Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ion Barbu

Umanizare

Castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gândire;
Sub tristele-i arcade mult timp am rătăcit,
De noi răsfrângeri dornic, dar nici o oglindire
În stinsele-i cristale ce-ascunzi nu mi-a vorbit;
Am părăsit în urmă grandoarea ta polară
Și-am mers, și-am mers spre caldul pământ de miazăzi,
Și sub un pâlc de arbori stufoși, în fapt de seară,
Cărarea mea, surprinsă de umbră, se opri.

Sub acel pâlc de arbori sălbateci, în amurg
Mi-ai apărut – sub chipuri necunoscute mie,
Cum nu erai acolo, în frigurosul burg,
Tu, muzică a formei în zbor, Euritmie!

Sub înfloriții arbori, sub ochiul meu uimit,
Te-ai resorbit în sunet, în linie, culoare,
Te-ai revărsat în lucruri, cum în eternul mit
Se revărsa divinul în luturi pieritoare.
O, cum întregul suflet al meu ar fi voit
Cu cercul undei tale prelungi să se dilate,
Să spintece văzduhul și – larg și înmiit –
Să simtă că vibrează în lumi nenumărate...

Și-n acel fapt de seară, uitându-mă spre Nord,
În ceasul când penumbra la orizon descrește,
Iar seara întârzie un somnolent acord,
Mi s-a părut că domul de gheață se topește.

poezie celebră de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poezii" de Ion Barbu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.00- 11.99 lei.

Citate similare

Ion Barbu

Umanizare

Castelul tau de ghiata l-am cunoscut gindire:
Sub tristele-i arcade mult timp am ratacit
De noi rasfringeri dornic, dar nicio oglindire,
In stinsele cristale ce-ascunzi, nu mi-a vorbit.

Am parasit in urma grandoarea ta polara
Si-am mers, si-am mers spre caldul pamint de miazazi,
Si sub un pilc de arbori stufosi, in fapt de seara,
Cararea mea, surprinsa de umbra, se opri.

Sub acel pilc de arbori salbateci, in amurg,
mi-ai aparut - sub chipuri necunoscute mie,
Cum nu erai acolo, in frigurosul burg,
Tu, muzica a formei in zbor, Euritmie!

Sub infloritii arbori, sub ochiul meu uimit,
Te-ai resorbit in sunet, in linie, culoare,
Te-ai revarsat in lucruri, cum in eternul mit
Se revarsa divinul in luturi pieritoare.

O, cum intregul suflet, al meu, ar fi voit
Cu cercul undei tale prelungi sa se dilate,
Sa spintece vazduhul si - larg si inmiit -
Sa simta ca vibraza in lumi nenumarate…

Si-n acel fapt de seara, uitindu-ma spre Nord,
In ceasul cind penumbra la orizont descreste
Iar seara intirzie un somnolent acord,
Mi s-a parut ca domul de ghiata se topeste.

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Khalil Gibran

Dumnezeu

În zilele de demult, când tremurul primelor vorbe mi-a atins buzele,
Am urcat pe muntele sfânt și-am vorbit cu Dumnezeu, spunându-İ,
"Stăpâne, sunt robul Tău.
Dorința Ta nespusă este legea mea, Te voi asculta de-a pururi."

Dumnezeu n-a răspuns și s-a îndepărtat ca o furtună mare.

După o mie de ani am urcat pe muntele sfânt
și-am vorbit iarăși cu Dumnezeu, spunându-İ,
"Creatorule, sunt creația Ta.
M-ai modelat din lut, iar eu îți datorez totul."

Dar Dumnezeu n-a răspuns și s-a îndepărtat ca o mie de aripi iuți.

După După o mie de ani am urcat pe muntele sfânt
și-am vorbit iarăși cu Dumnezeu, spunându-İ,
"Tată, sunt fiul Tău. Cu milă și cu iubire mi-ai dat naștere,
și prin iubire și venerație voi moșteni împărăția Ta.

Dar Dumnezeu n-a răspuns și s-a îndepărtat ca ceața de pe dealuri.

Apoi, după După o mie de ani am urcat pe muntele sfânt
și-am vorbit iarăși cu Dumnezeu, spunându-İ,
"Dumnezeul meu, scopul și împlinirea mea, eu sunt ziua Ta de ieri,
iar Tu ești ziua mea de mâine. Eu sunt rădăcina Ta în pământ
și Tu ești floarea mea din cer, și noi creștem împreună
luminați de razele soarelui."

Atunci Dumnezeu s-a aplecat
și mi-a șoptit la ureche cuvinte dulci ca mierea, și m-a îmbrățișat,
așa cum marea îmbrățișează pârâul care-aleargă spre ea.

Și când am coborât în vale, pe șesuri, Dumnezeu era și El acolo.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Love Letters in the Sand: The Love Poems of Khalil Gibran Paperback" de Khalil Gibran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -75.99- 47.84 lei.

De ce arbori?

te-ai gândit vreodată la noi
ca la doi arbori plecând
dintr-o aceeași rădăcină?

un murmur de frunze-față în față
spate în spate-amurguri de gânduri
darabana sunetelor izbite
pe obraji nezvântate ploi
într-un același spirit verde
noaptea serenităților noastre

te-ai gândit vreodată la noi
ascultându-ne tăcerea fragilă
din lumi diferite sub un același cer?

poezie de
Adăugat de Ioana ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Îngerul albastru

Pe vremea când se întâmplau minuni
pe care, azi, le credem doar povești,
era un sat cu oameni harnici, buni,
pe care n-ai putea să nu-i iubești.

La margine de sat, curgea un râu
cu ape liniștite, iar pe mal,
treceau în șir căruțele cu grâu,
în râsete și cântec de caval.

În vara-ceea chiar, s-a întâmplat
tot ceea ce am să vă povestesc,
și-am să vă spun și cum de am aflat:
din textul vechi pe care îl citesc.

El pare scris de-o mână de copil,
e scris cu pana, și-i un scris frumos,
dar s-a mai șters în timp, și-i dificil
să-i înțeleg limbajul curios:

"Trecâmd pe lângă râu, pe înserat,
mi s-a părut c-aud, de pe prundiș,
un sunet ca o zbatere, ciudat,
și-am vrut văd ce e, mai pe furiș.

Am mers tiptil și-am vrut să mă ascund,
dar l-am văzut și nu m-am îndurat
să-l văd luptându-se, din greu, pe prund,
în pânza de păianjen încurcat.

Era de un albastru ivoriu
și strălucea-ntr-un fel de necrezut;
m-am aplecat spre el, și-am vrut fiu
salvarea pentru îngerul căzut.

Văzându-, s-a liniștit pe loc
și-a așteptat, cuminte, să-l salvez:
era întreg, căci a avut noroc
și-am reușit îl eliberez.

Abia atunci, încet, și-a îndreptat
antenele spre mine și-a vorbit,
spunându-mi, pentru că l-am ajutat,
va ține seama, și mi-a mulțumit.

Și-a arătat, apoi, un dar divin
și s-a-nalțat spre ceruri într-un fel
ce m-a uimit, Am zis, într-un suspin:
"Voi fi și eu un înger, ca și el."

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gânduri de ziua mamei

Trecut-au anii iute ca un fum
Și-au luat cu ei copilăria mea,
Când te priveam, simțind al tău parfum,
Și frumusețea ta mă copleșea.

Îți mai aduci aminte cum râdeam,
Cum mă legai la pantofiori în prag
Și-apoi spre grădiniță o porneam
Și mă priveai tot timpul cu mult drag?

Cum mă duceai la școală de mânuță,
Cărându-mi neîncetat acel ghiozdan,
Și mă-ngrijeai precum o albinuță
Zi după zi și-n fiecare an?

Eu n-am uitat candoarea ta de zână
Și faptul că am fost nedespărțiți,
Am străbătut o viață împreună
Am fost și triști, am fost și fericiți.

M-ai învățat puhoi de lucruri bune
Și cu atâta forță m-ai iubit,
Încât ai ars de dor și pasiune
Și ca o lumânare te-ai topit.

Povara ta m-apasă și pe mine,
Căci vârsta ta e ca un bolovan,
Dar este rândul meu să stau cu tine,
Zi după zi și-n fiecare an.

