Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Valeriu Cercel

Scrisoare către un bun amic

Mă-ntrebi în ultima scrisoare,
Om însurat, la fel ca mine,
De ce ai tu belele, oare,
Iar eu o duc atât de bine(?!)

Vezi tu... e-o vorbă românească,
Ce spune clar, de multă vreme,
Că..."Dumnezeu să te ferească
De ale curvelor blesteme!"

O vorbă foarte-adevărată,
Și sunt convins, văzând ce jale
Este pe-atâți faliți, măi tată,
Ce-ajung aiurea-n tribunale,

Cum n-au noroc nici de lovele,
N-au somn, chiar fără lună plină,
Rămân în pană de pingele,
Sau pe vreun câmp fără benzină,

Ori... dup-o mamă de bătaie
Luată dintr-o neglijență,
Ajung ca fraierii-n pârnae,
În loc s-ajungă la Urgență,

Numai că eu... Doamne ferește!
Cât timp am fost flăcău în viață,
Chiar dacă lumea clevetește,
Pot să le râd la toți în față,

Și nu îmi fac nicicum probleme,
Că ar fi curve sictirite,
Ce au ajuns să mă blesteme...
Iubind... numai femei cinstite!

poezie satirică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Valeriu Cercel

Nedreptate divină

Nu știu cum le-ai dat Tu, Doamne, unora noroc cu sacul,
Eu, la șaizeș'cinci de toamne, crucesc ca tot săracul,
Auzindu-i și prin piață cum se plâng, fără temei,
, noroc n-avură-n viață, de când sunt ei, la femei!?

Fi'ndcă, după cum văd treaba, mitocani, bețivi sau chiori,
Și cum dracu' și-a pus laba,-s însurați de șapte ori,
Tot la fel, și divorțați, cum mi-au spus-o ei, pe șleau,
Mari bascule de bărbați, ... noroc în viață n-au!

Blonde, brune, platinate, ochi albaștri, verzi, căprui,
Mai cuminți, mai deocheate, cum e Leana nu știu cui,
Și-au avut... fără mișto, unele cu un mijloc,
Și ce pept, și ce popo', de... sub plapumă luau foc!

De-aia, tot gândind, Părinte, fiind vorba de noroc
Și femei, ca om cuminte, mi-a rămas mintea în loc,
Fiind... cum ești informat, în patru'j-de ani și-o vară,
Doar o dată însurat, cu aceeași Mărioară,

Așa , Ți-o spun și basta, că nu sunt trăit în crâng!
Poa' zică-orice nevasta, fi'ndcă eu tre' să mă plâng,
Socotind, dintr-un condei... fără glume, caragață...
, de fapt eu, la femei, norocos n-am fost în viață!

poezie satirică de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Father's day

Făcutu-s-a o constatare,
Că de la Eva, fi-nd umile,
A dat, la mame, Domnul, zile
Ce n-a avut nici tata mare,

De-au hotărât ei, democrații,
Acum un centenar, exact,
Semnând apoi chiar și un act,
Să aibe-o zi pe an și tații,

O zi când pot avea și ei,
Iar soațele se fac că plouă,
Un păhărel în plus, sau două,
Așa cum au de obicei,

O zi când, fără nicio teamă,
La ei în casă pot vorbi
Despre dureri, sau ce-ar dori,
Crezând că sunt băgați în seamă,

Și-apoi, cu multă bucurie
Le vin copii în alai,
Sperând, la tați, niște mălai,
Cum fac, de fel, la ananghie,

Si numai cu voia femeii,
În capul mesei, celebrați,
Se simt și ei că sunt bărbați,
tortu-l stinge nepoțeii...

O zi, când poate învingă
În Africa de Sud, Olanda,
Și nu are, telecomanda,
Nici soacra, voie, s-o atingă,

E-o zi de neuitat, se știe,
Realizând, pe-al vieții drum,
Că fără ei n-ar sta nicicum
Nevestele-n bucătărie,

E-o zi când sunt satisfăcuți,
Și dacă nu în special,
Sunt, cel puțin, în mod legal
Ca tați, și ei, recunoscuți.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Porționări în pierdere

... partea mea, de pasăre ușoară,
își tot pierde din pene,
privirea ageră-i tot mai alene
și totuși, timpul zboară...

