Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Wislawa Szymborska

Câteva vorbe despre suflet

Din când în când avem un suflet.
Nimeni nu-l are în păstrare
non-stop.

Zi după zi,
an după an
pot veni și trece fără el.

Câteodată
poposește pentru puțin timp
în spaimele și în bucuriile copiilor.
Altădată doar în mirarea
că suntem bătrâni.

Rareori este de ajutor
în testele de anduranță,
cum ar fi mutarea mobilei
sau ridicarea unei valize,
sau mersul îndelungat în pantofi care ne strâng.

De obicei, dispare
când trebuie tranșată carnea
sau cărate găleți cu apă.

La fiecare o mie de conversații
alege să participe doar la una,
asta dacă participă și la aia,
de vreme ce el preferă tăcerea.

Iar atunci când trupul nostru trece de la suferință la durere,
sufletul își ia zile libere.

Este greu de mulțumit:
nu-i place să ne vadă-amestecați în mulțime,
străduința noastră de a ne crea avantaje dubioase
și schemele unsuroase îl fac să se simtă prost.

Fericirea și amăciunea
nu sunt pentru el două limbaje diferite.
Ne vizitează
numai când cele două își dau mâna.

Putem conta pe el
când nu suntem siguri de nimic
și suntem curioși despre orice.

Dintre lucrurile materiale,
preferă ceasurile cu pendul
și oglinzile – pentru că sunt prezente la muncă
și atunci când nimeni nu le privește.

Nu va spune niciodată de unde vine
sau unde dispare iarăși,
deși este evident că așteptă asemenea întrebări.

Avem nevoie de el,
dar se pare
că și el are nevoie de noi,
pentru un motiv sau altul.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "View with a Grain of Sand: Selected Poems Paperback" de Wislawa Szymborska este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.

Citate similare

Miriam Nadia Dăbău

E doar o părere

Viata e un joc în culori,
un amalgam de puzzle
într-o cutie de carton,
o tablā de șah cu jucători
tineri și bătrâni, oameni,
de tot felul.

Suntem printi și printese,
avem din toate câte puțin.
uneori sārim calul,
alteori iubim nebunul,
într-un mare joc stupid.

Și de fiecare datā iesim
învingātori în lupta
pentru existentā,
sau uneori apare moartea,
opusul vietii, care nu iartă.

Dar mândria ne împinge
avem o pārere bunā
despre noi si atunci
suntem eliminati, de unde?
din lumea de pe tabla de șah.

Sau poate suntem prea
sāraci cu duhul si bolnavi
si nu putem trece de caii
si vasalii curtilor domnești
care așa cum știm, ne domină.

Ne luptām între noi,
deși ne iubim și plângem,
și ce suntem noi?
ce este viata în care trăim?
O tablā de sah în care noi
evident, suntem pionii. eliminați.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Miriam Nadia Dăbău

E doar o părere

Viata e un joc în culori,
un amalgam de puzzle
într-o cutie de carton,
o tablā de șah cu jucători
tineri și bătrâni, oameni,
de tot felul.

Suntem printi și printese,
avem din toate câte puțin.
uneori sārim calul,
alteori iubim nebunul,
într-un mare joc stupid.

Și de fiecare datā iesim
învingātori în lupta
pentru existentā,
sau uneori apare moartea,
opusul vietii, care nu iartă.

Dar mândria ne împinge
avem o pārere bunā
despre noi si atunci
suntem eliminati, de unde?
din lumea de pe tabla de șah.

Sau poate suntem prea
sāraci cu duhul si bolnavi
si nu putem trece de caii
si vasalii curtilor domnești
care așa cum știm, ne domină.

Ne luptām între noi,
deși ne iubim și plângem,
și ce suntem noi?
ce este viata în care trăim?
O tablā de sah în care noi
evident, suntem pionii eliminați.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Efectul unei cărți asupra noastră este real doar atunci când simțim nevoia să-i împărtășim intriga: iubim când personajele iubesc, plângem când eroii suferă sau mor.
Practic, dacă nu simțim toate acestea, poveștile rămân în starea lor latentă, adică litere moarte.
Cartea nu aparține nimănui. Nici celui care a scris-o, nici celui care o citește sau o cântă.
Desigur Cioran este Cioran. Apoi devine Camelia când Camelia îl citește. Ioan, Tudor sau Filip când este citit de aceștia.
Noi suntem povestea cărții. Cartea suntem noi!
Când cineva îmi spune că îi place cartea mea și mă întreabă dacă o poate cânta, este uimitor pentru mine. Un scriitor scrie pentru ca alții citească și să lase o moștenire.

Tot ceea ce scriu aparține oamenilor, eu sunt doar curatorul!

finalul de la Insomnii în alb-negru de (2007)
Adăugat de Catalin Angelo IoanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Wislawa Szymborska

Copiii timpurilor noastre

Suntem copiii timpurilor noastre;
aceastea sunt timpuri politice.

Cât e ziua de lungă, toată noaptea,
toate lucrurile și acțiunile – ale voastre, ale noastre, ale lor –
sunt lucruri și acțiuni politice.

Fie îți place, fie că nu,
genele tale au un trecut politic,
pielea ta, o formă politică,
ochii tăi, o căutătură politică.

Orice ce spui, reverberează,
orice nu spui, vorbește pentru el însuși.
Așa , oricum, tu discuți politică.

Chiar când mergi în pădure,
tu faci pași politici
pe un teren politic.

Poemele apolitice sunt, de asemenea, politice,
iar deasupra noastră luminează o lună
nu chiar pe de-a-întregul selenară.
A fi sau a nu fi, aceasta este întrebarea;
și chiar dacă îți afectează digestia,
este o întrebare, ca întotdeauna, politică.

Pentru a ajunge la un înțeles politic
nu este nici măcar nevoie să fii o ființă omenească.
Materiile prime vor îndeplini asta pentru tine,
sau proteinele, sau țițeiul,

sau un birou pentru conferințe, pentru ale cărei forme
s-au purtat dezbateri luni de zile;
cum trebuie să arbitrăm viața și moartea,
la o masă rotundă sau la una patrată?

Între timp, oamenii pier,
animalele mor,
casele sunt arse,
câmpurile se înțelenesc
ca în vremurile de demult, imemoriale
și mai puțin politizate.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rumi

Taverna

Toata ziua mă gândesc la asta, apoi, noaptea o spun.
De unde vin?
Și ce trebuie să fac?
N-am idee. Sufletul meu este de altundeva, sunt sigur.
Și intenționez să o sfârșesc acolo sus.

Aceasta beție a început în altă tavernă.
Când o să revin în acel loc,
Voi fi complet treaz. Ȋntre timp,
Sunt ca o pasăre de pe alt continent, locuind această coștereață.
Vine ziua când îmi voi lua zborul –
Dar cine e acum în urechea mea și-mi ascultă vocea?
Cine rostește cuvinte cu vocea mea?

Cine mă privește în ochi? Ce este sufletul?
Nupot abține tot întreb.
Dacă aș gusta o înghițitură de răspuns,
M-aș putea elibera din această închisoare a băuturii.
Nu mi s-a cerut acordul pentru a veni aici – și nu pot să plec pe aceași ușă.
Oricine m-a adus aici, va trebui ia din nou acasă.

Aceste versuri... Niciodată nu știu ce o să spun.
Nu planific asta.
Când sunt dincolo de a le spune, devin foarte tăcut și rareori rostesc ceva.

Avem un butoi enorm de bere, dar nu sunt halbe.
Pentru noi este în regulă. Ȋn fiecare dimineață
Suntem îmbujorați, iar seara suntem îmbujorați din nou.

Ei spun că noi nu avem nici un viitor.
Au dreptate – Iar asta pentru noi este perfect.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Oceanul sufletului" de Rumi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.00- 27.55 lei.

Vine un timp când nu mai este zi și nu s-a făcut încă noapte... Și numai în acel moment putem începe contemplăm lucrurile sau viața: pentru a vedea mai bine, avem nevoie de puțină umbră, pentru că suntem noi înșine un amestec de lumină și umbră.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viață

Aiurea-i spus "și-a pierdut viață";
Ca și cum iar s-ar regăsi
Sau căutată iar ar fi,
Din nou, cum berea de la gheață.

Sau nu-i, că noi n-o avem
Cum ea există și ne poartă
'ntre două stații-n mers la toartă
Luând iar pe alt' la recviem.

Și-atunci e EA ce ne-aparține
Sau noi îi suntem chiriași,
Fără contract de timp? Slujbași,
Neștiind când pleacă, nici când vine!?!

E un imens bazin de picuri
Topiți din norul unde nasc
În efemer parcurs... E-un teasc
De boabe-n vinul plin de licuri.

E apa-n ciclu sau nisip
Din picuri, fire sfărâmate,
Unite-n roci, de vânt purtate...
Suntem doar cărți de joc... Cu chip!

poezie de (14 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Epicur

Într-adevăr, scopul tuturor acțiunilor noastre este să fim liberați de suferință și frică și, după ce am atins acest țel, furtuna sufletului e potolită, iar ființa respectivă n-are nevoie să umble după ceea ce-i lipsește, nici caute altceva prin care să fie împlinită fericirea sufletului și a corpului. Căci atunci avem nevoie de plăcere, când din absența ei simțim durere. Dar când nu simțim durere, nu mai simțim nevoia plăcerii. De aceea noi numim plăcerea începutul și țelul unei vieți fericite. Și, deoarece plăcerea este primul dintre bunurile înnăscute, de aceea nu trebuie să alegem orice fel de plăcere ar fi, ci adesea renunțăm la multe plăceri, când din ele decurge o neplăcere mai mare pentru noi. De aceea, deși toate plăcerile ne sunt în mod firesc un bun apropiat, totuși nu orice plăcere este de ales, întocmai după cum, cu toate că orice suferință e un rău, totuși, prin natură, nu orice suferință trebuie totdeauna evitată. Toate aceste lucruri se cuvin fie judecate, măsurând unele față de altele și, ținând seama de avantaje și dezavantaje.

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unde suntem diferiți

Să știu gândurile mele sunt ale ei,
Dar niciunul dintre-ale ei nu e și-al meu;
Ea râde – în vreme ce eu trebuie să-oftez,
Ea plânge – mie trebuie să-mi fie greu.

Ea mănânc㠖 iar eu trebuie să mă abțin;
Ea citește – eu trebuie să-întorc fața la perete;
Ea doarme – iar eu trebuie să stau de veghe;
Ea-i liber㠖 iar mie de libertate-mi este sete.

Să-mi închipui lumea pentru mine
Înseamnă doar ființa ei și-atât,
Când ochii ei frumoși de fapt preferă
Un diamant sau o eșarfă fluturând la gât?

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Unul

Avem nevoie doar de unul sau de una
Un Dumnezeu
O lume
O viață
O iubire
O rasă omenească
Un destin
Miliarde de oameni străduindu-se să completeze ceea ce pare-o agendă diferită
Dar noi toți suntem în căutarea unui destin comun
Cu toții avem nevoie doar de unul sau de una
Un vis
O zi
O oră
Un minut
O secundă
Un moment
Nu ne trebuie decât unul sau una
Fii recunoscut pentru un lucru
Săvârșește în fiecare zi un lucru
Care te aduce mai aproape de visul tău
Iar dacă visul tău este salvarea lumii
Împlinește-l
Un pas în fiecare zi
Fiecare dintre noi este unul și atinge pe unul
Fii unul
Fă diferența pentru o persoană
Fii acel unul care-ai fost creat fii
Pentru că asta e tot ce poți fii
Întregul înțeles al vieții este să fii unul
Isus a spus Eu și Tatăl suntem Unul
Unitatea este Însuși Dumnezeu
Iar integritatea
Esența lui Dumnezeu
Poți avea multe țeluri dar urmărește-le unul câte unul
Este vorba despre unicitate
Un microfon
Un vis
O viață
O soție
O lume
Un Dumnezeu
Un destin
O iubire.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poemul de după

Nu se scrie niciodată, nimeni nu are litere și nici putere

Sau poate că se scrie cu acea licărire fosforescentă
Pe care fiecare femeie o secretă în timpul unei nopți de dragoste

Din cauza neajunsului văzut ca primejdie sau mai degrabă
Se scrie cu așchiile sărite, el e așa... o dâră de fum inevitabilă
Care apare după ce ne ardem la foc mic, înăbușit, inimile
După care privim în gol ca și când: noi suntem aceia atât de ușori

Și trupurile noastre cumva moarte, neputinciose fac semne
Cu mâinile obosite, suntem aici, suntem aici, dar noi ne ducem în sus
Nu recunoaștem nicio voce, descărnați ne plângem de milă

Poemul de după e întotdeauna mai lung ca un oftat de la o fereastră anonimă
Un suflu evanescent surd și tenebros care se pierde undeva în zare
Dacă nu cumva zarea e chiar pielea ta mâncătoare de basme

Geamătul pe care nimeni nu l-a atins, nimeni nu l-a gustat
O pasăre care vine și bea apă din paharul pus la căpătâiul ușii

Unii spun seamănă cu un curcubeu după ploaie, dar nu pot jura
Pentru că noi de câte ori am făcut dragoste am orbit amândoi
Ca și când ne-am fi scos ochii cu buchete de flori

Ar trebui s-avem hambarele pline prin câte locuri am colindat împreună
Dar noi nu strângem nimic pentru iarnă, doar unul pe altul la piept
Poate din slăbiciunea asta, mai mult o amorțeală, el se naște

Și când spun toate astea, imaginați-vă eram pe un vârf de munte
Numai flori de colț ieșeau din coastele mele după fiecare sărut
Poemul de după este revolta astrelor mele la atingerea ta

Iar răzvrătirea asta nu se scrie niciodată, nimeni nu are litere și nici putere

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gunter Grass

Ehe ( Mariaj )

Avem copii – care numără până la doi.
De obicei privim filme diferite.
Prietenii vorbesc despre înstrăinarea noastră.

Dar interesele tale și ale mele
sunt comune încă, întotdeauna în aceleași puncte.
Nu-i vorba doar de butoni.
Mici favoruri, de asemenea:
Ține un pic oglinda aia.
Schimbă becurile.
Adu ceva.
Sau discuțiile, până când totul este discutat.

Două stații care din când în când
sunt amândouă reglate pe recepție.
S-o închid pe-a mea?

Oboseala simulează armonia.
Ce datorăm unul altuia? Că.
Nu-mi place c㠖 ai lăsat păr în baie.

Dar după unsprezece ani chestia e încă amuzantă.
Să fii o singură carne când prețurile fluctuează.
Noi gândim chibzuit, în monede mici.
Pe întuneric tu crezi tot ce-ți spun.
Descoasem și împletim din nou.
O prudență suplă.
Spunând mulțumesc.

Vino-ți în fire.

Gazonul tău în grădina noastră.

Acum, iarăși ești ironic.
Nu ți se pare amuzant ce spun?
Atunci, hai, mai bine tai-o, dacă poți.
Ura noastră-i rezistentă la intemperii.

Dar uneori, cu mintea-n altă parte, suntem tandri.
Declarațiile copiilor
trebuie semnate.

Deducem unul altuia din impozitul pe venit.
Nu terminăm mai devreme de poimâine.
Tu. Da, tu. Nu mai fuma așa mult.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Dog Years" de Gunter Grass este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -73.21- 28.99 lei.
Krishnamurti

Iubirea este asemenea unei flori care își dăruiește parfumul: o putem mirosi sau putem trece nepăsători pe lângă ea. Floarea se află acolo pentru toți, dar mai ales pentru cei care își dau osteneala să-i soarbă parfumul și să o privească cu încântare. Puțin importă pentru floare faptul că suntem în grădină alături de ea, sau că ne aflăm departe; ea continuă împrăștie în jur suavul său parfum pentru toată lumea.

în Eliberarea de Cunoscut
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Dorina Omota

Nu ne fi, Doamne, străin...

Doamne, înaintea ta,
Nu suntem demni de a sta,
Când păcatul ni-i prea greu,
Și-n suflet avem un șteu.

Asta simt, asta și spun,
Când cu vorbe de nebun,
Te împroașcă cu noroi
Câte unul dintre noi.

Dar Tu știi, Doamne, Tu știi,
suntem ai Tăi copii
Deși viața uneori,
Ne împinge la orori.

Și alunecăm atunci,
Spre întunecimi adânci,
Iar la tine revenim,
Când doar de durere știm

Și mă rog la Tine iar,
Pentru cei ce n-au habar,
Din ce cupă cu venin,
Beau puțin câte puțin

Uitând astăzi trăim,
Dar mâine? Unde-o să fim,
Dacă Tu ne vei certa,
Și ne vei îndepărta.

Greșim, Doamne, da, greșim
Dar uite cum ispășim,
Când doar boală-i peste tot
Și nu-i niciun antidot...

Pune-Ti mâna iar pe noi,
C-avem lacrimi în șuvoi,
Și-i paharul mult prea plin,
Nu ne fi, Doamne, străin!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Indiferent cum s-ar travesti mintea, ea rămâne problema. Pe când transcenderea ei sau mai exact sesizarea, ce anume este chiar Acum, chiar Aici este Sinele nostru, este soluția. Ce crede "eu" despre Sine este exact blocajul în care te ține. Eu-l despre Sine crede că este pentru anumite "momente". Sinele este pentru dintotdeauna și pentru totdeauna. Eu-l este doar o manifestare temporară, nu este ceea ce Suntem. Eu-l este efemer, prin natura lui. Și firește, când spun Sinele este eterna soluție, o spun între ghilimele pentru simplul fapt Sinele nu are nevoie de soluții. Pentru Sine nu există soluții și nici probleme. Aș putea spune că Este doar ceea ce Este, însă ar suna puțin zen. Așa că o să spun: este doar această pace nediluată de gând. Absolut toți suntem Sinele. Ați avut momente în existență când ați sesizat acest Sine. Doar n-ați realizat, n-ați recunoscut că este vorba despre El. Mintea, prima oară când observă acest Sine, pentru ea este ca o tăcere absurdă, ca un zgomot de fond sau un sunet de fond, fără sunet. Culmea, pentru minte, Sinele, această pace din spatele minții, pare a fi un zgomot.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochii noștri roșii

degeaba întindem brațele
din nimic în nimicul după asemănare suntem
și nu ne mai împărțim
suntem dumnezeul căruia nu-i mai pasă
avem și câini
suntem câini
o grămadă de lumi din care să facem filme
în care să ne sărutăm și tot nu ne va ajunge
așa că ne părăsim prin toate lunile pentru pâine
oricat de mult am ajunge să ne iubim sau să ne urâm
ne părăsim pentru pâine
s-o punem pe masa din bucătărie
unde mulți dintre noi nu s-au ținut niciodată în brațe
și dacă au făcut-o
tot ce a rămas e tot ce rămâne după ce te apleci ridici o monedă de 10 bani
pentru noroc se spune
și se mai spune despre oameni
oameni
când nimic nu se mai întâmplă
și câți n-am fi fost noi?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Avem nevoie de timp

Avem nevoie de timp pentru a crește și a descoperi că suntem tot mai mici,
avem nevoie de iubire pentru a înțelege că a dărui este mai înainte de a primi - o lege nescrisă,
avem nevoie de lumină pentru a ști unde să fugim din calea coșmarului întunericului din noi,
avem nevoie unii de alții pentru a realiza cât de neciopliți suntem cu toții,
da, cu toții
avem nevoie de Dumnezeu Creatorul cerurilor și al pământului pentru a ne lăsa ciopliți în chip de sfinți de mâinile nevăzute ale Marelui Sculptor.

Deși puțini înțelegem
și mai puțini acceptăm mustrarea cioplitorului
dar cei care rămânem până la capăt
vom vedea
în micimea noastră
am fost mereu iubiți,
înconjurați numai de lumină.

Avem nevoie de timp pentru a transcende clipa
într-o eternitate.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă îți imaginezi într-o relație de cuplu intri ca iei de la partener, vei suferi atunci când aștepți primești și nu ți se dă. Dacă îți imaginezi relația de cuplu este ca te facă fericit, vei suferi atunci când te trezești singur pentru o clipă și îți dai seama ce viață de rahat ai. Dacă îți imaginezi iubirea "se primește" de la celălalt, vei suferi atunci când vei uita iubirea se "autogenerează" în fabrica din sufletul tău. Dacă îți imaginezi într-o relație de cuplu trebuie să îți lași deoparte libertatea, propriile nevoi, hobby-urile și prietenii, vei suferi de fiecare dată când vei fi șantajat în numele iubirii renunți la tine iar la sfârșit – suferința suprem㠖 când ești părăsit pentru că ești un om fără coloană vertebrală care a renunțat așa ușor la propriul suflet. Iar cea mai mare suferință este atunci când ți-ai format părerea despre iubire din ce spune religia, mass-media și anturajul tău. Ai un compas perfect al iubirii în inima ta. Acolo știi tot timpul ce e bine și ce e rău, știi când mergi pe un drum greșit sau unul al împlinirii, când e timpul să se încheie o relație sau să înceapă una. Nu asculta pe nimeni, nici pe mine, când vine vorba de iubire. Dar ascultă-ți vocea interioară cu sinceritate brutală. Și atunci vei știi tot ce ai nevoie să știi despre iubire, relații, îndrăgostire, fericire.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea e în tine. A fost tot timpul acolo și e singurul loc unde va fi. Și atunci când nu simți iubire e pentru că ți-ai acoperit iubirea din tine cu gunoaiele existenței de zi cu zi și doar de tine depinde îți miști fundul și să începi faci curat printre gunoaie până când vei face iubirea din tine strălucească din nou. Iubirea e în tine atunci când citești o carte care îți place, când te uiți la filmul sau serialul preferat, când mergi în excursie și ești în mijlocul naturii trăgând pe nas aerul oxigenat al pădurii sau cel sărat al mării și toate problemele de acasă par departe. Când asculți muzica preferată, când ești cu prietenii din copilărie și râdeti de toate amintirile. Iubirea e în tine atunci când îți spune: "Devino maxim din ceea ce poți devii." Iubirea e când alergi pe bandă sau pe stradă sau tragi de fiare la sală sau faci orice sport, pentru că iubirea îți spune: "Iubește-te! Vreau ai un corp frumos și sănătos." Iubirea e în tine când te duci mângâi un câine sau o pisică. Iubirea e în tine atunci când știi meriți tot ce e mai bun în viața asta și iubirea e în tine când faci ceva cu pasiune și uiți cum trece timpul. Iubirea e în tine când îți îmbrățișezi părinții și bunicii și îi ierți pentru toate greșelile pe care le-au făcut față de tine, pentru că atât au știut la vremea lor. Iubirea e în tine când te uiți în ochii persoanei pe care o iubești și îi spui: "Te iubesc" fără să îți pese de reacția ei și fără să ai nevoie de ceva în schimb.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când privesc din/ca ubicuitate divină noi toți suntem Casa lui Acasă. Când privesc în/ca și gând nici cea mai smerită dintre minți nu poate găsi calea către Acasă. Căci toate mințile acestei lumi puse la un loc nu valorează mai mult decât un gram de deșertăciune. Cât privește Calea care ne-ar aduce Aici, Preaiubitul spune: "Necunoscute sunt căile Domnului!" și așa vor rămâne în veci pentru că nu contează ce minte umană. Inima noastră este deja Acasă, doar gândul speră găsească o cale pentru a ajunge la ea. Dar după ani de căutări de frământări de urmat o cale sau alta, abandonăm gândul și odată cu el și căutarea și atunci descoperim dintotdeauna suntem Isihia, nu putem găsi Pacea Necreată a Inimii după cum nu o putem pierde, putem doar să nu o mai tulburăm cu gândul. E atât de simplu!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook