Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Marin Sorescu

Mi se pare mie sau e târziu? Cum a trecut timpul! Începe să fie târziu în mine. Uite, s-a facut întuneric în mâna dreaptă și-n salcâmul din fața casei. Trebuie să sting cu o pleoapă toate lucrurile care au mai rămas aprinse, papucii de lângă pat, cuierul, tablourile. Restul agoniselii, tot ce se vede în jur, până dincolo de stele, n-are niciun rost s-o iau, va arde în continuare. Și-am lăsat vorbă în amintirea mea, măcar la soroace mai mari, universul întreg să fie dat lumii de pomană.

citat celebru din piesa de teatru Iona de
Adăugat de Enache AndreiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.

Citate similare

Marin Sorescu

Și am lăsat vorbă, în amintirea mea, măcar la soroace mari, universul întreg să fie dat lumii de pomană.

citat celebru din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Mai târziu în seara asta

Aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Băiatul acela nu ți-a aruncat niciodată măcar o privire
Nu a încercat te cucerească
Se îmbracă după cum îți imaginezi tu,
e înalt și mândru
E mereu prezent
în gândurile tale
Zi și noapte
Iar tu aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Iar tu aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
pentru că seara vine mereu.

cântec interpretat de Pet Shop Boys
Adăugat de Oana- Manuela MihaiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Remușcări

E ceasul prea târziu se pare
să mai oprească acest timp
și timpul este ca o mare
cu valurile lui din chip.

Și frunzele cândva de verde
pline de viață au mai fost,
acum e toamna și se vede
pe unde umblu fără rost.

Cu mâinile în buzunare
și cu paltonul încheiat,
privesc un cer și o cărare
pe care des le-am mai umblat.

Sus este luna, jos pământul
și între ele sunt doar eu,
mai e o liniște și vântul
și pașii mei și Dumnezeu.

Mă-nchin la cerul plin cu stele
și mă gândesc cum a trecut,
pe marea mea multă durere
ce n-am crezut-o și văzut.

E ceasul prea târziu se pare
să mai îndrept ce am făcut
și limbile nu au răbdare
și mă lovesc și-s abătut.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lucrurile n-ar trebui să fie atât de grele

O viață trebuie lase
semne adânci:
urmele pe unde ea
s-a dus și de unde s-a întors
ridicându-și corespondența
sau mutând furtunul
în grădină;
unde stătea
în fața chiuvetei,
un loc uzat, bătătorit;
sub mâna ei, clanța ușii
de-atâta frecat
a devenit albicioasă;
tivul pe care ea
obișnuia -l pipăie
în întuneric
aproape a dispărut.
Lucrurile trebuie
-i păstreze amintirea.
Drumul
unei vieți trebuie
rămână marcat;
trebuie poarte cicatrice.
Și când viața se oprește,
un anumit spațiu –
nu contează cât de mic –
trebuie rămână zgârâiat
în urma marei parade
cauzatoare de pagube.
... Lucrurile n-ar trebui să fie atât de grele.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "Erratic Facts Paperback" de Kay Ryan este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.
Robert Louis Stevenson

Vagabondul

Lăsați-mi traiul care-mi place,
Iubirea nu-mi știe de nume,
Vreau cer senin și multă pace,
Cărări – mă petrec prin lume.
Vreau pat în fân sub bolta sfântă,
Hran㠖 îmi iau din râuri;
Astfel de viață mă încântă,
Astfel vreau trăiesc pururi.

Însemne-mi destinul viața
Acum sau mai târziu, oricând o vrea,
Binecuvântată fie-i lumii fața
Și drumul dinaintea mea.
N-am bani și nici iubiri de dus,
Nici cu prieteni a mă ține,
Mi-ajunge cerul cel de sus
Și drumul de sub mine.

Fie ca toamna m-ajungă
Pe drumegul meu sihastru,
Amuțind păsările-n luncă,
Chemând ierni cu ger albastru.
Alb ca făina, câmpul înghețat –
Cald lângă foc, ca-n paradis –
Toamna nu mă va supune niciodat',
Cum nici al iernilor abis.

Însemne-mi destinul viața
Acum sau mai târziu, oricând o vrea,
Binecuvântată fie-i lumii fața
Și drumul dinaintea mea.
N-am bani și nici iubiri de dus,
Nici cu prieteni a mă ține,
Mi-ajunge cerul cel de sus
Și drumul de sub mine.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Strange Case of Dr Jekyll and Mr Hyde : A Graphic Novel in Full Colour" de Robert Louis Stevenson este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -40.00- 11.99 lei.

Plansul unui ciob de lut...

Trupul mi-e tăiat în două,
mi-este smuls și dus departe.
Mi-a ramas doar jumătatea,
care este-acum pe moarte.
Smulsă-i carnea de pe mine;
nici măcar nu curge sânge,
Numai sufletul se zbate
și cu lacrimi grele, plânge.
Cum să-mi înțeleg destinul,
cum cred că-mi va fi bine,
Cînd din tot ce-a fost odată,
sunt doar lacrimi și suspine?
Cum să mai privesc în mine,
dacă-n jur e totul gol,
Seara când merg la culcare...
dimineața când mă scol...?
Și-n zadar întind eu mâna;
nu e nimeni s-o atingă,
Numai credinciosu-mi câine,
e alături să o lingă.
Să te smulg bătând, din mine,
inimă, te sfâșii,
Ca -mi pot trăi tot restul
zilelor reci și pustii!
Ce mai sunt, fără de tine,
ce mi-a mai rămas întreg?
Care gând și care faptă,
va face -nțeleg?
Acum sunt un ol de jale,
ce de lacrimi e umplut;
Glas de chin și disperare,
înălțat din ciob de lut.
Doamne, de mi-e asta soarta,
putregai dacă am fost,
Și-am trăit un sfert de secol
doar o viață fără rost,
Doamne, ia-mi azi lutu-n mână
și frământă-l cu putere,
Ca vărs șuvoi de lacrimi
și o mare de durere.
Lasa-mă plâng de-a pururi
și tot nu va fi destul.
Lutul... cere multe lacrimi,
până când va fi sătul!

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Lauda ochilor

Ochilor, voi știți de ce se-nvârtește Pământul?
Ca vedeți voi mereu alte stele
Și cerul întreține ghirlande licurinde
Ținând aprinse toate stelele
Care se-ntrec să fie nevăzute
Ca fetele mari la măritat
Și tot universul e cu ochii pe voi,
Ochilor. Pe planeta asta cu
Miliarde de oglinzi în care
Se gătește lumina.
mai vorbesc de iarbă, de păsări
Sau de flori? Pentru voi sunt, ochilor.
Norii sunt pentru ochi. Dar tunetul?
Pe el n-aveți ochi -l vedeți,
Cu toate că vă face și el poze cu blitzul.
Sunetul a rămas al urechii.
Restul e pentru ochi.

poezie de din Pacoste de dragoste (23 septembrie 2009)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spune-mi odată? Te implor

Iubita mea o știi demult,
Cât vreau o vorbă să-ți ascult,
De mângăiere și alin,
Să-ndepărteze atâta chin,
Ce mă păzește peste tot
De-atâta dor nici că mai pot,
Puterile -mi țin.

Nu mă lăsa" rătăcitor"
Să pribegesc fără amor,
Fă-mă luceafăr străveziu,
O stea, strălucesc pe viu,
Mai dă-mi iubirea înapoi
Și amintirea din "zăvoi",
Că mâine-i.. prea târziu.

Nu-ți vinde "duhul" prea ușor,
Unui "cretin" și impostor,
Ce-i drept, un alt "soi,"dar parșiv,
Ce se dă mare detectiv,
Dar care-i mic în tot ce vrei
Mai altfel ca niște mișei,
Din fire"agresiv".

Iubirea mea, dacă nu-ți plac,
Spune-mi cum vrei așa-m fac,
Mă voi retrage-ncetișor,
Ca doina veche din folclor,
In codru dulce de stejar,
Să uit de toate, de amar
Și-apoi... și-apoi mor.

Când amintirea din trecut,
Te va-ndemna la un sărut
Să strângi în brațe un "bibelou",
S-auzi prin vis al meu ecou,
Ce te-a chemat de-atâtea ori,
La "școala" cu grădini și flori,
Acolo pe..." platou".

Să vezi în el sclipirea mea,
In suflet -mi simți dragostea
Iar dorul -ți fie părtaș,
Măcar o zi-n al tău lăcaș,
Așa cum mie mi-a fost dat
Să sufăr ani, înlăcrimat,
Mai rău ca un "ocnaș".

Iubita mea nu-i un blestem,
Ci o chemare, un îndemn
Să faci așa cum o dorești,
Cu vorbe reci mă copleșești,
Spune-mi odată, că-i târziu,
In ochii tăi sunt un "pustiu",
Acolo, în... "Dudești".-

Mă voi retrage-ndurerat,
Din drumul strâmb și blestemat,
Cu ochii plin de duioșie
Și inima-mi arzând "făclie".
Iți jur pe sfânta "Născătoare,"
Nicicând nu-ți mai ies în cale,
Iubita mea... "Mărie".

poezie de
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Când dimineața de toamnă e cețoasă

trag de comoditate și de mine
e greu s-o iau de la-nceput în fiecare dimineață
e sfârșit de toamnă și ceață groasă s-o tai în felii
privesc afară
uite îmi acord acest timp/ un exercițiu de concentrare
nimic mai mult/ pricep
nebuloasa
nu are nicio logică
și de-ar avea
ce-are de-a face cu logica mea/ n-are niciun rost
sună ca și cum nu aș ști nimic sau aș ști totul despre ea/
atunci de ce să n-o ating
uite prevăd și o privesc mai cu luare-aminte
nu ca să mai descopăr încă o dată că ar fi
mai cețoasă în această dimineață
luntrea mea/ așa ușoară cum e/
o străpunge și o treace
pentru
revărsarea nesfârșitei promisiuni de lumină și a clipei de
bucurie când simți că ești unde nu ai fost

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pulsar

Nu este liniște în cer, de ce ar fi?
cunoști ceva născut din om
să fie tern ori prea ușor? Din somn
rămâi cu vise, iar tu visuri vrei, o știi...

Și-ți arde carnea, timpul te consumă
necontenit adapi cu tine șoaptele din cer,
răscoale țin să se răzbune pe cuvântul sper
când prea târziu apar iubiri ce par postume.

Pulsar, în tine timpul te ardea
dar nu știai cum arde carnea mea,
cum vâlvătaia alunga din mine suflet boț
și blestemam, nebun ce mă simțeam și hoț...

Iar din țigare, rotocoale se-nalță aiurea,
privirea-ți pare agățată ca de-un gând
ce nu mai știe cum să fie, grav ori blând
iubind femeiea, iar te pierzi cu firea.

poezie de
Adăugat de Sorin ȘomandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Maria: Deci, Nis... Spune-mi mai bine ce mi-ai adus?
Nistor: Păi, nu prea mult, Piticot, că n-am avut ce... Doar o carte și o felicitare, pe care m-am străduit scriu cât mai frumos. Sper descifrezi ce-am înșirat pe acolo.
Maria: O mă străduiesc înțeleg ce-ai scris, vreau știu. Și... O carte?! Foarte interesant.
Nistor: Nu e una dintre cele din biblioteca navei noastre; știu că pe acelea le-ai citit deja pe toate. Așa că ți-am adus una de-a mea, de la mine, de prin lucrurile mele și se axează pe teme geografice, deci, nu știu cât de mult o să-ți placă, dar n-am găsit altceva.
Maria: Nu-ți face griji, e perfectă! Geografie... O -mi placă.
Nistor: Bine. Fie, uite, recunosc, mai aveam ceva pentru tine, dar... Cum era vorba despre o ciocolată mare, n-am putut -i rezist pe drum, până aici și... Uite, îmi pare rău, asta-i tot ce mi-a rămas din ea; doar ambalajul.
Maria: Hmm?! Nu face nimic, Nis. Te înțeleg. Și apreciez faptul că mi-ai spus totuși, n-ai ascuns acest lucru. Dar ce idee năstrușnică și pe tine, Nis; încerci -mi aduci o ciocolată!? Nu-ți închipuiai că n-o să poți rezista pe drum, fără s-o consumi pe toată până aici?!
Nistor: Regret, dar măcar am încercat. Apropo, nu aveți nimic dulce de ronțăit pe aici? Mie mi s-au cam sfârșit rezervele.
Maria: Ah, da... Servește-te, te rog! Și scuză-mă că nu te-am servit până acum.
Nistor: Nu-i nici o problemă, micuțo, dar... Te aștepți cumva să iau doar o singură bomboană, sau îmi dai mie toată cutia?
Maria: Ah... După ce ia și Luci măcar o bomboană, poți păstra tu restul.
Nistor: Ei, hai, glumeam doar.
Maria: Dar eu vorbeam serios. Foarte serios!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jucăria

Dușman grozav e timpul, mi se pare
acuma ca și când te-aș fi visat,
cum poate mai visează câte-o floare
pământul, iarna, după ce-a-nghețat.
Iubirea noastră astfel a trecut,
ca dâra luminoasă-a unei stele,
și bezna-n urma ei s-a refăcut,
de-mi pare steaua fericirii mele,
că niciodată n-ar fi strălucit.
Și nu mai știu acuma dac-am stat
cu tine, dacă-n pieptul tău iubit
eu inima-ntr-o zi ți-am ascultat.
Cuvintele pe care le rosteai,
din depărtări de basm răsună parcă,
pentru că mierea tot acelui grai,
lângă urechea alteia le-ncearcă.
Din ce în ce mai șubred e sub pas
pământul amintirilor și-mi pare
că dintr-un vis frumos mi-au mai rămas
frânturi ciudate și strălucitoare.
Zadarnic între ele le leg
încerc acuma, fiindcă nu se poate
din cioburi vasul -l mai faci întreg,
și tristă surâzând mă joc cu toate
aducerile-aminte la un loc,
ca un copil cu jucăria care,
i s-a stricat, dar n-a dat-o pe foc,
pentru că alta mai frumoasă n-are.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Sorescu

Ne cunoaștem

Ne cunoaștem,
Ne-am întâlnit într-o zi
Pe pământ,
Eu mergeam pe o parte a lui
Tu pe cealaltă.

Tu erai așa și pe dincolo,
O, erai ca toate femeile,
Uite că ți-am reținut
Chipul.

Eu m-am emoționat
Și ți-am spus ceva cu mâna pe inimă,
Dar n-ai avut cum m-auzi.

Pentru că între noi treceau întruna mașini
Și ape și mai ales munți,
Și tot glohul.

M-ai privit în ochi
Dar ce să vezi?
În emisfera mea
Tocmai se făcuse noapte.

Ai întins mâna: ai dat de un nor.
Eu am cuprins de umeri o frunză.

poezie celebră de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Târziu

Târziu de zi,
Târziu de an,
În care toate cad în van,
Târziu de dragoste,
Târziu,
Doar în culori cărămiziu,
Târziu de fericiri trecute
Puse-n romanțe pe tăcute,
Târziu de ochi frumoși
Târziu,
Când nu mai pot,
Când nu mai viu,
Târziu de un sărut furat,
Târziu,
Că nu te-am ascultat,
Târziu
Când ai plecat pe veci
Și eu credeam că nu mai pleci,
Târziu am naufragiat,
Într-un banal de plagiat,
La indigo te-am copiat,
Dar nu era mirosul tău,
Era miros clocit de ou,
Târzie vreme e acum
Și singur rătăcesc pe drum
Târziu, târziu,
Dar n-am ce face,
Vremea n-o mai putem întoarce,
Târziu, regrete, despărtiri,
Într-o poveste cu iubiri,
Așa începe dragostea,
Și se termina tot așa,
Târziu noi regretăm mereu
Și luăm din viată ce-i mai greu...

poezie de (29 aprilie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Durerea

Durerea-i o chemare,
Durerea-i salvare!
Durerea e un scut!
E viață!
E teama de a pierde... viața!
E trezire, e chemare!
Te ține lângă mine... Nemurire,
Până când se va rupe timpul!
Până voi fi una cu pământul,
Sau cu vântul!
Durerea-i dincolo de toate cuvintele!
E.... infinitul!
E începutul!
E completarea vieții!
E în toate, chiar și-n stele!
Durerea arde!
Durerea...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alexandra Negru

Dintr-un alt anotimp

S-a făcut târziu
și încă nu ți-am spus tot
ce am vrut -ți spun, ca și cum aș fi trecut printr-o sită
o mulțime de lucruri și după o mulțime de nimicuri
au rămas cuvintele mari și neapărat dureroase,
s-a făcut târziu, s-a întunecat afară
și mi-e tot mai greu -ți deslușesc ochii
în lumina bolnavă-oranj a unui felinar stradal,
ești ca o țintă pe cel mai îndepărtat
perete al camerei, trimit săgețele spre tine, cad toate
în gol și-mi pierd curajul,
pentru că
s-a făcut târziu de tot
și tot discursul pe care l-am repetat în minte și pe care
credeam că îl voi rosti
ca de pe un prompter mintal, cu pauze în locurile potrivite,
cu tandrețea și vina celui care părăsește,
s-a destrămat,
s-a dus naibii tot și eu am rămas
cu un bolovan uriaș
apăsându-mi în piept,
strivindu-mă tot pe dinăuntru,
tu ai plecat fără bănuiești nimic,
fără te întrebi de ce tremur toată,
de ce am vorbit
despre toate nimicurile acelea,

se făcuse târziu, era o noapte urâtă tare,
ploua și miroseam a țigări și vulnerabilitate,
am plecat și eu,
cu un blank mintal total,
ca un Cadillac Eldorado negru
rulând spre nicăieri
cuprins încet
de ceață și fum greu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Deviant" de Alexandra Negru este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 13.99 lei.
Marin Sorescu

Cum?

Mă doare golul dintre scări
Și golul dintre cuvinte
Și dintre celule -
Atâta spațiu pierdut
Și care nu va fi arat niciodată.

Cum să mai fie belșug
Când lumea nu mai poate crește
Din cauza păsărillor răpitoare
Care-o tot ciugulesc?

Nimic nu se poate umple
Bine de tot,
Nici măcar spaima.
Cum să mai fie belșug?

poezie celebră de din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de EvaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Chirurgul trebuie să fie tânăr sau aproape tânăr, mâna să-i fie sigură, statornică, nu-i tremure niciodată. Mâna stângă să fie tot atât de abilă ca mâna dreaptă, spiritul să fie îndemânatic și milos, atât cât este necesar vindece bolnavul.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sting

E bine visăm, uneori visele se pot împlini, mie mi s-a întâmplat. Și acum trăiesc un vis, din care însă, mai curând sau mai târziu, cineva mă va trezi...

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Târziu în suflet

S-a făcut târziu în suflet,
îl strâng cu mâna de pe drum
mă gândesc că poate s-o fi prins ceva în el,
în timp ce noi mergeam din om în om,
întrebându-i ce mai fac cu viața.
A nins așa de frumos
că ne-au rămas pașii în zăpadă
(să mai zică cineva că n-am existat!)
în timp ce râdeam.
Aici, pe unde-am ajuns,
e foarte departe și frig,
și-aș mai vrea aud o dată
povestea aceea
despre noi
jucându-ne
dincolo de deșerturi.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook