Elegie

Mamă, întâia zăpadă
Începe deasupra-ţi să cadă,
Asculţi înspicarea de vânt,
Ascunsă-ntr-un singur cuvânt.

Pământul întreg se destramă
El trece şi dincolo, mamă?
Materia unde se duce
Din locul c-o floare de cruce?

Urmează mai greu, după greu?
Se moare şi-acolo mereu?
Şi cine mai plânge aceste
Noi morţi fără boli, fără veste?

Tu toate voiai să le ştii,
Izvor pentru verbul a fi
- Tu care născut-ai în chin,
Această ninsoare ţi-o-nchin,

Sfinţind cu prohod de nămeţi
Prea multele tale peceţi.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râd mereu...

Mamă, ştii că de ceva timp râd mereu?
Râd de tot şi de toate,
Râd de oameni, de întâmplări,
Râd de lucruri şi de situaţii,
Mulţi îmi spun că râd prea mult,
Că uneori râd fără motiv.
Nimeni niciodată nu şi-a dat seama
câtă tristeţe plânge în râsul meu.
Ştii de ce râd mamă?
Pentru că numai aşa
Pot stăpâni plânsul care mă macină.

poezie de Natalia Popusoi (1 ianuarie 2012)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă

Foaie verde, flori de mirt, mamă,
La Covid m-am convertit, mamă,
Că vor mamă să mă ducă,
În Italia la muncă, mamă.

Doamne, cât îmi e de greu, mamă,
Plânge portofelul meu, mamă,
Nu mai am nici mărunţiş,
Mi-e gândul la măritiş, mamă.

Lasă mamă că nu mori, mamă,
Iei Covid de sărbători, mamă,
Şi le dai pe card la toţi,
Fată dragă, cât mai poţi, mamă.

Bani în cont ai cu lopata, mamă,
Fiindcă eşti fata lui tata, mamă.
Şi-apoi tot te-ai mărita
Cu Covid, de ziua ta, mamă.

Naşa Carantina ştie, mamă,
De folos ce-are să-ţi fie, mamă.
Stai aici şi nu pleca,
Acolo n-ai ce căta, fato!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred că există o clipă în viaţa lumii când toţi oamenii se gândesc la mama lor. Chiar şi morţii. Fiica la mamă, mama la mamă, bunica la mamă, până se ajunge la o singură mamă. Una imensă. Ce linişte trebuie să fie atunci pe lume! În momentul acela, daca ar striga cineva «Ajutor!» eu cred că ar fi auzit pe întreg pământul. Dacă aş avea o sticlă goală, aş scrie un bilet şi l-aş lansa pe mare. «Mamă», aş scrie, «mi s-a întâmplat o mare nenorocire. Mai naşte-mă o dată!» Prima viaţă nu prea mi-a ieşit. Cui nu i se întâmplă să nu poată trăi după pofta inimii? Dar poate a doua oară. Dacă nici a doua oară, poate a treia oară. Şi dacă nici a treia oară, poate a patra oară. Poate a zecea oară. Tu nu te speria, mamă, numai dintr-atâta. Şi naşte-mă mereu! Ne scapă mereu câte ceva în viaţă. De aceea trebuie să ne naştem mereu.

citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Mamă!

Un izvor de viaţă plin de iubire,
Ce mă adapă zilnic cu fericire,
O floare de o frumuseţe interioară.
O, mamă, pe tine te-am văzut întâia oară!

Un sunet minunat dintr-un glas duios,
Un zâmbet dulce ce mi-e de folos,
Un gând bun în fiecare noapte şi zi.
O, mamă, pentru tot nu pot a-ţi mulţumi!

Un nume ce sună atât de plăcut,
O fiinţă delicată ce m-a născut,
Un dar primit de la Cel de sus.
O, mamă, ştii că te iubesc nespus!

Un fapt că tu eşti ce am mai preţios,
O stare ce mă îndeamnă să fiu ambiţios.
Un sentiment dintr-o dragoste aleasă.
O, mamă, tu pentru mine însemni acasă!

poezie de Ovidiu Kerekes (28 noiembrie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea de dincolo de Prut

Dorul greu mereu ma cheamă,
Dor enorm de ce-a trecut.
Îţi sunt fiică şi-mi eşti mamă –
Ţara mea de dincolo de Prut.

O patrie ce ne e dragă
O vrem şi azi ca alte dăţi,
Am fost cândva o pâine-ntreagă,
Azi suntem două bucăţi.

Şi-ntre noi e dat să fie
Un dor greu, neîmplinit...
Cu valuri – rând de poezie
Curge Prutul obosit.

Dar sperăm c-o să rămână
Gând de pace şi iubire,
Când toată naţia română
Va porni Marea Unire.

Va fi o boltă mai senină,
Uitat în veci va fi trecutul
Şi c-o apă cristalină
Va murmura puternic Prutul.

Se va ierta ce-a fost odată
În următoare generaţii
Şi-o zăpadă mai curată
Uşor va înveli Carpaţii.

Un gând străbun o să răsară
Fără lacrimi din trecut,
Că tu eşti a noastră ţară –
Ţara mea de dincolo de Prut!

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singuratatea

Singuratatea-i soră cu moartea
Cine-a zis a zis-o drept
Stau mereu eu şi aştept.
Să-mi se scrie doar un rând,
Să- mi se spuna un cuvînt.
Tare greu e Doamne sfinte
Să trăieşti fără părinte!
Fără mamă, fără tată,
Fără lumea asta toată.
Tare greu e să trăieşti
Când la nimănui nu-i trebuieşti.
Mamă, ia-mă şi pe mine
Sus în ceruri lângă tine.

poezie de Anna Chilat (20 mai 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În moarte se respiră greu
În schimb, e veşnică. Mereu
Voi respira şi tot mai greu
Această stare de ne-eu.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singuratatea

Singuratatea-i soră cu moartea
Cine-a zis a zis-o drept
Stau mereu eu şi aştept.
Să-mi se scrie doar un rând,
Să- mi se spuna un cuvînt.
Tare greu e Doamne sfinte
Să trăieşti fără părinte!
Fără mamă, fără tată,
Fără lumea asta toată.
Tare greu e să trăieşti
Când la nimănui nu-i trebuieşti.
Mamă, ia-mă şi pe mine
Sus în ceruri lângă tine.

poezie de Poiezie de Anna Chilat (20 mai 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de mamă, dor de tată

Sus, la deal, în ţintirim
Toţi părinţii noştri vin
Şi pe noi ades ne cheamă
Dor de Tată, Dor de Mamă!

În sat, clopotul iar bate
Visele orbesc a singurătate
Şi în gânduri lumi se destramă
Dor de Tată, Dor de Mamă!

Vin copiii şi ne-alintă
Să uităm de viaţă-o clipă,
Vin şi ne pun fotografii-n ramă
Dor de Tată, Dor de Mamă!

Noi sărutăm nepoţii pe frunte
Şi răbdăm luptele pierdute
Luând toate amintirile-n seamă
Dor de Tată, Dor de Mamă!

... Şi, ne-am duce, ne-am tot duce,
Sus, la deal, sub altă cruce...
Şi va fi cerul luminat cu oarbe stele
Dorul de Copii of,... altă rugă-şi cere!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă, Dumnezeul meu

Mamă, Dumnezeul meu,
Prima lacrimă de mine
S-a ivit în ochi la tine,
Ţi-a părut aşa de bine
C-am venit pe lume eu.

În această seară tristă, plouă, plânge Dumnezeu
Sunt aşa de singur, Mamă, şi ce dor îmi e de tine!
Oare mai trăieşti măicuţă, să-ţi mai fie rău sau bine,
Ca măcar un ochi pe lume să plângă şi pentru mine
Când mi-e teamă sau mi-e greu,
Mamă, Dumnezeul meu!

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (25 noiembrie 2000)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiul vieţii - III

Implorând căderea; totul se destramă!
Viaţa mea arde-n lacrima ta, Mamă!
Păsări de pradă peste-mi iar plutesc;
Mi-e dor de simplitate, de mine, de firesc!

