -
Cum scriu eu de obicei, pe masă -
Ci pe iarba verde,
Undeva, la țară,
Unde calendarul scrie că-i tot vară
Și-unde toamna încă nu sosise!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Adevărul literar și artistic, nr. 618 (9 octombrie 1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre vorbire, poezii despre versuri, poezii despre verde, poezii despre sărăcie, poezii despre sat sau poezii despre poezie
Ploaie rece...
E o ploaie rece de mai...
Am rămas singur în pustiu.
La mine-n brațe tu nu stai
Și plâng, și plâng până târziu.
E o ploaie rece de mai...
Și-amorul tău a murit.
Fericire tu cui dai?
Sufletul meu e obosit...
E o ploaie rece de mai...
Îmi e dor de zile cu Soare.
Când sub tei mă sărutai,
Îți amintești tu, oare?
E o ploaie rece de mai,
Inima plânge-n noapte.
Pentru mine... tot erai,
Dar ai plecat așa departe...
E o ploaie rece de mai...
Dar va veni și vremea bună.
Tu mereu asta spuneai:
În viață nu e doar furtună!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (3 mai 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre viață, poezii despre noapte sau poezii despre fericire
Noapte rece de toamnă
E o noapte rece de toamnă
Și eu visez un vis frumos,
Dar vântul se plimbă pe străzi
Trist și cam sfios.
E o noapte rece de toamnă,
O frunză cade din pom
Și undeva departe,
Adoarme un pui de om.
E o noapte rece de toamnă
Și se aude cum latră un câine,
Un cocoș sprinten ne anunță
Că o nouă zi vine.
E o dimineață rece de toamnă
Și eu m-am trezit din visul meu plăcut,
Privesc la geam și mă mir
Cât de repede noaptea a trecut.
poezie de Vladimir Potlog (3 octombrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre câini, poezii despre vânt, poezii despre tristețe, poezii despre trecut, poezii despre somn sau poezii despre plimbare
Rondelul toamnei care o să plece
Chiar dacă plouă și-i destul de rece
Tot am să visez la cerul meu senin
Ascuns acum de nori de ebenin
Ce încearcă soarele iar să mi-l înece
Și toamna asta știu că o să plece
Lăsând în mine urma-i de canin.
Chiar dacă plouă și-i destul de rece
Tot am să visez la cerul meu senin
În visuri nimeni nu mă poate-ntrece...
Am și acum același suflet adolescentin
Să cred că dincolo de gându-mi fulgarin
E veșnica mea vară ce nicicând nu trece
Chiar dacă plouă și-i destul de rece.
rondel de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre dinți, poezii despre adolescență sau poezii despre Soare
Nostalgiile cuvintelor (6)
Un aer rece vine așa
dinspre cuvinte
iar tu ești mai posac ca o zi de toamna
ceva mai aproape ca moartea
și mai departe ca viața...
Și mă dezbrac de mângâierile tale
ca de o haină prea largă
și mă încalț
cu papucii pe care mi i-ai dat
și pornesc prin viața
asta ca un fum ce-a părăsit focul
și mi-e rece
din ce în ce mai rece
Cu cât ajung la cuprinsul acestei carți
pe care nu știu cine
a numit-o atât de absurd "noi"..
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre vestimentație, poezii despre fum, poezii despre foc sau poezii despre absurd
Frica...
Mi-a ajuns frica la geamuri, se tot leagănă pe ramuri,
Și de-ntind o mână-afară, parcă n-ar fi primăvară!
Ba mi-e cald, ba mi-este rece, ba simt un fior cum trece,
Oprindu-se în perete, cu un țipăt de erete!
Mi-a intrat frica în oase, o simt cum prin aer coase,
Pânză de păianjen fină ce de gândul meu se-anină!
Mi-a intrat frica în viață, sinuoasă ca o hoață,
Zi de zi, oră de oră, mă prinde cu ea în horă!
Și dansăm ușor prin casă, pe o muzica aleasă,
Zi și noapte, împreună, noi ne ținem strâns de mână!
Sper să am putere încă, și, deși, nu sunt de stâncă,
Și mă clatin ca tulpina care-și pierde rădăcina,
S-o alung departe-n zare, fiindcă e îngrozitoare,
Posesivă ca un virus, ca cerneala din papirus!
Mi-a intrat frica-n cuvinte și mi-e dor de cele sfinte,
Un dor nepătat, de prunc, în care să mă scufund..
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre păianjeni, poezii despre primăvară sau poezii despre ore
Din viață
Mi-a bătut în poartă Fericirea
Și intrând în curte m-a strigat.
Eram dus alături cu iubirea.
A-nchis poarta iute și-a plecat.
Mi-a bătut de-asemeni Bucuria.
A intrat, a stat sub pomii goi.
N-a văzut pe nimeni să-i vorbească
Și-a plecat grăbită înapoi.
Într-o seară, luminând pe stradă,
Mi-a bătut și Steaua mea de sus
Tot așa, eram plecat aproape,
Și-a strâns fusta-n mână și s-a dus.
Mi-a bătut în poartă și Necazul.
Eram dus departe. Liniștit,
S-a întins pe țolul de la ușă
Și m-a așteptat până-am venit.
poezie celebră de Virgil Carianopol din Inedite (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre seară, poezii despre iubire, poezii despre copaci, poezii despre bucurie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Din vise
De azi, am hotărât că voi rămâne
Să-nving și toamna asta dintre noi,
Să-nlătur vântul rece care suflă
Între cuvinte, dragoste și ploi.
Și mi te-nchipui, când venind spre mine
Fără să-ți pese de va fi noroi,
Va trece toamna dintro clipă rece
Iar cartea vieții mele-ți va fi foi.
De azi am hotărât, mai bine toamnă,
Culori ce înverzesc peste un timp,
Dintr-un șuvoi de picuri de ploaie
Îți scriu miresme despre anotimp.
Dintre cuvinte, dragoste și viață,
De azi am hotărât, nu voi pleca,
Mi-e toamna anotimpul revenirii,
Din vise, eu nu pot ipoteca...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre anotimpuri sau poezii despre prezent
* * *
Curcubeul din ochi
amețește toamna
ce-mi strigă-n geam
cu tăcerea-i de metal...
Curge rouă de culori
frunzele cad peste noi
vântul rece ne apasă
parcă dintr-o altă viață.
Și e frig și aici
și acolo
in lumea cea fără de dor
unde-s umbre colorate
cu parfum de cimbrișor.
Crengi subțiri și întunecate
tremură peste amurg
o fi toamna asta rece
sau e vis fără cusur?
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori, poezii despre întuneric, poezii despre rouă sau poezii despre frunze
Freamăt
Curcubeul din ochi
amețește toamna
ce-mi strigă-n geam
cu tăcerea-i de metal...
Curge rouă de culori
frunzele cad peste noi
vântul rece ne apasă
parcă dintr-o altă viață.
Și e frig și aici
și acolo
în lumea cea fără de dor
unde-s umbre colorate
cu parfum de cimbrișor.
Crengi subțiri și întunecate
tremură peste amurg
o fi toamna asta rece
sau e vis fără cusur?
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt
Curcubeul din ochi
amețește toamna
ce-mi strigă-n geam
cu tăcerea-i de metal..
Curge rouă de culori
frunzele cad peste noi
vântul rece ne apasă
parcă dintr-o altă viață.
Și e frig și aici
și acolo
in lumea cea fără de dor
unde-s umbre colorate
cu parfum de cimbrișor.
Crengi subțiri și întunecate
tremură peste amurg
o fi toamna asta rece
sau e vis fără cusur?
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alături de voi
plec
las în urmă sufletul
când vreți să căutați adevărul
las trupul
când vreți șă mâncați
las cuvântul plin de iubire
când pășiți în altare de flori
las ochii
să vă lumineze calea
las crucea
când vreți să dormiți
mă reîntorc în fiecare noapte la voi
cu fiecare revenire
sunt tot mai gol, mai trist, mai rece
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre ochi, poezii despre mâncare sau poezii despre lumină
Chipuri de frescă
Ne rugăm să vină moartea,
Cum ne-am dori sărutarea
Iubitei cu patos noaptea...
Când simți stihia că te miroasă,
Te rogi de ea să fie miloasă,
Ce utopie... nu si nebunie...
Să-ți rogi dragostea să te aline
Si când vine lângă tine...
Te răsucesti la ea cu spatele,
Nu poți face asa ceva cu moartea...
Nu o chema aiurea... degeaba...
Onorea, cinstea ta, decade...
In moarte si după ea,
Când ea te cheamă rece...
Sărut-o fierbinte si petrece,
Odată vine, nu de mai multe ori,
Atunci vei fi acoperit in flori,
Si tu... si eu... să murim cu zâmbetul unei flori...
Tăiată si pusă in vază, pe moarte...
E mult... mult... mai frumoasă
In doină ruginită de rece coasă...
Nu suntem datori doamnei negre
Ea vine, vine si te trece...
Din lumea.. prea gri si prea rece...
Unde te va duce ca o frescă...
Poate, poate... o fi cald si verde...
Mai gri si mai rece mai poate fi?
Decât in lumea mea... ce trece...
Pe lângă mine... prea gri... prea rece...
Aidoma unor mozaicuri si fresce...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vinovăție, poezii despre negru sau poezii despre nebunie
Când vom avea optzeci de ani
Când vom avea optzeci de ani
Și-n diminețile cu soare rece vom privi pe geam,
Trecutul, vechi prieten, trecând pe lângă casa noastră,
C-un zâmbet trist își va aminti de noi,
Convins că l-am uitat.
O clipă se mai uită-n spate și dispare în neant, poate nici n-a existat.
Trecutul - prieten vechi imaginar?
Când vom avea optzeci de ani
Și-n diminețile cu soare rece vom privi pe geam,
Viitorul, misterios necunoscut,
Ne va fascina cum un profet
Fascinează credincioșii.
Îl vom privi hipnotizați
Cum ne conduce spre etern și spre speranță
O speranță poate moartă, precum profetul misterios
Căci de la geam vedem
Cum cade la pământ și dispare în neant.
Viitorule - ce ești tu, ființă mitică?
poezie de Clara Baiguera
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre religie sau poezii despre prietenie
Toamna
Miroase a toamnă rece, în jurul meu acum
Afară-i frig și plouă și nimeni nu-i pe drum,
Rămâne-o vară-n urmă, cu ea mă trec si eu
Iubirea de-altadată s-o mai găsesc e greu,
Afară-i frig și plouă, și-i gol sufletul meu.
Neliniștea m-apasă, sunt singură acum,
Afară-i frig și plouă și nimeni nu-i pe drum.
Singurătate rece te-ai cuibărit în mine
Iubirea de-altădată o-aștepți și nu mai vine.
Miros de toamne reci, în jurul meu plutesc...
Iar soarele lumină încet vechiul pervaz,
O rază îmi mângâie, timid al meu obraz.
N-aștept nimic anume, vreun dar împărătesc
Emoții, sentimente, acum mă copleșesc,
Să fie iarăși vară e tot ce îmi doresc.
Că una este vara, cu al ei soare cald
Udată-n sentimente și-n amintiri cu drag.
poezie de Mariana Simionescu (7 octombrie 2009)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre dorințe sau poezii despre amintiri
La patru ore fix
Perete scund din fals opal
la nișa strâmtă de sub scară
ascunde măști de carnaval
uitate-acolo de-astă vară,
le-am căutat fără folos
prin debaraua fără ușă,
dar am găsit doar brad stufos
împodobit cu o păpușă.
Cu ochii de mărgăritar,
ea m-a privit cu-un fel de milă
și mi-a șoptit cu glas amar
că-mi va prezice o sibilă.
