Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ion Barbu

Banchizele

Din aspra contpire a gerului polar
Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide,
Sinteze transparente de străluciri avide
Zbucnesc din somnorosul noian originar.

Mereu rătăcitoare, substratul lor închide
Tot darul unui soare roșiatec și avar,
Apoi, de-a lungul nopții, tot aurul stelar
Și toată înflorirea reflexelor fluide.

Iar când, târziu, prin trude-ndelungi și fir cu fir
Au strâns în năvi de gheață un fabulos Ofir,
Iluminate, pline de spornica lor muncă,

Pornesc să-și întrunească ascunsele comori,
Și peste mări de umbră și liniște aruncă
Efluviile unor neprihănite zori.

poezie celebră de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poezii" de Ion Barbu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.00- 11.99 lei.

Citate similare

Ion Barbu

Banchizele

Din aspra contopire a gerului polar
Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide,
Sinteze transparente de străluciri avide
Zbucnesc de somnorosul noian originar.

Mereu rătăcitoare, substratul lor închide
Tot darul unui soare roșiatec și avar,
Apoi, de-a lungul nopții, tot aurul stelar
Și toată înflorirea reflexelor fluide.

Iar când, târziu, prin trude-ndelungi și fir cu fir
Au strâns în năvi de gheață un fabulos Ofir,
Iluminate, pline de spornica lor muncă,

Pornesc să-și întrunească ascunsele comori,
Și peste mări de umbră și liniște aruncă
Efluviile unor neprihănite zori.

sonet de
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În lumea lor

Există dincolo de orice vizor,
O lume frumoasă, doar a lor
Unde se poate dormi în zbor,
O lume a păsărilor.

E dat de îngeri darul lor,
Un dar ce-l au până când mor
Mereu cu gândul printre nori,
Cântându-i soarelui în zori.

Si vine câte-un anotimp,
Uneori, mult prea din timp
De le alungă-n alte țări,
Peste oceane, peste mări.

Își lasă-n urmă munca lor,
Luând cu ele lumea lor
Și pleacă, cu gândul la noi,
Plângând uitându-se înapoi.

Se duc cu soarele de vară,
În alt tărâm, cu primăvară
Păstrând cu ele amintiri,
Inegalabile trăiri.

Vom fi și noi în gândul lor,
Rămași ascunși, în lumea lor
Purtați prin crânguri neștiute,
În sufletele lor mărunte.

Și vor veni din nou la noi,
Să-și vadă al lor tăcut zăvoi
În stol neîncetat zburând,
Murind pe drum, cu noi in gând.

poezie de
Adăugat de Alin OjogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fir de fir...

Un fir de praf
Din tot universul
Dorește se-așeze lin pe tine,
Să fi în siguranță,
Să te mângâie...
Un fir de lumină
Dorește același lucru,
Să-ți lumineze calea...
Un fir de iarbă
Vrea fie atins de tine,
Să te hrănească,
Să te facă zâmbești...
Fir de ață așijderea
Vrea -ți fie ca basma,
Să te acopere,
Să te încălzească...
Un fir de apă vrea și el
Să-ți răcorească
Și să-ți spele trupul;
Fir cu fir
Îți vrea un bine,
Iar aceste fire sunt eu...
Fiecare fir din mine
Te ascultă,
Te simte,
Te vrea,
Te iubește...

poezie de (20 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile ZamolxeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Martinescu

Cântec trecut

Ți-ai prins în palme pletele de aur
Și fir cu fir le-ai pieptănat, agale,
Le-ai destrămat, le-ai strâns ca pe-un tezaur,
Iar soarele, oprindu-se în cale,

Și-a aruncat un buchețel de raze
Ce și-a pierdut lucirea sidefată
Și-a poposit--căutător de oaze--
Ca -ți sărute chipul de agată.

Iar tu, tremurătoare, împletit-ai
Cu razele aprinse-a ta cosiță
Și-n focul lor, furată, învelit-ai
Aurul tot, făcându-l cununiță.

Și-atâta tot! Ai râs, apoi, și iară
Te-ai afundat în visurile-n care
Ți s-a topit a vieții primăvară,
Crăiță dulce cu petale-amare!

Ți se părea că n-o mai sfârșească
Iluzia--o pânză de păianjen--
Credeai că fericirea îngerească
Fu dată, pe vecie, pentru oameni.

