Mi se pare mie sau e târziu? Cum a trecut timpul! Începe să fie târziu în mine. Uite, s-a facut întuneric în mâna dreaptă și-n salcâmul din fața casei. Trebuie să sting cu o pleoapă toate lucrurile care au mai rămas aprinse, papucii de lângă pat, cuierul, tablourile. Restul agoniselii, tot ce se vede în jur, până dincolo de stele, n-are niciun rost s-o iau, va arde în continuare. Și-am lăsat vorbă în amintirea mea, măcar la soroace mai mari, universul întreg să fie dat lumii de pomană.
citat celebru din piesa de teatru Iona de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre întuneric
- citate de Marin Sorescu despre întuneric
- citate despre trecut
- citate de Marin Sorescu despre trecut
- citate despre timp
- citate de Marin Sorescu despre timp
- citate despre stele
- citate de Marin Sorescu despre stele
- citate despre promisiuni
- citate de Marin Sorescu despre promisiuni
- citate despre mâini
- citate de Marin Sorescu despre mâini
- citate despre amintiri
Citate similare
Și am lăsat vorbă, în amintirea mea, măcar la soroace mari, universul întreg să fie dat lumii de pomană.
citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai târziu în seara asta
Aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Băiatul acela nu ți-a aruncat niciodată măcar o privire
Nu a încercat să te cucerească
Se îmbracă după cum îți imaginezi tu,
e înalt și mândru
E mereu prezent
în gândurile tale
Zi și noapte
Iar tu aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Iar tu aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
pentru că seara vine mereu.
cântec interpretat de Pet Shop Boys
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înălțime, poezii despre seară, poezii despre prezent, poezii despre noapte, poezii despre mândrie, poezii despre imaginație sau poezii despre gânduri
Remușcări
E ceasul prea târziu se pare
să mai oprească acest timp
și timpul este ca o mare
cu valurile lui din chip.
Și frunzele cândva de verde
pline de viață au mai fost,
acum e toamna și se vede
pe unde umblu fără rost.
Cu mâinile în buzunare
și cu paltonul încheiat,
privesc un cer și o cărare
pe care des le-am mai umblat.
Sus este luna, jos pământul
și între ele sunt doar eu,
mai e o liniște și vântul
și pașii mei și Dumnezeu.
Mă-nchin la cerul plin cu stele
și mă gândesc cum a trecut,
pe marea mea multă durere
ce n-am crezut-o și văzut.
E ceasul prea târziu se pare
să mai îndrept ce am făcut
și limbile nu au răbdare
și mă lovesc și-s abătut.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre trecut
- poezii despre toamnă
- poezii despre stele
- poezii despre religie
- poezii despre mâini
Lucrurile n-ar trebui să fie atât de grele
O viață trebuie să lase
semne adânci:
urmele pe unde ea
s-a dus și de unde s-a întors
ridicându-și corespondența
sau mutând furtunul
în grădină;
unde stătea
în fața chiuvetei,
un loc uzat, bătătorit;
sub mâna ei, clanța ușii
de-atâta frecat
a devenit albicioasă;
tivul pe care ea
obișnuia să-l pipăie
în întuneric
aproape a dispărut.
Lucrurile trebuie
să-i păstreze amintirea.
Drumul
unei vieți trebuie să
rămână marcat;
trebuie să poarte cicatrice.
Și când viața se oprește,
un anumit spațiu
nu contează cât de mic
trebuie să rămână zgârâiat
în urma marei parade
cauzatoare de pagube.
... Lucrurile n-ar trebui să fie atât de grele.
poezie de Kay Ryan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre întuneric, poezii despre pagubă, poezii despre devenire sau poezii despre amintiri
Vagabondul
Lăsați-mi traiul care-mi place,
Iubirea nu-mi știe de nume,
Vreau cer senin și multă pace,
Cărări să mă petrec prin lume.
Vreau pat în fân sub bolta sfântă,
Hrană să îmi iau din râuri;
Astfel de viață mă încântă,
Astfel vreau să trăiesc pururi.
Însemne-mi destinul viața
Acum sau mai târziu, oricând o vrea,
Binecuvântată fie-i lumii fața
Și drumul dinaintea mea.
N-am bani și nici iubiri de dus,
Nici cu prieteni a mă ține,
Mi-ajunge cerul cel de sus
Și drumul de sub mine.
Fie ca toamna să m-ajungă
Pe drumegul meu sihastru,
Amuțind păsările-n luncă,
Chemând ierni cu ger albastru.
Alb ca făina, câmpul înghețat
Cald lângă foc, ca-n paradis
Toamna nu mă va supune niciodat',
Cum nici al iernilor abis.
Însemne-mi destinul viața
Acum sau mai târziu, oricând o vrea,
Binecuvântată fie-i lumii fața
Și drumul dinaintea mea.
N-am bani și nici iubiri de dus,
Nici cu prieteni a mă ține,
Mi-ajunge cerul cel de sus
Și drumul de sub mine.
poezie clasică de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre vagabondaj, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre râuri, poezii despre rai sau poezii despre prăpăstii
Plansul unui ciob de lut...
Trupul mi-e tăiat în două,
mi-este smuls și dus departe.
Mi-a ramas doar jumătatea,
care este-acum pe moarte.
Smulsă-i carnea de pe mine;
nici măcar nu curge sânge,
Numai sufletul se zbate
și cu lacrimi grele, plânge.
Cum să-mi înțeleg destinul,
cum să cred că-mi va fi bine,
Cînd din tot ce-a fost odată,
sunt doar lacrimi și suspine?
Cum să mai privesc în mine,
dacă-n jur e totul gol,
Seara când merg la culcare...
dimineața când mă scol...?
Și-n zadar întind eu mâna;
nu e nimeni s-o atingă,
Numai credinciosu-mi câine,
e alături să o lingă.
Să te smulg bătând, din mine,
inimă, să te sfâșii,
Ca să-mi pot trăi tot restul
zilelor reci și pustii!
Ce mai sunt, fără de tine,
ce mi-a mai rămas întreg?
Care gând și care faptă,
mă va face să-nțeleg?
Acum sunt un ol de jale,
ce de lacrimi e umplut;
Glas de chin și disperare,
înălțat din ciob de lut.
Doamne, de mi-e asta soarta,
putregai dacă am fost,
Și-am trăit un sfert de secol
doar o viață fără rost,
Doamne, ia-mi azi lutu-n mână
și frământă-l cu putere,
Ca să vărs șuvoi de lacrimi
și o mare de durere.
Lasa-mă să plâng de-a pururi
și tot nu va fi destul.
Lutul... cere multe lacrimi,
până când va fi sătul!
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre lut, poezii despre zile, poezii despre trup și suflet, poezii despre sânge sau poezii despre suflet
Lauda ochilor
Ochilor, voi știți de ce se-nvârtește Pământul?
Ca să vedeți voi mereu alte stele
Și cerul întreține ghirlande licurinde
Ținând aprinse toate stelele
Care se-ntrec să fie nevăzute
Ca fetele mari la măritat
Și tot universul e cu ochii pe voi,
Ochilor. Pe planeta asta cu
Miliarde de oglinzi în care
Se gătește lumina.
Să mai vorbesc de iarbă, de păsări
Sau de flori? Pentru voi sunt, ochilor.
Norii sunt pentru ochi. Dar tunetul?
Pe el n-aveți ochi să-l vedeți,
Cu toate că vă face și el poze cu blitzul.
Sunetul a rămas al urechii.
Restul e pentru ochi.
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (23 septembrie 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre vorbire, poezii despre virginitate, poezii despre urechi, poezii despre sunet, poezii despre păsări, poezii despre planete sau poezii despre nori
Spune-mi odată? Te implor
Iubita mea o știi demult,
Cât vreau o vorbă să-ți ascult,
De mângăiere și alin,
Să-ndepărteze atâta chin,
Ce mă păzește peste tot
De-atâta dor nici că mai pot,
Puterile să-mi țin.
Nu mă lăsa" rătăcitor"
Să pribegesc fără amor,
Fă-mă luceafăr străveziu,
O stea, să strălucesc pe viu,
Mai dă-mi iubirea înapoi
Și amintirea din "zăvoi",
Că mâine-i.. prea târziu.
Nu-ți vinde "duhul" prea ușor,
Unui "cretin" și impostor,
Ce-i drept, un alt "soi,"dar parșiv,
Ce se dă mare detectiv,
Dar care-i mic în tot ce vrei
Mai altfel ca niște mișei,
Din fire"agresiv".
Iubirea mea, dacă nu-ți plac,
Spune-mi cum vrei așa-m să fac,
Mă voi retrage-ncetișor,
Ca doina veche din folclor,
In codru dulce de stejar,
Să uit de toate, de amar
Și-apoi... și-apoi să mor.
Când amintirea din trecut,
Te va-ndemna la un sărut
Să strângi în brațe un "bibelou",
S-auzi prin vis al meu ecou,
Ce te-a chemat de-atâtea ori,
La "școala" cu grădini și flori,
Acolo pe..." platou".
Să vezi în el sclipirea mea,
In suflet să-mi simți dragostea
Iar dorul să-ți fie părtaș,
Măcar o zi-n al tău lăcaș,
Așa cum mie mi-a fost dat
Să sufăr ani, înlăcrimat,
Mai rău ca un "ocnaș".
Iubita mea nu-i un blestem,
Ci o chemare, un îndemn
Să faci așa cum o dorești,
Cu vorbe reci mă copleșești,
Spune-mi odată, că-i târziu,
In ochii tăi sunt un "pustiu",
Acolo, în... "Dudești".-
Mă voi retrage-ndurerat,
Din drumul strâmb și blestemat,
Cu ochii plin de duioșie
Și inima-mi arzând "făclie".
Iți jur pe sfânta "Născătoare,"
Nicicând să nu-ți mai ies în cale,
Iubita mea... "Mărie".
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre dor, poezii despre școală, poezii despre visare, poezii despre violență, poezii despre sărut, poezii despre stejari sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pulsar
Nu este liniște în cer, de ce ar fi?
cunoști ceva născut din om
să fie tern ori prea ușor? Din somn
rămâi cu vise, iar tu visuri vrei, o știi...
Și-ți arde carnea, timpul te consumă
necontenit adapi cu tine șoaptele din cer,
răscoale țin să se răzbune pe cuvântul sper
când prea târziu apar iubiri ce par postume.
Pulsar, în tine timpul te ardea
dar nu știai cum arde carnea mea,
cum vâlvătaia alunga din mine suflet boț
și blestemam, nebun ce mă simțeam și hoț...
Iar din țigare, rotocoale se-nalță aiurea,
privirea-ți pare agățată ca de-un gând
ce nu mai știe cum să fie, grav ori blând
iubind femeiea, iar te pierzi cu firea.
poezie de Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre nebunie, poezii despre naștere sau poezii despre fumat
Când dimineața de toamnă e cețoasă
trag de comoditate și de mine
e greu s-o iau de la-nceput în fiecare dimineață
e sfârșit de toamnă și ceață groasă s-o tai în felii
privesc afară
uite îmi acord acest timp/ un exercițiu de concentrare
nimic mai mult/ pricep
nebuloasa
nu are nicio logică
și de-ar avea
ce-are de-a face cu logica mea/ n-are niciun rost
sună ca și cum nu aș ști nimic sau aș ști totul despre ea/
atunci de ce să n-o ating
uite prevăd și o privesc mai cu luare-aminte
nu ca să mai descopăr încă o dată că ar fi
mai cețoasă în această dimineață
luntrea mea/ așa ușoară cum e/
o străpunge și o treace
pentru
revărsarea nesfârșitei promisiuni de lumină și a clipei de
bucurie când simți că ești unde nu ai fost
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre logică, poezii despre dimineață, poezii despre sfârșit, poezii despre promisiuni sau poezii despre bucurie
Maria: Deci, Nis... Spune-mi mai bine ce mi-ai adus?
Nistor: Păi, nu prea mult, Piticot, că n-am avut ce... Doar o carte și o felicitare, pe care m-am străduit să scriu cât mai frumos. Sper să descifrezi ce-am înșirat pe acolo.
Maria: O să mă străduiesc să înțeleg ce-ai scris, vreau să știu. Și... O carte?! Foarte interesant.
Nistor: Nu e una dintre cele din biblioteca navei noastre; știu că pe acelea le-ai citit deja pe toate. Așa că ți-am adus una de-a mea, de la mine, de prin lucrurile mele și se axează pe teme geografice, deci, nu știu cât de mult o să-ți placă, dar n-am găsit altceva.
Maria: Nu-ți face griji, e perfectă! Geografie... O să-mi placă.
Nistor: Bine. Fie, uite, recunosc, mai aveam ceva pentru tine, dar... Cum era vorba despre o ciocolată mare, n-am putut să-i rezist pe drum, până aici și... Uite, îmi pare rău, asta-i tot ce mi-a rămas din ea; doar ambalajul.
Maria: Hmm?! Nu face nimic, Nis. Te înțeleg. Și apreciez faptul că mi-ai spus totuși, n-ai ascuns acest lucru. Dar ce idee năstrușnică și pe tine, Nis; să încerci să-mi aduci o ciocolată!? Nu-ți închipuiai că n-o să poți rezista pe drum, fără s-o consumi pe toată până aici?!
Nistor: Regret, dar măcar am încercat. Apropo, nu aveți nimic dulce de ronțăit pe aici? Mie mi s-au cam sfârșit rezervele.
Maria: Ah, da... Servește-te, te rog! Și scuză-mă că nu te-am servit până acum.
Nistor: Nu-i nici o problemă, micuțo, dar... Te aștepți cumva să iau doar o singură bomboană, sau îmi dai mie toată cutia?
Maria: Ah... După ce ia și Luci măcar o bomboană, poți păstra tu restul.
Nistor: Ei, hai, glumeam doar.
Maria: Dar eu vorbeam serios. Foarte serios!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre geografie, citate despre sfârșit, citate despre perfecțiune, citate despre frumusețe, citate despre dulciuri, citate despre cărți, citate despre ciocolată, citate despre bine și rău sau citate despre biblioteci
Jucăria
Dușman grozav e timpul, mi se pare
acuma ca și când te-aș fi visat,
cum poate mai visează câte-o floare
pământul, iarna, după ce-a-nghețat.
Iubirea noastră astfel a trecut,
ca dâra luminoasă-a unei stele,
și bezna-n urma ei s-a refăcut,
de-mi pare steaua fericirii mele,
că niciodată n-ar fi strălucit.
Și nu mai știu acuma dac-am stat
cu tine, dacă-n pieptul tău iubit
eu inima-ntr-o zi ți-am ascultat.
Cuvintele pe care le rosteai,
din depărtări de basm răsună parcă,
pentru că mierea tot acelui grai,
lângă urechea alteia le-ncearcă.
Din ce în ce mai șubred e sub pas
pământul amintirilor și-mi pare
că dintr-un vis frumos mi-au mai rămas
frânturi ciudate și strălucitoare.
Zadarnic între ele să le leg
încerc acuma, fiindcă nu se poate
din cioburi vasul să-l mai faci întreg,
și tristă surâzând mă joc cu toate
aducerile-aminte la un loc,
ca un copil cu jucăria care,
i s-a stricat, dar n-a dat-o pe foc,
pentru că alta mai frumoasă n-are.
poezie celebră de Magda Isanos
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre tristețe sau poezii despre miere
Ne cunoaștem
Ne cunoaștem,
Ne-am întâlnit într-o zi
Pe pământ,
Eu mergeam pe o parte a lui
Tu pe cealaltă.
Tu erai așa și pe dincolo,
O, erai ca toate femeile,
Uite că ți-am reținut
Chipul.
Eu m-am emoționat
Și ți-am spus ceva cu mâna pe inimă,
Dar n-ai avut cum să m-auzi.
Pentru că între noi treceau întruna mașini
Și ape și mai ales munți,
Și tot glohul.
M-ai privit în ochi
Dar ce să vezi?
În emisfera mea
Tocmai se făcuse noapte.
Ai întins mâna: ai dat de un nor.
Eu am cuprins de umeri o frunză.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre inimă, poezii despre frunze, poezii despre femei, poezii despre cunoaștere sau poezii despre apă
Târziu
Târziu de zi,
Târziu de an,
În care toate cad în van,
Târziu de dragoste,
Târziu,
Doar în culori cărămiziu,
Târziu de fericiri trecute
Puse-n romanțe pe tăcute,
Târziu de ochi frumoși
Târziu,
Când nu mai pot,
Când nu mai viu,
Târziu de un sărut furat,
Târziu,
Că nu te-am ascultat,
Târziu
Când ai plecat pe veci
Și eu credeam că nu mai pleci,
Târziu am naufragiat,
Într-un banal de plagiat,
La indigo te-am copiat,
Dar nu era mirosul tău,
Era miros clocit de ou,
Târzie vreme e acum
Și singur rătăcesc pe drum
Târziu, târziu,
Dar n-am ce face,
Vremea n-o mai putem întoarce,
Târziu, regrete, despărtiri,
Într-o poveste cu iubiri,
Așa începe dragostea,
Și se termina tot așa,
Târziu noi regretăm mereu
Și luăm din viată ce-i mai greu...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (29 aprilie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre sărut furat, poezii despre plagiat, poezii despre fericire sau poezii despre culori
Durerea
Durerea-i o chemare,
Durerea-i salvare!
Durerea e un scut!
E viață!
E teama de a pierde... viața!
E trezire, e chemare!
Te ține lângă mine... Nemurire,
Până când se va rupe timpul!
Până voi fi una cu pământul,
Sau cu vântul!
Durerea-i dincolo de toate cuvintele!
E.... infinitul!
E începutul!
E completarea vieții!
E în toate, chiar și-n stele!
Durerea arde!
Durerea...
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre salvare, poezii despre infinit, poezii despre frică sau poezii despre durere
Dintr-un alt anotimp
S-a făcut târziu
și încă nu ți-am spus tot
ce am vrut să-ți spun, ca și cum aș fi trecut printr-o sită
o mulțime de lucruri și după o mulțime de nimicuri
au rămas cuvintele mari și neapărat dureroase,
s-a făcut târziu, s-a întunecat afară
și mi-e tot mai greu să-ți deslușesc ochii
în lumina bolnavă-oranj a unui felinar stradal,
ești ca o țintă pe cel mai îndepărtat
perete al camerei, trimit săgețele spre tine, cad toate
în gol și-mi pierd curajul,
pentru că
s-a făcut târziu de tot
și tot discursul pe care l-am repetat în minte și pe care
credeam că îl voi rosti
ca de pe un prompter mintal, cu pauze în locurile potrivite,
cu tandrețea și vina celui care părăsește,
s-a destrămat,
s-a dus naibii tot și eu am rămas
cu un bolovan uriaș
apăsându-mi în piept,
strivindu-mă tot pe dinăuntru,
tu ai plecat fără să bănuiești nimic,
fără să te întrebi de ce tremur toată,
de ce am vorbit
despre toate nimicurile acelea,
se făcuse târziu, era o noapte urâtă tare,
ploua și miroseam a țigări și vulnerabilitate,
am plecat și eu,
cu un blank mintal total,
ca un Cadillac Eldorado negru
rulând spre nicăieri
cuprins încet
de ceață și fum greu.
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre superlative, poezii despre ploaie sau poezii despre ochi
Cum?
Mă doare golul dintre scări
Și golul dintre cuvinte
Și dintre celule -
Atâta spațiu pierdut
Și care nu va fi arat niciodată.
Cum să mai fie belșug
Când lumea nu mai poate crește
Din cauza păsărillor răpitoare
Care-o tot ciugulesc?
Nimic nu se poate umple
Bine de tot,
Nici măcar spaima.
Cum să mai fie belșug?
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, citate de Marin Sorescu despre spaimă, poezii despre cuvinte, citate de Marin Sorescu despre cuvinte, poezii despre creștere, citate de Marin Sorescu despre creștere, poezii despre arat sau citate de Marin Sorescu despre arat
Chirurgul trebuie să fie tânăr sau aproape tânăr, mâna să-i fie sigură, statornică, să nu-i tremure niciodată. Mâna stângă să fie tot atât de abilă ca mâna dreaptă, spiritul să fie îndemânatic și milos, atât cât este necesar să vindece bolnavul.
citat din Celsus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre îndemânare, citate despre tinerețe sau citate despre chirurgie
E bine să visăm, uneori visele se pot împlini, mie mi s-a întâmplat. Și acum trăiesc un vis, din care însă, mai curând sau mai târziu, cineva mă va trezi...
citat din Sting
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare sau citate despre viață
Târziu în suflet
S-a făcut târziu în suflet,
îl strâng cu mâna de pe drum
mă gândesc că poate s-o fi prins ceva în el,
în timp ce noi mergeam din om în om,
întrebându-i ce mai fac cu viața.
A nins așa de frumos
că ne-au rămas pașii în zăpadă
(să mai zică cineva că n-am existat!)
în timp ce râdeam.
Aici, pe unde-am ajuns,
e foarte departe și frig,
și-aș mai vrea să aud o dată
povestea aceea
despre noi
jucându-ne
dincolo de deșerturi.
poezie de Iuliana Șerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre ninsoare, poezii despre existență sau poezii despre deșert