Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ion Barbu

Luntrea

Teorbele sonore și cântecele toate
Au adormit în burgul târziei noastre nunți;
Și în stăruitorul declin, chiar tu renunți
Să întârzii pe culmea posomorâtă. Poate

El doar să mai rămână... el, somptuosul crin
Al formei care urcă și se desprinde, parcă,
De malul apei, unde tot gândul tău se-mbarcă
Îndurerat, nesigur și silnic Lohengrin...

Sfielnic gând, tu nu vezi cum luntrea frământată
Și lebăda grăbită spre sfintele păduri
Vor să-mplinești porunca? Dar încă nu te-nduri
Să lași ținutul veșted al nunții de-altădată!

Zorește, iar pe faldul ușor de hiacint
Îmbracă-ntâia armura, și vechea ta mândrie
Se-nalță spre uitatul regat, ce te îmbie
Statura ta turnată în luminos argint.

Vei trece... Marii codri fremătători de plângeri,
Înfiorați de câte-un romantic hallali,
Își vor bolti frunzișul; o clipă vor cocli
Și coif, și scut în jocul virilelor răsfrângeri;

Zori neasemuite, apusuri de castele
Aprinse, sub metalul curat s-or oglindi,
Iar străvezia noapte va crește și rodi
Prin apele armurii răsade-ntregi de stele;

Fugarnic sfânt, tu lasă ca fluviul să te poate...
Dar dincolo de luntrea îngustă nu privi,
Căci apa-ți va trimite și va întipări,
Întunecată, fața iubirii voastre moarte!

poezie celebră de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poezii" de Ion Barbu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.00- 11.99 lei.

Citate similare

Tudor Gheorghe Calotescu

Glissando

când îmbobocisem credeam
că-mi vor crește aripi
dar mi-au crescut doar frunze
apoi am prins rădăcini
care culmea
au nevoie de mângâieri

când am înfrunzit
eram gata cred
că sunt floare
și mai adânc mi-am înfipt
rădăcinile
în speranța că voi rodi
ca un pom
dar sunt doar un copac

vă pot dărui doar umbra
vara
și poate ceva căldură
iarna
vânturându-mă cenușă
din sobele de teracotă fierbinți
de flacăra ce-mi arde seva

îmi veți aruncați apoi
sufletul
în dosul grădinii
de unde voi tot îmboboci
iar și iar
cu speranța că într-o zi
îmi vor crește aripile

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O lacrima

O lacrimă…
va cădea…
pe chipul tău...
Cu ea…
vor retrăi momente eterne…
când tu…
și eu…
ne dăruiam iubirii noastre...
căzând pe pământul rece…
ca o picătura de ploaie
ce își trăiește sfârșitul …
vei gândi…
la timpul împreună...
vei iubi…
fiecare lacrimă vărsată...
ca o amintire de la mine...
Iar tu…
nu mă vei uita...
cu fiecare plânset...
uitarea va fi mai grea…
cu fiecare răsuflare...
trăirea va fi mai grea…
cu fiecare cuvânt...
gândurile vor fi mai greu de spus…
Nu vor fi decât…
un urlet disperat către cer...
ca săvezi…
întorcându-mă spre tine...
și o altă iubire…
între noi...
nu se va putea întoarce…
vei continua plângi...
plângi...
plângi...
iar eu voi fi…
o amintire încețoșată...
departe...
departe…
și atunci…
Nu vor fi lacrimi…
Nu vor fi poezii…
mă întoarcă...
la tine...

poezie de
Adăugat de Alesia MoroianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Turism

Șoseaua urcă spre Voineasa,
Iar Lotrul curge spre Brezoi...
O fată și-a pierdut cămașa
Prin fânul de curând cosit,
Și-acum, în poarta casei, s-a proptit
Să-și mai arate-o dată sânii goi
Și trupul rumenit de soare
Turiștilor înfometați
De farmecul unei idile trecătoare
În pitorescul munților Carpați...

Așa sunt toate fetele la munte...
În prima zi -
Oricare-ar fi -
Se lasă sărutate doar pe frunte...
A doua zi,
Până și cele mai ursuze
Se lasă sărutate chiar pe buze...
Iar în a treia
Sau a patra zi
Se lasă duse sub un brad
Unde se-mpiedică, mai toate,
Și leșinate-n brațe-ți cad,
Ca niște biete curci plouate...
Deși - prin munți, în fiecare vară,
La fel, turiștii urcă
Iar fetele... coboară...

