Corul lopătarilor
Luceferi ard pe mare și nu mai sunt sirene!
Zadarnic noaptea toată veghea-vom pe carene,
Cu trupul lor de spumă și coadă de delfin,
Prin valuri legănate să le vedem cum vin.
Nebuni, în van cerca-vom să deslușim chemarea
Tritonilor ce suflă în scoici marine.
Marea Mugind ne va răspunde că zeii ei sunt morți...
Dar tu, ce-n al tău suflet trecutul tot îl porți,
O, călător de-o clipă pe apa călătoare,
Ridică-ți fruntea tristă! Pe coarda sunătoare
A lirei, ce așteaptă vibrând, lovește rar.
Atunci sub nimbul lunii și farmecul stelar,
Purtând în păru-i alge și albe flori marine,
Sirena va renaște din valuri pentru tine.
poezie celebră de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre noapte
- poezii despre nebunie
- poezii despre moarte
Citate similare
Glasul sirenei
Când sub luciul lunei apa e mai albă ca zăpada
Urmărim corăbii grele sau triremele subțiri
Nopți întregi... și marinarii ne cred poate năluciri,
Lopătarii fără suflet din Sidon sau din Hellada.
Nu aud cântarea noastră dureroasă cum învie,
Nu văd trupul nostru fraged mângâiat din val în val,
Pentru dânșii el e spumă sau spinare de narval,
Căci nu știe azi vâslașul marea toată că e vie.
Dar tu care stai pe proră, pe trirema triumfală,
Tu, ce cânți și chemi trecutul peste vremuri domnitor
Glasul tău prin zări se-afundă ca un bucium sunător
Din ecouri în ecouri sub tăcerea siderală.
Și sirena ce ascunde o femeie și o zeie într-un trup
Cum nu e altul nici în cer, nici pe pământ,
Goală va ieși din valuri, din al mării larg vestmânt
Ca femeia de frumoasă și eternă ca o zeie.
poezie celebră de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre muzică, poezii despre marină, poezii despre femei, poezii despre zăpadă, poezii despre tăcere sau poezii despre prezent
Algele marine
Un vânt un val ori o furtună
M-a desprins de pe pământ
Cerul de cleștar c-o Lună
Mă privește sus încremenit
În adâncuri altă viață de trăit
Marea învolburată cu talazuri
Pat de alge ea mi-a pregătit
Cu iubire în albastrele palaturi
Zarvă mare este în adâncuri
Nuntă pregătită apare Neptun
Alge colorate-n loc de parcuri
Fericită sunt voalul să-mi-l pun
Auriul la ureche îmi sporește
El ar vrea să mă pețească
Cât de mult el mă iubește
Cu regina viața s-o trăiască
Furios Neptun aruncă furcoiul
Scoici meduze sar în aparare
Marea mă acoperă in valuri
El iubirea vrea să ne-o omoare
Mă trezesc și sunt pe mal
Peștișorul lângă mine e culcat
Marea nu mai face nici un val
Algele marine ele m-au salvat
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre iubire
- poezii despre vânt
- poezii despre urechi
- poezii despre salvare
- poezii despre parcuri
- poezii despre nuntă
- poezii despre monarhie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Scoicile tritonilor în depărtare
Prin care unde
Înoți, sirenă?
Răspunde: unde,
Sub ce carenă?
Din scoica mării
Dorința vie,
Pustiul zării
În van învie!
Din stâncă-n stâncă
Lovindu-și plânsul,
Răsună încă
Pierind cu dânsul...
Își strigă marea
Pierduta fată;
N-auzi chemarea
înfricoșată?
Răspunde: unde,
Sub ce carenă,
Prin care unde
înoți, sirenă?
poezie clasică de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înot, poezii despre stânci, poezii despre plâns, citate de Ion Pillat despre plâns, poezii despre frică, poezii despre dorințe sau citate de Ion Pillat despre dorințe
Glossă pentru Marea Neagră
E Marea Neagră lacrimă de noapte
Pe care arde lacrimă de jar,
Clopot și vuiet, valuri reci de șoapte...
Și dincolo de cer, un singur far...
Se zbat ca-n inimi, timpul și lumina,
Nămeți de alge, auriu nisip.
O geamandură te-a oprit, străina,
Spre-a te opri în suflet și în timp.
E Marea Neagră lacrimă de noapte,
Purtând pe coapse mateloți trudind,
Vin pescăruși iubirea să-și îngroape,
Având pe frunte al ninsorii nimb.
Un val de albă rochie de mireasă
Se-nalță către cer în rugăciune,
Pe drum de albe stele vin acasă,
Căutător prin timpuri și prin lume.
Pe care arde lacrimă de jar,
Uimită de tăcere, neagră noapte,
Eu călător rămân... și triumfar.
Vin îngerii cărarea să-mi arate.
Îmi prind pe brațe stele de nisip
Și cresc în mine stele de cleștar,
Sunt trecător prin al luminii timp,
Dar voi rodi în mine iar și iar.
Clopot și vuiet, valuri reci de șoapte
Prin mine trec, reprogramându-și vrerea.
E rece, e-ntuneric și e noapte,
Un anotimp de gheață-i mângâierea.
E schit, vuind sub stânci de valuri, marea,
Zăpezi de stele sub ninsori de vis.
Ne soarbe în adâncuri depărtarea
Polen de alb întunecat și trist.
Și dincolo de cer, un singur far...
Trec mateloți plângând năvodul vieții,
Cutremurați... Apusului de jar,
Îi îngenunche sub asediul ceții.
Ce brațe reci! Morminte de cleștar,
În chingi de sticlă morții iar și-i strâng.
Se pierd spre mâine, iar și iar și iar
Și trec pescari de vieți înspre amurg.
Se zbat ca-n inimi, timpul și lumina,
Zdrențe de nea se-așează peste scoici,
Nisipul se ascunde, poartă vina
Pierdutelor și singurelor doici.
Brăzdează-n ceruri ancore de sticlă
Și ninge flori de gheață peste lume,
Șaluri de fum spre ceruri se ridică,
Iar noi cădem în tristă plecăciune.
Nămeți de alge, auriu nisip,
Melci răsucindu-și drumul spre pieire,
Lumina ca un vis lucind pe chip
Ori veșnicul declin, nemulțumire,
Sunt toate pagini albe... Catafalc
Pe care pașii calcă nemilos...
Cu ghețuri stranii inima-mi îmbrac
Uiând de tot ce-n viață-a fost frumos.
O geamandură te-a oprit, străina.
Tu poposești pe trepte de cleștar.
S-a risipit și s-a pierdut lumina,
Zadarnic arzi o ramură de jar.
La Marea Neagră doliul iar se lasă
Cu ningeri de priviri de albatros,
Te-ai îmbrăcat etern, în alb, mireasă,
În pace, în lumină, în frumos.
Spre-a te opri în suflet și în timp,
Rămâi o clipă-acolo și-ngenunche!
În truda ta, vei încrusta, îți zic,
Iertare și dureri. Cu pietre scumpe,
Împodobi-vei lacrimi de cristal.
Ca un vulcan te-nalță către soare!
Te vei urca, prin fiecare val,
O stea de ametist, în "Carul Mare".
Spre-a te opri în suflet și în timp,
O geamandură te-a oprit, străina,
Nămeți de alge, auriu nisip,
Se zbat ca-n inimi, timpul și lumina.
Și dincolo de cer, un singur far,
Clopot și vuiet, valuri reci de șoapte,
Pe care arde lacrimă de jar.
E Marea Neagră, lacrimă de noapte...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre ninsoare, poezii despre alb, poezii despre pescuit sau poezii despre nisip
Animale marine
Sunt îndrăgostită fără speranță
de animalele marine
culorile corpurilor solzoase
își schimbă capricioase
zecile de nuanțe-n valuri
ROGVAIV-ul devine insuficient
doar de la roșu la violet
prea puțin
glumiți
formele lor sinuoase
seduc indiferente curenții marini
îi străpung hidrodinamic
fără regrete
mecanica fluidelor.
Am nevoie de o pereche de branhii
să pot respira
oxigenul pierdut printre sărurile marine
din abisurile reci și-ntunecate
să mă ascund în nisip
cu o stea de mare
amuzată de timiditatea mea.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre animale, poezii despre umor, poezii despre seducție, poezii despre schimbare, poezii despre roșu, poezii despre prăpăstii sau poezii despre oxigen
Glasul sirenei din nou
Mă strigă valul mării și dorul tău mă leagă:
Am sânul de femeie și trupul de delfin.
Trirema-naintează și ape noi dezleagă,
Iar cornul lunii palid se-apleacă în declin.
Mă strigă valul mării și Echo trist răspunde,
Și scoicile sonore din zări în zări se frâng...
Aruncă-ți iar, străine, cântarea ta pe unde,
Sa nu aud talazul și apele ce plâng.
Mai cântă, ca sirena sa fie iar femeie!
Căci iată se înalță cu murmur milenar
Lung marea să-și recheme puternic a ei zeie...
O, tu, ce stai pe proră, ridică glasul iar!
poezie celebră de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre dor sau poezii despre delfini
Răvașul
înzăpezit în drum spre casa
ce a fost odată a noastră
îți scriu iubito
pe un strop de cer
pe lacul întunecat plutesc nuferi
albi nuferi
trup crud, parfum nud
știi, nuferii se închid în apus
la umbra munților bătrâni
dincolo de ziduri este marea
curg leneșe valuri, se scurg pe nisip
murmur prelung, îngeresc
vin valuri, cad valuri pe stânci
ninge cu alba spumă
se înfige apa în pietre
renasc într-o vale
visând hipnotic o mare
sunt scoică pierdută în mare
în larg a rămas chemarea unui pescăruș
ce visa să plutească în zare
deasupra cerul larg, albastrul pur ireal
vino iubito
eu plec pe aripi de vânt
răscolind anotimpuri
să-ți aduc iubito praf de stele, dintr-o mare
privirea alunecă pe ape
respir iubiri printre rânduri
semănând cuvinte crescând
cu marea mai aproape de tine
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuferi, poezii despre întuneric, poezii despre îngeri sau poezii despre văi
Ruine de nisip
[pentru Raluca]
încă aștept ca steaua ta să-mi bată în ferestre
pe-o plajă sfârtecată de corăbii și destine
să scot din călimările de-argint a nopții zestre
să mai refac castelul de nisip dintre ruine
am așteptat un rai și-un iad prin zările marine
și valuri reci s-au înspumat cu flori de cuarț pe creste
când albatroșii vin să se închine lângă tine
aștern pe-un țărm de suflet o iubire de poveste
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre plajă
Câte valuri...
Câte valuri sunt pe mare,
Toate-s semn de întrebare,
De mă-ntreabă cum o duc?
Iar eu nu știu să răspund!
Câte valuri sunt pe ape,
Toate-n viața mea încape,
Toate-s valuri, vălurele
Ca și gândurile mele...
Câte valuri mai răsar
Toate-n inimă-mi tresar...
Mai încolo, mai încoace
Viața-mi trece ca pe ape...
Timpul nu se mai întoarce
De ești orb, de vezi de toate...
Clipe de prezent tezaur
Se petrec, se-aștern în valuri...
Câte valuri călătoare
Își duc viața în spinare?!
Toate-s valuri-vălurele...
Eu mă pierd, renasc prin ele!...
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tezaur sau poezii despre gânduri
Vocea de pe proră
Am auzit cântarea sirenelor pe mare...
Trecut-au nopți și zile de-atunci, și-acum dispare
Iar soarele... și struna din urmă mi s-a frânt.
Sirena nu mai cântă și singur stau pe proră
Și mâine ca și astăzi aceeași auroră,
Dar marea va fi goală, și moartă, și pustie.
Zadarnic aștepta-voi sirenele să vie
Mai trist de-a le cunoaște, de-a le dori mai trist
Când steaua dimineții pe valul de-ametist
Aprinde opalină lumina ce scânteie.
O, lopătar, o, frate, prin visu-ți ce femeie,
Mireasă sau nevastă torcând fuior de lână,
Așteaptă pe pribeagul plecat de la cămin?
Pe când cu lira spartă și inima păgână
Tot mai ascult chemarea ecoului marin.
poezie celebră de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre voce, poezii despre viitor sau poezii despre soție
Dulci sirene
Ape mari cu creste albe
Se tot zbenguie în maluri
Dulci sirene purtând salbe
Ies din fioroase valuri.
Mateloți în voia sorții
Legănați de vremea rea
Închid iute bocaporții
Tot cu gândul... aiurea!
Doar cârmaciul stă la pândă
Lup de mare înlemnit
Nu vrea să privească-n urmă
Să se lase-ademenit.
Plictisite peste poate
Rând pe rând sirene dulci
Se retrag tăcute-n noapte
Tu, cârmaci, unde ne duci?
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lupi
Murmur crescând de valuri
Trirema se șterge prin asfințit,
Cu dânsa suspine deșarte...
Ecouri fugare au amuțit,
Departe se-aud... mai departe.
Trec plângeri de oameni pe apele mari
Cu valul spumos și cu vântul.
Nimic nu rămâne din patime mari
Și piere pe mare cuvântul.
E-al nostru acuma întinsul stelar,
A noastră e noaptea pustie!
Din frânte talazuri un muget barbar
Se-nalță, descrește, învie.
A noastră-i sirena cu păr de argint
Ce-noată în rază de lună!
Uitate acuma sunt doruri ce mint!...
Ea simte iubirea străbună
A mării; iar valul o fură, o ia,
O strânge sa-i fie stăpână!
Alunecă albă pe cerul de nea
Spre ziuă Diana păgână.
poezie celebră de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre păr sau poezii despre minciună
Cel din urmă centaur
Visasem cel din urmă centaur că eram...
Dormea sub lutul vremii pierdute hippogeea,
Și, seara, când în treacăt umbream în mers aleea,
Potcoava mea de aur îmi scapără scânteea
Pe care,-n drumul nopții, sonor o cadențam.
Cutreieram zadarnic pădurile de brad,
În van cătam poporul stăpân ieri pe câmpie:
Fugeau orbiți de spaimă cârlanii-n herghelie
Când mă iveam din umbră pe-ntinderea pustie
Sau când, purtat de sete, mă coboram la vad.
Sirena cea din urmă visasem că erai...
Îmi nechezam dorința pe țărmul nalt al mării,
Nebun zdrobeam copita de pietrele cărării
Privind prin valuri roșii în sângele-nserării
Lui Okeanos pradă cum trupul tot ți-l dai.
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre seară, poezii despre păduri sau poezii despre lut
Spectacolul Mării
An de an, în sezonul estival,
O invitatie de vacanță negreșit primesc
De la tine, mare îndrăgită și iubită,
Să mi dai din energia și farmecul tău
Să mă țină până la anul viitor.
Un spectacol natural tu îmi oferi,
Din zori de zi când soarele se arată
Și desenează pe-al tău luciu mișcător
Tabloul bucuriei și mplinirii vieții,
Până-n noaptea târzie, cand astrele nopții
Se oglindesc și chipul și-l privesc
Ce nepătat râmâne a lor surâs strălucitor.
Te învălui cu privirea-mi și ochii mi-i clătesc
În verdele ce se-mpletește cu azurul, la orizont
Și inima-mi tresaltă în ritm cu undele
Ce-și danseză jocul trepidant, stătut
Și freamătă în cântul dragostei profund.
Falduri albe și spumoase
Se desprind din trupul tău,
Te aprinzi și fosforecent tu luminezi
Țărmul tău străjuit de spectatori,
Dansezi necontenit până-n toiul nopții
Și mai apoi, valsul tău ce pare a fi o legendă vie
Se propagă-n valuri până la al meu suflet.
Într-o forfotă nebună, ești,
Și liniștea necontenit o cauți,
Dar o adiere sau un mic vânt
Te agită și neastâmpărul tău,
În zbuciumul meu te regăsesc
Și-o neliniște surdă mă cuprinde
Când puterea ta cu prisosință o resimt.
Simt al tău parfum de alge ozonat,
Briza ce-mi mângâie obrazul,
Gustul apei tale cam sărată
Și-al tău tumult ce cu putere
Lovește nisipul ce-l fierbinte.
Datoare eu îți sunt și-ți voi rămâne,
Pentru darul tău de suflet și neprețuit,
Îți promit că tu pentru mine
Vei râmâne o amintire vie,
Acum, mereu și până la asfințit.
poezie de Georgeta Ganea (27 august 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre verde, poezii despre vals sau poezii despre vacanță
Naufragiu
O ultimă dorinƫă,
De-ar fi cu putinƫă,
Aș vrea o vacanƫă,
În gândul tău... o viaƫă.
O ultimă ascunzătoare,
Într-o lume iscoditoare,
Departe de claxoane,
De reguli și fasoane.
Aș vrea doar o zi de vacanță!
Să țină... cât o viață,
Să fie plină cu tine,
Cu valuri și mile marine.
Aș vrea o zi de naufragiu
Pe marea din gândul tău,
Să mă iubești de tot
Când mă înveți să-not.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de =
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură
Ultimele flori
N-am găsit, iubito, flori pentru tine
Oricât m-aș fi trezit de dimineață
A trecut azi Bacovia prin piață
Și-l caută doi domni în limuzine
Magnoliile zac bolnave-n ceață
Spitalele de muribunzi sunt pline
Eu caut, iubito, flori pentru tine
Florăreasa a murit azi dimineață
Și-avem de astăzi în oraș doi morți
Nici nu mai știu din noi care-i cel viu
Tu mă aștepți tăcută-ntr-un sicriu,
Copiii în doliu așteaptă la porți
Să treci ca mireasă a nopții prin nori
Pentru tine, iubito, n-am găsit flori!
sonet de Ion Untaru din volumul de versuri Invitație la castel (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre nori, poezii despre medicină sau poezii despre doliu
Înger prin ger
E noapte, sunt și eu, sunt și femei
Afară este ger și ceva crapă,
Prin trupul tău mai ard niște scântei,
Prin trupul meu mai curge niște apă.
Mă simt poet în fiecare clipă
Și mă frământă tot ce-i omenesc,
Numai de tine, parcă, mi-este frică,
Să nu te pierd cât încă te iubesc.
Dar nu am cum. Cât ești a nimănui
Vei fi a mea, chiar dacă-s al oricui.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre ger sau poezii despre declarații de dragoste
Cum?!
Cum se lasă-ntunecarea peste suflete și-n viață?!
Cum apar râuri de lacrimi și de riduri peste față?!
Cum cuprinși de întristare, de atâta-amărăciune
Ne sunt gândurile noapte și ni-i inima tăciune!
Cum în valuri mișcătoare, totul piere ca o umbră,
Cum trec anii, ani de-a rândul... și destinul se surupă
Precum un castel de spumă risipindu-se în ape
Se retrage în nisipuri și dispare-n rugi de noapte...
Vezi, în lampioane sacre pier frânturi din viața noastră,
Iar noi suntem lotci tăcute, prin furtuni, pe marea-albastră,
Cum prinși între sentimente, clătinați și-n remușcare,
Așteptăm un semn - iubirea, între valuri călătoare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri
Pe comanda navei, la cârmă
Pe comanda navei, la cârmă,
Un timonier tânăr urmărește atent cursul navei.
Prin ceață, se-aud de pe coastă sunete tânguitoare,
Un clopot pentru marinari dangăte prevenitoare legănate de valuri.
Tu lansezi binevoitor, clopot, semnale despre recifurile marine,
Sunând, sunând pentru a avertiza navele de pericolul eșuării.
De veghe timonierul ține seamă de alerta sonoră,
Prova se abate-n vânt, vasul se îndepărtează cu vele gri vibrând,
Frumoasa și nobila navă cu prețiosul ei caric se îndepărtează,
elegantă, în siguranță.
Dar, o, nava, nava nemuritoare! O navă la bordul navei!
Nava trupului, nava sufletului, navigând, navigând, navigând.
poezie clasică de Walt Whitman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre sunet, poezii despre siguranță, poezii despre semnale sau poezii despre pericole
Cum?!
Cum se lasă-ntunecarea peste suflete și-n viață?!
Cum apar râuri de lacrimi și de riduri peste față?!
Cum cuprinși de întristare, de atâta-amărăciune
Ne sunt gândurile noapte și ni-i inima tăciune!
Cum în valuri mișcătoare, totul piere ca o umbră,
Cum trec anii, ani de-a rândul... și destinul se surupă
Precum un castel de spumă risipindu-se în ape
Se retrage în nisipuri și dispare-n rugi de noapte...
Vezi, în lampioane sacre pier frânturi din viața noastră,
Iar noi suntem lotci tăcute, prin furtuni, pe marea-
albastră,
Cum prinși între sentimente, clătinați și-n remușcare,
Așteptăm un semn - iubirea, între valuri călătoare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!