Singur printre trufii vrăjmaşe, sper încă!
Tulburătoare clipe mă ridică peste stâncă!
Iluzii ale morilor de vânt cresc şi descresc mereu
Unde Eşti Tu, Doamne?... şi unde mai sunt eu?!

Nu ne mai putea vedea morţii de acum!
Singurătăţile se topesc pe ipotetic drum!
De taină e orişice aşteptare în care
Viaţa mea eşti fără, fără de răbdare?!

Trofeele cuvintelor stau ascunse-n poeme!
De-atâta rugă nespusă sufletul-mi se teme!
Lumina se topeşte în doru-i sacru de firesc
O, Doamne, Viaţa prea mult mi-o iubesc!

Ştiu, fericirea e o floare vie, înşelătoare...
Luminând inima între vis şi aşteptare...
O, Viaţa mea te iubesc fără de încetare,
Nesfârşire deie-mi Domnu-n braţele tale!

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chit (a se citi la umbra personajului biblic Iona)

Pământul e o mamă eroină,
În fiecare an însărcinată
Nouă luni,
Renaşte primăvara.
Mamă, câte fete ai?
Cât voi mai aştepta să naşti
Şi primăvara mea?
Nu vezi că nu am de ales?
De ce nu m-ai fi logodit de mic,
Să nu mai am de ce s-aştept o fată
Mare?
Mamă,
Scuteşte-mă de această povară
Şi mă însoară
C-o primăvară
Care-i fecioară,
Căci mi-a trecut şi vremea-n care
Feciorul singur să se-nsoare
Poate.
Însoară-mă, mamă, cu toate!
Nu vezi că sunt aproape chel?
Nu vezi că toate-mi sunt la fel
Cum or fi fost în clipa-n care
M-ai zămislit
Chit
Că-s mai mare?

poezie de Marius Robu din Aproape alb (19 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine, mamă

Sub stele trece apa
Cu lacrima de-o samă,
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mamă.

Măicuţa mea: grădină
Cu flori, cu nuci şi mere,
A ochilor lumină,
Văzduhul gurii mele!

Măicuţo, tu: vecie,
Nemuritoare carte
De dor şi omenie
Şi cântec fără moarte!

Vânt hulpav pom cuprinde
Şi frunza o destramă.
Mi-e dor de-a tale braţe,
Mi-e dor de tine, mamă.

Tot cască leul iernii
Cu vifore în coamă.
Mi-e dor de vorba-ţi caldă,
Mi-e dor de tine, mamă.

O stea mi-atinge faţa
Ori poate-a ta năframă.
Sunt alb, bătrân aproape,
Mi-e dor de tine, mamă.

poezie celebră de Grigore Vieru (17 octombrie 1994)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi nucul plânge

Privind pe fereastra ce duce spre sud,
Văd nucul bătrân ce-a rămas fără frunze,
Pozând melancolic cu crengile: nud,
Aşteaptă o toamnă cu pământul mai ud,

O iarnă mai aspră şi vântul mai crud,
Pregătit să reziste şi: Nu vreau s-aud
Al nimănui scuze.

În fieşce an îmi este mai greu,
Când văd « nemiloşii » ce-mi adună povara,
Unul se urcă în vârf, parcă-i zmeu,
Altul.... O creangă îmi rupe, fără tupeu,
Aşa-mi petrec anii, plângând tot mereu,
Dar cine să audă? Că ei, n-au Dumnezeu,
Degeaba-i ocara.

Când toamna va trece şi iarna ce vine,
Sosi-va iar timpul să rodesc mai... bogat,
Voi plânge din vreme să mă apere: Cine?
Corneliu ce are un geam, cu ochiul spre mine,
El vede uşor « făcătorii de bine »,
C-o voce mai aspră şi, mai de ruşine,
Cei răi vor fugii de « legat ».

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plânge, mamă...

Nu plânge, mamă, pentru mine,
Nu plânge, zău nu are rost,
Sunt val ce strigă ziua lumii
Şi noaptea uitå de ninsori

Nu plânge, mamă, nu e bine,
O lacrimă de-a ta, e mult
Mai bine lasă-mă pe mine
Să-mi duc necazul început!

Nu plânge, mamă, trece toamna
Şi frunzele se pierd pe drum,
Simt rodul dragostei în mine
Ce-ascunde amintiri de mult!

Nu plânge, mamă, n-am så mor,
Când vântul bate dinspre nord
Şi sufletul mi-e îngheţat
De dorul mare ce îl am!

Nu plânge, mamă, lasă aşa...
Sau hai să plângem împreună,
Ne ştergem lacrimile-n zori
Şi până-n seară se usucă!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta, mamă!

Mamă, tu, izvorul vieţii,
Elixirul tinereţii,
Tu dai viaţă, tu pui nume,
Tu aduci copii pe lume!

Azi, de ziua ta, cântăm,
Sufletul să-ţi alinăm,
Tu să te bucuri de noi,
Mamă dragă, la nevoi!

Toate florile din lume,
Sunt azi, mamă, pentru tine!
Tânără şi zâmbitoare,
Mamă dragă, scumpă floare!

Eşti născută-n suferinţă,
Tu eşti sfântă în credinţă,
Noi te vrem nemuritoare,
Mamă scumpă, dragă floare!

poezie de Constantin Chelaru din Prin labirintul vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La tine, mamă...

La tine, mamă, mă gândesc mereu
De câte ori durerile m-apasă.
În clipe de tristeţe şi de greu
Trimit un gând la tine, către casă.

Te văd în amintiri cum ne zâmbeai,
Chiar şi atunci în clipe de durere.
Cu-o lacrimă, furiş, ne mângâiai,
Cu sufletul... şi sfânta lui tăcere.

Aş vrea să pot în vise să te ţin.
Ca tine mamă... să-mi răpun necazul.
Să cred doar în speranţele ce vin
Şi-n lacrima ce-mi mângâie odrazul.

La tine mamă... doruri de se frâng,
Tu ştii să le acoperi cu tăcerea.
La tine mamă gândurile plâng,
Dar numai tu le-mpărtăşeşti durerea.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ziduri cad, şi blocuri se destramă...

... şi ziduri cad, şi blocuri se destramă
şi un popor devine iar popor
când oare răul dintre noi şi Mamă
va deveni pârâu interior?!

suntem cu veşniciile de-o seamă
pământul nostru-i de la Dumnezeu
când oare scumpa noastră Mamă
ne vei aduce iar la sânul tău?!

când oare n-oi mai sta la vamă
în drum spre bucureşti şi chişinău
când oare numele purtat de Mamă
îl vei purta şi tu, poporul meu?!

şi ziduri cad, şi blocuri se destramă
şi un popor devine iar popor
şi va veni o zi când peste noi şi Mama
va fâlfâi un singur tricolor...

poezie de Iurie Osoianu (30 august 2018, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă, mai naşte-mă o dată! Prima viaţă nu prea mi-a ieşit. Cui nu i se poate întâmpla să nu trăiască după pofta inimii? Dar poate a doua oară... Tu nu te speria numai din atâta şi naşte-mă mereu.

citat celebru din piesa de teatru Iona de Marin Sorescu
Adăugat de Narcisa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevoia de cuvânt

la început a fost cuvântul, şi era atât de singur încât s-a despărţit în silabe
cea de sus s-a numit cer şi rai şi nori şi vânt şi ploaie şi absent
iar cea de jos s-a numit pământ şi iad şi umbră şi tărie
şi pentru că mai rămăseseră sunete
a zidit omul cu toate florile şi toate animalele
dar omul era singur, nu avea cu cine să vorbească
şi atunci, din unu a făcut doi şi femeia a strâns cuvântul la sân
şi cuvântul nu a mai plâns. a suspinat doar
şi a crescut fără teamă de întuneric, de ură, de micime
dar toate acestea şi-au dat mâna şi i-au pus gând rău ţintuindu-l
în cea mai neagră tăcere
iar cuvântul a murit şi a înviat
pentru că omului îi era greu fără de cuvânt
şi cuvântului îi era greu nerostit
mâna care mângâie, umărul care sprijină, gura care suspină
sunt demne de umbra şi duhul cuvântului
iar frazele se înlănţuie scriind toată istoria lumii
în aceleaşi eterne cuvinte
de început

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!