Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ion Pillat

Unor mori de vânt

O, strașini cu-aripi negre pe discul alb al lumii,
Care-și aduc aminte, așa bătrâne sunt,
De Don Quijote-n luptă cu morile de vânt
Zărite pe-nnoptate pe drumul Pampelunii!

Sub șița învechită își întocmesc lăstunii
În primăvară cuiburi de paie și pământ,
Și fiecare toamnă vă sapă un mormânt în stâncă,
Pe țărână, sau prin nisipul dunii.

Deși vă paște moartea cumplită an de an,
Tot mai păstrați trufie de nobil castilian;
Subțire, brațul vostru înalță parcă-o spadă...

Și cum stați nemișcate — pricep: pândiți grămadă
Să vie-n licărire de zale ce răsun'
Hidalgo de la Mancha și visul lui nebun.

poezie clasică de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea Maicii Domnului" de Ion Pillat este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -21.19- 15.99 lei.

Citate similare

Ion Pillat

Unor mori de vant

O, strasini cu-aripi negre pe discul alb al lumii,
Care-si aduc aminte, asa batrane sunt,
De Don Quihote-n lupta cu morile de vant
Zarite pe-nnoptate pe drumul Pampelunii!
Sub sita invechita isi intocmesc lastunii
In primavara cuiburi de paie si pamant,
Si fiecare toamna va sapa un mormant
In stanca, pe tarana, sau prin nisipul dunii.
Desi va paste moartea cumplita an de an,
Tot mai pastrati trufie de nobil castilian;
Subtire, bratul vostru inalta parca-o spada…

Si cum stati nemiscate — pricep: panditi gramada
Sa vie-n licarire de zale ce rasun’
Hidalgo de la Mancha si visul lui nebun.

poezie clasică de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Perpetua iluzie a morilor de vânt

Norii își târâie burțile pe
vârfurile înalte, ascuțite, ale munților
și toată zarea dinspre apus se înroșește
de jertfa lor.
Cu fulgere nervoase aruncă norii pe pământ
și nimeresc în morile de vânt.
Acestea aiurează.
În delirul lor se-nvârt mai tare
crezând că
văd în nori călare
pe Don Quijote cu lancea îndreptată înspre ele.
Atât de disperate se învârt,
că vântul își prinde pletele în aripile lor.
Cu plânsul lor lugubru
sperie armatele de lilieci
ce zboară bezmetici
lovindu-se
de clopotnița bisericii pustii
Luptă, luptă morile de vânt
cu Don Quijote din norii-nsângerați
și plâng, se vaietă fără-ncetare.
Vaietele lor desfrunzesc norii.
Frunze de nori lichefiate cad din cer
iar Don Quijote dispare, se volatilizează.
Ce ușurate respiră morile
că, în sfârșit,
au învins dușmanul plutitor
prin norii schimbători!

Sărmanele nu știu că scutierul credincios
al rătăcitorului hidalgo,
Poetul,
a doua zi-l va reînvia,
odată cu norii burtoși, avizi,
ce macină și-nghit lumina...

Dar, pe moment, e bine.
Se învelește și cerul și pământul în liniștea umbroasă
a nopții în care și iluziile dorm...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Mormântul

eram eroi, odată
azi, popor de sclavi
suntem liberi, să tăcem, să mințim
să murim pentru ei
oameni de paie, culeși din gunoaie
aplaudă, omule, aplaudă
pleava în vânt
rătăcită aici pe pământ
nu gândi, e greu pentru tine, nu...
mă așez pe o stâncă
la răscruce de vânt
vreau să mă vaiet, să țip
lăsați-mă să plâng
mai cer, mai vreau
pe ăst trist pământ
nu, nu'i așa
nu'i stâncă
e doar un biet mormânt
al meu, al tău..
pășește omule, te așteaptă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Deși morile de vânt nu sunt... o povară prea confortabilă, nici Don Quijote nu-i de... aruncat!

aforism de din Inventeme
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Nicolae Matei

Berzele

Din tărâmurile calde, purtate pe-aripi de dor,
S-au întors berzele-acasă, zborul nu le-a fost ușor,
Cuiburile sunt stricate, viforul nu le-a iertat,
Cu crenguțe, rămurele, îndată le-au reparat.

Între vârfuri de salcâm, la margine de ogradă,
Sub aripa mamei, caldă, puișorii stau grămadă,
Se tot uită după soare, tremură golași, rezistă,
Primăvara-i la-nceput, frigul încă mai persistă.

De cum se revarsă zorii, adunate pâlcuri, pâlcuri,
În margine de zăvoaie, prin viroage și prin smârcuri
Scormonesc cu ciocul lung în adâncuri și străfunduri,
Aduc hrană-ndestulată pentru puișori la cuiburi.

Soarele-i tot mai puternic, s-a mai încălzit pe-afară,
Dinspre miazăzi adie vânt călduț de primăvară,
Un copil joacă șotronul, sărind sprinten pe-un picior,
Bucuros că, și lui, barza i-a adus un frățior.

poezie de din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Berzele

Din tărâmurile calde, purtate pe-aripi de dor,
Se-ntorc berzele acasă, zborul nu le-a fost ușor,
Cuiburile sunt stricate, viforul nu le-a iertat,
Cu crenguțe, rămurele, îndată le-au reparat.

Între vârfuri de salcâm, la margine de ogradă,
Sub aripa mamei, caldă, puișorii stau grămadă,
Se tot uită după soare, tremură golași, rezistă,
Primăvara-i la-nceput, frigul încă mai persistă.

De cum se revarsă zorii, adunate pâlcuri, pâlcuri,
În margine de zăvoi, prin viroage și prin smârcuri
Scormonesc cu ciocul lung în noroaie și străfunduri,
Aduc hrană-ndestulată pentru puișori la cuiburi.

Soarele-i tot mai puternic, s-a mai încălzit pe-afară,
Dinspre miazăzi adie vânt călduț de primăvară,
Un copil joacă șotronul, sărind sprinten pe-un picior,
Bucuros că, și lui, barza i-a adus un frățior.

poezie de din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Morile

Au pornit morile de vânt, macină
făina albă a zilei, e momntul să știi
sunt laș, n-am puterea să-ți spun
că nu te-am iubit, sunt laș,
n-am puterea să recunosc că m-am
culcat cu prietena ta, cu Dulcineea din Toboso.

ce mai vrei să-ți spun? a, să nu uit,
eu nu sunt din lumea aceasta,
eu sunt un personaj dintr-o carte
pe care ai citit-o în adolescență
pe care deja ai uitat-o.

macină morile de vânt, se face ziuă,
dacă muream tânăr aveam o scuză,
așa, cine să mă mai creadă?
nici sufletul, bietul, care îmi întoarce
spatele, acum e un suflet fără trup,
încotro s-o pornească și el...

iată-l cum străbate lumea în armură,
moartea e credinciosul
lui scutier.

poezie de din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fluturii

Îmi aduc aminte ce nu mi s-a
întâmplat, îmi aduc aminte ce ar fi
putut să se-ntâmple, o spaimă ca un
liliac în zbor mă izbește peste obraji

stau deasupra golului, craterul lumii
e acoperit cu flori, jos arde focul
veșnic, e așa frumos aici sus nici
n-ai crede că pândește gheena,
că sub noi moartea, așezată pe un
scaun pitic, cum aveau cizmarii odată,
stă și privește și împarte bonuri de
ordine, nimeni nu știe pentru ce
împarte moartea bonuri de oridne

deocamdată bem absenți din paharele
acestea cu picior
e un vin spumos, vechi, care merge
de minune cu după-amiaza asta de toamnă
În care fluturii se sinucid.

poezie de din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Miguel de Cervantes

Într-un sătuc din La Mancha, de-al cărui nume nu țin să-mi aduc aminte, nu-i mult de când trăia un hidalgo, din cei cu lance în panoplie, scut vechi, cal ogârjit și ogar de hăituit vânatul. Câte-un ghiveci, mai mult cu carne de vacă decât de berbec, și seara cele mai adeseori tocană; jumări cu slănină sâmbăta, linte vinerea și câte-un porumbel fript duminica, pe deasupra, îi mistuiau trei sferturi din venit.

în Don Quijote de la Mancha, 1. Firea și felul de viață al vestitului hidalgo (1605), traducere de Ion Frunzetti
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil originalul în limba spaniolă.
Sunt disponibile și traduceri în engleză și catalană.
cumpărăturiCartea "Don Quijote de la Mancha. Vol. I + II. Editia a II-a" de Miguel de Cervantes este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -90.00- 62.99 lei.
Titu Maiorescu

Don Quijote credea că morile de vânt sunt uriași. Oamenii de rând cred că uriașii sunt mori de vânt.

antimetabolă aforistică de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAcest aforism a fost selectat Aforismul zilei pe 10 mai 2016.
Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "O cercetare critica" de Titu Maiorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -21.19- 16.99 lei.
Titu Maiorescu

Don Quijote credea că morile de vânt sunt uriași. Oamenii de rând cred că uriașii sunt mori de vânt.

citat din
Adăugat de Avramescu Norvegia ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Costel Zăgan

Efectul Don Quijote

Cu fiecare
cuvânt


iau
la trântă
cu
morile
vânt

poezie de
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Edgar Lee Masters

D-na Meyers

El a protestat câtă viață a mai avut,
Iar ziarele au mințit cu rea credință în privința lui,
Cum că n-ar fi fost vinovat de moartea Minervei,
Ci doar ar fi încercat să o ajute.
Sărmanul suflet căzut în păcat nu putea vedea
Că chiar voind să ajute, cum pretindea,
A încălcat legile omenești și pe cele divine.
Trecătorilor, luați aminte la vechiul avertisment:
Ca să aveți viață fericită
Și să fie pace în jurul vostru,
Iubiți pe Dumnezeu și păstrați poruncile lui.

epitaf de din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.

Fată de primăvară

Te prinde primăvară ca o rochie subțire
Îmbrăcată la o despărțire.

Primul fluture tresaltă-n soare;
Ca să te asemui, caut o floare,
Caut o floare-n vânt și-n minte.
Fată mare, adu-ți aminte
Cum treceai încununată de-albăstrele
Și-n gând nevinovată de tot,
Așa cum trec căprițele în turma de oi,
Cu fire de iarbă în bot.

Azi mersul ți-e catifelat.
Și farmecul din tine crește pe-nserat;
Atunci toate tainele se-nchid în gând
Ca mâinile pruncului plăpând.

poezie clasică de din Cartea dimineții
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugen Coța

Semne bune anul n-are

(nici după O. M. Nr. 4)

Mi-e greu să scriu de viitorii morți
Mi-e greu să scriu de mii de infectați,
Rog stați în case nu și pe la porți
Iubiți compatrioți, chiar si înfometați!

Planeta-i virusată cum niciodat'n-a fost...
Azi, doar prin case mai renasc speranțe,
Stați însingurați, prin case-i adăpost...
Nu mai migrați, nu mai atinge-ți clanțe!

Pustie-i strada, nu-i atmosfera de bivuac
Deși se mai ridică Spitale Militare...
E un război parșiv ce nu ne e pe plac
Și ca-n războaie-i doliu și se moare.

Medicii la datorie, cer mereu clemență
Cică-n zilele de Paște tot răul ne va paște,
Lupta-i colosală pentru existență
Nu-s vremuri de cozi nici de pupat de moaște.

Tot urcă-n grafic curba morții și-i a jale
S-au decimat popoare, se vor închide porți,
Se adâncește sărăcia, nu vor mai fi parale,
Nu vom mai număra nici miile de morți.

Prin suflet îndoiala ne va da târcoale
Vor muri și medici și preoți și copii la sân
Coronavirus nu-l poți băga în zale...
Mor eu ce, încă, nu mă văd bătrân.

Stau ca-n arest, numai la domiciliul meu
Vă scriu prostii și mă tot rog la Dumnezeu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ancorare

În fiecare gând e-o altă zi
Din scurtul drum al vieții către moarte,
În fiecare zi este-un alt gând,
Prin care viața-n gânduri se împarte
Și lumea de lumină se desparte,
Ca cerul înserării de pământ,
Ca ochiul de minunea "a privi",
Tăcând.

În fiecare om este-un alt gând,
Din lumea lui de tâmple și de gânduri,
Cum e copacul desfrunzit și gol,
Când nu-i mai vine seva din pământuri,
Și cum e timpu-n lumea lui de timpuri,
Când spațiul se curbează în nămol
Și cerul se coboară pe pământ,
În gol.

În fiecare timp este-un alt drum
Prin spațiul rostuit pe-o frunză-n vânt,
Un drum ce răvășește norii lumii,
Când cade ploaia vorbei pe pământ,
Și gândul se rodește prin cuvânt,
Ca focul care-și murmură tăciunii
Prin vatra care-și trece-n stâlpi de fum
Tăciunii...

În fiecare om există-un ceas
De lume spațiată-n anotimpuri,
În fiecare vers trăiește-un ton
Pe-o strună cu fiori și labirinturi,
Un mit ce-și duce veacul printre mituri,
O placă sub un ac de gramofon,
Un murmur dintr-o lume fără glas
De om...

În fiecare viu trăiește-un mort,
Căci morții lumii-au fost odată vii,
Se trece toamna din culori în ploi,
Câmpiile mănoase sunt pustii
Și frunzele pădurii cenușii,
Cum este-adesea sufletul din noi,
Când ard pe rug catargele din port
În vii.

Și suntem toți, pe rând, în fiecare,
Venire, ancorare și plecare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alexandru Macedonski

Psalmi moderni

Țărână - suntem toți țărână,
E de prisos orice trufie...
Ce-a fost, în veci are să fie...
Din noi nimic n-o să rămână.
Zadarnic falnice palate
Sunt în pământ rădăcinate:
Nici o pieire nu s-amână.
Despoți, cu frunți încoronate,
Poeți, cu harpe coronate,
Filozofi, oameni de știință,
Pagâni, vestiți prin necredință,
Nici o pieire nu s-amână...
Țărână, suntem toți țărână.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Excelsior" de Alexandru Macedonski este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 6.99 lei.
Rodica Nicoleta Ion

La moartea groparului

Sunt rugi transcendente, sunt zboruri,
Ecoul căderii s-a stins.
În noapte sunt mii de hublouri...
Spre moarte de-acum s-au deschis...

Gropar descarnând cimitire,
Cenușa trecuților morți,
Ascultă cum strigă la tine!
fugi, de acum, nu mai poți.

Se simte durerea-n adâncul
Pleoapei de moarte-mpietrit,
Iar ochii în plâns își revarsă
Un doliu pe chipul cioplit.

Îi plânge-n tăcere și pruncul
Și visul și dorul de casă...
Acum e târziu și amurgul
În ploi îl întoarce acasă.

Gropare cu suflet de stâncă,
De munci istovit, lut din lut,
Mai sapă o groapă adâncă,
Umil, să te-ntorci la-nceput...

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Pillat

Blestemul

Scandat pe drumul vremii copita lui răsună,
Umplură tot pământul fugarii semizei...
Dar noaptea câteodată, în nopțile cu lună,
Când fiecare rază e ploaie de scântei,
îndrăgostiți poeții, atunci când îi adună
Iubirea sau norocul prin codri vechi de tei,
Zăriră, spun cu groază, în goana ei nebună
Năvala de centauri strângând la piept femei.
Și blestemul de veacuri pe neamul lor apasă,
Căci zeul, ce tresare în trup de armăsar,
De-a pururea dori-va femeea ca mireasă.
Deși n-avem potcoava răsunătoare de-aur,
Gonim, o, Zevs, prin lume frumosul în zadar:
în pieptul meu se zbate năprasnic un centaur!

poezie clasică de din Visări păgâne
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă doare tot ce nu e românesc

Aplaudați!... aplaudați cât mai e lumină. Această țară
Refuză iarna noastră, refuză în genunchi să cadă.
Ne uscă florile secate că suntem învinuiți de primăvară ;
Mamele ne sunt demult țărână și vreme n-au avut să vadă
Cum noi căzuți mai jos de jos, ne facem mai umili. Și iară
Plângând ne cheamă soarele... A mai murit o primăvară.

Pe mine nu m-aplaudați... mă doare tot ce nu e românesc ;
Ce n-am trăit este ucis și moartea mă refuză de o vreme,
Iar drumul mi l-au îngrădit străinii și parcă nu răzbesc
merg cu luna la îngălbenit stejarii. Și moartea geme,
Sătulă fiind de haita care urlă la împărțitul ciolanului câinesc.
Am plâns la un stejar ucis... am plâns de tot ce nu e românesc.

poezie de din Exercițiu de Patriotism (Constelații Diamantine - feb 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce poezii de Paște există cu autor anonim? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!