Fecioară ce te pierzi în visuri-nalte,
Și îți clădești, din chipul ce te-adoră,
Un dătător de veșnicii bogate;
Te amețești în viață, ca-ntr-o horă...

Privește, dar, și râzi de soarta care
Mereu vrea ne-nșele cu himere
Și-mbrățișeaz-o fără-nfiorare.
La ce te-nfiori când totul piere?

poezie clasică de din revista "Marea noastră" (1928)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Tu vii iar de departe

Atâta de departe
În somnul dinspre zori
Când nevăzut se-mparte,
Accesul la comori

Mereu tot mai departe
Să-ți vezi cu ochii potul
Cum ai citi o carte
Și-o uiți apoi cu totul

Că-n somnul dinspre zori
Robit zărește insul
Mereu alte culori
Dormind cu dinadinsul

Când tainic se despart
Argilele și duhul
Și tot tu ești de cart
Și cercetezi văzduhul.

poezie de din Condorul (2001)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Starea pământului

Prețul fiecărei clipe de liniște
zornăit pe tarabe din tibiile strămoșilor,
în aer zâmbetele lor liniștite,
mireasma unor sunete de nicăieri
și zăngănitul unor culori de pretutindeni
care-ți protejează sufletul
ca săbiile.
Demonice întorsături ale vântului
prins în șuvoaiele liniștii,
fântâni arteziene de simțuri vag copleșitoare
țesându-te iar și iar, mirat,
în jurul propriului arc gata sloboadă.
În prag, bătrâna mătușă aruncând grădinii cosașul neatent,
frecându-și mâinile ca după o afacere bună la firul ierbii.
E dintr-o dată mult prea multă tihnă.
Niciun colț de cer nu mă reclamă,
nicio icoană nu-mi știe aburul vreunei răsuflări adâncite de rugăciune;
inutilă prosternarea de-a lungul si de-a latul cărnii obosite
în contul unor fericiri amânate din una în alta.
În zadar pași academici peste rănile piezișe ale pământului,
peste țipete abia înnăbușite,
inutile toate știutele și furnicăturile celor neștiute,
când omuleții verzi care intră firesc în pulsul naturii
iau caimacul și lustrul tuturor semenilor de știință și creație
cu o simplă uitătură după starea vremii
transpusă în îngerii lor de țărână, aer și foc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

3

Eu – albit de versuri,
tu – încercănată umbră,
alergăm prin soare –
urmă după altă urmă,
încruntând lunete foarte pământene;
pentru limpezire, mai tăiem din vene
și suntem, o clipă, focuri boreale,
verzi protuberanțe și albastre ale
gerului – pe toată stelăria domn.

May, murisem oare
de-ai țipat prin somn?

poezie de din Oglinzi în rouă
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Prin pomii din livezi

Retrage-te la timp, când încă știi că poți
Sub soare să reziști.... în mare înoți,
Când încă nu-i târziu pe-alei, -ți zboare pașii,
Când încă-ți mai vorbesc doi ochi, senini, albaștri.

Oprește-te la timp, cât ușa nu-i închisă
Și poți încă zâmbi spre mâna ce-i întinsă,
Când încă mai inspiri parfumul de la floare
Cât încă noaptea lină îți este sărbătoare!

Retrage-te la timp, lumină din lumină,
Cât lume e în jur și nu-ți este străină,
Cât mai lucește încă în fir verde de iarbă
Demult, o amintire ce-ți este foarte dragă!

Retrage-te din vreme și meditează adânc
Ce e prioritar, când umbră e în crâng.
Și câte ploi, adesea, în seară au spălat,
Tot ce a fost îngheț, tot ce a hibernat...

Retrage-te la timp și rău nu îți pară,
Va înflori în noi o altă primăvară.
Ascunși de ochii lumii prin pomii din livezi
Vom construi palate din ramurile verzi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Liniștea furtunii

Era o liniște deplină pe-atunci
și-mi auzeam fricile țipând;
Era un țipăt ca de prunci.
Și dintr-odată mă cuprinde-un gând,
apoi altul, apoi mai multe, apoi mă pierd...
Hoarde de gânduri galopante
îmi tropăiau instant în craniu
și inima mea temătoare
se prefăcea în țărână sub copitele lor.
Tot cerul acela plin de nori
se sprijinea pe umerii mei
și din când în când îmi tuna în timpane,
revărsând peste mine topitura lichidă
a unui vechi talisman de aur.
Și curgea lava pământului,
curgea peste mine,
erodând șanțuri adânci pe trupul meu,
dizolva treptat bucăți de viață din mine.
Și iarăși, subtil, trăsnește a liniște în juru-mi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cand vine timpul albinelor

Când vine timpul albinelor,
Doamne, recunosc în Tine
Pe Domnul lor
și ținuturile lor infinite
din arșița roiului.
În cântul gregorian al stupului
mi se întâmplă disting
murmurul surd al planetelor.
Sosească apoi ploaia
Să ne sfâșie geamurile!
Nebunia îmbrăcată
cu pleava ovăzului,
aurul anotimpurilor
care rodește în arborii noștri
E ca un pumn de cuie incandescente
ce mi se aruncă în față,
Aceeași uimire înaintea
înfățișării Tale pline de iubire.

poezie de
Adăugat de Natasa RaduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Peren

vers din cânepă și in
n-ai sintetic niciun fir
nu ești nici îmbujorat
spune-mi ce s-a întâmplat?

ai fost ieri plecat -ți vezi
rădăcina prin livezi
și-ai găsit părul uscat
trandafirul neudat

vers din cânepă și in
azi îți pare tot străin
frate ai avut în timp
doar un fir de borangic

ești peren, o știu prea bine
ai în față o câmpie
însă timpul va schimba
tot mereu câte ceva.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Barbu

Lava

Te-nnăbușai în pâcla încinsei atmosfere,
O! tu, noian de lavă ce-aveai fii pământul;
Făptura nu sunase din trâmbiți de cratere,
Nu fulgerase încă, în noaptea ta, cuvântul...

Ce surdă clocotire, ce-nceată așteptare
Sub aburii roșiateci, sub aburii de fier,
Când înspre noi tărâmuri vroiai o revărsare,
Când, oprimat de umbră, tu presimțeai un cer!

Dar se desprinse vălul, și-o boltă-ndepărtată
Din zâmbetu-i albastru desfășură spre tine;
O clipă-a fost... și totuși, sclipirea ei curată
Te-a înfrățit de-a pururi cu sferele senine.

De-atunci, spre-o altă lume fluida-ți formă tinde...
Cu slava-ntrevăzută un dor fără de sațiu
Ar vrea te-mpreune... și, ca s-o poți cuprinde,
Tentacule lichide îți adâncești în spațiu.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Barbu

Lava

Te-nnăbușai în pâcla încinsei atmosfere,
O, tu, noian de lavă ce-aveai fii pământul!
Făptura nu sunase din trâmbiți de cratere,
Nu fulgerase încă, în noaptea ta, cuvântul...

Ce surdă clocotire, ce-nceată așteptare
Sub aburii roșiatici, sub aburii de fier,
Când înspre noi tărâmuri voiai o revărsare,
Când, oprimat de umbră, tu presimțeai un cer!

Dar se desprinse vălul, și-o boltă-ndepărtată
Din zâmbetu-i albastru desfășură spre tine;
O clipă-a fost... și totuși, sclipirea ei curată
Te-a înfrățit de-a pururi cu sferele senine.

De-atunci, spre-o altă lume fluida-ți formă tinde,
Cu slava-ntrevăzută un dor fără de sațiu
Ar vrea te-mpreune... și ca s-o poți cuprinde,
Tentacule lichide îți adâncești în spațiu.

poezie celebră de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Undeva, cândva

desenează cai verzi
o logică stupidă fără de bun simț
deseneaza din dorinta de a înflori
flori pastelate, suave culori
nu, nu...
e negura din sufletele lor
sunt îndrăgostiți pînă peste cap de Eul lor
sublim... cretin
nu au băgat de seamă că se făcuse târziu
prea târziu pentru ei, prea târziu pentru noi
trebuie hotărâm dacă continuăm murim în tăcere
dau la o parte zidul ce mă inconjoară
și plec departe...
acolo unde soare se prelinge duios in mare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă tem de petale...

primăverile vin
din adâncuri de ierni
din gânduri pe care începi le cerni
din zăpezi colorate
mult cântate de om
crescute-n miracolul vieții din pom
preschimbate-n petale
în fir de iubire
în scrieri de dor... într-o altă simțire
și curg peste noi
peste viu și culoare
căderea lor lasă priviri temătoare
de curgerea lumii
de fructul rămas
zămislit peste timp mai fac'-un popas
mă tem de petale
de cântul lor mut
mă tem că nicicând n-am -nvăț le-ascult
de urma lăsată în gând
de unicul lor adevăr
mă tem doar de cele rămase prin păr

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sorin George Vidoe

Statuia de gheață

Ninge,
ninge de patruzeci de zile,
ninge de patruzeci de nopți,
timpul albit de vreme
s-a transformat în statuie de gheață.
Nu mă loviți cu hârlețul,
lăsați sculptorul
lăsați-l să-și definească opera
sub dalta minții,
din prea multă dragoste
înflorește ceva sălbatic
în mâinile muncite
ce dăltuiesc viața eternă.

Ninge și iar ninge,
cerul pare că a pogorât pe pământ,
într-un târziu artistul adoarme mulțumit
statuia ridicată pe soclu
întindă arip de înger.
Din ochi pornesc curgă
lacrimi
ce sclipesc ca niște stele de foc
înghețate în timp.

Ninge și ninge
peste tot și peste toate
nămeți de zăpadă
din înalt neștiut.
Și în visul neliniștit
din înalte constelații
se aude ca un ecou:
"Te întreb, maestre
sufletul, sufletul statuii
unde l-ai uitat?"

poezie de din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Psalm de August

frământ în coca zilei raze cu gust divin
nu târziu să crească o pâine de lumină
în foamea de cultură gândurile tot vin
fluide, transparente curg în adrenalină.

trăiesc într-un punct absolut de frumos
îmbrățișez iubirea de la zeci de prieteni
dar cel mai splendid lucru mă reazem de Cristos
îmi dea energie pașii fie sprinteni.

-mi așeze în suflet sănătatea iubirii
de lume de viață de tot ce mă-nconjoară
El este mântuirea și suflul dezrobirii
este lumina sfântă din zori până-n seară.

El este mângâierea din sensul vorbirii
blândețea cerească care nu o piară.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
A.C. Cuza

Patimile omenești sunt ca năruirile din înălțimi: când pornesc, ușor le oprește fiecare, dar, mai târziu, ele fărâmă tot ce întâlnesc în calea lor și nu-i putere pe lume ca le poată stăpâni.

citat clasic din
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Fir necunoscut

Ieșind din verde fir ai apărut
Fată transparentă din zefir
Iarbă verde fir necunoscut
Ochii frunze verzi de trandafir

Apari zâmbitoare din frunză
Mergi pe iarba verde necosită
Pălăria ta e verde și confuză
Păsările-ți cântă ție ești iubită

Fir de iarbă trestie mlădie
De mijloc te as prinde odată
Îți sărut urechea cu o melodie
Iubirea mea-ți o dărui ție toată

Eu nu știu, ești adevărată fată
Sau ești verdele din vânt turbat
Iluzie ce în vis și gând se arată
Mă păcălește dar sunt bărbat

Am te pândesc pe înserat
Îmbrăcat în verdele broscoi
Stau pitit la margine și însetat
Oare cine-i mai isteț din noi

De ești fata ce am visat mereu
Am -ți cad chiar la picioare
Sufletul îți dăruiesc chiar eu
Te sărut și-ți cer acum iertare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petrarca

În înălțimi sunt păsări cu ochi atât de viu

În înălțimi sunt păsări cu ochi atât de viu,
Încât fără de teamă privesc oricând la soare;
Dar altele nu-ndură lumina-i sclipitoare
Și ies, la ceasul nopții, din cuibul lor, târziu.

Și sunt și fluturi care se-apropie cu dor
De focul ce sclipește, crezând c-o -i aline;
Dar focul le aprinde aripile lor fine...
Vai! locu-n lume nu mi-e decât în rândul lor!

Căci nu-s atât de tare -ndur lumina vie
A mult iubitei mele, nici m-ascund nu știu
Prin colțuri de-ntuneric adânc, la ceas târziu.

De-aceea simt destinul mereu cum mă îmbie,
Cu ochii slabi și umezi, la Ea tot uit,
Deși c-am mă mistui în focul ei, nu uit.

sonet de din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Despre ignoranta: a sa si a multora" de Petrarca este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -32.95- 26.36 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook