Cine are norocul să vadă Bucegii într-o noapte senină, plină de ger şi lumină stelară, se poate lăuda că ştie cum a fost Geneza.

citat celebru din Eugen Barbu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul pietrei din răscruce

Într-o noapte senină, când luna e plină,
Între frunze caduce o piatră străluce;
Frumuseţea-i divină tristeţe alină,
Aşezată-n răscruce, ţine loc de cruce.

Cine-i, Doamne, de vină, când mama suspină?
Doar ei se pot aduce lacrimi să usuce
Într-o noapte senină, când luna e plină,
Între frunze caduce, pietrei ce străluce.

Răsăritul să vină, sub pleoape lumină,
Risipindu-i năluce, gândul să-i educe,
Rugă în cer îi duce, dureri îi reduce,
Pentru a ei tulpină, o mamă se-nchină

Într-o noapte senină, când luna e plină...

rondel de Olguţa Trifan (17 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satisfacţia e colosală, cu aromă florală şi inima devine senină ca o noapte de vară cu lună plină când reuşeşti să scoţi calităţile oamenilor la lumină.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miraj de foame

Mariana, azi dimineaţă
De pe Aeroportul Bucureşti-Băneasa
Am văzut în zare Bucegii
Era un aer de mare
Ca atunci când am fost
La Mamaia

De un albastru închis
Cum se zăreau Munţii Vlădeasa
La Cluj, din balconul bunicilor
Aşa se vedeau azi dimineaţă
De pe aeroport
Într-un aer de mare
Bucegii

poezie de Victor Ţarină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solicită într-o clipită protecţia divină pentru a avea viaţa senină, de lumină şi miracole plină, oferă-I lui Dumnezeu toată inima ta; vei vedea cum spectaculos, glorios va lucra, iar în direcţiile în care te vei îndrepta, El te va acoperi cu binecuvântarea Sa!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion Barbu, Eugen Barbu, Barbu Ştefănescu Delavrancea – al literelor române norocos... Barbut!

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonia tăcerii

Tăcerea iernii vrea, înfrigurată,
o haină în culori strălucitoare,
un curcubeu, o rază de la Soare,
orice, doar să se vadă transformată,

Vrea să se ştie ruptă în cuvinte
rostite cald, prin ochi, sau doar prin şoapte
ce prelungesc dorinţele în noapte
în amalgam de rece şi fierbinte.

Tăcerea noastră zace risipită,
căci n-a putut troiene să închege,
şi nici acum nu poate înţelege
cum, pentru noi, n-a fost deloc ispită.

Ne alintăm cu o privire vie,
iar ochii noştri,-n vorba lor zglobie,
se-mbrăţişează într-o armonie
aşa cum ni s-a scris şi-a fost să fie.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flămândă în dragostea prea plină

Mă-ntrepătrund cu tine-n gând la mine,
Mă contopesc cu fiece fior
Al epidermei celulelor saline
Pe care le dezmierzi cu al tău dor.

Atât de multă foame de iubire,
Aşa de mult ai tace, să-nsetez...
Mă vrei să mă arat cum sunt din fire
Mă vrei în clar de lună să-ţi dansez.

Tăcerea ta mă domină în toate,
Am ocolit să vreau să o urmez...
Te-am evitat chiar şi pe tine, poate...
Deşi, în fiecare noapte te visez.

Mi-ai dat o lună într-o noapte cu lumină,
Şi m-ai iubit neîngrădit până la cer...
Predarea mea n-a fost decât divină,
Fierbinte mi te-ai dat pe timp de ger.

Şi te-am iubit pe loc, cum n-are vină
O floare ce răsare printre stânci...
Eu ştiu că dragostea ce-mi dai este alpină,
Numai de sus, de-acolo mi-o aduci.

Acoperă-ţi privirea ce mă doare,
Când nu îmi eşti, să-ncep să te ador...
Să-mi dăruieşti iar noaptea mea cu soare,
Iubindu-mă, până mă simţi că mor...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul ce-şi curge clepsidra

un atelier s-a reprofilat să măsoare nisipul
adeseori nici nu înţelegem
oare cum?

este ora exactă în gama sol major
la limita dintre rost şi spaţiu
într-o dimineaţă printre paragrafe pierdute
un singur tren pleacă în şoaptă
doar el ştie

într-o gară ne aşteaptă scânteia fără răspuns
în demersul spre tăpşan
puterea focului
trecere
oare ştie?

pe coapsele simplităţii – sensuri
lumină
ospăţul poemelor albe cuprinse-n cuvinte
într-o carte
pagină cu pagină ne curge clepsidra
oare cum?
oare cât?
oare cine ştie?

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneza

Cred în basme şi de-aceea
Ştiu că toate au un rost;
Dacă n-ar fi fost femeia
Nici Geneza n-ar fi fost!

epigramă de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu ştie şi nu ştie că nu ştie e bolnav - Tămăduieşte-l! Cine nu ştie, dar ştie că nu ştie, e neînvăţat - Învaţă-l! Cine ştie, dar nu ştie că ştie, e adormit - Trezeşte-l! Cine ştie şi ştie că ştie e învăţat - Urmează-l!

proverbe chinezeşti
Adăugat de Lorylinne
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină lină

Lumină lină lini lumini
Răsar din codrii mari de crini
Lumină lină cuib de cară
Scorburi cu miere milenară

De dincolo de luni venind
Si niciodată poposind
Un răsărit ce nu se mai termină
Lină lumină din lumină lină

Cine te-aşteaptă te iubeşte
Iubindu-te nădăjduieşte
Căci într-o zi lumină lină
Vei răsării la noi deplină
Cine primeşte să te creadă
Trei oameni vor venii sz-l vadă

Lumină lină lini lumini
Răsari din codrii mari de crini
I-atâta noapte şi uitare
Si lumile au perit în zare
Au mai rămas din vechea lor
Luminile luminilor

Lumină lină lini lumini
Instrăinându-i pe străini
Lumină lină, nuntă leac
Tămăduind veac după veac
Cel întristat şi szrăcit
Cel plâns şi cel nedreptătit
Si pelerinul însetat
In vatra ta au înoptat
Lumină lină leac divin
Incununându-l pe străin
Deasupra stiinsului pământ
Lumină lină Logos sfânt.

poezie clasică de Ioan Alexandru
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară divină

Zare senină, albastră,
Pătrunde-n retină
Şi-o pace sublimă,
Pătrunde măiastră,
Adânc în inimă.

Primăvară divină
Să înflorească,
De har şi Lumină plină
În inima noastră
Şi-o sfântă rutină.

Rutină cerească
Şi iubire senină
Din ea să rodească
Până-o să vină
Minunea Cerească

"Pe Nor", în Lumină
Să ne răpească.

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt că lui Amza Pellea nu-i putem spune "adio", ci numai "la revedere". Cine ştie, cândva, într-un ram înflorit, într-un bob de grâu, într-o toartă de lut, într-o picătură de ploaie sau într-un fir de iarbă – cine ştie... cândva, poate, ne vom reîntâlni.

Sanda Toma în revista Teatrul (decembrie 1983)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abis de lumină

Prin somn, spre zori,
am recitat Ecclesiastul. Fragmente
pe care visul-veghe le-nşiră
sub privirile sale atente.
Ieri-noapte am fost chinuit în infern,
pentru multa mea vină.
Azi-noapte, am fost îndreptat
tot spre-un abis, dar
spre-un abis de lumină.
Căci există şi-un abis de lumină, cum
zicea, acu'-i anu'
(sau poate mai mult),
iubitul meu prieten, mutat la Domnul,
Mircea Ciobanu.

poezie de Eugen Dorcescu din Exodul (2001)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia, eterna... poveste

Ştiu sigur că voi fi-nşelat
Curând, cu cine ştie cine...
Aşa cum azi, pe-un alt bărbat,
Iubita mea-l înşeli cu mine.

epigramă de Eugen Albu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina stelară

Mi-e sufletul greu ca o piatră de moară
şi-atâtea gânduri se macină-n van.
Coboară tu, putere stelară,
şi spune-mi: câtă lumină mai am?

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

I.F...

Motto:"Uşoară, maică, uşoară"
G. Vieru

stelară, maică, stelară
tristeţe, maică, tristeţe
pogoară, maică, pogoară
când lacrimă, când blândeţe

cezară, maică, cezară
senină, maică, senină
pogoară, maică, pogoară
când inocentă, când vină...

poezie de Iurie Osoianu (3 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-a fost o zi... şi-a fost o seară,
A fost o zi de primăvară,
Într-un parc, într-o grădină,
Plină de viaţă şi lumină...

catren de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine

îmi era frig şi era toamnă
timpul ardea neîntrerupt sau poate neîncetat
cine azi mai ştie, cine
trece o clipă, trece un veac
stau sau zac
într-o veghe prea plină a prezentului
uitat în ungherul creaţiei
stelele s-au răzleţit într-o evadare aleatorie către alte galaxii
presupun
uneori accept
apoi neg cu vehemenţă totul
mâine
astăzi tac
dincolo de adevăr

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine a văzut ceva şi n a orbit? Cine ştie cu adevărat un lucru şi mai poate să l spună? Cine a întîlnit adevărul, un adevăr oarecare, şi n a fost strivit de el?

Constantin Noica în Mathesis sau bucuriile simple (1934)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!