... și câinele din mine, bun,
nici nu mai latră, nu păzește
ce-am, nu mai gonește
nici stihii, pe-orice ne-bun...

... nici vorbă de vreun leu, rege,
căci scaunele-jilț sunt ocupate
de mulți alergători... palate,
îs multe, nu mai am vreo lege...

... noroc că i-am citit pe Platon, pe Seneca
și gândul mi-a rămas îngreunat,
atât de greu că nu-mi poate fi, el, luat...
redescopăr singur, zilnic... Eureka!

PS
... și ce să fac acum, plâng
că nu știu ce fac alții, ai mei,
ce sunt... nu, au fost, ei, zmei
și n-au citit... cum oare se re-strâng...

... din pierderi, un întreg se mai ajung?

poezie de (25 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Chestiuni neexplicate (celor interesați)

E-o chestie ce nu s-a explicat
Și chiar de-a fost, nicicum clar și concis:
De ce un individ ce-a divorțat
Ajunge în infern, nu-n paradis?!

Pentru cei ce s-au căsătorit
Și-au divorțat de două ori, sau trei,
În paradis e-un loc nepotrivit,
Venind cu-așa nărav și obicei;

Ca să te-nsori în rai, o dat' măcar,
Sau chiar să divorțezi, n-ar fi păcat...
Problema-i , în raiul legendar,
Un popă nu găsești sau avocat!

poezie satirică de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Ofertă de serviciu

După o viață de amar,
Departe însă de păcat,
Un pocăraș, un șpriț, mai rar,
Ori pe la fufe noaptea-n sat…
Imaculat și-n buzunar,
Lucrând cinstit, mai mult la stat,
Norocu’, n-ai să crezi, un car (!)
Prostit cred, peste mine-a dat:

Am fost asear’ emailat
Cu o ofertă, fără dar,
Un job mișto, ușor, curat,
La poarta iadului, portar,
Fi’n’ și iadul e dotat
Cu-o poartă, unde-ntr-un dosar
Oricare e înregistrat,
Amprente, dinți, se iau la bar ;
Să-l trec frumos, civilizat,
Pe fiecare-n “Arial”,
Poruncile de le-a-ncălcat,
Cu fapta, gândul sau oral:
Dac-a ciordit, dac-a furat,
De-i găinar sau criminal,
Dacă vreo babă-a violat
În sâmbete pe la vreun bal,
Dac-a sărit când s-a-mbătat
În cârciumă făcând scandal,
Dac-a mințit și a votat
Mereu partidul liberal,
Dacă nevasta și-a-nșelat
Chiar de-a schimbat-o anual,
De a luat șpagă, sau a dat
Chiar și-o cafteală, amical,
Ori de-a trișat, sau plagiat,
La cărți, -i cel mai infernal!....

…. Și-al dracului, m-a angajat
Cât ai clipi și-ai zice “pește”,
Nu c-aș fi eu calificat
Ori păcătos, Doamne ferește (!)
C-am fost din nou emailat,
Știi lumea azi cum clevetește:
Vechiul portar, concediat,
Nu știa iotă…românește!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Farago

Micul vânător

Spunea Mihnea către câine:
- "Tare sunt voios, măi Pik!
Uite-ți dau un os și pâine,
C-am să merg cu tata mâine
Și cu tine merg, măi Pik,
Nu-mi mai trebuie nimic;

Am o pușcă-adevărată,
Am și sac de vânător,
De s-ar face "mâini" odată
Să-mi văd pușca încărcată
Și să văd și eu cum mor
Păsărelele din zbor...

Va muri vreuna oare
Când oi da cu pușca? - Dar
Am stau vad cum moare?...
Că eu plâng, mai Pik, și-mi pare
C-am să plâng și-acuma chiar.

Plâng, dar mama-i vinovată
tot spune că-i păcat,
Ce, nu știi? a plâns odată
Pentru-o pasăre-mpușcată
Și pe tata l-a certat
spunea că nu-i păcat...
Dacă spune tata, poate
-i așa cum spune, dar
Bine-ar fi, măi Pik, de toate
Păsărelele-mpușcate
Ar putea -nvie iar...

Dar atunci la ce-ar fi bune
Gloanțe și alici și puști
Daca-n sac nu ai ce pune
Când te-ntorci -? atuncea, spune,
Pentru ce să mai împuști?

Și cum mergi cu sacu-n spate
De n-ai gând -mpuști nimic,
Și ce sac mai am eu, frate,
Și ce haine încheiate
Cu butoni ce nu se stric'
Că-s de corn de cerb, măi Pik.

Ai vezi tu mâni ce bine
Îmi sta mie vânător,
Merg cu tata și cu tine
Și-au să spuie toți de mine:
- "Ce mai pui de vânător!"...

Pui de vânător, vezi bine,
Dar cu mila ce mă fac?
Când mi-o spune tata - "Ține
Pușca drept, și trage bine!"
Ce mă fac, măi Pik, ce fac
Când va face pușca PAC,

Și-oi vedea eu păsărele
Moarte din pricina mea?...
Am plâng mai rău ca ele...
Doamne, zău, ce de belele,
Vai de bucuria mea!...

Dar de-aș spune tatei oare
pân' deprind, aș vrea
Să merg doar la vânătoare
Și să-mi fac o țintă mare
Colo-n câmp să trag în ea?
Ce crezi tu, Pik, ar vrea?

Și să-l rog -mi dea și mie
Să aduc ceva vânat?...
Uite-așa, halal -mi fie!
Cine ar putea știe
Că nu eu l-am împușcat?

Dar de cineva -ntreabă
Ce aduc în sac, pot eu
Să mai fiu copil de treabă
De-oi minți spunând în grabă
aduc vânatul meu?

Nu, măi Pik, întotdeauna
Le-am spus toate drept și-acum
Să trântesc gogea minciuna
Pentr-un "bravo" luat în drum
Pe nedrept?... Ba nicidecum,

Eu răspund vorbă curată
Cum e drept, și alt nimic; -
Că pe cei ce mint o dată
Nu-i mai crede nimeni, Pik.
Și rămân pe viața toată
Niște oameni de nimic".

poezie pentru copii de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Catelusul schiop si alte poezii" de Elena Farago este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -8.00- 5.60 lei.

Mama: Tu chiar vrei rămâi singură? Nu vezi toate fetele sunt în competiție pentru un bărbat? Numai tu,... tu chiar nu cauți fii deloc atractivă?
Fiica: Eu sunt floarea de la marginea prăpastiei. Dacă vrea să mă iubească, cel care va vrea, nu ar trebui să mă iubească pentru forța din interiorul meu, de a sta la margine, și totuși, de a rezista?" (în mintea mea).... în realitate îi răspund "Și mie îmi pare rău pentru fața pe care o am. Nu pot abține să nu îmi fac rău.
Mama: Întelege, așa funcționează toți bărbații, pentru ei contează cum arată o fată, e vorba de prima impresie. Te vede așa, plină de bube, o să fugă de tine. Orice băiat, orice băiat...
Fiica: Nu numai orice băiat, chiar orice om... sunt un monstru. Nici măcar o prietenă nu am... Toate așteaptă de la mine ceva. Iar eu, uneori, îmi doresc fiu altcineva...
Mama: Data viitoare te internez la spital, te declar incapabilă să te controlezi.
Fiica: Da, sigur.... Așteaptă măcar să ajung la cauză, împlinesc profeția, și o să pot fi domnișoara cu altă față. Vedem noi cine râde la sfârșit, eu și amicul meu Kierkegaard. Îmi pare rău, mamă, dar numai dacă o salvez pe Ariadna o să mă pot iubi vreodată. Ai idee câte strategii trebuie elaborez ca să distrug monstrul?
Mama: Care monstru, parcă tu erai monstrul?
Fiica: Cât de încuiată fii să nu realizezi monstrul ține captivă din primii ani de copilărie? Toate fricile alea, faptul că nu alergam spre tine, când aveam nevoie de tine, fuga de realitate, fuga de mine însămi, toate sunt rezultatele operei lui. Pe care am de gând să o închei anul ăsta. Și știu exact cum...
Mama: Cum?
Fiica: Să îți prezint labirintul... mi-e teamă numai să nu faci infarct, pentru aici nu mai poți ascunde cine ești cu adevărat. Aici, poate, o să îți auzi urletele la fel de tare cum le aud eu. Pentru , aici, toți îmi văd capul ascuțit, când el de fapt e rotund. Numai și numai pentru ăsta e rezultatul fricii mele de oameni. Și nu am altă șansă decât trec prin Pădurea Interzisă, să îmi înving frica.
Mama: Imposibil... în Pădurea Interzisă nu o să poți supraviețui. O să rămâi cel puțin fără picioare...
Fiica: Nu și dacă îmi iau o pelerină verde de camuflaj... și un prieten de încredere...
Mama: Parcă spuneai că nu ai prieteni...
Fiica: Nu am, dar de unde știi tu că nu o să am... e drept, un parteneriat la început, fac eu un efort... Ideea este se pune la bătaie toată viața mea, mamă. Nu pot da înapoi...
Mama: Vezi doar să nu mai ai încredere din nou într-un lup, știi bine ce ai pățit ultima oară...
Fiica: Fără frica de lupi, păstorii nu ar putea avea curaj. Pot fi o ciobăniță bună, o știu sigur, mi-a spus-o luna. Ea nu minte niciodată...
Mama: Te las în protecția Maicii Domnului...
Fiica: Ea mi-a trimis visul cu furtuna... chiar dacă aș călca în mijlocul morții, tot aș fi în siguranță. Nu crezi merită?...
Mama: Eu niciodată nu mi-am dorit decât să te protejez. Iartă- pentru tot ce n-am putut înțelege.
Fiica: Vei înțelege, la sfârșit...

replici din Scufița Verde, scenariu de
Adăugat de Ana-Maria GondoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Divorț în stil românesc

După atâția ani de căsnicie,
Acum, amândoi ne pensionăm,
Nici vorbă despre ură, dușmănie,
De-acord căzurăm ca să divorțăm,

Și nu că ar fi fost nepotrivire
De caracter, ea grasă, io schilod,
Ci chiar ne potrivim, dintr-o privire
Suntem făcuți pe-același calapod,

Că eu sunt fumător... și ea fumează,
Eu sting atunci când beau, ea bea cu foc,
La poker eu trișez, și ea trișează,
Cum dracu' de-am avut așa noroc?!

Iar când ne-ncăierăm, o iau la moacă,
Dar eu nicicând la față nu am dat,
De păr o iau doar când nu vrea tacă
Și-o-njur de mă-sa, fi'nd manierat,

Așa amândoi am hotărât,
După o viață plină de capricii,
Să divorțăm, ne șade urât
S-avem un partener cu-atâtea de vicii.

poezie satirică de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 5 decembrie 2016.
Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Valeriu Cercel

Halloween

Anul acesta, am gândit,
Cum rar fac asta câteodată,
maschez deosebit
Cumva sperii lumea toată,

Și cum în lume-i tărăboi,
Am hotărât, de Halloween,
S-apar în cartier la noi
Leit Osama bin Laden ;

Un akaem și dinamită
Am luat în "sale" din prăvălie,
Fără relații, fără mită,
Chiar mi le-au dat pe datorie,

Turban, mai lesne am găsit,
M-am uns pe față cu magiun,
Iar barba chiar s-a potrivit
Aia ce-o port de Moș Crăciun,

Însă ce îmi era utilă
Și n-am găsit un pui măcar,
Am luat în loc de o cămilă
Un fost amic de-al meu, măgar,

Și-am mers s-o sperii pe-o vecină
Să-mi dea bomboane dumneaei,
De-o văd trăsnită! cum leșină
Cu bin Laden în pragul ei,

un minut, doar, mai ‘nainte
Ce mă văzu-n micul ecran
Cu-aceiași față, ochi, veșminte,
Cu akaem și cu turban!

Acum, și io speriai
Atât de tare c-am fugit,
Dar după colț, un polițai
Când m-a văzut s-a îngrozit,

Și ca să-i trecă, devotat,
Cum dumnealor nu dau cu parul,
Mi-a dat amendă c-am fumat
În timp ce conduceam măgarul ;

Mă duc apoi la farmacie
îmi revin, iau un hap,
Da' când ies, vezi urgie (!)
Trei polițai aveam pe cap,

Șocați, c-am fost iar amendat
Și tot din vină de măgar...
Cicătelea, n-a fost parcat
În modul regulamentar,

Apoi îmi zic, hai s-o-nspăimânt
Pe soacră-mea ce stă mai jos,
Da', chiar de intră în pământ
o anunț c-așa-i frumos,

Când l-o vedea pe terorist
La ușa ei, plină de groază,
Pe cât sunt io de pesimist,
Precis se repatriază,

Dar fui pe loc înconjurat,
Vorbind la două celulare,
De un batalion speriat
De trupe paramilitare,

Dar am scăpat, la fel, subit,
Cum am noroc atât de rar,
Tot cu-o amendă, c-am vorbit
Pe urecheat la celular,

Așa că eu, de Halloween,
Făcui o mare constatare:
De teroristul bin Ladin
Pe lume nici în cot n-o doare,

E îngrozită-n schimb, și tare,
De o țigare,-un celular,
Nu mai vorbesc de o parcare,
Chiar de e vorba... de-un măgar!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ziua ta, copile drag

De ziua ta, Copilul Meu,
rog la Bunul Dumnezeu,
Să-ți dea tot binele din lume
Și-n minte numai gânduri bune.
Noroc, iubire, sănătate,
În viață tu să ai de toate.
ai în suflet numai soare
Și-n viață veșnic sărbătoare.
S-ai parte doar de fericire,
Și multă, multă implinire.
Chiar dacă nu sunt lângă tine
Aș vrea știu -ți este bine
Și când ți-i greu sau nu ți-i bine,
Să știi că-s mereu lângă tine
Cu gândul și cu inima
Te rog crezi, copila mea.
Iar dacă ți-am greșit vreodată,
Te rog iartă, dragă fată.
C-așa-i în viață, toți greșim
Când nici nu ne închipuim.
Dar trebuie avem răbdare
Cu toți cei ce ne ies în cale.
Și trebuie s-avem puterea,
Să trecem multe cu vederea...
a greși e omenește,
Dar oare cine nu greșește?!

poezie de (1 iunie 2009)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Dogaru

Dacă poți spune o vorbă bună, trebuie s-o spui fără ezitare, iar dacă nu poți, atunci e mai bine să taci. Dar gândește-te de două ori înainte de a spune o vorbă rea.

în Oscilograful nocturn (6 iunie 2008)
Adăugat de Emil DogaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Definesc viață

Ce-o să mă coste lenea inerției!
Îmi pier timpul
cu ochi fixați aiurea,
neștiut de nimeni, doar îmi purtând securea
inconștient d-epuizarea avuției
abstracte,
partajată între două acte
fără a mi se indica nici anotimpul;
cât va dura plăcerea
fără a mi se cunoaște în vreun fel vrerea.

Oare tu cum numeri...
și ce-nseamnă folos?...
Al cui?...
Pe cine porți pe umeri;
căci nu mi s-a propus
iau ceva de sus, pe sus,
de ce sunt pus modelez o scoarță,
scrijelesc cu-n cui
de os
ce sunt, în fond!...
... Lăsând deoparte mintea-mi hoață
ce pare fără limite de timp, un bond!?

păcălesc -și zic că sunt inteligent-
cu o himeră
denumită arbitrar,
se pare peste tot, mai bărbătește...
suflet;
un excipient,
un fel de sferă,
singurul ce clocotește
fără numerar,
imaterial... nici cel puțin un cuget.

Înseamnă "sunt"... "lipsă",
și nu sunt, sigur, dacă nu spun... sunt,
sau dacă m-aș piti-n pământ;
deci nu exist, în fapt...
nu sunt,
trăiesc în propriul gând,
sunt o eclipsă
într-o realitate de inapt
ce mi-o fac singur așa-zisă...
o ideală, interzisă...

Oare
sunt eu
... sau e doar viața
ce-i floare
efemeră
iar eu "sunt" gheața,
un fond de Dumnezeu,
o topitură-n timp,
infinitate dintr-o eră;
s-asigur cărăuș... continuu
primăvăratec anotimp,
pe un traseu lipsit de rectiliniu.

Și-n fond greșesc,
nefiind... n-am cum nimic definesc!

poezie de (5 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Râd mereu...

Mamă, știi că de ceva timp râd mereu?
Râd de tot și de toate,
Râd de oameni, de întâmplări,
Râd de lucruri și de situații,
Mulți îmi spun că râd prea mult,
uneori râd fără motiv.
Nimeni niciodată nu și-a dat seama
câtă tristețe plânge în râsul meu.
Știi de ce râd mamă?
Pentru că numai așa
Pot stăpâni plânsul care macină.

poezie de (1 ianuarie 2012)
Adăugat de Natalia PopusoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Lui nea Iancu Caragiale

Chiar dacă anii trec agale
Și-n raiuri ochii și-a deschis,
La fel și azi, prin ce a scris,
E viu nea Iancu Caragiale ;

Îl regăsim în mod burlesc,
Cu-același zâmbet ceas de ceas,
"La Moși", "La poștă", la taifas,
Unde-i "Boborul" românesc,

În vreo "Fifină", "Marghioală",
Sau în vreun Rică, Pristanda,
La vreo "Pastramă trufanda"
De pe "La hanul lui Mânjeoală",

În cei de-și vând, simandicoși,
Un Farfuridi, orator,
Un Dandanache, luptător,
"Parlamentarele gogoși",

În "mizerabili", "moftangii",
"Bampiri, corupți, bibici, mișei"
Împiedicându-ne de ei
Aproape-n fiecare zi...

Și-apoi, "rezon!", aproape toți
Ce-avem "famelie" o știm,
Un "Domnul Goe"-l regăsim
Printre copii, printre nepoți!

Iar când vedem, nu e bizar,
Ca-n Franța, Anglia, faliți
Cu vile, bani și... nemunciți,
C-ar fi ceva..."curat murdar"!...

Dar venerabilu-i etern
Și "admirabil" și "sublim",
Cu-o vorbă ce-o tot auzim:
De unde bani? De la guvern!...

Și chiar de a umblat haihui,
La Haimanale fi'nd născut!
Jupânu' Iancu, din trecut,
A fost și e la locul lui,

Că de-aia azi -ntreb și-oftez,
Privind ce fac "mișeii"-n stat,
Și nu-s... nici vorbă, turmentat!
Cu cine oare-am să votez?!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Lui nea Iancu Caragiale

Chiar dacă anii trec agale
Și-n raiuri ochii și-a deschis,
La fel și azi, prin ce a scris,
E viu nea Iancu Caragiale;

Îl regăsim în mod burlesc,
Cu-același zâmbet ceas de ceas,
"La Moși","La poștă", la taifas,
Unde-i "Boborul" românesc,

În vreo "Fifină", "Marghioală",
Sau în vreun Rică, Pristanda,
La vreo "Pastramă trufanda"
De pe "La hanul lui Mânjeoală",

În cei de-și vând, simandicoși,
Un Farfuridi, orator,
Un Dandanache, luptător,
"Parlamentarele gogoși",

În "mizerabili", "moftangii",
"Bampiri, corupți, bibici, mișei"
Împiedicându-ne de ei
Aproape-n fiecare zi...

Și-apoi, "rezon!", aproape toți
Ce-avem "famelie" o știm,
Un "Domnul Goe"-l regăsim
Printre copii, printre nepoți,

Iar când vedem, nu e bizar,
Ca-n Franța, Anglia, faliți
Cu vile, bani și... nemunciți,
C-ar fi ceva..."curat murdar"!...

Dar venerabilu-i etern
Și "admirabil" și "sublim",
Cu-o vorbă ce-o tot auzim:
De unde bani? De la guvern!...

Și chiar de a umblat haihui,
La Haimanale fi'nd născut!
Jupânu' Iancu, din trecut,
A fost și e la locul lui,

Că de-aia azi -ntreb și-oftez,
Privind ce fac "mișeii"-n stat,
Și nu-s... nici vorbă, turmentat!
Cu cine oare-am să votez?!

poezie satirică de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vorbărie

Chiar de le știm că sunt limbute
Pe florentine, venețiene,
La zvonuri tare pricepute,
Chiar și bătrânele viclene,
De-ar fi lombarde ori ramlene,
Ori genoveze, știu precis,
Nici piemonteze ori savoiene,
N-au plisc mai bun ca la Paris.

Cică țin curs de-oratorie
Napolitanele; le place
Cotcodăceala, cum se știe,
Celor nemțoaice ori prusace.
De-s egiptene, ori grecoaice,
Sau unguroaice, nici în vis,
Nici castiliene, spanioloaice,
N-au plisc mai bun ca la Paris.

Bretone, svitere? -nvețe,
La fel gascone, touluziene:
La Podul Mic, știu precupețe
De pești ce le-ar muțí; lorene,
Ori englezoaice, caleziene,
(Nu știu, ajunge câte-am zis?)
Nici picarde din Vallencienne,
N-au plisc mai bun ca la Paris.

Părinte, dă premiu de limbuție
Pariziencelor, chiar dacă li-s
Talienele pizmașe; dar, se știe,
N-au plisc mai bun ca la Paris!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Iarnă grea

De când știu n-am detestat
Și n-am urât iarna mai tare,
Așa cum astăzi s-a-ntâmplat
Sperând -i ultima ninsoare ;

O așteptam întotdeauna
Într-ale ei albe veșminte
Și să-i fi zis măcar vreuna,
Nu îmi aduc, vreodat', aminte,

Fi'ndcă așa sunt eu de fel,
De când se cerne prima nea
Și pân' la primul ghiocel,
aflu în natura mea:

Cum văd ninge la ferești,
scarpin vesel pe buric,
Sorbind, c-am rude la Pitești,
O țuică fiartă în ibric,

Și peste-o săptămână, dacă
Va ninge iar, cu vânt și ger,
Îi fac necaz, scăpând în joacă
Mai multe boabe de piper...

Iar de se pune pe ninsoare
Trei zile-n șir, cum nu-s voinic,
Nici vorbă c-o să mă doboare
Cât țuica fierbe în ibric!

Și-i râd în nas privind de sus,
stau la cinci, am și balcon...
De când e ea nu m-a răpus
Chiar făr' port măcar palton!

Însă acum, ca niciodat'
Mi-e teamă că mă dau învins,
Ingrata iarnă, ne-ncetat
Parcă-n prostie a tot nins,

Și mă întreb, plin de fiori,
De-ajung în primăvară viu,
Fi'n'că a nins de-atatea ori
De m-a lăsat fără rachiu!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Duhovnici

S-a adunat atât de multă, multă jale
Că nu mai am nici apa din țesuturi s-o fac picuri,
Să sting atâtea focuri din moderne catedrale,
Ce sfinți, ce-și zic așa, cred necredințe ar fi, nimicuri.

Parcă inchizitori ar fi, un Giordano Bruno iar, îl vor
Acum o masă, pe junime judecând atât de laic...
Cum ar decide ei cum trăiască al meu popor,
De-ar fi numai doar smerițenii, un pic trecute, arhaic.

Se umflă tot mai mult zișii lui Dumnezeu slujbași,
Dar n-au nimic din Creator, sunt mai păgâni, avari
Să fie numai ei, înconjurați de sărăcime, mulții nevoiași
Stând într-o rugă în întuneric, cu ai lor Psalmi, drept cărturari.

E atât Hristos în aer, noi îl respirăm, noi, ai săi fii,
Plini rugi îl venerăm tot noi, -i suntem și ofrande.
Noi suntem o eternitate, noi umplem un Pământ cu atâți copii
Duhovnicește, chiar de-i din amor, carnal și el... Oh, Doamne!

poezie de (9 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Greierele și furnica

Dintre fabulele care
Au avut succes odată,
Este una ce îmi pare,
Astăzi, foarte demodată,

Chiar mai mult, inoportună
Pentru-această rânduială,
Cu-o morală care-i sună
Nici ca nuca-n tencuială ;

"Greierele și furnica"...
Lăutar, ea gospodină!...
Fac pariu și bunica
De-ar citi-o se închină

Fiind vremile schimbate,
Crize lungi și barosane,
Plus că nu sunt menționate,
Celulare, blugi, Merțane,

Iar apoi, e-o "Uniune",
Ce, pentru armonizare,
Fabulei i s-ar impune
O reactualizare

După legi europene,
Și cerințelor de piață,
Puse vechile catrene
La situația de față,

Fără vreo discriminare,
Sau rasism, iar în finală
Greierele fi'nd cel care
Va veni cu o morală

(Orișicum, de vreți-nu-vreți,
Doar privind la noua eră,
Cam toți vechii cântăreți
Au făcut azi carieră!)...

Greierele, deci, artist,
Cu conservator, se știe,
Domiciliu, navetist,
Neplătind la stat simbrie,

După șprițuri și manele,
Cam pe la sfârșit de vară,
Rămânând fără lovele
Și sacâz pentru vioară

S-a gândit că n-are rost,
La furnica cea ingrată,
Să mai meargă ca un prost
A mai lua sictir o dată

Și s-a dus la bancă, drept,
Cu elan și bucurie,
Precum omul înțelept
Să se bage-n datorie ;

Credit, neavând vreodată,
I-a fost... dulce, sugerat,
De o viespie-nțepată
Să se ducă la furat....

Trecu strada vizavi,
La o bancă și mai mare
Unde ăia,-n plină zi,
I-au rupt câteva picioare ;

Dar povestea lui, șocantă,
Fiind vorba de lovele,
Acu-i mai interesantă,
Ca și în telenovele:

Dup-atâtea ghinioane,
Prin ce șmen, nu am habar,
A vândut, pe milioane,
Scripca lui ca... Stradivar!

Virtuos, plin de talente,
Și bengos la caracter,
Se trezi, eminamente,
Peste noapte -i bancher,

De-a-nceput chiar a se teme
Nu de foame, nici de sete,
Regulat de noi probleme:
Banii trebuiau fete,

Și cum fraieri n-a găsit
Să producă fecundare,
Nu știu cum, și-a amintit
De furnica muncitoare (!?)

Care, fiind gospodină
Și naivă, dedicată,
Era, fără altă vină,
Prada cea mai indicată

Să-i ofere-un împrumut
Cu-o dobândă ideală,
Doi la sută, doar atât,
(Asta numai de momeală)

Pentru țoale, termopane,
Chiar și două limuzine,
Ori să-și bage silicoane
le-oftice pe vecine ;

Așa , într-o clipită
Și cât doar ai zice pește,
Furnicuța ispitită
A făcut ce-i omenește,

Coborând pe înserat
Dintr-un Mercedes balșoi
Și cu-n pept de-a virusat
Cam un sfert de mușuroi,

Până-n zori, când ( băi bădie,
Cum se dă și azi din fleancă!)
Devenise pandemie....
Toate-au dat buluc la bancă,

Unde, binefăcător,
Cu-n procent de-ți dai karate,
Le-a dat greierele, lor,
Cât puteau căra în spate,

De-a ajuns un mușuroi,
Furnicuțe muncitoare,
Generații apoi
Să plătescă fi'nd datoare,

Întreit, chiar mă gândesc,
Pentru zeci, sute de ani,
Fi'n'că timp ăi de trudesc
N-au, oricum, facă bani...

Iar acuma, spre finală,
Greierele, cum spusei,
Va veni cu o morală
Ce-o găsiți și singurei

Numai de veți lua aminte
La o mică eroare:
O furnică... n-are minte
ajungă debitoare!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Gențiana Groza

O pisică și-un cățel

Vorbăreață din născare,
O pisică stă la soare
Și tot mișcă din mustață
Cu-n cățel față în față.

- Vreau știi, spune pisica,
Cu un nas cam atâtica,
Eu pernițe am la gheare
Și mereu cad în picioare.

Stau la pândă, măi Grivei,
Să îi prind pe șoricei
Care-s tare jucăuși,
Uite unul chiar acuș!

Și pisica se repede
Când pe șoricel îl vede.
Stă puțin și se gândește
Cățelușul și grăiește:

- Am și eu picioare bune
Și puternice, pot spune,
Iar cu ele alerg bine,
Mult mai repede ca tine.

Când stăpânul nu-i acasă
Noaptea, singurel lasă,
Dacă vine vreun om rău,
Să-l ferească Dumnezeu

-l apuc cu dinții bine,
Nu scapă nicicum de mine.
- Mac, mac, mac, zice rățoiul
Să oprească tărăboiul,

Fiecare știe treaba,
Voi vă lăudați degeaba...
Tu, Grivei, primești foloase
stăpânul îți dă oase,

Zi de zi te îngrijește,
De ești harnic, te-ndrăgește.
Iară tu, mâța Lăluța,
Care-n oală bagi lăbuța,

Șoriceii de n-ai prinde
La târg blana ți s-ar vinde
Pe o mână de făină
Sau o pană de găină.

Și vă spun în încheiere
Un proverb care nu piere,
Cum că: "Lauda de sine
Nu miroase deloc bine".

fabulă de din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce pot face împotriva durerilor de măsea până ajung la dentist? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook