Timpul eroic
Fugeam amândoi pe poduri de fier,
cu pieptul rotit către soare,
loveam cu piatra-n metalul fierbinte,
ascultându-l ca pe-o scoică de mare.
Fugeam amândoi pe poduri de fier,
înspre câmpuri și bălți și nisipuri,
sub noi, trenuri, domol, lunecau pe catran,
purtam măști de copii strâns pe chipuri.
Ne iubeam undeva la sfârșit de oraș,
într-un nord cu mult praf și triaje,
printre șine și pompe, scări smolite, de lemn,
în cartier proletar, cu etaje.
Și cumva se făcea că în larg, după pod,
începea o câmpie săracă ‒
un pustiu de nisip și, în zare, porumb,
și deasupra, cocori care pleacă...
De la muncă ieșeau muncitori salutând
doi copii ce-alergau mână-n mână,
neștiind că în ei se-ascund oameni maturi,
ce iubind vor copii să rămână.
Fugeam amândoi pe poduri de fier,
cu pieptul rotit către soare,
și metalul acela fierbinte ne-ardea
tinerețea zvâcnind în picioare.
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poduri
- poezii despre nisip
- poezii despre muncă
- poezii despre trenuri
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
- poezii despre sfârșit
- poezii despre picioare
Citate similare
Absurdități
pe afara copiii se jucau fericiți
capul tău era mingea lor
se rostogolea pe niște scări
fără vreo logică anume
durerea mea era sclipitoare
cerul era o aeroambulanță
îngerii cu demersul lor isagogic
ieșeau dintr-o biblie cu
micromotor și creau o lume
forma mea de viață te striga
tot mai tare mai tare
o căprioară îmi tresălta
sub cămașă căci fugeam după
tine fugeam după capul tău
pe niște scări ca pe niște pagini
de carte copii plîngeau
după mingea lor măi copii
veți crește mari și voi veți crește
și nu veți avea scăpare
mingea aia nu era un cap
era o anarhie aveți grijă
de capurile voastre
nu le împrăștiați nu le lăsați
să vă sară să vă doară
să se rostogolească pe scări
pe-afară zidarii unei toamne violet
ieșiți din capul acela
ca dintr-o ladă cu arme
mă reconstruiesc migălos indolent
și încet îmi scot unghii din carne
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre toamnă
- poezii despre logică
- poezii despre fericire
- poezii despre durere
- poezii despre cărți
- poezii despre creștinism
- poezii despre creștere
Gardul viu se unduia odată cu ei, continuându-se în depărtare, dincolo de două porți impunătoare din fier forjat, care se iviră deodată în calea celor doi. Nici unul dintre ei nu se opri din mers; ridicară amândoi mâna stângă, ca într-un fel de salut și trecură direct prin ele, ca și când metalul negru ar fi fost din fum.
J.K. Rowling în Harry Potter și Talismanele morții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre negru, citate despre mâini, citate despre fum sau citate despre fier
Gogyohka
nebuni de atâta iubire
fugeam amândoi
din timpul
care trece
ca un vis ciudat și rece
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre nebunie, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sfârșitul și-apoi
N-a mai rămas acum nimic de spus,
ca doi străini la geamuri de vagoane,
în trenuri care merg în sens opus,
ne-ndepărtăm de reci, pustii peroane.
Te duci, mă duc, un sens ne e egal
și-un ceas de fier ne ticăie în șine
Un fluviu de tăcere... Noi, pe mal,
ne sprijinim de poduri în ruine.
N-a fost nici început, s-a și sfârșit,
a fost un fel de vis fără pereche,
un salt spre cer rămas încremenit,
a fost de la-nceput o rană veche.
Ce rost ar mai avea să te acuz,
rămâi cuprinsă-n mila mea cea mare,
dintr-al iubirii-ngrozitor refuz,
în smârcul vieții biată muritoare.
Străină, mai străină ca oricând,
cum n-a fost vreo străină niciodată,
te-am înghețat de vie într-un gând,
să te dezgheț când fi-vei mai curată.
Să te renasc după potopul sfânt,
de crima ta cea dublă achitată,
când oameni noi vom fi pe-acest pământ
și-o fi să ne-ntâlnim ca altădată.
Prin cine știe câte zări de-acum
vom bântui în trenul de povară
și ni se va părea, așa, prin fum,
pe celălalt zărindu-l într-o gară.
Și, tremurând, pe umăr să-l bătem,
Iar tu sau eu deodată să se-ntoarcă:
"A, tu erai?!", "Dar tu?!", "Iată, suntem!",
"E-o nouă viață.", "Mai frumoasă, parcă".
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre început, poezii despre tăcere, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Te-aștept lângă o șină
Te-aștept să vii, iubito, la marea întâlnire,
Te-aștept lângă o șină de tren provincial,
O să ne recunoaștem, pesemne, din privire,
Printr-un instinct anume din regnul animal.
Și-n plus față de-aceasta, vom fi doar noi acolo.
Atâta eu cu tine. De când nu ne-am văzut?
Sau poate niciodată și-o să vorbim tremólo
Despre-o copilărie ce doar ni s-a părut.
Nu cred c-o să te superi dac-o vom lua pe șină
Ținându-ne de mână ca doi copii maturi;
Vei fi într-o rochiță ușoară și senină,
Voi fi într-o cămașă, vom fi aproape puri.
Va mirosi catranul a niște căi ferate,
Noi doi, desculți pe șine, râzând ne-om depărta,
Sălbaticele brize prin plete ni s-or zbate,
Prin noi vor trece trenuri și nu ne va păsa.
Lăsa-vom șuieraturi de locuri și motive,
În urma noastră toate cădea-vor sub rambleu,
Iar noi, hoinarii lumii, sub falnice ogive
De brazi și de foioase vom rătăci mereu.
Vor fi acele trenuri sau poate doar drezine
Din când în când în spate ce ne vor fluiera;
Cinstiți cu viața noastră, vom fi desculți pe șine,
Vor trece mii de trenuri, noi nu ne vom urca...
poezie de Dragoș Niculescu din Săniile adâncului
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre vorbire, poezii despre supărare, poezii despre rochii, poezii despre păr sau poezii despre maturitate
Ca doi copii ai mării
Ești un pescăruș de mare
ce-și ia zborul de pe mal,
până-n depărtata zare,
înfruntând val după val.
Sau ești sirenă de mare
ce-înoată până la mal,
ca să-și găsească iubitul,
să-l ducă, cu ea pe val.
Și ca doi copii ai mării,
legănându-se pe val,
se vor pierde-n largul zării,
depărtându-se de mal.
Fericiți vor fi în mare
ca-într-un palat de cleștar,
în lumina de la soare
vor fi ca un chihlimbar.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre zbor, poezii despre palate sau poezii despre Soare
Erau acuma amândoi oameni în toată firea și totuși copii, copii în inimile lor; și acum venise vara, vara caldă și binefăcătoare.
finalul de la Crăiasa Zăpezii de Hans Christian Andersen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre inimă sau citate de Hans Christian Andersen despre inimă
Prutul nostru care izvorăște din lacrima noastră, Prutul care izvorăște din ochiul nostru a fost, este și va fi în veci apa dorului nostru, care ne-a unit și ne-a despărțit de atâtea ori, nu din vina noastră, nu din vina Dumneavoastră,
Se construiesc poduri spre stele.
Noi, românii, vrem să construim un pod peste Prut.
Podul de flori este un pod simbolic, de înfrățire sufletească.
Dacă nu vom avea fier, vom construi un pod din stejarii de la Miorcani și Pererita.
Grigore Vieru în Apa dorului nostru/ Gazeta de Botoșani, Podul de flori de la Prut (iunie 1991)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre poduri, citate despre vinovăție, citate despre suflet, citate despre stele, citate despre stejari, citate despre ochi, citate despre flori sau citate despre dor
Copii
E un copil! E o copilă!
Sunt amândoi copii!...
Iubirea lor e o idilă,
Cum sunt prin poezii...
Furiși se întâlnesc adese,
Și el îi recitează
Sonete din Musset culese;
Ea tace și oftează...
El cu o vorbă mintea-i fură
Și-o farmecă, șiretul!
Dar se lovește peste gură
Că i-a șoptit secretul...
Cu șoapte calde și timide
Iubirea lor și-o-ngână,
Iar întâlnirea lor se-nchide
C-o strângere de mână.
Se hotărăsc în ziua-a două
Să se revadă iarăși...
Iubirea lor e vecinic nouă,
Deși sunt vechi tovarăși.
Și setea patimei aprinsă,
Din ochi li se revarsă:
Ea pleacă de durere-nvinsă,
El, cu simțirea arsă!
Iubirea lor e o idilă,
Cum sunt prin poezii:
El un copil! Ea o copilă!
Sunt amândoi copii!
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, citate de Traian Demetrescu despre poezie, poezii despre copilărie, citate de Traian Demetrescu despre copilărie, citate de Traian Demetrescu despre tăcere, poezii despre secrete, citate de Traian Demetrescu despre iubire sau poezii despre gură
ZIUA MINUNATA
A fost ziua minunată
A întâlnirii noastre,
Erai foarte încântată
Pluteam amândoi prin astre.
Priveam la tine încântat
Și totodată cu aminte,
Te-am cuprins și sărutat
Am rămas în contemplare.
Eram singuri pe Pământ
În jurul nostru un pustiu,
Plecasem pe tărâmul sfânt
Ne-am trezit într-un târziu.
Am revenit la realitate
Cu gândul la altă amintire,
Care era foarte departe
Care ne-a dus la fericire.
Stăm liniștiți mână în mână
Ca doi copii nevinovați,
Dorind ca totul să rămână
Așa cum stăm, îmbrățișați.
Petia 8 noiembrie 1963
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre realitate, poezii despre nevinovăție, poezii despre gânduri, poezii despre astre sau poezii despre amintiri
A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopșorul pere și răchita micșunele; de când se băteau urșii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrățindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier și s-arunca în slava cerului de ne aducea povești;... A fost odată un împărat mare și o împărăteasă, amândoi tineri și frumoși, și, voind să aibă copii, a făcut de mai multe ori tot ce trebuia să facă pentru aceasta; a îmblat pe la vraci și filosofi, ca să caute la stele și să le ghicească daca or să facă copii; dar în zadar. În sfârșit, auzind împăratul că este la un sat, aproape, un unchiaș dibaci, a trimis să-l cheme; dar el răspunse trimișilor că: cine are trebuință, să vie la dânsul. S-au sculat deci împăratul și împărăteasa și, luând cu dânșii vro câțiva boieri mari, ostași și slujitori, s-au dus la unchiaș acasă.
începutul de la Tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre urși, citate despre tinerețe, citate despre sfârșit, citate despre sat, citate despre picioare, citate despre oi, citate despre lupi sau citate despre greutate
Copiii Columnei ...
Pe Columnă-i neamul românesc
Și invinșilor, și veneraților.
Și copii, copii, copii ce ne privesc,
Cu privirea nemuririi, fraților!
Pe Columnă-s cei, căror învinși
Li s-a dăltuit în piatră veșnicia.
Și copii, copii, copii, care și stinși,
Dăinuiesc prin noi cu România...
Pe Columnă-i și Hiperion,
Și acel, lăsat în grija schitului.
Și copii, copii, copii ce-n unison
Cresc în noi Coloana Infinitului...
poezie de Iurie Osoianu (21 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, citate de Iurie Osoianu despre România, poezii despre infinit, citate de Iurie Osoianu despre infinit, citate de Iurie Osoianu despre creștere, citate de Iurie Osoianu despre copilărie sau poezii despre Coloana infinitului
Poduri emotive
Peste provocări și manii
Peste obsesii și ostentații
Să stabilim intrinsec
Degrabă și afectiv
Poduri de comunicare
Între persoane și oameni
Între ființe și făpturi
În domeniul practic
În mod realist și destoinic
Pe traseul conștiinței
Relații pure și imaculate
Ca între sisteme simpatice
Și cele parasimpatice
Să făurim poduri durabile
Peste obstacole și sincope
Peste prăpăstii și hăuri
Între suflete și suflete.
poezie de David Boia (21 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre suflet, poezii despre obstacole, poezii despre informații sau poezii despre conștiință
Natura nenaturala
prin acea iarbă deasă mi-am alergat sufletul
era cu un pas în față
l-am ajuns la fântâna cu apă sărată
mi s-a părut că mă cunoaște de undeva, a tresărit
încercând să-l ating am spart oglinda mamei,
ne-am tăiat amândoi în cioburi
eu plângeam, el râdea
dintre cioburi am răsărit amândoi într-un copac uscat
a venit o ploaie, a trecut un soare peste noi
acum ne împărțim mugurii
doi la mine, doi la tine
ce viță de vie frumoasă
crezi că e fericită?
poezie de Dan Constantin Muresan
Adăugat de Laura Istratescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viticultură, poezii despre ploaie, poezii despre natură, poezii despre muguri, poezii despre mamă, poezii despre frumusețe sau poezii despre cunoaștere
John Wasson
Oh! Iarba udă de rouă de pe pășunea din Carolina de Nord
Prin care Rebecca se ținea de mine plângând, plângând, plângând,
Cu un copil în brațe și cu alți trei alergând alături, plângând,
Prelungind despărțirea eu plecam la războiul cu englezii;
Și-apoi anii lungi și grei până în ziua bătăliei de la Yorktown.
Și-apoi căutarea Rebeccăi,
Pe care am găsit-o într-un târziu în Virginia,
Doi copii muriseră-între timp.
Într-un car cu boi ne-am dus în Tennessee,
De acolo, după niște ani, în Illinois,
Pentru a sfârși aici, în Spoon River.
Am cosit iarba bizonului,
Am doborât păduri,
Am ridicat școli, am construit poduri,
Am croit drumuri, am cultivat câmpuri,
Singuri cu sărăcia, cu calamitățile, cu moartea
Dacă Harry Wilmans care a luptat în Filipine
Nu are un drapel pe mormânt,
Luați-l pe cel de pe mormântul meu!
poezie clasică de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre școală, poezii despre rouă, poezii despre păduri, poezii despre moarte sau poezii despre drapel
Aforismele sale erau dure ca metalul. De aceea au fost duse la fier vechi.
aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre fier sau aforisme despre aforisme
Toate aspiră către soare
O pasăre în colivie
Nu mai poate ca să zboare.
Mai mult moartă decât vie
Nu mai caută spre soare.
O floare fără lumină
Se veștejește și moare.
Nu mai poate să-și revină
Dacă-i lipsită de soare.
O femeie iubitoare
Cu o gloată de copii,
Îi scoate pe toți la soare,
Să le facă bucurii.
Oricare viețuitoare,
Fie plantă, sau ce-o fi,
Toate-aspiră către soare,
Să rămână mereu vii.
Tot ce trăiește și crește
Are nevoie de soare.
Dacă soarele lipsește
Nu este continuare.
Cât soarele continuă
Să încălzească pământul,
Viața e perpetuă,
Cum Dumnezeu ne e Sfântul.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre păsări, poezii despre plante sau poezii despre flori
Amândoi
Îngemănați fuioare-n fire de tutun,
În deliru-adânc al nicotinei dintre foi,
Cum praf de pușcă-n țevile de tun...
Mă ard de la scânteia ta, pentru amândoi!
Scris sute de citate-n filele de cărți
Șoptite-n susur printre picături de ploi
În coperțile de nori, cu fulgere de porți...
Sunt tunetul, ce-l sparg cuvânt pentru-amândoi!
Cum ape și pământ la orizont sunt cer
Într-un sărut sublim de vis de terni eroi...
Și soare cum se scurge-n nopți de-amor stingher
Și luna e stăpână... M-ard pentru-amândoi!
Și mână-n mână de m-aș pierde-n caldul tău
Și orb devin -doar simț ce suntem numai noi-
Mă rog la cine împarte înger de cei rău
Să-ți lase suflet-zbor... iar mie, greul trupului pentru-amândoi!
De gând în gând se-adună timpul de când e
Și n-ar mai fi-existat nici ființe, nici strigoi,
Și tot m-aș răstigni fără sfârșit -fără să-ntreb de ce-
De tu mi-ai cere Univers să fim... doar amândoi!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre strigoi, poezii despre nori sau poezii despre noapte
Te agățai de inima mea
Admiram sedus picăturile ploii,
ca în suflet să mi te fixez;
țipam prin ploaie, ne simțeam bine,
și-mi venea să cânt, să dansez.
Vara sosea cu hohote de grâu,
cu cicori de ploaie cântând;
tu, cu rochia udă ca-n copilărie,
te agățai de inima mea surâzând.
Și fugeam către sat pe un drum,
ținându-ne de mâini amândoi;
o, pământul era de apă acum,
și-ți vedeam sânii, aproape goi.
poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre seducție, poezii despre sat, poezii despre mâini, poezii despre inimă sau poezii despre dans
Metaforele unui nobil venețian
Douăzeci de oameni traversând un pod,
Într-un sat,
Sunt douăzeci de oameni traversând douăzeci de poduri
În douăzeci de sate
Sau un om
Traversând un singur pod într-un singur sat.
Acesta este un cântec vechi
Care nu-și va declara sinele...
Douăzeci de oameni traversând un pod,
Într-un sat,
Sunt douăzeci de oameni traversând un pod
Într-un sat.
Acela nu-și va declara sinele,
Deși este cert că înseamnă...
Cizmele oamenilor tropăie
Pe lespezile podului.
Primul perete alb din sat
Se ivește printre pomii roditori.
La ce anume oare mă gândeam?
Astfel înțelesul evadează.
Primul perete alb din sat...
Pomii roditori...
poezie de Wallace Stevens
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre muzică, poezii despre metafore, poezii despre copaci, poezii despre alb sau poezii despre Veneția