Ăştia suntem

Când unii bat din palme, când alţii pier,
al nimănui strigăt, ai nimănui.

poezie de Eli Gîlcescu (16 iulie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt

O Tu, Poezie,
Eli, Eli!
Visul meu care mă ţii în viaţă
fără ploaie,
fără vânt,
cu oasele pe pământ...

Nu mă alunga dintre ai mei
Nu lăsa să se împută hainele pe mine
Nu m-azvârli la colţuri de stradă cerşind
... ce nu aparţine de fapt nimănui!

Şi Tu şi eu suntem ai lor.
Şi toţi suntem ai noştri.

Da?

poezie de Şerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci...

... când iarna visează
pe neaşteptate
atât de neliniştit şi de alb
lăcrimând din nimic
ca o apă curgătoare
să-şi amărască şi alţii nopţile cu ea

poezie de Eli Gîlcescu (19 noiembrie 2018)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă închizi ochii

Înserează
o clipă numai
atât cât să vezi cum părti din mine pier
şi nu din întâmplare
mă pierd cu totul

poezie de Eli Gîlcescu (10 mai 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu-mi ceri să uit

... pământul neîmpăcat
braţe de arşiţi de ploi
porţi în altare
îngenunchind
lumini care plâng
care dor
poate mâine în zori
mai înalt mai aprins
în lacrimile iernii
vreodată
mă vei auzi
să nu spui nimic
nimănui
doar să zâmbeşti ca unui copil

poezie de Eli Gîlcescu (16 februarie 2015)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când moartea-mi stă la căpătâi,
Mă-ntreb să-i pese oare cui?!
Am fost cu ţipătul dintâi,
A nimănui, a nimănui...

catren de Mihaela Banu (21 noiembrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi aproape

Ca un murmur
ghemuind nopţi de dor
până când vor râde din nou

poezie de Eli Gîlcescu (31 mai 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când găseşti un diamant care nu-i al nimănui, e al tău. Când găseşti o insulă care nu-i a nimănui, e a ta. Când ai cel dintâi o idee, o brevetezi: e a ta! Aşa că eu sunt stăpânul stelelor, pentru că nimeni înaintea mea nu s-a gândit vreodată să le stăpânească.

citat celebru din Antoine de Saint-Exupery
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără de tine

Mă-ncearcă de o vreme
ca o teamă
de n-ai să vii de strigăt
de n-ai să vii de dor
de noaptea ce-ai strivit-o
ca toate celelalte
în urmă risipite
de n-ai să vii de iarnă
de toamnă şi de ploi
de-atâtea neînţelesuri
de îngrădiri
de noi
un cântec de împăcare
un strigăt de întors
pe alocuri
sunt tot iarnă
în care eşti şi tu

poezie de Eli Gîlcescu (21 decembrie 2015)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O trecere... în tăcere

.. sau o tăcere care nu e tăcere
printre întristări
greu de descifrat
de departe
de unde nimeni nu mai vine
din loc în loc inimi
bat şi nu tac
nu aud
totul o tăcere
doar senzaţia de bucurie pe care o ştiu pe dinafară
nimic altceva
când ochii se vor umple de lacrimi
şi tu ştii de ce

poezie de Eli Gîlcescu (17 iunie 2021)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ploile

Când încerc să te strig
alte ploi izvorând din pământ
dintre flori
mi-ar da tot
căutându-mă în zori
să le-ascult

poezie de Eli Gîlcescu (12 mai 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când moartea începe din interior

.. undeva

între ruine

chiar dacă există

ceva

nu mă lasă să vorbesc

despre iubire

şi flori

poezie de Eli Gîlcescu (30 septembrie 2021)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un brânci

Când te înfumurezi
cu acest hârşit de glas
patimi nesfiite
m-au secat dintr-odată
necumpătat

poezie de Eli Gîlcescu (12 februarie 2017)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În melancolie

Când totul sfârşeşte în noi
doar umbra căzută sub ierni
ne seamănă atât în nimic

poezie de Eli Gîlcescu (17 februarie 2017)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni

... şi nimeni altcineva
nu va auzi
sărutul
din întâmplare înflorind
mai repede cu o clipă
când eşti lângă mine
sau nu

poezie de Eli Gîlcescu (20 ianuarie 2018)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când toamna mă duce

Şi luna mă duce
atât de aprinsă
de dor
de durere
până când pământul mă duce
încordat prin tăceri
până când

poezie de Eli Gîlcescu (17 septembrie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când

Mi-au spălat faţa
lacrimile tale
tăinuite
în mustul zăpezii
s-au împăcat cu mine

poezie de Eli Gîlcescu (13 februarie 2017)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum ai spus

... când totul sfârşeşte în noi
doar umbra căzută sub ierni
ne seamănă într-atât
în nimic

poezie de Eli Gîlcescu (16 februarie 2017)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcâmul nimănui

Erau pe deal copaci destui,
Dar unul, cel al nimănui,
Foşnea din frunze cu-nţeles
Când mă rupeam de-un drum de şes.

Se întâmpla atât de rar,
Încât mă întrebam: "El chiar
Îşi aminteşte mersul meu
Ori chipul? Ştie că sunt eu?"

Sunt ani de când n-am mai trecut
Prin locuri care mi-au plăcut
Şi-au fost, în tinereţea mea,
Decor spre ce mă atrăgea.

Mă-ntreb şi-acum, pe-acelaşi drum:
Salcâmul dintr-un vechi album,
Mai pune-n margini de cărare
O umbră binefăcătoare?

M-apropii şi o adiere
Şopteşte-n clipa de plăcere
De sub salcâmul nimănui:
"Iubeşti aceiaşi ochi căprui?"

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se joacă teatru la Palat

Se joacă teatru la Palat
În lungul scenei şi în lat,
Aşa cum se joacă în ţară
Când totu-i gata ca să moară.

Actorii sunt aşa ca noi
Pătrunşi de răni şi de nevoi,
Doar tehnocraţii bat din palme
Când cei ce joacă mor de foame.

În ţară se-ntâmplă la fel,
Marionetă-i cea şi cel
Suferă cu răni în trup
Din care hulpavi carnea rup.

Cad lacrimi, în final, de foc –
Un murmur fără de noroc
Prin care strada-n lung şi-n lat
A vrut schimbare la Palat.

Teatrul continuă, se ştie,
Un singur om face regie,
Alţii din palme bat frenetic
Şi tehnocratic, şi anemic!

Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nelinişti în felul lor

Mi-e beznă în oase mi-e iad
încărunţind
peste umbre trântite de uşi
care bat
şi eu aştept să le auzi

Şi totul atât de nedrept

Mi-e dor de Crăciun
să renaşti

poezie de Eli Gîlcescu
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!