Șoseaua urcă spre Voineasa
Și Lotrul curge spre Brezoi...
Iar mirele
Și cu mireasa
Din carul nou cu patru boi -
Un dar de ziua nunții lor -
Zâmbesc șireți
Și fericiți,
Că grație turiștilor
Au fost uniți
În vecii... vecilor!...

poezie celebră de din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.

Trăiește tot ceea ce se derivă din dragoste, iar în curând, poate fără realizezi, acesta va deveni un nou stil de viață - stilul tău de viață - și vei radia de fericire, pentru că pe drumul tău își fac apariția numai experiențe provenite din dragoste și din derivatele ei. Din clipa în care această carte ți-a căzut "întâmplător" în mână, ai început să te schimbi, iar tu simți asta. Râuri de fericire vor curge prin viața ta, iar peștii din aceste râuri se vor oglindi în viața ta sub forma experiențelor Dumnezeiești, care s-au format în urma schimbării tale de la nivel mental și sentimental. Aceste râuri nu se vor termina niciodată, fiindcă ele curg direct din Sursa Existenței Noastre.

în Totul din Întreg, Iubirea de sine, Iubind Iubirea
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Intoarcerea la liniste" de Cătălin Manea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 11.99 lei.

Chiar de acum

cel mai tare îmi doresc
vină noaptea
-mi pună cineva brațul
în jurul capului
mă tragă în sine
și să-mi spună -
chiar de acum începe
numărătoarea inversă
a nașterii noastre
sărută-mă
tu nu vei fi eternă
eu nu voi trăi adânc
în amprenta dinților tăi
lăsată pe lobul urechii
dar îți voi rupe rădăcinile
și lăstarii
și le voi altoi în mine
ei vor crește și vor înmuguri
vor rodi struguri buni
iar tu vei face vin
până în vecii vecilor

poezie de
Adăugat de Eliana SerbanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Azi toate au gust de început

mâna ta
de pildă
tremură căutând un sens
nesomnului
neliniștii
sângele-ți fierbe
taci
să nu taci
ia ziua în piept
cum se cuvine
spune-ținu vrei rămâi
pur și simplu o poveste de-o clipă
învață-ți inima ceară
tot ce-i al ei

sunt atâtea păduri ce vor crește între noi
atâția oameni ce ne vor ocupa
dar azi
toate au gust de început dulce
mâna ta
de pildă
se strecoară ușor printre adevăruri
fii bărbat și cere-mă
iar eu voi picta
cu sângele tău un drum
pe care vor îndrăzni calce
toți acei ce au învățat iubească târziu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

A Ta domnie

Cum va fi a Ta domnie
Doamne când vei reveni
Și-o să iei în stăpânire
Chiar întreaga omenire
Și-Mpărat — Doamne vei fi

Cum va fi a Ta sosire
Aici Isus pe pământ
Când oștiri lângă oștire
Vor urî a ta venire
Ca să nu vii Mire Sfânt

Și-mpotriva Ta cu arme
Vor fi strânși l-Armaghedon
Planul Tău să ți-l răstoarne
Chiar și-n bătălii amare
Aici să nu mai fii Domn

Toate oștile atunci — când
Ți se vor împotrivi
Să nu vii pe acest pământ
Mire drag — o Mire Sfânt
Nicidecum de-a-l stăpâni

Însă nu vei mai veni ca Miel
Ci ca Leu — atunci din Iuda
Căci Pământu-ți va fi țel
Omenirea de pe el
Pentru care-ai depus truda

Când Doamne Tu te-ai jertfit
Plătind pentru omenire
Tot omul ca mântuit
poată fi-n cer primit
Prin credință și iubire

Și oștirile cumplite
Ce ți s-or împotrivi
Vor cădea atunci în lupte
Ca un trăznet începute
Căci ușor vei birui

Morții vor cădea în stive
De sabia gurii Tale
Cei rămași ca să se mire
Căci a Ta împărăție
Va avea aici o cale

Doamne Tu ești Creatorul
Al Pământului și-al vieții
Și ne ești Mântuitorul
Cum să nu fii Domnitorul
Chiar din flarea dimineții

Cine-ți poate sta-mpotrivă
Când ești Domn și Dumnezeu
O oștire în derivă
Fără dragoste și milă
Ce-ți calcă Cuvântul Tău

Tu ești singurul Stăpân
Și a Ta este puterea
Doamne Ție eu mă-nchin
mă faci mai pe deplin
Ca să-ți gust doar mângăierea

Căci Pământul e al Tău
Chiar și vântul și cu marea
Tu ești Isus Dumnezeu
Și-aici vei — domni mereu
Împlinindu-ți dar lucrarea

După ce vei nimici
Oștile l-Armaghedon
Doamne Tu vei rândui
Judecați oamenii a fi
Căci Isuse vei fi Domn

Și martirii-or învia
Fiara — ce n-au ascultat
Căci Tu Doamne le vei da
fie-naintea Ta
Și ei iat-au înviat

Va începe o nouă viață
Doamne ca la început
Când Isuse a Ta față
Vor privi de dimineață
Căci doar Tu ne vei fi scut

Atunci în zilele Tale
Cel neprihănit va înflori
Căci Isus îi vei fi cale
De pe munte până-n vale
Pacea ta o vom trăi

Și va fi belșug de har
Până nu va mai fi lună
Al sfințeniei gingaș pahar
Ne va fi în buzunar
Mai în vremea de pe urmă

De la o mare pân" la alta
Doamne Tu vei stăpâni
Și săracu-n lumea asta
El își va vedea năpasta
Dar Tu îl vei ocroti

Vei avea grijă și milă
De acei nenorociți
Întorcând a vieții filă
Spre ființa lor umilă
Și ei vor fi fericiți

De-ndurarea Ta cea mare
Și al Tău scump ajutor
Izbăviți din încercare
Vor cânta în gura mare
Pe al lor Mântuitor

Toți împărații se vor
Închina înaintea Ta
Înaintea Singurului Domnitor
Ce e viu — în vecii vecilor
Și Numele-ți vor cânta

Glorie Isus — onoare
Nu vei mai fi Mielul din Calvar
Ci Leul — îmbrăcat în slavă mare
Ce dă omului salvare
Când se-mbracă iar în har

Astăzi Doamne-ți mulțumim
De ce-ai planificat
Și ochii ți-i dăruim
Căci noi vrem ai Tăi fim
Pururi fii glorificat
07-03-2020 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Suflet alergând

Suflet alergând spre stele,
Mânios pe nemurire,
Ei plâng moartea ființei tale,
Dumnezeu a ta menire.

Tu alergi hoinar prin lume
Căutându-ți loc, dar jale,
Lași în urma ta, Stăpâne,
Plecând unde nu se moare.

Ploi de îngeri trec în cete,
Tâmplele-ți cu jar sunt ninse,
Altă lume se succede...
Drum de lumânări aprinse...

Treci doar tu spre nemurire -
Gând ce-n zboruri se avântă,
Treci, un îngeri printre stele,
Când cei de aici te uită.

Dar povară ești în noapte...
Plânge trupul lui Iisus,
Căci plătești a tale fapte
Când spre dincolo te-ai dus.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă vă veți vaccina împotriva COVID-19 (cumplita boală determinată de coronavirusul SARS-CoV-2), vi se vor întâmpla următoarele lucruri groaznice, datorită cipurilor pe care le conțin vaccinurile: bărbaților le vor crește sânii cât lubenițele, iar femeilor le vor dispărea sânii; bărbaților le va dispărea barba, iar femeilor le va crește barbă; bărbaților li se va transforma penisul în vulvă, vor putea să rămână gravizi și vor putea nască copii, iar femeilor li se va transforma vulva în penis și vor putea lase bărbații gravizi. Dar toate acestea li se vor întâmpla numai coronascepticilor, naivi și idioți care neagă existența virusului și a bolii.

în Sănătatea și boala în aforisme, epigrame, pamflete și satire (30 decembrie 2020)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Luntrea aurie

Dar nopțile acestea, frumoaso, cum de sunt,
Atât de diafane, din cer până-n pământ?

Pădurile par alge înalte-n clătinări...
Noi ne plimbăm alături pe fundul unei mări.

Lucirile acestea de sus, vor fi fiind
Sau astre, sau meduze prin adâncimi plutind...

De-aseară se zărește, cu cârma spre Apus,
O luntre aurie, deasupra noastră, sus...

Așa ne urmărește de-aseară, pe-amândoi:
Stă drep deasupra noastră când ne oprim și noi!

O, poate că din luntrea ce ne țintește-așa
Într-un târziu, o scară de raze s-o lăsa,

Și dacă tu vroi-vei, ne vom sui. Apoi,
Cu luntrea aurie vom asfinți și noi.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Istoria Lui Ibrahim" de Eusebiu Camilar este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -6.50- 4.99 lei.

Hărnicie

Când zorii se vor risipi,
Când soarele va răsări,
Nimeni nu va mai dormi.
Toată lumea va munci.

La prânz se vor odihni
Și iar la muncă vor porni.
Când ziua se va sfârși,
Mai multe roadele vor fi.

Pentru efortul de-a trudi,
Câmpul îi va răsplăti.
O noapte se vor odihni,
În zori iarăși vor porni.

Încă o zi vor trudi.
Bunăstarea vor spori.
Domnului vor mulțumi,
Că prin muncă pot trăi.

poezie de (3 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

La binecuvântare...

Doamne, azi în casa Ta
Este mare sărbătoare...
Acești tineri vin -Ți ceară
Ție, binecuvântare!

Noi ne-alăturăm în rugă
Și în Numele Tău Sfânt
Te rugăm -i însoțești
În umblarea pe pământ!

Mână-n mână ei pornesc
Pe un drum necunoscut...
Te rugăm fii cu ei,
le fii un Veșnic Scut!

-i unești Slăvit Părinte
Prin iubire și credință
Și în orice încercare
Dă-le, Doamne, biruință!

Iar când s-or stârni furtuni
Și vor fi loviți de val
le fii Cârmaci destoinic
-i aduci din nou la mal!

Binecuvântează-i Tată...
Dă-le har și-nțelepciune
-Ți slujească-n orice vreme,
fie lumini în lume!

Iar când vor striga spre Tine
Din necaz și strâmtorări
-i asculți... să lași din ceruri
Multe binecuvântări!

Azi, în casa Ta, Isuse
Este mare sărbătoare...
Trimite prin Duhul Sfânt
Har și binecuvântare!

poezie de (14 septembrie 2013)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când spun "intransigență", mă gândesc la Charon... Acest personaj nu face niciun fel de concesii acelora pe care îi trece "dincolo"... Bănuțul pe care îl primește nu este pentru a-l determina să-și întoarcă luntrea spre malul de pe care a plecat, ci dimpotrivă, pentru a vâsli molcom, dar hotărât, spre țărmul cel fără de întoarcere...

(21 iulie 2015)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Omule...

într-o bună zi vei coborî
de pe linia orizontului
și vei trece malul
toate întâmplările vor fi
numai ale tale
tu știi asta
bătăile de clopot
vor deschide poarta
drumul va fi lung dar
nu atât de lung încât
să nu poți evada din tine
din când în când
vor crește liniști

în rest totul e nisip...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Clipa

Zdrobit de-al nimbului curat,
Trecut prin viata cu pacat,
In clipa resemnarii-n tine,
Vei stii ce-nseamna sa faci bine.

Vei intelege-ntr-un sfarsit,
Ca tot ce-a fost in infinit,
Va trece peste noi far'nepasare
Lasandu-si haina rece, arzatoare.

Dar tu... clipa a resemnari...
Chiar nu-ntelegi culmea dureri?
Nu lasi in om, leac de scapare,
Si vrei sa-l duci spre disperare!

Sa-i curmi a vietii-nflacarare,
Sa-l lasi pribeag ca si urmare,
Sa-i dai batai de bici cu foc,
Sa-l lasi pustiu, far'de noroc.

Si chiar de toate astea vina,
Izbindu-l de pamant cu stima,
Naltandu-l spre inaltul cer,
Tot om va fi, un om de fier.

Chiar in sfarsit de vei pali,
In biata sa fiinta... vei domolii,
Un suflet plin doar de durere,
Ducadu-l sus de sumbra-i decadere.

Si tot ce va ramane-n viata,
Patruns cu Duh si cu speranta,
Va-ntreprinde un Paradis,
Cu foc de aur de nestins,

Cu flacari ce nu vor lovi,
Decat in cei ce vor lipsi,
Si-n tot ce este nepasare,
In toti si-n toate, cu ardoare.

Si in final, tot ce a fost,
O viata simpla, dar cu rost,
Trecuta toata intr-o clipa,
Vei intelege-ntr-un sfarsit,
Ca iadu-i cel ce ne despica...

poezie de
Adăugat de Dănuț BărbușeluSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Niciodată uitată

Cred, fără-a conta pe unde umbli, pe ce cărare,
te voi însoți încă mult timp pe cale.
Chiar dacă treci prin dulci ținuturi, cu blonde iele,
Nu vei uita curând degetele mele,
Nici felul în care mi-am ținut capul, sus,
Nici vorbele fierbinți pe care ți le-am spus.
Vei continua vezi, albă și mică,
Zâmbind în nopțile cu cer de sticlă,
Și-mi vei simți brațele pe talia ta când
Vor sosi zorii din aripi mătăsoase fluturând.
Cred, fără-a conta pe unde tu vei fi,
Că-mi vei păstra-amintirea noapte de noapte, zi de zi,
Imaginea mea te va însoți acolo, fără mine,
Iar noile iubiri vor ști farmecul tău de unde vine.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Portable Dorothy Parker Paperback" de Dorothy Parker este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -98.99- 94.99 lei.
Mariana Moga

Ne mor prietenii

- In memoriam Ana Podaru –

Aud iar voci pe scena ce devora destine:

"Prietenii ne pleacă, prietenii ne mor".

Rătăcesc trei stele prin zare cenușie,

Cu inimile triste vorbind de moartea lor.

Și simt cum vertical se scurg parcă poeme,

Prin timpul vlăguit de-atâta exigență,

Dansând printre fantome, în noaptea disperată,

Mai trece câte-un suflet spre noua existență.

Îngenunchind cuvinte sub tălpile de sănii,

I-ai râs în față morții, Aniță, mai mereu...

Dansează pentru mine, dansează fără teamă,

Prin noua nemurire, doar tu cu Dumnezeu!

Ai strâns, aici, în tine, puține anotimpuri

Și-un dor mă amăgește la modul singular,

Recidivând cuvinte îți vor urma destinul,

De-atâta disperare căzând rectangular.

Miroase-a brad afară și plouă liniștit,

Te-ndrepți spre noua casă cu vise de-mprumut.

Iar ilegal pe stadă în pas de dans doi îngeri,

Valsează-n ritmul tău la modul absolut.

În ce bibliotecă de mâine să te caut?

Ce prostă-i simetria trăirii sus și jos.

tot gândesc c-odată vom fi iar împreună,

dăruim cuvinte din noul adăpost.

Nu plângeți dragi prieteni, mai scrieți doar un vers!

În vama dintre lumi e rânduială veche.

Vorbiți însă încet, ea, moartea, vă aude,

Mai joacă încă zaruri cu suflete pereche.

Te crezi stăpână moarte peste ai lumii sorți?

Dar cei plecați de-acasă nu sunt și n-or fi morți.

Luați din lumea asta, cu toții vor trăi,

Dar după tine, moarte, ce-o fi când vei muri?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Inaintand prin ceata" de Mariana Moga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.08- 17.99 lei.
Viorel Birtu Pîrăianu

Pe malul unui gând

iubire,
te caut în noapte
în clipe ce dor
tu n'ai vii femeie
sau poate o să vii în zori de zi
tu n'ai fii doar un sărut
mereu neînceput, ca la început
eu iți aduc un strop de vis în paradis
nu, nu-ți cer nimic
din șoapte line, cristaline
țes o scăriță către cer
duc, duc spre stele
iubirea, dorurile mele
vor privi întrebător
unde e ea
ea, visul tău
șoaptă fierbinte de amor
am rupt un ciob din lună
scriu pe sânii tăi povești de dor
îmi este aprig dor
de a ta îmbrățișare
de sărutări, ce ard, ce dor
offf, Doamne, ce fior nebun, sublim
și totuși trecător
tu unde ești acum
mi's pașii grei
drumul este lung
cum să ajung
cum să te cuprind
rup tăcerile din mine
cu furia primului sărut
de ce nu vii, de ce nu vii, iubire, într-o zi
amurgurile sunt azi pustii și lacrimi curg
mi-e dor de noaptea noastră
în taina sfântă a iubirii împărtășită
de întâiul țipăt dăruit iubirii
cum te frângeai duios
sub sărutări, sub mângâieri
dormi, dormi în cuibul meu
tu pasăre măiastră
acopăr buzele fierbinți
cu sărutări ce ard, ce dor
să te învelesc încet
cu gândul, cu șoapte de amor
am picurat pe țărm pulberi de stele
vii, vii în noapte
pășind ușor prin ele
plecăm împreună în zbor
din lacrimi de iubire
pictez un râu într-o privire...
nu ai băgat de seamă
priveai un zbor de cuci, prin lanurile vieții și prin lunci
nu te-am găsit atunci și nici în veci
deși te căutam mereu pe tainice poteci
în seri târzii cobor pe malul unui râu
caut chipul tău
în clipocitul stropilor de dor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Țara mea, nostalgie departe

Într-o zi toate acestea vor deveni pământ,
nu voi mai fi pentru a mă bucura, încă.
Voi face gălăgie de sus dintre stele
pentru că ele vor fi surorile mele.

Într-o zi voi fi tunet și ploaie.
Într-o zi veți cere aripi de înger cerului.
Într-o zi, ce va fi îndepărtată...

Cine știe dacă voi avea ochi spre a privi
pe cei care vor falsifica chiar și suspinul.

Într-o zi voi fi zefirul din depărtate universuri.
Într-o zi toate acestea vor avea un sens.

Vei vorbi de acest contribut la progres?
De voința de a ne înălța din adâncuri întunecoase,
noi mergând prin noroi rupându-ne încălțările.

Într-o zi aceste cuvinte vor deveni lumină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă nuanțelor de gri

E cerul gri și plouă-n noi,
Ascunse în tăceri sunt toate,
Copacii-s triști, copacii-s goi,
E poate cea mi lungă noapte.
Noaptea în suflete se lasă
Și sub copacii adormiți
Se-ntorc bătrâni, se-ntorc acasă,
Mai tineri și mai fericiți.

E cerul gri și plouă-n noi
Sub pelerinele de negru.
Și plângsub pleoape, plâng și ploi
Din cerul de un gri integru.
Ne dor tăcerile... Deodat'
În noi o flacără se-nalță
Și visul iar s-a-mbujorat
Căci prinde iar speranța viață.

Ascunse în tăceri sunt toate
Și lumea parcă a adormit,
Dorm somn de veci sub ramuri moarte
Lumini ce-n noi au încolțit.
Pe cer, de-acum nu mai sunt stele
Și sub o pătură de nori,
Dorm toate visurile mele,
Dar știu că vor renaște-n zori.

Copacii-s triști, copacii-s goi
Și doliu peste tot se lasă.
Noi, în tăcere, numai noi,
Ne vom întoarce iar acasă.
Cobori pe treptele de gri
Quasar înveșmântat în ceață
Pe sub apusuri viorii
zbori, cu fluturii învață!

E poate cea mai lungă noapte –
Un șal pe umeri s-a lăsat,
Nu se-aud clopote, nici șoapte
Și-atunci mă-ntreb ce s-a-ntâmplat.
Și încolțesc tăceri în mine
Și sufletul îmi e rănit,
Tăcerile îmi sunt străine,
Trec aripi gri prin infinit.

Noaptea în suflete se lasă
Și trec pe ceruri păsări gri,
Voaluri gri mă poartă-acasă
Înspre nopțile târzii.
Plânge griul pe ogoare,
Grâul, gri în spicuri crește,
Apoi cade-n ploi, din soare
Și-n poeme încolțește.

Și sub copacii adormiți
Dorm frunze gri. Gutuie coaptă
Se-aprinde-n mine. Voi sluji
Această noapte-mparfumată.
Alai de gri... s-a înnoptat...
Un petec gri de cer, apune
Și plouă pe un gri asfalt
Cu gri stelar și-nchinăciune.

Se-ntorc bătrâni, se-ntorc acasă,
Nor timpii în târziul ceas.
Îmi este viața mai frumoasă,
Feștila,-n gri muiată,-a ars.
Și griul iar se risipește
În pure primăveri de vis,
Caisul deoată înflorește
Și plouă floare de cais.

Mai tineri și mai fericiți,
Bătrâni se-mbracă-n haine grele,
Cu pașii mici și șerpuiți,
Coboară drumuri de mistere.
Se pierde griu-n rubiniu,
Speranța încolțește-n noi,
Copaci de gri s-au scuturat
Și nu mai sunt atât de goi.

Mai tineri și mai fericiți
Se-ntorc bătrâni, se-ntorc acasă
Și sub copacii adormiți
Noaptea în suflete se lasă.
E poate cea mai lungă noapte,
Copacii-s triști, copacii-s goi,
Ascunse în tăceri sunt toate,
E cerul gri și plouă-n noi.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook