Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ion Barbu

Arca

În turburatu-mi suflet am construit o arcă
- Informă nălucire de biblic corăbier -,
Și turme-ntregi de gânduri pe puntea ei se-mbarcă,
Noroade-ntregi, plecate puternicului cer.

E vremea să se-abată mânia lui! O ploaia
De stropi rigizi întinde zăbrele de oțel.
Corabia aleargă... în negura greoaie,
Corabia se-nclină, și-aleargă fără țel...

Și cel din urmă creștet de munte se cufundă...
- Spre care țărm, Stăpâne, spre care Ararat
Din bruma depărtării mă poartă-adânca undă?
S-a coborât pe ape lințoiu-ntunecat.

Aud cum se destramă un suflet undeva,
Departe, în a ploii acidă melopee...
E noapte-n larg... Iar arca te așteaptă, Jehova,
Pe mările din suflet să fereci curcubee.

poezie celebră de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poezii" de Ion Barbu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.00- 11.99 lei.

Citate similare

Daniel Vișan-Dimitriu

Corabia viselor

Corabia viselor mele mă poartă
pe mări liniștite și fără sfârșit,
urmând o cărare trasată de soartă
de când mie-n viață mi-am fost răsărit.

Plutesc în derivă, curentul duce
spre zări înspre care nicând n-am privit,
iar mintea se zbate-ntr-un fel de răscruce
și-ar vrea să mă-ntoarcă spre visul iubit.

Chiar vântul -mbie spre apele calde,
spre zări tropicale de-un verde plăcut,
spre insule care iubesc să se scalde
în valuri ce trec peste ele-un sărut.

Un gând îmi străbate prin minte și visuri,
ieșind în lumină din vechi amintiri,
șoptește în pânze, adie înscrisuri
și-alege cărarea mai vechii iubiri.

Corabia viselor mele mă poartă
spre soare-apune-ntr-un mers liniștit,
sunt singur pe drumul ce nu e pe hartă,
lumina m-atrage spre țărmul iubit.

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Achim Harabagiu

Plouă

Plouă.
Abia de mai simt,
abia de mai văd
ploaia.
Plouă.
Și-o oboseală necruțătoare
tot mai mult cuprinde.
Ploaia de tine,
oboseala la gândul tău,
tristețea din mine,
face nu mai simt
ploaia de afară.
Plouă în mine
și mă întreb în gând
cum de nu inund?
Și plouă,
și-n mine, și-afară
și mă-ntreb în sinea mea
dac-o să am o arcă
pentru sufletul meu?
Și cine va fi un alt NOE
cu o altă arcă,
în care să intre
și corabia mea?
Stătuse
Ș- a ‘nceput din nou.
Cât o să plouă?
Încerc mai simt
Somnul din mine,
pe care ploaia mi-l aducea.
Plouă. Ce bine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Stropi de târziu

Se scutură lumina din crengi! Cu înc-o toamnă
Sunt mai bătrân! Nimic nu-i cum a fost!
Se lasă-n suflet bruma și timpul însamnă,
Să-ncep a înțelege că totu-i fără rost?

Degeaba-i încărcată a inimii livadă,
Că mâna ce-o așteaptă nu vine la cules.
Și fructele, rotunde, pe jos încep cadă,
Și totu-i fără noimă și fără înțeles.

E toamnă iar. Sunt singur și gândul mi-e la tine!
Și numele-ți – fruct dulce – pe buze-l simt și-l știu,
Dar ești așa departe și-atât de frig e-n mine,
-nvelesc pe suflet cu stropii de târziu.

Se-apropie sfârșitul? Să plâng nu are rost,
Nimic în astă viață nu este cum a fost.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sfântul Ioan Gură de Aur

După cum a crede este dovada unui suflet înalt și înțelept, tot așa și cel care nu crede dă dovadă de un suflet coborât din rândul Animalelor.

citat din
Adăugat de Laura SoareSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Credinta nadejdea dragostea Cuvinte de aur Vol. 1" de Sfântul Ioan Gură de Aur este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.00- 15.99 lei.

Iar mă-ndepărtez de tine

Iar mă-ndepărtez de tine dinadins ca să te văd
Nerobită de puterea sufletului tău cel dus
Înapoi spre altă lume care-i pare mai a lui
Decât lumea-n care parcă din greșeală a fost pus.

Dar te văd tot mai aproape ca și cum eu însămi sunt
Despărțită doar de ochiul care mă privește rece
Undeva pe însăși calea nimănui dezvăluită
Unde sufletul tău parcă șade pregătit plece.

E desprins de trup și este mai frumos ca niciodată
L-aș desface din adâncuri -l alin și să-l păzesc
Dar cum pot păzi eu, Doamne, răsuflarea ta cea sfântă
Care însuți ai desprins - o de pe ochiul său domnesc.

Mă rog deci să se întoarcă fără ură către tine
Dar când va vin și eu să mă lași -i dau ocol
Dacă nu ca o femeie ca un suflet care vine
La alt suflet ce-l așteaptă în tăcere trist și gol.

poezie de din Ardere de tot (1976)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Am reusit sa ramin eu insami" de Ileana Mălăncioiu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.95- 20.99 lei.
Rodica Nicoleta Ion

Corabia morții

dedicată poetului Mihai Duțescu

Sufletul se-mparte astăzi
În tăceri și în durere...
Vin prietenii și frații
Să își ia la revedere.
Trec corăbii de lumină -
Lumânări... Însingurare...
Și în viață și în moarte
Veșnic, ca un vis se moare.
Trec, din suflet să se-adape,
Îmbrăcați în negre zale,
Peste-ndoliate sate,
Îngeri de înmormântare.
Lacrimi, spaimă și regrete,
Trup trecut în nemurire
În abis... Și alte trepte
Spre divina înfrățire.
Clopot, bucium, plâns și jale,
Cântec de îngropăciune,
Înfioară-ntreaga zare
Și la poartă-i multă lume.
Suflet călător spre stele,
Fluture de ne-lumină,
Trup lipsit de mângâiere,
În putreziciune,-n tină,
Îți dormi somnul ca o umbră
Și stingher spre vămi pornești
Liber, spre dunmezeire,
Părăsind cărări lumești.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Corabia morții - dedicată poetului Mihai Duțescu

Sufletul se-mparte astăzi
În tăceri și în durere...
Vin prietenii și frații
Să își ia la revedere.
Trec corăbii de lumină -
Lumânări... însingurare...
Și în viață și în moarte
Veșnic, ca un vis se moare.
Trec, din suflet să se-adape,
Îmbrăcați în negre zale,
Peste-ndoliate sate,
Îngeri de-nmormântare.
Lacrimi, spaimă și regrete,
Trup trecut în nemurire
În abis... Și alte trepte
Spre divina înfrățire.
Clopot, bucium, plâns și jale,
Cântec de îngropăciune,
Înfioară-ntreaga zare
Și la poartă-i multă lume.
Suflet călător spre stele,
Fluture de ne-lumină,
Trup lipsit de mângâiere,
În putreziciune,-n tină,
Îți dormi somnul ca o umbră
Și stingher spre vămi pornești
Liber, spre dunmezeire,
Părăsind cărări lumești.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O viață ai!

O viață ai, o scurtă și unică viață
și orice-apus de soare îi poate fi hotar
– o ultimă răscruce, o ultimă povață
și-o ultimă chemare, o ultimă chemare
îți poate fi-orice har!
Un suflet ai, un singur și veșnic suflet numa'
și-n orice clipă Domnul ți-l poate cere iar,
răscrucea ta din urmă, povața ta de-acuma
și ultima-ți chemare, și ultima-ți chemare
e poate-aceasta chiar.

Un Dumnezeu e numai – și-o unică salvare
și unica-ți speranță e-n unicul Său har
e poate ceasul ultim, e poate clipa mare
și pasul fără care, și pasul fără care
ai plînge-n veci amar.

Cristos e-a ta Viață, Cristos e-a ta Lumină.
Cristos e-a ta salvare, Cristos e-acel Hotar
din care-nvii spre slavă sau mori pe veci spre vină
– prilejul cel din urmă, prilejul cel din urmă
e poate-acesta chiar.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Pe țărm

am obosit scriu pe țărmul lumii
povestea unui om ce a iubit odată viața
mi-am rezemat tăcerea
de sunetul clopotului stins în clipocit de ape
orizontul dispăruse printre veacuri uitate
țipau crengi despuiate de frunze
plecau apoi spre noua cale
unind clepsidra spartă de vise abisale
pe cerul lumii despletit de voaluri ireale
treceau iar raze fără nume prin flori fără petale
apăsa însingurarea
uneori mângâiam apusul cu palma
frământând aripi din nisip
scriam pe zidurile cetății cu cioburi de suflet
pe jos zăcea pana arsă de gânduri
lumina tăcuta odisee
a unui poet ce s-a crezut odată zeu
creștea parfum de crini pe aleile din țintirim
eu adunam din colburi cenușa sufletului meu
cânta în taină marea
povestea ultimului suspin
din lut creeam noi lumi în licăriri de gânduri
și înfloreau pe aleile din parc iubiri
se scuturau și ramuri de tăceri abstracte
pe țărm a mai rămas un om și o idee
târziu a coborât și ea
clădind în doi o lume nouă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doamnei Any Drăgoianu, autoarea volumului "Corabia Albastră"

Corabia când se va duce-n larg,
De-ar fi să-și piardă ultimul catarg,
Toți pescărușii epigramei noastre
O vor salva din valurile-albastre!

epigramă de (2009)
Adăugat de anySemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ion Barbu

Fulgii

Cad fulgii șovăielnici în stoluri fără numar,
Din nevăzute urne ei cad pe albul umăr
Al dealurilor prinse de-o crustă argintie
Oștiri de nori aleargă...-Ce surdă simpatie,
Nori turburi, nori metalici, spre voi întins mă poartă?
Ați prefăcut în domuri de-argint natura moartă
Și-ati pus în peisagiu un nou fior de viață,
Voi, blocuri mohorâte, convoi de-obscură ceață!...
Tot plumbul meu din suflet, o, forme călătoare,
Cu voi să se topească în gânduri de ninsoare,
Căci, iată, vine vremea când albe, împietrite,
Pe gând descăleca-vor zăpezi neprihănite...

Cad fulgii sovăielnici, asa cum în poveste
Cad stropi de piatră scumpă, ușor și leneș, peste
Un strălucit războinic, cuprins de vrajă-adâncă.
-Asemenea câmpiei, sub cerul vânăt încă,
Ținuturi ale minții, lăsași vă-împresoare,
Lăsați cadă-într-una din neaua altui soare,
Ce, veșnic, brațul ritmic al timpului aruncă...

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Arome de suflet

Pe brațele-i întinse nevăzuți, șerpii vicleni
așteaptă să-i strângă la piept pe seduși
și nu vor mai scăpa din mrejele fierbinți
țesute diabolic împrejur.

Cuvintele alunecă pe la răscrucile gândului
până la triunghiul coapselor nude
cu ecouri mustind în miez de măr copt.

Se risipesc arome de suflet la mese
unde tulburătoare lumini lichide se beau,

din ape curcubee fac arcuri colorate pe cer,
sub ele orizonturi rămân ca niște porți
prin care trec anotimpuri cu logos poetic.

Se mântuie de păcate omul mirean,
respiră prin piele bucuria învierii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Astăzi lumea s-a umplut de asigurări și asigurări, dar, fiind depărtată de Hristos, simte cea mai mare nesiguranță. În nici o epocă nu a existat nesiguranța pe care o au oamenii contemporani. Și deoarece asigurarile omenești nu-i pot ajuta, ei aleargă acum intre în corabia Bisericii, ca simtă siguranță duhovnicească, căci văd cum corabia lumească s-a scufundat.

în Cu durere și dragoste pentru omul contemporan
Adăugat de CodySemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Viata, slujba, paraclisul si acatistul Parintelui Paisie Aghioritul" de Paisie Aghioritul este disponibilă pentru comandă online la numai 6.00 lei.

Furtună în larg
Corabia se-nclină
Catarge trosnesc.

haiku de (29 februarie 2012)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Gânduri noi

Era o-nvălmășeală de secvențe
în mintea sa, pe drumul din pădure,
încât îi provocau incoerențe
în logica gândiri lui mahmure.

Vedea cum pașii săi strivesc în umbre
a razelor de soare veselie,
iar sunete venite din penumbre
îi cântă, prin copaci, o simfonie.

Voia, în ochii tulburi, limpezire,
în suflet, printre gânduri și în viață,
mergea pe vechiul drum, dar n-avea știre
de ținta lui în noua dimineață.

Își amintește noaptea cea din urmă,
de ea, de-o fericire nepereche,
dar, dincolo de asta, chiar de scurmă,
nu poate da de-o amintire veche.

Trecutul i s-a scurs ca printr-o sită
cu ochiuri mari, prin care poate trece
chiar timpul însuși, viața osândită
poarte-un suflet care vrea plece.

Dar gânduri noi, sălbatice, necoapte,
apar de pe niciunde, iar privirea
îi strălucește; vrea o nouă noapte
în care să-i vorbească doar iubirea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Ochii destinului

Ți-am răsărit din gânduri
de dincolo de mine
ce au găsit ieșirea
din noaptea de tăceri
a viselor pierdute
în timpul până ieri
în spații depărtate,
de întuneric pline.

Tu mi-ai simțit privirea,
mi-ai auzit chemarea,
la pieptul meu, senină,
cuprinsă de-un fior,
te-ai alipit cu suflet,
cu inimă și dor,
iar pe tăcerea nopții
s-a așternut uitarea.

Spre sufletele noastre
vin valuri de iubire
în lunecarea calmă
a mării pe-un nisip
ce, însetat, așteaptă,
la țărm, a sa venire.

Destinul ce ne leagă
surâde-n regăsire
ne-ascunde viitorul
și, de-ar avea un chip,
din ochii lui, lucirea
ne-ar fi călăuzire.

poezie de din Oare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tablou de toamnă

cred în mine cred că-mi surâde norocul
să mă înalț pe aripi de îngeraș
zbor spre soare -i înțeleg jocul
care arde veșnic cu-al luminii făgaș.

când zâmbesc sau cu lacrimi pe față
sufletul meu spre azur se îndreaptă
las călăuzită de zori de dimineață
ei cern peste mine lumina înțeleaptă.

dezvelesc de arămia maramă
dezbar de gânduri ce au putrezit
norii din suflet în ploaie se destramă
curcubeul din chakre s-a limpezit.

beau elixirul toamnei într-o cramă
-nfrățesc cu arborii care s-au desfrunzit.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O umbră

când seara se-necase în grădină
și ochii mei cătau în luminiș,
o umbră mi-a căzut din cer, divină,
s-a strecurat în suflet pe furiș.

noaptea venea cu-atâtea vise, însă
eu nu vedeam nimic cu ochii mei,
dar te simțeam pe lângă mine plânsă
cum te-așezasei pe sub vechiul tei.

ne-ncercuiau inelele de vise,
și eu te-am luat, iubito, lângă mine,
aveam fântânile de dor deschise
cu ape limpezi, pure, cristaline.

am vrut bem dar tu te-ai destrămat,
ai spus că pleci în lumea ta departe,
precum în hora ielelor de noapte,
destinul nemilos te-a aruncat.

.............
în toamna asta bruma pică rece,
cuvintele de-atunci cată azi,
visez mereu cum din seninuri cazi
și umbra mea spre tine vrea plece.

poezie de (26 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O umbră

când seara se-necase în grădină
și ochii mei cătau în luminiș,
o umbră mi-a căzut din cer, divină,
s-a strecurat în suflet pe furiș.

noaptea venea cu-atâtea vise, însă
eu nu vedeam nimic cu ochii mei,
dar te simțeam pe lângă mine plânsă
cum te-așezasei pe sub vechiul tei.

ne-ncercuiau inelele de vise,
și eu te-am luat, iubito, lângă mine,
aveam fântânile de dor deschise
cu ape limpezi, pure, cristaline.

am vrut bem dar tu te-ai destrămat,
ai spus că pleci în lumea ta departe,
precum în hora ielelor de noapte,
destinul nemilos te-a aruncat.

.............
în toamna asta bruma pică rece,
cuvintele de-atunci cată azi,
visez mereu cum din seninuri cazi
și umbra mea spre tine vrea plece.

poezie de (26 octombrie 2001)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicu Gavrilovici

Vremea florilor de tei

Din când în când murim din doi în doi
Și înviem cam rar, din trei în trei.
Ne scuturăm ca florile de tei
Și adormim ca firul de trifoi

Când îl colindă coasa gâfâind...
Atâta tot iar restul e mister?
Precum un câine urlu către cer
Și zgârâi poarta de-aur mârâind.

Aș vrea știu ce-i dincolo de-apus
Nu prorocii și bâiguieli deșarte,
Când suflet de țărână se desparte
De ce se duc în jos ori zboară-n sus?

Aud din cer un murmur:,, Geaba vrei...
Așteaptă vremea florilor de tei... "

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook