Masca spoită cu false rubine
Fulgerul pașilor a fost tăiat ca un tunet,
Respirația măslinilor adună amintirea.
Stânca vertebrelor a scos ultimul sunet,
Pe-o sârmă de sânge curge-n aer știrea.
Un preot aparține altarului de coaste
Culese din farfuria cu respirații risipite.
Lumea s-așează în scânteia de oaste
Eliberând sfințenii din arse morminte.
Fulgerul întâlnirilor a fost purtat de tine
Cu o mască spoită cu false rubine!
.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre măști
- poezii despre știri
- poezii despre sânge
- poezii despre sunet
- poezii despre stânci
- poezii despre religie
- poezii despre măslini
- poezii despre armată
- poezii despre amintiri
Citate similare
Ploaie de vară
Te-am simțit în ploaie,
Pân' la piele m-ai atins,
Și te-am aruncat pe-o foaie,
Din vene eu te-am scris.
Te-am recunoscut ușor,
Ca un fulger m-ai lovit,
Ai rupt și acel nor,
Care mă ținea ferit.
Un sunet ca de tunet,
Când scriam de tine,
Curgeai cu urlet,
Și curgeai din mine.
În ropote, în tunet,
În fulgerul de seară,
În miros și în sunet,
Ești ploaia mea de vară.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (30 august 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ploaie sau poezii despre seară
Lumea golită în noi
Ascuns e-n inima mea
Fulgerul iubirii tale,
Vâjâind precum o stea
Pe un nor prins în zăbale.
Hățu-i visul prelungit
Prin vertebre și prin sânge,
Unde dorul a zidit
Lacrima ce amar plânge.
Fulgerul va arde totul,
Chiar a inimii culoare,
Iubirea va fi resortul
Care va ieși la soare.
Și va prinde în cârlige
Rufele spălate-n doi,
În lacrima care frânge
Lumea golită în noi!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre visare, poezii despre plâns, poezii despre dor, poezii despre Soare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Stânca și primirea îmbrățișării
Stânca adună schiturile
În harta ochilor,
Curioșii merg tiptil
S-o îmbrățișeze.
Vocea ei urcă în clopotnițe,
Cuvintele devin scântei
Născute din zâmbetul
Vieții în valuri.
Lacrimile se topesc,
Înotăm în marea
Visurilor descătușate...
Stânca fulgeră
În săgețile de zbor,
Până în gât
Suntem iarbă și flori,
Ungem axa timpului
Cu sângele scrâșnetului.
Zbaterea mea
Lăcrimând
S-așează în genunchi
Și devin stâncă.
Și mă-ntreb:
Pe care parte a ei
Schitul îmi primește îmbrățișarea?
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre înot, poezii despre zâmbet, poezii despre voce, poezii despre viață sau poezii despre timp
Presupunere
Dumnezeu
A fost și este creatorul
Universului
Văzut și nevăzut,
În subordinea lui
Sunt micro și macro creatori,
Vorba lor a fost și este
Tunetul și tăcerea,
Bisturiu a fost și este fulgerul,
Clonarea este metoda luminii
De înmulțire
Specifică geniilor,
ADN-ul este unguentul
Uimirii,
Inima facerii
Toacă mințile noastre
Pline de întrebări.
Poezia iubirii
Este tot o presupunere?!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre poezie, poezii despre lumină, poezii despre genialitate, poezii despre genetică sau poezii despre clonare
Cheile Altarului
Ochii vopsesc Piatra Altarului
Cu lacrimi de aștri.
Sângele neamului meu
Între hotare se zbate,
Cheile Altarului zumzăie legate
De gâtul lui Dumnezeu.
Desăvârșim istoria
În vatra cu pâine din Piatră,
Munții se-nchid în rugăciuni,
Sângele neamului în mine înoată!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre perfecțiune, poezii despre ochi, poezii despre munți, poezii despre istorie sau poezii despre graniță
Din ce în ce
devine parcă din ce în ce mai greu
să privesc lumea
nu știu dacă e ceva în neregulă
cu mine
ori cu ei
însă dacă într-adevar lumea este oglinda
mea
aș fi vrut să nu fi fost atât de narcisist
să nu fi fost
toate nopțile acelea de lamă de cuțit
beznele încărcate de-o liniște hotărâtă
în care am tăiat centimetru cu centimetru
pielea lumii atât de uscată și aspră
ș din rană parcă nu s-au mai oprit să curgă
monstruleții fără ochi
plini de sânge
de ură
și de lăcomie
să nu fi fost
însă
eu i-am vazut și nu-i pot uita
și
am tăiat pentru că voiam să (mă) vindec
am tăiat pentru o lume mai întreagă
În adâncimi
noapte după noapte
straturile lumii
am tăiat
și-a devenit
din ce în ce
mai greu
poezie de Radu Ioan Tudosan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre devenire sau poezii despre narcisism
Fulgerul poem diamant
Brăzdează
mereu cerul
cu lumina sa
fenomen electric în furtună
coboară din nori pe pământ
secondat de tunet...
Simbolul lui
Zeus.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simbolistică, poezii despre nori, poezii despre electricitate, poezii despre diamante sau poezii despre Zeus
Doar fulgerul
În taină te-nchini
Cuvântului care te rostește
Când strigătul tău grăunte
Purtat de vântoasele pustiului
Caută drumul apei
Prin adâncul rănilor maturizate
Prin geometria ecoului
Care nu se mai întoarce la gura rostitoare.
Pe țărmul cu farurile devorate de carii
Doar fulgerul mai poate călăuzi.
poezie de Ion Pascal Vlad din Risipiri în retină (2006)
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gură, poezii despre geometrie, poezii despre cuvinte sau poezii despre apă
Cum fulgerul, lucind, vestește-un tunet, la fel și mila este o solie a iubirii.
citat clasic din Torquato Tasso
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire
Cade arcușul luminii pe sat
Cade arcușul luminii pe sat,
Inima mea-i vioară cu sânge,
În colbul iubirii mă zbat,
În umbra totală m-oi stânge.
Lumea s-avântă în dans hotărât,
Cu jar îmi hrănesc armăsarul,
Scot stele din vechiul mormânt,
Uitarea o aprind cu amnarul.
În depărtări de aripi caut orizontul,
Ambianța speranței mă-ntoarce-n rubine,
Cade arcușul luminii, cu botul
Armăsarul îl nalță spre tine!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre uitare, poezii despre stele, poezii despre sat sau poezii despre dans
Veniți la Alba s-o Sfințim
Cine-am fost, cine-am ajuns?
Ieri am râs, astăzi am plâns,
Ieri, acum un veac, purtam
Steag visat din neam în neam
Peste munți, ape, câmpie,
Peste Marea Românie
Unde bucurii, urale
Se-nălțau din piept spre soare.
Cine-am fost? Am fost, atunci,
Bunici vajnici dar și prunci
Liberi, fericiți, vioi,
Fără griji, fără nevoi,
Uniți cu aripi în zbor,
Cu credința-n viitor,
Însă, Doamne, roata merge,
Lacrimi vin, lacrima trece.
Ne-au sfârtecat trupu-n două
Fulgerul căzut în rouă
Și-a pus Prutul între frați,
Doliu-n vârfuri de Carpați.
Cum suntem și câți suntem
Avem iubirea ca-ndemn:
Să fim azi ce am fost ieri
Iubitori, măreți străjeri.
Veniți la Alba s-o Sfințim,
Iar și iar să ne Unim,
Să ne bucurăm de-ajuns
Cu credința în Iisus!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre bucurie, poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre râs sau poezii despre rouă
Unde ești, tu, veșnicie?
Iese fum din ochii nopții,
Îngeri blonzi stau la taifas
Printre miile de stele
Care ard în propriul glas.
Umezesc lacrimi de sânge,
Focu-n umeri înfrunzește,
Tunetul de sticlă spartă
Printre ploi mă urmărește.
Felinare dulci sunt prinse
Chiar și-n coarnele de cerb,
În singurătate crește
Fulgerul în care fierb.
Iese fum din ochii nopții,
Îngeri îmi pătrund în glas,
Unde ești, tu, veșnicie
Să stăm iarăși la taifas?
citat din Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre îngeri
- citate despre sânge
- citate despre singurătate
- citate despre păr blond
- citate despre ploaie
- citate despre ochi
- citate despre noapte
- citate despre fum
- citate despre frunze
Fulgerul mămăligii românești
În ceaunul fără ceas,
Mestec golul ce-a rămas:
Trăzni-v-ar să vă trăznească
Mămăliga românească!
epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (28 mai 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre mămăligă, epigrame despre România sau epigrame despre ceas
Verbul inimii
[priveghi în lacrimă]
verbul în care mă mișc bântuie lumea ca o fantasmă
uneori renegat
la toate protestele
mâinilor lunecătoare le lipsește țipătul
vântul din velă
încătușat
ticăie
inima ta învață să iasă din mare
din șolduri legănate curg voluptăți striate
surpă curcubeie însângerate dinții mei scăpați din varnița morții
lumea întinsă pe-o roată pătrată
își caută în tortură
echilibrul
verbul meu despică fulgerul
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre vânt, poezii despre verb, poezii despre senzualitate, poezii despre proteste, poezii despre mâini sau poezii despre moarte
Gustul trăsnit
Fulgerul în prun își făcuse cuib.
Oamenii treceau și aruncau cu degete în el
dar el clocea o lumină
și săpa o scorbură în frunză
și săruta pământul
plin de fructe pietrificate.
Fulgerul din prun
era în durerile des-facerii
de sine
Eu nu mai aveam degete
și prunele se scuturau de pe mine
pe spate...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre frunze, poezii despre fructe, poezii despre durere, poezii despre degete sau poezii despre Pământ
Departe
În zarva umbrelor
Înaintează umbra.
Pletele soarelui
Alunecă
Peste pletele tale
Iarbă mătăsoasă a iubirii.
Departe de mine
Fruntea ta
Adună tăcerea lacrimilor
Pentru a fulgui
Lumea mohorâtă
A spinilor
Prin care pășește
Amintirea.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr
Rondelul stelelor ce-așteptă
În lumea stelelor ce-așteaptă
Se spune că am fost iubit
De-o frumusețe înțeleaptă
Născută-n nori de labirint.
A fost odată ca o șoaptă
Și-s mulțumit că m-am trezit
În lumea stelelor ce-așteaptă,
Se pare că am fost iubit.
****
Și am primit ca drept răsplată
Fior în pieptu-mi biruit
De la visatul chip de fată
Ce prea ușor s-a risipit
În lumea stelelor ce-așteaptă.
rondel de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre răsplată, poezii despre mulțumire sau poezii despre frumusețe
Miez de stea
Cad tencuieli din cerul plin de stele
Pe răsăritul meu de dealuri și vâlcele,
Unde florile s-ascund la tine-n sân
De când iubirii veșnic mă supun.
Cuvintele-s rostite în geamul singuratic
Pe unde iese-n lume mânzul meu sălbatic,
Aleargă-n gândul lui fierbinte și dulceag
Ca fulgerul pe-o dâră de amintiri în prag.
Tu îl aștepți s-alerge sub așternut de lună,
Să cânte ne-ncetat la a iubirii strună
Până cenușile din tencuieli cerești
Se transformă în stele și povești.
Mă cheamă netezirea zvâcnirilor dorite,
Sângele pulsează în curcubeie sfinte,
Îmi pui iubirii aromă în cafea,
O sorbim fierbinte în propriu-i miez de stea.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre muzică, poezii despre gânduri sau poezii despre flori
Din vise uitate
Visează-mă ca și cum aș fi un nor,
Un material eteric, transparent,
Ca și cum aș fi fost un izvor de apă curată,
Care-și depășește cursul conștient.
Gândește-te la mine ca la o rebelă,
Ca fulgerul orbitor al ploii
Care din senin umezește respirația vântului.
Mângâie-mă ca pe o petală de flori,
Catifelată și umedă de rouă, parfumată,
Într-o zi strălucitoare care aprinde o lume neînăscută.
Ajută-mă să-mi văd visele uitate,
Vise cu vele înghețate într-o mare lividă
Care a fugit de iarnă.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre gheață sau poezii despre depășire
Mă închin
Mă închin celui
Ce a smuls poarta
Limbii române
Din sârma ghimpată
A răsăritului.
Mă închin celui
Ce a pus oasele
În formă de cruce
La biserica
Construită peste
Moșia de morminte.
Mă închin celui
Ce-a știut să limpezească
Izvorul lacrimii
Cu bucuria
De-a uni frații
În furtuna sângelui
Limbii române.
Mă închin ție
Popor răsărit
Din flori
De sârmă ghimpată!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre limba română, poezii despre cruce, poezii despre creștinism, poezii despre biserică sau poezii despre România