Nu am crezut ce îmi spunea
căci arăta cam demodată
purta costum de catifea
și pălărie din prelată,
dar pe la patru ore fix,
bătute-n ceasul cu pendulă,
sibila, fără crucifix,
sosi adusă de-o patrulă.
Venind spre mine m-a privit
cu ochi adânci de preoteasă
am plâns de teamă și-am fugit
lăsând-o singură în casă,
dar a venit în urma mea
și m-a bătut ușor pe spate,
zicând ghidușă c-ar putea
să mă dezlege de păcate,
însă deodată am văzut
că nu era defel sibilă,
ci doar iubita din trecut
întoarsă parcă mai ostilă.
N-am ascultat-o nicidecum,
mi se părea cam mânioasă,
am părăsit-o lângă drum
și m-am întors îndată-acasă,
dar nu știu cum s-a întâmplat:
când am intrat grăbit pe ușă,
era deja la mine-n pat
purtând veșmântul de păpușă.
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păpuși, poezii despre măști, poezii despre frică, poezii despre ceas sau poezii despre brazi
Rânduri pentru cuvintele "nu" și "da"
În poarta curții unde m-am oprit
M-a-ntâmpinat un zarzăr înflorit -
Un zarzăr alb, ca părul meu încărunțit!...
Și-n pragul porții-n care am bătut
Un buldog negru m-a recunoscut
Și m-a lătrat ca un salut de "bun venit"...
În poarta casei tale-n care
M-ai găzduit întâmplător,
Când nu eram decât un călător
Bătut de vânt și mângâiat de soare,
M-am regăsit ca-n prima zi, când tu
Îmi repetai cuvântul: "Nu"... "Nu"... "Nu"!...
Și-ți ascundeai în palme ochii plini
De ură
Și ne-ncredere-n străini...
Dar când am vrut să plec -
Ca un zevzec -
Tu m-ai oprit
Cu graba unui gest nebănuit,
Și-n gura ta cuvântul "Nu" s-a transformat
În alt cuvânt,
Cuvântul "Da" -
Un "Da" sonor și-adevărat
Pe care-l auzeam așa
Întâia oară-n viața mea!...
Dar ce păcat că n-am putut
Să-l îngrijim așa cum am fi vrut!...
Căci într-o zi cu ploaie
Și cu vânt
Cuvântul "Da" se-mbolnăvi
Și-apoi, muri,
Cum moare-n gură-orice cuvânt
Când nu-l mai poți măcar șopti!...
Dar astăzi, după șapte ani,
Când morții-și schimbă locuința,
Eu, care mi-am păstrat credința
În zeii noștri subterani,
Mă-ndrept spre ei - cu voia ta -
Și-i rog frumos
Să-nvie pe defunctul "Da",
Cum a-nviat pe vremuri și... Cristos!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zarzări, poezii despre schimbare, poezii despre păr cărunt sau poezii despre păr
În clipa dintre mine și Dumnezeu
poate mai am nevoie de puțin crez
așa cum pasărea de înalt
să-mi trec numele
dintr-un cuvânt
într-altul și
din când în când să
las semne pentru atunci când
fiul meu
își va aduce aminte de mine
și-n cele din urmă
mai am nevoie de o ultimă rugă
sub care să mă retrag
ca o inimă bolnavă
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre păsări, poezii despre cardiologie, poezii despre boală sau poezii despre Dumnezeu
O parte din mine
Ce am făcut m-am pierdut
Caut în mine un nou răsărit
O parte din mine a dispărut
Anii și viața fulger au trecut
Mi-a bătut un ram în geam
Privește afară mi-a spus
Am privit chiar eu eram
Păr albit atunci am plâns
Plicuri pe o scoică au căzut
Colorată scoica albă nepată
Jumătatea tu mi-ai văzut
În perlă ea s-a prefăcut
Într -un curcubeu in soare
Într un nor pe cerul senin
În dimineața asta apare
În pâinea cu sare și vin
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre perle sau poezii despre dimineață