Sihăstrie
Te-ai așteptat ca un pustnic să trăiască în sălbăticie,
dar el are o căsuță și o grădină
înconjurate de un crâng de mesteceni voioși,
la zece minute de șosea.
Nu trebuie decât să urmărești indicatoarele.
Nu e nevoie să te holbezi la el prin binoclu
de la mare distanță.
Îl poți auzi și vedea clar de aproape,
în vreme ce el explică senin unui grup de turiști din Wiliczka
de ce a ales să trăiască în acea solitudine severă.
Are o barbă lungă și albă,
poartă o robă cenușie;
obrajii îi sunt rozalii ca ai unui bebeluș,
iar ochii de un albastru limpede.
El se va lăsa cu bucurie pozat
lângă tufa de trandafiri roșii.
Fotografiile sunt făcute de unul Stanley Kowalik din Chicago,
care a promis că vor fi publicate după developare.
Între timp o doamnă cu buzele crispate, din Bydgoszzcz,
pe care nimeni n-o vizitează, în afară de cititorul contorului de gaz,
scrie în cartea vizitatorilor:
" Domnul fie lăudat
pentru că mi-a dat șansa
să văd un eremit autentic înainte de a părăsi această lume."
Adolescenții, de asemenea, folosind cuțite, scriu pe copaci:
"Spirituali ai anului 75 - - întâlnire în vale."
Dar Spot ce face? Unde a dispărut Spot?
Cățelușul s-a ascuns sub masă, pretinzând că este un lup.
poezie de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre fotografie
- poezii despre șosele
- poezii despre văi
- poezii despre viață
- poezii despre turism
- poezii despre trandafiri
- poezii despre singurătate
- poezii despre roșu
Citate similare
Pandemia Covid-19 este copacul care ascunde pădurea. De ce copacul care ascunde pădurea?..
Prevăzuseră totul. Nu doar pandemia unui virus necunoscut care coboară din cerul senin, ci tot ce se va întâmpla după aceea; Supravegherea în masă și controlul cetățenilor din întreaga lume până la suspendarea drepturilor constituționale.
Acest nume nu a fost ales întâmplător, deoarece așa cum vom vedea mai târziu, din această pandemie se va naște un sistem politic complet autoritar în care nu este permisă nici cea mai mică disidență.
"Nimic nu va mai fi ca înainte".
Lumea care va ieși din această pandemie va fi una în care nu va mai fi loc pentru disidență. De fapt, se prevede nașterea unui autoritarism global în care cetățenii înșiși vor preda drepturile lor fundamentale guvernelor în numele unei pretinse securități.
Pașii următori: microcip și guvern unic în lume.
Camelia Oprița în Palimpsest (Jurnal) (martie 2020)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre pandemie
- citate despre naștere
- citate despre guvern
- citate despre superlative
- citate despre păduri
- citate despre politică
- citate despre copaci
- citate despre autoritate
Atinge-mă
Vara e târzie, inima mea.
Cuvinte ivite din aer
acum patruzeci de ani,
când eram îndrăgostit nebunește
și aproape sfâșiat în două,
cad ca niște frunze
în această noapte cu ploaie și vânt.
Inima mea este cea care mai întârzie,
cântecul meu a cărui melodie nu se mai aude.
Ieșit după amiază din casă,
trecând agale prin grădină,
sub cerul gri, de oțel,
am îngenunchiat lângă greierii care cântau
în apropiere ca și cum
ar fi-încercat să țâșnească afară din carcasa lor.
Și, copil din nou,
mă miram că se-aude-atât de limpede
acea muzică îndrăzneață, ieșind
dintr-o mașină atât de minusculă.
Ce o face pe mașină să funcționeze?
Dorința, dorința, dorința.
Dorința de-a dansa
freamătă în viața îngropată.
Încă un anotimp
și s-a terminat.
Așa că lăsați bătrâna, zbuciumata salcie
să bată-n cercevelele ferestrelor
și bârnele casei să scârțâie.
Îți mai amintești, iubito,
de omul cu care te-ai căsătorit? Atinge-mă,
amintește-mi cine sunt.
poezie de Stanley Jasspon Kunitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre muzică, poezii despre iubire, poezii despre vânt, poezii despre sfârșit, poezii despre ploaie, poezii despre noapte, poezii despre miezul zilei sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mâine, fără noi
Dimineața este probabil să fie rece și ceață
Din apus vor veni nori de ploaie
Vizibilitatea limitată
Drumuri alunecoase
Ușor, pe parcusul zilei
Cu influența presiunii barometrice din nord
Sa va clarifica
Cu toate că din cauza vântului puternic
Și a curentelor labile, s-ar putea să fie furtunos
Noaptea
Va fi clară în toată țara
Numai în sud-est
Vor fi precipitații
Gradele vor scădea semnificativ
În contrast, presiunea va crește
Ziua următoare
Este probabil că va fi soare
Cu toate ca aceia care vor continua să trăiască
Vor avea nevoie de umbrelă.
poezie de Wislawa Szymborska, traducere de Robert Armon
Adăugat de Robert Armon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre țări, poezii despre viitor, poezii despre nori sau poezii despre limite
Ieșire
Exact când nu mai speram, mi s-a acordat viza.
Se deschide-o ușă spre stradă, cum am văzut în filme,
prin care nu se vede nici om, nici pisică dar este strada ta,
pe care tu tocmai o părăsești. Ți s-a acordat viza,
"temporar" un cuvânt înfricoșător.
Ferestrele închise-n urma ta
devin rozalii, așa cum au fost
în fiecare dimineață. Intervine cenușiul. Ușa
taxi-ului este deschisă. Această valiză:
cel mai trist lucru din lume.
Well, lumea este mare. Iar acum, prin
trapă deschisă, se văd bujorii cerului,
așa cum au fost odinioară obrajii tăi
când mama ta ți-a spus
de ce-i nevoie pentru-a fi femeie-n această lume.
poezie de Rita Dove, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre superlative, poezii despre mamă, poezii despre filme, poezii despre dimineață, poezii despre devenire, poezii despre cuvinte sau poezii despre bujori
Câteva vorbe despre suflet
Din când în când avem un suflet.
Nimeni nu-l are în păstrare
non-stop.
Zi după zi,
an după an
pot veni și trece fără el.
Câteodată
poposește pentru puțin timp
în spaimele și în bucuriile copiilor.
Altădată doar în mirarea
că suntem bătrâni.
Rareori este de ajutor
în testele de anduranță,
cum ar fi mutarea mobilei
sau ridicarea unei valize,
sau mersul îndelungat în pantofi care ne strâng.
De obicei, dispare
când trebuie tranșată carnea
sau cărate găleți cu apă.
La fiecare o mie de conversații
alege să participe doar la una,
asta dacă participă și la aia,
de vreme ce el preferă tăcerea.
Iar atunci când trupul nostru trece de la suferință la durere,
sufletul își ia zile libere.
Este greu de mulțumit:
nu-i place să ne vadă-amestecați în mulțime,
străduința noastră de a ne crea avantaje dubioase
și schemele unsuroase îl fac să se simtă prost.
Fericirea și amăciunea
nu sunt pentru el două limbaje diferite.
Ne vizitează
numai când cele două își dau mâna.
Putem conta pe el
când nu suntem siguri de nimic
și suntem curioși despre orice.
Dintre lucrurile materiale,
preferă ceasurile cu pendul
și oglinzile pentru că sunt prezente la muncă
și atunci când nimeni nu le privește.
Nu va spune niciodată de unde vine
sau unde dispare iarăși,
deși este evident că așteptă asemenea întrebări.
Avem nevoie de el,
dar se pare
că și el are nevoie de noi,
pentru un motiv sau altul.
poezie clasică de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre trup și suflet, poezii despre încălțăminte, poezii despre zile libere, poezii despre zile, poezii despre tăcere, poezii despre suferință sau poezii despre spaimă
Spot publicitar electoral
Grup solid și cu prestanță,
Numai patrioți zeloși,
Cumpărăm en gros speranță
Plata, în avans, gogoși.
epigramă de Gheorghe Șchiop din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre publicitate, epigrame despre plată, epigrame despre patriotism sau epigrame despre hărnicie
Cearta
Cuvântul pe care l-am spus la mânie
cântărește mai puțin decât o semincioară de pătrunjel,
dar prin el trece drumul
care mă va duce-n mormânt
acel teren cumpărat și plătit
pe sărătura unui deal din Truro,
acolo unde pinii pitici
ignoră golful.
La jumătatea vieții sunt aproape mort,
departe de propria-mi natură,
părăsit de dragostea mea sălbatică pentru viață.
Dacă aș putea plânge, aș plânge,
dar sunt prea bătrân pentru a mai fi
copilul cuiva.
Liebchen,
cu cine trebuie să mă cert,
exceptând în freamătul iubirii
acea nemiloasă, intermitentă flacără?
poezie de Stanley Jasspon Kunitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre plată, poezii despre natură, poezii despre moarte, poezii despre foc sau poezii despre copilărie
Născut
Deci ea e mama lui.
Acea femeie mică
Autoarea cu ochi cenușii.
Barca, în care cu ani în urmă
a ajuns la țărm.
Deci din ea a ieșit
în lume,
în neveșnicie.
Născătoarea bărbatului
cu care sar prin foc.
Deci ea este, singura
care nu l-a ales
complet și gata.
Singură l-a strâns
în pielea pe care o cunosc,
l-a legat prin oase
ascunse în fața mea.
Singură i-a potrivit
ochii lui cenușii
cu care a privit spre mine.
Deci ea este, alfa lui
De ce mi-a arătat-o.
Născut.
Deci, totuși, și el născut.
Născut ca toți.
Ca mine, muritoarea.
Fiu de femeie adevărată.
Venit din adâncul corpului
călător spre omega.
Expus
la propria sa absență
oriunde
în fiecare clipă.
Iar capul lui
este capul ce trece prin zidul
permisibil, cu timpul.
Iar mișcările lui
sunt abateri
de la sentința generală.
Am înțeles
că a parcurs deja jumătate de drum.
Dar așa ceva el nu mi-a spus,
nu.
- Aceasta e mama mea -
mi-a spus doar.
poezie celebră de Wislawa Szymborska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre mișcare, poezii despre femei și bărbați, poezii despre femei, poezii despre cunoaștere sau poezii despre corp
Armura
În sfârșit pot vărsa lacrimile
Pe care le-am ținut atâta timp
În sfârșit pot să dau totul afară,
Tot ce am ținut atât de mult.
Mulți mi-au spus că sunt puternică,
Mulți mi-au spus să rămân așa,
Dar ce nu pot ei vedea
E faptul că eu demult nu am mai putut rezista.
Însă nimeni nu știe asta,
Nimeni nu vede ce se ascunde în ochii mei,
Pentru că mi-am construit armura
Prin care să nu treacă nimeni.
Dar când seara vine,
Atunci dau totul afară
Tot ce s-a acumulat de atâta vreme,
Toată suferința din această inimă.
poezie de Diana Șerban
Adăugat de Diana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre ochi sau poezii despre inimă
Astăzi în România nu poți să te miști cu coatele mai departe de piept ca să nu dărâmi un calculator, încât copiii caligrafiază din ce în ce mai urât, dar pot cu viteză să scrie la un calculator. Ei bine, într-o asemenea lume trebuie ținut cont de un asemenea factor. În România sunt convins că s-ar găsi miliarde multe care să intre într-o afacere profitabilă, dar câtă vreme nu există posibilitatea de recuperare rapidă, nimeni nu nu-și bagă banii ca să și-i recupereze peste ani. De aceea povestea filmului de azi, pentru mine este o mare durere, pentru că eu cred că dintr-un pământ care poate să izvorască o asemenea forță teatrală nu se poate ca într-o artă îngemănată, să nu aibă asemenea mari talente. Din păcate, cinematograful fiind industrie nu se poate realiza decât prin intermediul mijloacelor extrem de costisitoare. Într-o asemenea sărăcie ca la noi pentru cultură este foarte greu să poți oferi și valoare. Vedeți ce pondere extraordinară au în clipa de față calculatorul și creatorul de imagini sintetice care impresionează.
Mircea Albulescu în ziarul Cotidianul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viteză, citate despre prezent, citate despre filme, citate despre calculatoare, citate despre valoare, citate despre timp, citate despre teatru, citate despre sărăcie sau citate despre posibilitate
Luna din mansardă
în morminte din cărămizi suprapuse și liniștea e zgomot
îngrămădiți să trăiască în singurătate
în marile orașe orgolioase și colosale
printre cețuri
cei care trec văd ziduri înalte și goale
ici colo se mai ivește câte-o insulă de-nțelepciune
trecătorul n-o vede la fereastra unei celule
pe o masă cât jumătate de cameră
o floare bastardă
se ridică dintr-o amforă verde
această realitate n-ar putea fi înlocuită
de o imitație oricât de genială
fantezia pură de aici n-a ajuns să fie izgonită
un trandafir își lasă căzută o petală
purificat și mântuit
de luna oprită în mansardă
de la înălțime locuitorul ar vrea să strige
priviți repede această formă va intra în nor și se va stinge
nimeni nu l-ar auzi nimeni nu l-ar vedea
afară e ceață și ninge
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre verde, poezii despre realitate, poezii despre orgoliu sau poezii despre oraș
Orice om care nu s-a implicat, care nu face tot ce-i stă în putință, care nu joacă pe miză mare și nu trăiește la un standard de excelență este la un nivel profund un om cu spaime care trebuie vindecate. Acum, trebuie să fiu clar: nu există niciun suflet pe planetă care să nu aibă o frică, ceva care-l împiedică să trăiască la adevăratul lui potențial. Repet, însăși condiția de ființă umană este una a imperfecțiunii și o mare parte din această imperfecțiune apare din cauza spaimelor pe care le-am acumulat atunci când am părăsit perfecțiunea naturii noastre originare și am intrat în lume.
Robin Sharma în Descoperă-ți destinul (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre spaimă, citate despre imperfecțiune, citate despre suflet, citate despre standard, citate despre planete, citate despre perfecțiune, citate despre natură sau citate despre jocuri
Pentru autori, blogeri, scriitori, copywriteri, și marketeri... Am avut nevoie de mai bine de 20 de ani ca să înțeleg că eu nu pot scrie zilnic și că nu pot implementa un obicei din asta! Sunt două tipuri de scriitori: freneticii, care au nevoie să scrie zilnic ca să trăiască. Și pragmaticii, care au nevoie de un scop, ca să ajungă prin scris acolo. Eu sunt un scriitor pragmatic, așa că întâi îmi definesc forma finală - și apoi scriu până ajung acolo.
citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre scriitori
Orașul care nu doarme
În cer nimeni nu doarme. Nimeni, nimeni.
Nimeni nu doarme.
Creaturile de pe lună amușină și dau târcoale prin bărăcile lor.
Vor veni șopârlele și vor mușca oamenii care nu visează,
iar cel care cu spiritul frânt se grăbește să iasă-n stradă va întâlni la colț
pe incredibilul aligator care-așteaptă tăcut sub protestul blând al stelelor.
Pe pământ nimeni nu doarme. Nimeni, nimeni.
Nimeni nu doarme.
Într-un cimitir îndepărtat se află un cadavru
care a gemut continuu trei ani
din cauza unei sat uscat pe genunchii lui;
iar băiatul pe care l-au îngropat azi dimineață a plâns atât de mult
încât, pentru a-l face să tacă, fost nevoie să fie chemați câinii.
Viața nu-i un vis. Atenție! Atenție! Atenție!
Cădem de pe trepte pentru a mânca țărână umedă
sau ne cățărăm pe tăișul cuțitului zăpezii cu vocile daliilor moarte.
Dar nu există uitare, nu există vise;
există carnea. Săruturile ne închid gurile
într-un desiș de vine noi,
iar cel pe care-l doare durerea lui va simți mereu acea durere
și cine se teme de moarte va purta moartea pe umerii lui.
Într-o zi
caii vor locui în saloane
și furnici furioase
se vor arunca în cerurile galbene care s-au refugiat
în ochii vacilor.
În altă zi
vom urmări cum fluturii morți și conservați se trezesc la viață
și, continând să mergem prin țara a pietrelor gri și-a bărcilor tăcute,
inelele noastre vor scăpăra și ne vor răsări trandafiri pe limbă.
Atenție! Aveți grijă! Aveți grijă!
Pe oamenii care mai poartă cicatricile de la clești și de la furtuni,
pe copilul care plânge pentru că n-a auzit încă de inventarea podului
sau pe mortul care mai e doar proprietarul unui cap și-al unui pantof,
trebuie să-i ducem la zidul unde-așteaptă șopârlele și șerpii,
unde colții ursului stau la pândă,
unde mâna mumificată-a copilului așteaptă,
iar părul cămilelor se termină la vârf cu un fior albastru și violent.
Nimeni nu doarme în cer. Nimeni, nimeni.
Nimeni nu doarme.
Dacă cineva închide ochii,
un bici, băieți, un bici!
Să fie acolo un peisaj de ochi deschiși
și de răni amare-n flăcări.
Nimeni nu doarme în această lume. Nimeni, nimeni.
Am mai spus deja asta.
Nimeni nu doarme.
Dar dacă-i cresc cuiva noaptea prea mulți licheni pe tâmple,
deschideți trapele scenei ca el să poată vedea-n lumina lunii
pocalele minciunii și otrava, și craniile teatrelor.
poezie de Federico García Lorca, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre lumină sau poezii despre durere
Iisus Hristos: Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau și Mie Mi i-ai dat și cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine; pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit, și au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceștia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. Și toate ale Mele sunt ale Tale, și ale Tale sunt ale Mele și M-am preaslăvit întru ei. Și Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt și Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzește-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem și Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; și i-am păzit și n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum, vin la Tine și acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei. Eu le-am dat cuvântul Tău, și lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume. Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzești pe ei de cel viclean. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume. Sfințește-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul. Precum M-ai trimis pe Mine în lume, și Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfințesc pe Mine Însumi, ca și ei să fie sfințiți întru adevăr. Dar nu numai pentru aceștia Mă rog, ci și pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, Ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârșiți întru unime, și să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii. Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Și le-am făcut cunoscut numele Tău și-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu în ei.
replici din Sfânta Evanghelie după Ioan, Rugăciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli și pentru toți credincioșii. - 17:6-26 de Sfântul Ioan Evanghelistul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre creștinism, citate despre adevăr, citate despre iubire, citate despre cuvinte, citate despre Iisus Hristos, citate despre sfinți, citate despre sfințenie sau citate despre cunoaștere
A dispărut din vederea mea
Stau pe țărm. Aproape de mine, o navă
își întinde velele albe în briza proaspătă și pornește către
oceanul albastru. Este un obiect de mare frumusețe și vigoare.
O urmăresc cu privirea răbdător până când atârnă ca puf de păpădie
sau ca un norișor în locul unde marea și cerul se scufundă una în celălalt.
Atunci, cineva de lângă mine spune, " Iată, a dispărut."
Unde a dispărut?
A dispărut din vederea mea. Atât. Ea are catargul,
carena și verga la fel de mari ca înainte de a trece pe lângă mine.
La fel, este nu mai puțin capabilă de-a-și purta caricul spre portul de destinație.
Diminuarea mărimii ei este în mine nu în ea.
Și chiar în momentul în care cineva spune: " Iată, a dispărut,"
sunt alți ochi care îi urmăresc sosirea, și alte voci
sunt gata să strige voioase, " Uite-o, sosește!"
Iar asta înseamnă a muri...
poezie de Henry Van Dyke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre porturi, poezii despre ocean, poezii despre frumusețe, poezii despre briză, poezii despre albastru sau poezii despre alb
Iubirea aici
Unde mă cauți? Cum de nu vezi?
Sunt cerul albastru și verde livezi,
Roșul din macii născuți de câmpii,
Un susur de ape ce curg străvezii
Unde te uiți? De ce nu auzi?
Sunt glasul din pruncii prea buni și prea cruzi,
Buzele lor ce așteaptă la sân,
Șoptesc unde sunt, le ascultă... îți spun
Cum de aștepți și cum de nu simți?
Sufletul spune, dar încă te minți,
Ochii privesc, doar te uită de vrei,
E mâna mea lângă, așteaptă s-o iei
Unde exiști și unde iubești?
În lumea aceasta sau vise cerești?
Vino aproape, aproape îți sunt,
Iubirea există deja pe pământ...
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență sau poezii despre mâini
Miranda Priestley: Credeai că nu știu. Știu ce se întâmplă de ceva vreme. Doar că mi-a luat puțin timp să gasesc o alternativă potrivită pentru Jacqueline. Și slujba aceea la James Holt este atât de incredibil de bine plătită încât desigur că a acceptat. Așa că i-am spus lui Irv că Jacqueline nu este disponibilă. Adevărul e că nimeni nu poate face ceea ce fac eu. Nici măcar ea. Celelate candidate ar fi considerat slujba imposibilă și revista ar fi avut de suferit. Mai ales din cauza listei. Lista de creatori de modă, fotografi, redactori, scriitori, modele, toți descoperiți și educați de mine, care mi-au promis că or să mă urmeze când și dacă aleg să plec de la Runway. Așa că s-a răzgândit. Dar am fost foarte impresionată de cât de mult te-ai străduit să mă avertizezi. Nu credeam că voi spune asta vreodată, dar mă recunosc foarte mult în tine. Vezi dincolo de ceea ce vor oamenii și de ceea ce au nevoie, și poți alege singură.
Andy Sachs: Nu cred că sunt ca tine. Nu cred că aș putea să-i fac lui Nigel ceea ce ai făcut tu, Miranda. N-aș putea face una ca asta.
Miranda Priestley: Dar ai făcut deja asta cuiva. Lui Emily.
Andy Sachs: Nu e ceea ce... A fost altceva. Nu am avut de ales.
Miranda Priestley: Ba nu, ai ales. Ai ales să fii promovată. Vrei o astfel de viață. Asemenea alegeri sunt necesare.
Andy Sachs: Dar dacă asta nu e ceea ce vreau? Adică dacă nu vreau să am viața ta?
Miranda Priestley: Nu fi ridicolă, Andrea. Toată lumea își dorește o viață ca a noastră. Toată lumea ar vrea să fie în locul nostru.
replici din filmul artistic Diavolul se îmbracă de la Prada
Adăugat de Matache Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre promisiuni, citate despre plată, citate despre modă, citate despre imposibilitate, citate despre fotografie sau citate despre dorințe
Un orgoliu nu înseamnă un refuz
Ar fi fost moarte dacă n-ar fi fost interpusă
o stâncă prevestitoare-n drum, o priveliște rară
după care tăcerea
nu este vicleană, mai mult ca o vulpe-n deșert
pe o dâră de nisip. Nu-nțeleg cum te-ai oprit
la năbădăioasa întîmplare ca un mic cutremur
după care abia mă refac și mă ridic să plec
o dună după care te ascunzi albă și nu moartea,
nu nisipul îți oferă libertatea, ci fugă din interior
pleci cu mine, drumul și pietrele moarte sunt pline cu praf
ne fac să înotăm prin nori albicioși, ne pierdem cu furia
un mod de a inversa lucrurile de care ne temem
pentru a ne scăpa de ele
până la momentul când fiecare căutăm un loc al nostru
în care nu putem face nimic împreună
cu sentimentele
un orgoliu nu înseamnă un refuz, o ceartă-i iubire aprinsă
o forță inepuizabilă, văzută de un ochi din afară
și ascuns pe la colțuri, iar zvonurile
și tot ce simți că te apasă pe umeri
nu e decât orbul orgoliu în care nu pătrunde nimeni
suntem amândoi la cuțite, ne contrazicem și-i plăcut
cu mult mai plăcut decât dacă n-am spune nimic
uitându-ne unul la altul ca doi străini
părăsiți pe drumuri
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (4 martie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre înot, poezii despre stânci sau poezii despre libertate
În general, oamenii judecă mai mult după ochi decât după mâini, deoarece fiecăruia îi e dat să vadă, dar puțini sunt în stare să și simtă. Fiecare vede ceea ce tu pari, dar puțini te simt cine ești cu adevărat. Iar cei puțini nu vor îndrăzni să se opună părerii celor mulți care au de partea lor autoritatea înaltă a statului ce îi apără. Deci, faptele oamenilor și, mai cu seamă cele ale principilor pentru care nu există un judecător suprem care să le judece, trebuie privite numai prin prisma scopului. Prin urmare, e necesar ca un principe să facă în așa fel încât să învingă și să-și păstreze statul. Iar mijloacele lui vor fi socotite totdeauna onorabile și de fiecare lăudate, deoarece oamenii de rând sunt atrași numai de ceea ce pare și de succesul unui lucru. Iar lumea nu e făcută decât din asemenea oameni de rând.
Niccolo Machiavelli în Principele, XVIII
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înălțime, citate despre victorie, citate despre succes, citate despre mâini, citate despre laudă, citate despre justiție, citate despre existență sau citate despre apărare