Tu nu mai ești acum ca o mireasă
Eu nu mai sunt acel copil micuț,
Dar vei rămâne zâna mea frumoasă,
Iar eu voi fi mereu al tău puiuț.

poezie de (26 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Colinda unui gând

Ți-am scris în taină numele pe frunze
și-n haină de omăt l-am prins sub ger
dar toamn-a ruginit pe mii de buze
rupând cadența-n jumătăți ce pier.

Un marș de foc m-a mistuit în suflet
și-n solzii toamnei am uscat cărări
trezind înghețul de prin blândul umblet
cu mâini de cețuri croșetând iernări.

Te-ai rupt din lanțul putredei ninsori
nălțând spre ceru-ți pâlc de tămâioară
ștergându-mi scrisul frunzelor în zori
să-mi fii doar gând colindelor de seară.

poezie de (18 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Derută

Ai apărut superbă într-o seară,
C-un mers inconfundabil și rasat
Nu mai văzusem bombă... nucleară
Și am șoptit în barbă: Ce fac?

Priveam gazela ce se unduia perfect
Simțeam niște-aritmii la "pitpalac",
Era ca într-un film plin de efect
Și-am mai zis o dată: Ce fac?

Când te-ai apropiat mai mult de mine
Parc-am zărit o umbră de bikini,
Dar dintr-odată, nude unde vine,
Unul cu lanț la gât și Lamborghini!

Ați demarat în trombă, ca la Cannes,
Iar eu înc-amețit, puțin buimac,
N-am ținut cont și ca un bădăran
Am țipat ca boul: Ce fac?

poezie satirică de (decembrie 2013)
Adăugat de Alex DospianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Marilena Ion Cristea

O seară ca oricare

O seară ca oricare...
Nu este ieșită din tipare.
A apărut din depărtare
cu-a ei magie de-nnoptare,
cu secretele în fașă
și-a lor privire trufașă,
cu neliniști fugare
și un dor care doare...
O seară ca oricare
își lasă umbra sa mare
peste a lumii mirare.
Gândul rău, gândul bun
își pregătesc de pe-acum,
a nopții cărare.
Se-aud clopotele, parcă, mai tare,
culorile au aceeași culoare,
iar eu simt ca oricare,
nici mai mic, nici mai mare...
O seară care pășește ușor,
alături de păsări în zbor,
alături de stele, de ceață,
de florile iernii de gheață...
O seară ca oricare,
ce-a apărut dintr-un nor
și-acum, în noapte dispare,
încetișor...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Făgăduință

Când s-a-nferbântat Cerul de mânie,
Mi-a spus c-am să trăiesc niște ani mai puțini,
Nu o mie.
Dac-am s-ascult de părinți
Și-am să fiu bun,
Am să trăiesc ceva mai mult,
Dar... Nu o mie...
Bine,-am s-ascult, mam', am s-ascult,
Dar cum e fiu bun?
tac și nimic să nu spun?

Când s-a aprins Cerul de dragoste,
Mi-a spus c-am să trăiesc mai mult,
Nu o mie,
Dac-am să cred, am s-ascult
Și-am să fiu bun.
Cred și-am s-ascult, Doamne, - am s-ascult,
Dar cum e fiu bun?
tac și nimic să nu spun?...
... Sunt de acord, am să fiu bun!

poezie de (10 decembrie 2016)
Adăugat de Mihai GhidoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântările de seară

Cum să găsesc lumină în dom sihastru
Unde doar umbre reci mai stau la pândă?
Jocul își făc prin colțuri de secundă,
Dosind frânturi din străluciri de astru...
Un corb cu aripi de neguri frământat
S-a strecurat sub cer, mai înșface
Neliniștite păsări ce rătăcesc buimace,
Ori se încurcă-n umbre de-nnoptat.
Curaj am, ca lumina ce taie în alabastru
Puterea nedifuză, în șoaptă îmi schițează
Prin unda rătăcirii de taină mai vibrează
Trăirea-mi ce înalță spre cer senin albastru.
Dar pacea își așterne, ușoara-i molcomire
Și-n domul părăsit sunet viu de vioară
Țâșnește anunțând Cântările de Seară
Și-nsuflețind lăcașul cu tâlc de izbăvire.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă pentru vremuri triste

Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină
Și clipa s-a oprit la ora cinci...
S-a-ntunecat privirea ta divină,
Eu, lăcrimând de doruri sunt aici.
S-au înălțat nămeții înspre stele
Și stelele din ceruri au căzut,
Azi pleoapele sunt plumburii și grele,
Scumpă măicuță. Știu te-am pierdut.

Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină
În Univers te-ai rătăcit tăcut.
La tine oare cine-o să mai vină
-ți mângâie tăcerea din mormânt?!
În ochiul tău cel sfânt, zadarnic lacrimi
Se risipesc. Făclii îmi ard la geam,
Și-am dus durerea morții după datini
Și doar în gânduri, mamă, te mai am.
Și clipa s-a oprit la ora cinci...
Un timp fatidic ți-a furat menirea,
Mamă, de-ai fi cu noi mereu, aici!
Tu mi-ai îndoliat nemărginirea.
Eu îngenunchi de-acuma în zadar
Și rog la ceruri, mamă, îndurare,
Ciorchini de lacrimi azi îmi bat în geam,
Durerea mea e veșnică și mare.

S-a-ntunecat privirea ta divină,
Furtună e în cer și pe pământ,
A încolțit un sâmbur de lumină,
La cele sfinte. Dincolo de gând,
Când ard în mine litere de gheață,
Tu-ai să te naști poem de catifea,
Căci vei zidi în noapte, ca și-n viață
Versuri de lacrimi și frânturi de stea.

Eu, lăcrimând de doruri sunt aici.
Și caut clipa revenirii tale,
Tu dormi, măicuță, nu te mai ridici
Spre cer înalți un zid de întristare.
Pe drumul tău, plecând, s-au arătat
Îngeri vuind de lacrimă și jale,
Te-ai adâncit în clopote deodat'
Și ne-ai lăsat cu sufletele goale.

S-au înălțat nămeții înspre cer
Și s-a zidit tăcere în morminte,
Iar eu aici sunt un străin stingher,
Rămas doar cu aducerile-aminte.
E pleoapa grea de plâns și-ndoliată,
Nici lacrimi nu mai am, măicuța mea,
Ești de plecarea asta vinovată
Și vânt de dorul meu vei suspina.

Și stelele din ceruri au căzut,
Nu-ți mai ridici privirea către mine,
Plecarea ta, măicuță, m-a durut...
Din lumea-aceea nimeni nu mai vine.
Și stelele pe cer se sting tăcut,
Te-ai dus în zbor de pasăre măiastră,
Măicuța mea, ce tare m-a durut
ai plecat, că ai plecat de-acasă...

Azi pleoapele sunt plumburii și grele,
Și candela se stinge-n noi tăcut,
Mamă, s-a stins lumina vieții mele
Și să te am aproape n-am putut.
Ți-e trupul lut și te-a chemat destinul
mergi te-ntrupezi cu Dumnezeu,
Măicuță bună, prelungindu-ți chinul,
Poate fi suferit și eu.

Scumpă măicuță, știu te-am pierdut.
Te-ai rătăcit spre nicăieri în noapte
Și mângâierea-ți simt și te ascult
Strigându-, tu, înger, de departe.
Te-ai risipit în stele și în ploi,
În lacrimă de foc și în furtună,
Dar va veni un timp când amândoi
Destine frânte, fi-vom împreună.

Scumpă măicuță, știu te-am pierdut,
Azi pleoapele sunt plumburii și grele
Și stelele din ceruri au căzut,
S-au înălțat nămeții înspre stele.
Eu, lăcrimând de doruri sunt aici,
S-a-ntunecat privirea ta divină,
Și clipa s-a oprit la ora cinci...
Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină!

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Seri autumnale

Și iată laleaua, te uită la roze,
Sub gesturi masive de bronzuri și marmori,
În parc unde Eros se joacă sub arbori,
Cum cântă-n lungi seri, monotone și roze.

Iar în seri bucuria înalță cântări
Bucuria salonului sub raze de lună
Și vânturi mari suflă-n melancolica strună
Răvășind visul alb al solitarelor păsări.

Și iată laleaua, te uită la muguri
Și crini cristalini împurpurați de amurg,
Trist strălucesc prin soarele-n pârg,
Durere-aducând spre ființe și lucruri.

Și dragostea mea, carne-nsângerată,
Își vindecă rana, calmează nevroze.
Și iată cum crinii, laleaua și roze
Plâng amintiri unde-al meu suflet se scaldă.

poezie de , traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de BaudeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Merlin: Ai menționat... ai vorbit despre Ealdor. Te-ai refugiat în casa unei femei.
Balinor: Asta a fost cu mult timp în urmă.
Merlin: Am crescut acolo.
Balinor: În Ealdor?
Merlin: Da. O cunosc pe femeie.
Balinor: Pe Hunith? Mai trăiește?
Merlin: Da, este mama mea.
Balinor: S-a căsătorit. Mă bucur.
Merlin: Nu s-a căsătorit niciodată. Sunt fiul tău.
Balinor: Nu știu cum e să ai un fiu.
Merlin: Nici eu nu știu cum e să ai un tată.

replici din filmul serial Merlin
Adăugat de Marin Irina, MTTLCSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Culman

Poem carnal

Îmi povestea cineva viața ta.
Târfă ești ca și maică-ta.
Îți vinzi trupul la orice golan.
Mai acum un an
te-am urmărit văd unde stai.
Habar n-aveai.
A doua seară la fel,
dar te-ai întors puțintel
și mi-ai spus te doare capul.
Te-am dat la dracul
și te-am apucat de mână.
Aveai un pulovăr de lână.
Atunci te-am văzut plângând.
Dar nu-mi trecea prin gând
să mă opresc din mers.
Trupul tău era un vers,
o bucată de humă
cu care în glumă
am încercat ca să mă joc,
femeie fără noroc.
Ți-am strivit gura cu gura mea,
femeie rea.
Sânii i-am simțit cum se zbat,
femeie plină de păcat.
Și te-am avut, acolo, pe pământ,
fără zici nici un cuvânt.
Mi-ai simțit trupul încordat,
ai simțit durerea când te-am mușcat
și totuși, mi te-ai dat resemnată...
Ptiu. Bată-te Dumnezeu te bată...

poezie de din Niște poezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Indicativ

O palidă stea îmi poartă destinul născut într-un colț de univers,
acolo unde lumina estompată de umbrele nopții
clipește odată cu inima mea ce bate încet.

Aici pe pământ viața își continuă ritmul
cu mersul mai lent sau cu iuți alergări.
Își are rostul cuminte, așezat pe vatră de casă sau cu pretenții de trai la castel.
Oricare ar fi privirea și pasul, doar trupul îmi poartă cărarea spre el.

Am fost cândva o crisalidă, dar acum zbor spre lumină cu aripi translucide.
Știu, timpul nu îmi ajunge nici pentru a-mi lua la revedere,
De aceea voi lăsa totul neterminat pentru o altă metamorfoză, pentru un alt anotimp.

Aparțin și trăiesc între două lumi, aparent asemănătoare, aparent firești.
Ceea ce nu e asemănător e însăși distanța dintre noi.
Fiecare venim, trăim, sfârșim cu o altă poveste,
toți prizonierii acelorași zări.

Îmi aștern semnătura peste hrisovul vieții mele cu degetul pecetluit de tăceri și mari așteptări.
Îmi rămâne răgaz mai țes cuvinte și forme geometrice, chipuri noi
și vise pentru oamenii timpului meu.
Mă ascund după arbori albaștri și ascult cum crește iarba primăvara.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Fernando Pessoa

Paznicul turmelor (fragment)

Există destulă metafizică în a nu te gândi la nimic.

Ce gândesc eu despre lume?
Parcă poți știi ce gândesc eu despre lume!
Am să mă gândesc la asta dacă am să mă îmbolnăvesc.

Ce idee am eu despre lucruri?
Ce opinie despre cauze si efecte?
Ce am meditat eu despre Dumnezeu, despre suflet
Și despre facerea lumii?
Nu știu. Mie mi se pare că a te gândi la toate acestea înseamnă
A închide ochii nu a gândi. Sau înseamnă a trage perdelele
La fereastra mea (doar că nu am la ea perdele).

Misterul lucrurilor? Parcă poți știi ce-i misterul!
Singurul mister e mai există unii care se gândesc la mister.
Cel care se așează la soare și-nchide ochii,
Începe să nu mai știe ce este soarele,
Și se gândește la multe lucruri pline de căldură.
Însă deschide ochii și vede soarele.
Și din acel moment nu se mai poate gândi la nimic,
Fiindcă lumina soarelui e mai valoroasă decât gândurile
Tuturor filosofilor și ale tuturor poeților.
Lumina soarelui nu știe ce face
Iată de ce ea nu este eronată, e doar ceva comun și bun.

Metafizica? Ce fel de metafizică au arborii de acolo?
Decât metafizica de a fi verzi și stufoși și cu ramuri
Ce dau fructe la vremea lor, ceea ce nu ne face ne gândim,
Pe noi, cei care nu știm fim atenți la ele.
Așadar ce altă metafizică mai bună decât a lor,
Aceea de a nu ști de ce trăiesc
Și de a nu ști nici ce înseamnă să nu știi?

"Constituția intimă a lucrurilor"...
"Sensul intim al universului"...
Toate sunt false, toate acestea nu înseamnă nimic.
Nici nu-ți vine crezi cineva se poate gândi la așa ceva.
E ca și cum te-ai apuca faci tot felul de planuri și calcule
Când se anunță dimineața cu primele raze, iar pe conturul arborilor
Un aur lustral începe treptat își piardă întunecimea.

A te gândi la sensul intim al lucrurilor
Este ceva în plus, cum te-ai gândi la sănătate
Sau cum ai aduce un pahar de apă fântânilor.

Singurul sens intim al lucrurilor
E faptul ele nu au nici un fel de sens intim.

Nu cred în Dumnezeu fiindcă niciodată nu l-am văzut.
Dacă ar vrea el cred în el,
Fără îndoială că ar veni să-mi vorbească
Și ar intra la mine în casă pe ușă
Spunându-mi, Iată-!

(Poate i se pare ridicul audă așa ceva
Celui care, neștiind ce înseamnă privești lucrurile,
Nu-l înțelege pe cel care despre ele vorbește
Cu felul de a vorbi deprins prin observarea atentă a lucrurilor).

Dar dacă Dumnezeu înseamnă flori și arbori
Și munți și soare și clar de lună,
Atunci și eu cred în el,
Atunci cred și eu în fiece clipă,
Și viața mea toată nu-i decât omelie și liturghie,
Și comuniune prin văzul ochilor și prin auz.

Dar dacă Dumnezeu e toate acestea: arborii și florile
Și munții și clarul de lună și soarele
De ce să le numesc eu Dumnezeu?
Le spun flori și arbori și munți și soare și clar de lună;
Întrucât dacă el se face, pentru ca eu să-l văd,
Soare și clar de lună și flori și arbori și munți,
Dacă el îmi apare ca fiind arbori și munți
Și clar de lună și soare și flori,
Înseamnă el dorește să-l cunosc în chip de
Arbori și munți și flori și clar de lună și soare.

Iată explicația ascult de el,
(Ce știu eu mai mult despre Dumnezeu decât Dumnezeu despre el însuși?),
Ascult de voința lui trăind, spontan,
Precum cel care deschide ochii și vede,
Și îl numesc clar de lună și soare și flori și arbori și munți,
Și-l iubesc fără să mă gândesc la el,
Și îl gândesc văzând și auzind,
Și cu el drumetesc însoțindu-l clipă de clipă.

poezie celebră de , traducere de Dinu Flămând
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba portugheză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Pt.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "A Little Larger Than the Entire Universe: Selected Poems Paperback" de Fernando Pessoa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -73.99- 43.99 lei.

Seară prin suflete

E seara în sufletul meu,
Bucăți de suflet stau plece spre viață.
Privesc dar, nu văd nimic!
Gândul meu e înaintea sufletului și-l oprește trăiască.

În pustiul din noi, amestec și eu și las inima viseze!
Un fior cunoscut îmi străpunge simțirea,
Petale de gânduri se amestecă cu bucăți de suflet și...
Alungă îndoiala acoperind pereții goi ai inimii cu întelepciune.

Nu mai există obstacole,
Nu mai există lacrimă,
Viața absoarbe plânsul din mine și prin ceață,
Ajung la țărm fără mai fie nevoie naufragiez!

Răsare luna, se aprind stelele,
E seară pe cerul sufletului meu,
Se aprinde torța din mine și simt cum,
Flacăra arde iar eu... aștern iubire în calea ta!

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Cocorul (poetului Petruș Andrei)

Dragă domnule colega
Am primit, jos pălăria
Cronica pe când chindia
Tăia valea spre Telega

Un cocor dinspre Puiești
A făcut escală-n Vlașca
bucuriilor. Și bașca
Un parfum din vechi calești,

Mi-a pătruns adânc în cuget
Dorul după alte lumi
Neputințele când nu-mi
Regăsesc tihna din suflet

Și-am stat astfel de voroavă
Cântec de vioară dulce
Până-au mers ca să se culce
Stele și matrozi pe navă

Meditez de-atunci întruna
Câte mintea nu cuprinde
Sufletului doar merinde
Noaptea când răsare luna

Poate ne-am mai întâlnit
Printre alte lumi în zbor
Toate dorurile dor
Adevărul e un mit!

Dragul meu coleg, surprins
Observația sagace
Numai omul care tace
O remarcă într-adins

Și pe puntea asta nouă
Cu blazonul la catarg,
Cap compas un punct în larg
tăiem oceanu-n două!

Drept aceea îmi și mut
Orizontul și speranța
Cum spunea și doamna Banța:
Zbor, înseamnă azimut!

Și mă leg încă dator
Cumințel ca un școler
Ori prin trudă, ori prin fler,
Treptele le măsor

Vine vremea închei
Un buton care-mi lipsește
Dacă știu că la Puiești e
Un Andrei cu multe chei

poezie de din manuscris (2009)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dileme

A căzut o frunză și-am călcat-o verde,
Nu știu de o doare și nici de mă vede,
Rămasă în urmă a-nceput moară,
Eu pășesc agale să nu mă mai doară.

Cred vine toamna sosind dintr-o parte
Cu răzlețe lacrimi în cer adunate,
Încă-i cald spre seară și e uscăciune
Și plutesc prin aer miresme de prune.

Nu știu și nu-mi pasă cum este afară,
Tu nu ești cu mine și n-ai fost de-o vară,
Ai plecat voioasă cu o dimineață
Fără stropi de rouă pe flori și verdeață.

Nu erai mâhnită și nici supărată
Cu-al meu braț de vise te-ai pierdut deodată,
Am rămas cu luna vorbesc în noapte
Când și când îmi spune cât ești de departe.

Pustiit în mine m-am prins de-a mea mână,
Nu vreau fiu singur când mă ceartă luna,
Îmi vorbesc în șoaptă când aștern poeme,
-nțeleg femeia când iubind se teme.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doi bogați

M-a dus avarul să-mi arate
Întregul său tezaur,
Și mi-a deschis o ladă plină
Cu aur... aur... aur...


Privindu- cu ochi ironici
Mi-a zis: "Arată-mi mie
Și tu, acum, dacă se poate,
Atâta bogăție!"


Atuncia, ca să-mi sting în suflet
Sarcazmul și amarul,
Și să-i arăt că de cât mine
E mai sărac avarul;


L-am dus grăbit spre locuința,
Spre raiul dragei mele,
Și-am zis avarului: "Privește
Furiș printre perdele!"


El s-a uitat: pe-o pernă albă
Dormea iubita dusă,
Și-n jurul ei plutea un farmec
De liniște nespusă...


Ne-am dus în urmă fiecare
Spre scumpul său tezaur:
Eu la iubita mea, - Avarul
Spre lada lui cu aur...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook